Ziua cercetării

Când m-a cercetat Cuvântul,
Eram greu legat de patimi,
Eram rob muncit de duhul,
Celui rău și printre lacrimi.

A brăzdat din nou văzduhul,
Pentr-un suflet chinuit,
A venit din ceruri Duhul,
Celui care S-a Jertfit.

Fiul meu muncit de rele,
A sosit al vremi ceas,
Când cu marea Mea putere,
Te voi izbăvi, chiar azi!

Să cunoști și tu ce-i pacea,
Să cunoști a Mea putere,
Azi voi sta în mijlocire,
Pentru plata ce se cere.

Căci trecutul tău e greu,
Milioane de păcate,
Cer acum la Dumnezeu,
Să fii condamnat la moarte!

Și văzând trecutul meu,
Ca și la televizor,
Au trecut prin fața mea,
Toate relele în cor.

Și privind acestea toate,
Sufletul s-a răscolit,
Da, sunt vinovat de toate,
Dar Isus, Tu a-i plătit.

Și am plâns acestea toate,
Cu regret de nedescris,
Și atunci ce libertate,
Și ce pace m-a cuprins.

Sângele de pe Golgota,
A spălat trecutul meu,
Și în jertfa Sa măreață,
Am fost mântuit și eu.

Slavă Tie Tată sfânt!
Pentru marea Ta lucrare,
Căci nu este pe pământ,
Nume ca al Tău de mare.

Voi mărturisi mereu,
În orice împrejurare,
Cât de bun e Dumnezeu,
Ce mare-i a Sa lucrare.

Anonim

Imagini

La orice pas în astă lume,
Și pe pământ și-n norii albi,
Văd Doamne ale Tale urme.
Și-n crinii uzi de rouă dalbi.

Văd și țărâna ce-i călcată
De pasul Tău de Dumnezeu
Și valul apei ce tresăltă
Și se avântă tot mereu.

Dar văd și șchiopii, și ologii
Pe care Tu i-ai vindecat,
Și păcătoșii, chiar și orbii –
Ce suferințe-ai alinat!

Mai văd mulțimi care proclamă
Un Rege pe un măgăruș
Și-n suflete se-ascunde-o teamă
Căci preoți se strâng pe furiș…

O, văd trei cruci ce-s ridicate
Pe Golgota sus pe Calvar;
Pe cea mai sfântă dintre toate
Ești Tu, Isus, jertfit în dar.

Dar, vai… mă văd acum pe mine:
Sunt gol, sărac și păcătos.
Din colbul lumii vin la Tine
Căci am nevoie de Hristos.

Mă-ntorc din starea mea, o, Doamne,
Și fă-mă Tu deplin curat
Ca să mă întâlnesc cu Tine
Cel ce din morți ai înviat.

Cristina-Magdalena Francu 

Isus, cuceritorul vieții mele

Isus, cuceritorul vieții mele
Ce har și ce iubire m-a pătruns,
Când ai venit de dincolo de stele
Și ai murit la Golgota străpuns.

Atunci, Isus, măreața Ta iubire,
M-a cucerit, mi-a inundat sufletul meu
Și-am renunțat la tot ce-nseamnă amăgire,
Primindu-Te pe Tine, o, Fiu de Dumnezeu.

De-atunci aleg să merg cu Tine-n viață,
Crezând deplin Cuvântul Tău preasfânt
Căci Tu îmi umpli viața cu speranță,
Și-mi dai putere-n orice zi să cânt.

Nimic nu va putea să mă despartă
De Dragostea cu care m-ai cuprins
Aici în lumea aceasta ce-i deșartă,
Călătoresc cu Tine către Paradis.

Cuceritor de inimi și destine!
Îți mulțumesc că m-ai luat în mâna Ta.
Te-ai îndurat și-ai fost milos cu mine
De-aceea cât trăiesc, Îți voi cânta!

Căci numai Tu, lumin-ai fost pe cale
Și sufletul mi-ai mângâiat mereu.
Te voi urma și pe culme și în vale,
Cuceritor de inimi, Isuse, Domnul meu.

Nichifor Nicu

Regele Iubirii

Referințe

Matei 21:8 | Marcu 11:8 | Luca 19:36

A fost cândva un Împărat
Venit din nemurire
Nu cerea tron și nici palat
Atât dorea… iubire.

Mulțimile-L aplaudau
Sorbindu-L din privire
În cale, flori Îi presărau
Când El dorea… iubire.

Spre Templu se-ndreptau cântând
Să-L ducă la sfințire
Privindu-i de pe-asinul blând
El ar fi vrut… iubire.

E sărbătoare în oraș
Sunt veseli în neștire
Smerit precum un copilaș
El Își dorea… iubire.

I-au pus coroană, sceptru `nalt
Ca regii cu mărire
El îi privea înlăcrimat
Că nu găsea… iubire.

Ca drept dovadă, în scurt timp
Îl duc la răstignire
Pe Regele din cer venit
Ce-i Dragoste… iubire….

Același Rege pe la noi
Cu lacrimi în privire
Mai trece azi, ne află goi
Și fără de… iubire.

E sărbătoare, ridicăm
Paharele-n ciocnire
Floricile, Florini serbăm
Când El caută… iubire.

Noi știm că-i sfântul Împărat
Venit din nemurire
Dăm milostenii, cap plecat
Dar nu avem… iubire.

La Golgota stă crucea Sa
Purtând a Lui jertfire
El bate la inima ta
Căutând în ea… iubire.

Mai vine încă-n sărbători
S-aducă izbăvire
Dar într-o zi călcând pe nori
Va face… o răpire.

De astăzi inima-i predai
Să intre-n stăpânire
Te va lua cu El în rai
Să simți a Sa… iubire.

 Cornelia Sărac 

Cat de mult ma iubeste Dumnezeu

Stau, si privesc la ce El a creat. .
La natură, ape, mări, la cerul înstelat. .
Și un gând in minte imi răsună mereu. .
Oh. . Cat de mult ma iubeste Dumnezeu!

Stau acum, si la mine eu privesc. .
Si-mi dau seama ca am chip dumnezeiesc. .
Și nu pot opri gândul ce răsună mereu. .
Cat de mult ma iubeste Dumnezeu!

Stau si privesc la cate calauziri. .
În rătăcire sumbra de la El primi
Si un gând răsună, răsună mereu. .
Cat de mult ma iubeste Dumnezeu!

Dar, mai presus de toate astea, de parcă n-ar fi fost deajuns
Dumnezeu L-a trimis să moară pe Fiul Său Isus,
Pe dealul Golgota, pe-o cruce-nsganerata,
Adevarata Lui iubire a fost arătată. .

Si ce-am facut eu sa merit asa ceva? …
Prin moartea Sa eu am primit viața. .
Dragostea Lui în inima mea a fost turnată,
Prin Duhul Sfânt, eu am viața schimbată. .

Dar oare ce facut-am eu sa primesc eu atât? . .
Prin sângele Lui sa fiu considerat un sfânt? . .
Eu n-am facut nimic, nu e deloc meritul meu,
Ci în toate, s-a văzut că mă iubește Dumnezeu.

Si, ca un răspuns la ale mele cugetări,
Apar in inimia mea gânduri cu mari însemnări,
Si, gândurile aceste sunt de la Dumnezeu
Si El spune: „Uite cat de mult te iubesc Eu!”

 Marius Tarcău

Cum as putea sa-I descriu iubirea?

Am vrut să Îi descriu iubirea pe hârtie,
Dar, scriind, apoi am realizat,
Că toate cărțile din aceasta lume,
N-ar cuprinde și nici n-ar putea spune
De iubirea-I fara de hotar.

Am vrut să Îi descriu iubirea prin cuvinte,
Și obosit parcă de atât grăit,
Am realizat că nici predici amănunțite,
Nici discursuri frumoase, prelungite,
Nu pot cuprinde dragostea-I din infinit.

Am vrut să Îi descriu iubirea, dar n-am putut,
Ea este de nepătruns și ne-nțeles:
Cum El, Dumnezeu din nevăzut,
A vrut să ni se facă cunoscut,
Nouă, oamenilor răi, ba chiar sa ne dea un preț,

Să-și părăsească slava Sa și sfinții îngeri,
Să vină pe acest Pământ așa umil,
Să Se dea pe cruce ca jertfă de ispășire,
Ca noi să primim mântuire,
Și să scăpăm astfel de un veșnic chin?

De-acum, când iubirea vreau să-I descriu,
Privesc la Golgota, la sfântul Miel,
Și chiar de nu înțeleg toate și toate nu le știu,
Chiar de n-aș putea sa spun sau n-aș putea sa scriu,
Iubirea Lui e-aceeasi: și ieri, și azi și-n veci.

Marius Tarcău  

Apele harului și a tămăduirii

Apele harului de sus și a tămăduirii
Se nasc și cresc din izvoarele iubirii
Ele curg lin și curate în orișice ființă
Prin dragostea Tatălui și prin credință.

Apele harului de sus și a tămăduirii
Le-a adus Isus Domnul Mântuirii
Pe Golgota a plătit prețul cel mare
Urmând prin credință a Sa chemare

Aceste ape curate aduc o viață sfântă
Și prospețime multă ce ne încântă
Vindecă pe oricine vine prin credință
Și aduc harul sfânt prin pocăință

Solul cel credincios plin de iubire
Aduce prin Cuvânt viață și tămăduire
Credința în Domnul Isus pe toți să ne țină
El ne-a dat mereu o tămăduire deplină.

Doamne Dumnezeule acum îți mulțumim
De apele ce curg de sus și noi le folosim
Le-ai dat drumul peste noi să nu obosim
Și prin credință ca să ne tămăduim.

Constantin Sferciuc  

Jertfa de pe Golgota

A coborât cândva la noi Iubirea,
A coborât un Miel preasfânt din cer,
Că să aducă lumii mântuirea,
El, Cel preasfânt, un fiu de Dumnezeu.

A luat un chip de prunc, umil in iesle,
N-a căutat un loc preainalt,
Ci S-a smerit ca să slujească,
Chiar și pe cei ce nu L-au așteptat.

A fost un om cum suntem noi,
Și a trăit pe acest pământ,
A indurat și frig și foamete și ploi,
Dar nu a dat ‘napoi nicicând.

A fost batjocorit și a fost scuipat,
A fost vândut și a fost lovit,
Prieteni pe rând, singur L-au lăsat,
Cu toate astea, neîncetat El i-a iubit.

El S-a atins de mulți bolnavi,
Și vindecare-n dar le-a dat,
Și a hrănit și a mângâiat pe cei firavi,
Și totuși nu L-au acceptat.

A fost primit cu Osanale,
Atunci în ziua de Florii!
Ei au crezut că-i Cel ce-aduce pace,
Scăpare din a lor robie pe vecii.

Dar El avea o altă pace,
Nu cea a lumii, ci una pentru veșnicii,
Și nu au priceput decât aceia,
Ce L-au primit și L-au urmat fără a cârti.

Ei nu L-au înțeles deplin,
Și nu știau că El e Mielul,
Ce-avea să moară mai târziu,
Că să plătească El, tot prețul.

S-a dezbrăcat de slava Sa,
S-a dezgolit de tot pe Sine,
Ca să se apropie de om,
Dar omul, L-a trădat din fire.

Și a plâns acest Isus iubit,
A plâns cu amar in ruga Sa,
Dar nu pentru ce-L aștepta,
Ci pentru nepăsarea mea, și-a ta.

Nu îl durea rana străpunsă,
Nici spinii grei ce-L apăsau,
Cât îl durea a noastră viață ascunsă
Trăită în păcat și-n vină grea.

A mers până la capăt pe Golgota,
Pe dealul Căpățânii-ntre tâlhari,
Deși nevinovat, a cărat crucea.
Și a murit că eu să am viață în dar.

Azi este viu și încă așteaptă,
Să ascultăm de al Său glas Sfânt,
Căci El a dat pentru noi totul
Și ne-a iubit, de la-nceput.

dianavarariu95

Apele harului și a tămăduirii

Apele harului de sus și a tămăduirii
Se nasc și cresc din izvoarele iubirii
Ele curg lin și curate în orișice ființă
Prin dragostea Tatălui și prin credință.

Apele harului de sus și a tămăduirii
Le-a adus Isus Domnul Mântuirii
Pe Golgota a plătit prețul cel mare
Urmând prin credință a Sa chemare

Aceste ape curate aduc o viață sfântă
Și prospețime multă ce ne încântă
Vindecă pe oricine vine prin credință
Și aduc harul sfânt prin pocăință

Solul cel credincios plin de iubire
Aduce prin Cuvânt viață și tămăduire
Credința în Domnul Isus pe toți să ne țină
El ne-a dat mereu o tămăduire deplină.

Doamne Dumnezeule acum îți mulțumim
De apele ce curg de sus și noi le folosim
Le-ai dat drumul peste noi să nu obosim
Și prin credință ca să ne tămăduim.

Constantin Sferciuc 

În urma Ta

Să Te urmez mi-ai spus, Isuse,
Şi am pornit în urma Ta,
Iar Duhu-n Gheţimani mă duse,
Pe Dolorosa, Golgota …

Ce greu mi-a fost să gust amarul,
Să fiu un rob, nu corifeu! …
Cât am jelit urcând Calvarul
Ca să-mi crucific “eul” meu!

Ce greu a fost să-mi văd şi golul,
Că sunt şi eu un biet tâlhar,
Pustiei i-am tot dat ocolul,
Iar ce sunt azi sunt doar prin har!

Ce greu mi-a fost să-nvăţ răbdarea,
Să tac, să iert, să nu blestem,
Să nu mă clatine trădarea
Şi doar de Tine să mă tem!

Ce greu mi-a fost, în vreme bună
Să Te urmez, să-Ţi fiu supus,
Dar Tu, prin beznă, prin furtună
Mi-ai fost şi far şi scut, Isus!

Ce greu mi-a fost s-ascult de Tine
Şi-n Tine să mă-ncred deplin,
Că pâinile, chiar de-s puţine,
Mi le-nmulţeşti de Ţi le-nchin!

În faţa măreţiei Tale
M-aplec smerit şi vrerea-mi frâng
Şi-n urma Ta, pe-ngusta Cale,
Din darurile sfinte strâng!

Olivia Pocol