Ai ajuns la acel „când”?

“Şi Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Iov 42:10, KJV

Rugăciunea plângăreaţă, egoistă, bolnăvicioasă, pornirea de a demonstra că am dreptate nu se găsesc în Noul Testament. Faptul că încerc să fiu drept înaintea lui Dumnezeu este un semn că mă răzvrătesc împotriva Ispăşirii. “Doamne, îmi voi curăţa inima dacă-mi vei răspunde la rugăciune; voi umbla drept dacă mă vei ajuta!” Eu nu pot să mă fac drept înaintea lui Dumnezeu, nu pot să-mi fac viaţa perfectă; pot fi drept înaintea lui Dumnezeu numai dacă accept Ispăşirea făcută de Domnul Isus Cristos ca pe un dar absolut.

Sunt eu destul de umil să accept aceasta? Trebuie să renunţ la orice pretenţie, să încetez orice efort şi să mă las cu totul in mâinile Lui, iar apoi să încep să mă dedic lucrări preoţeşti de mijlocire. Sunt multe rugăciuni care izvorăsc dintr-o adevărată necredinţă în Ispăşire. Isus nu începe acum să ne mântuiască. El ne-a mântuit deja, totul este făcut şi este o insultă să-I mai cerem să facă ceea ce a făcut deja.

Dacă nu primeşti acum însutit, dacă nu primeşti revelaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci începe să te rogi pentru prietenii tăi. Intră în lucrarea ascunsă. “Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Lucrarea reală a vieţii tale ca suflet mântuit este rugăciunea de mijlocire. În orice situaţie te pune Dumnezeu, roagă-te imediat, roagă-te ca Ispăşirea Lui să poată fi realizată in viaţa altora, aşa cum a fost în viaţa ta. Roagă-te acum pentru prietenii tăi; roagă-te acum pentru cei cu care vii în contact!

Oswald CHAMBERS

Reclame

Nu da înapoi

“Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” loan 14:13

Împlinesc eu această lucrare lăuntrică? In rugăciunea de mijlocire nu există nici o capcană şi nici un pericolul amăgirii sau al mândriei; este o lucrare făcută în taină şi aduce roade prin care Tatăl este slăvit. Las eu ca viaţa mea spirituală să se irosească, sau o aduc în întregime spre un singur punct central, ispăşirea făcută de Domnul meu? Domină Isus Cristos din ce în ce mai mult fiecare preocupare din viaţa mea? Dacă punctul central sau marea influenţă din viaţa mea este ispăşirea Domnului, atunci fiecare clipă din viaţa mea va aduce roade pentru El.

Trebuie să-mi rezerv timp pentru a-mi da seama care este punctul central al puterii. Petrec măcar un minut dintr-o oră pentru a mă concentra asupra Lui? “Dacă rămâneţi în Mine” – adică dacă eu continui să acţionez, să gândesc şi să lucrez din acest punct central –”cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (loan 15:7). Rămân eu în El? Îmi fac timp ca să rămân? Care este cel mai mare factor de putere în viaţa mea? Este lucrarea, slujirea, sacrificiul pentru alţii sau încercarea de a lucra pentru Dumnezeu? Ceea ce trebuie să exercite cea mai mare putere în viaţa mea este Ispăşirea Domnului.

Nu lucrul cu care petrecem cea mai mare parte a timpului ne modelează cel mai mult, ci Cel care exercită cea mai mare putere asupra noastră. Trebuie să hotărâm să ne limităm şi să ne concentrăm atracţiile. “Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” Ucenicul care rămâne în Isus este voia Lui Dumnezeu şi alegerile lui aparent libere sunt hotărârile rânduite mai dinainte de Dumnezeu. Este misterios? Este contradictoriu si absurd din punct de vedere logic? Da, dar este un adevăr glorios pentru un sfânt.

Oswald CHAMBERS

Adunați cu Mine

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23

Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sau necaz!
Numai fără Mine rău-i foarte mare –
Rugăciunea pune margini și zăgaz.

Când se lasă seara și adie dorul
De-a străbate timpul spre desăvârșire,
Numai lângă Mine veți simți fiorul
Dătător de aripi și de înnoire.

Împliniți cu voia orice încercare,
Întregiți-mi Trupu-n care locuiți,
Adunați cu mine, ca s-aveți răbdare
Și cu mângâiere fi-veți miluiți.

Mergeți la Golgota și-adunați credința,
În chemări străine nu vă încurcați;
De nu stați cu Mine, slabă e voința
Coborâți în beznă dacă nu urcați.

Nu e altă cale, care să v-aducă
În aceste locuri ce le-am pregătit;
Inima se-ndoaie, mintea e uitucă
Și îndată-i seara, și s-a isprăvit.

Mergeți după Mine, cum a spus prorocul,
Cereți biruință, ca să nu muriți,
Să-l rugați pe Domnul să vă dea norocul,
Faceți bine-ntr-una, să nu vină focul,
Adunați cu Mine, să nu risipiți!

Viorica Mariniuc 

Rugăciunea de mijlocire

Trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. Luca 18:1

Nu poţi mijloci în rugăciune dacă nu crezi in realitatea Răscumpărării, vei transforma mijlocirea intr-o compasiune inutilă faţă de oameni, ceea ce îi va face să rămână şi mai departe mulţumiţi cu faptul de a fi departe de Dumnezeu. In rugăciunea de mijlocire aduci înaintea lui Dumnezeu persoana sau situaţia pe care o ai pe inimă, până când eşti mânat de atitudinea pe care o are Dumnezeu faţă de acea persoană sau situaţie. Mijlocirea înseamnă a împlini ceea „ce lipseşte suferinţelor lui Cristos”; de aceea sunt aşa de puţini mijlocitori. Mijlocirea este înţeleasă în sensul de a ne pune în locul altuia. Aceasta nu este mijlocire! Încearcă să te pui în locul lui Dumnezeu.

Ca om care mijloceşte pentru alţii, ai grijă să n-o iei înaintea realităţii pe care ţi-o comunică Dumnezeu, căci altfel vei fi zdrobit. Dacă cunoşti prea multe lucruri, mai mult decât a rânduit Dumnezeu să cunoşti, nu te poţi ruga; situaţia persoanei respective este atât de zdrobitoare, încât nu mai poţi vedea realitatea.

Lucrarea noastră constă în a veni direct la Dumnezeu în legătură cu orice, dar noi ne eschivăm de la aceasta înlocuind mijlocirea cu activitatea. Facem lucrurile care pot fi înregistrate, dar nu mijlocim. Mijlocirea este însă singura lucrare care nu prezintă capcane, deoarece ea menţine deschisă relaţia noastră cu Dumnezeu.

Atunci când mijlocim, trebuie să avem grijă ca sufletele să nu fie doar „cârpite”. ele trebuie să ajungă în contact cu însăşi viaţa lui Dumnezeu. Gândeşte-te numai câte suflete a adus Dumnezeu în calea noastră, iar noi le-am părăsit! Atunci când ne rugăm de pe temeiul Răscumpărării, Domnul creează ceva ce nu poate crea decât prin rugăciunea de mijlocire.

Oswald Chambers

Ma infior cand vad nimicnicia

Mă înfior când văd nimicnicia,
Celor vicleni, cu duh de fariseu,
Mi-e tot mai greu să văd obrăznicia,
Sfidând și bunul simț și omenia.
Mă mir cum de-i mai rabdă Dumnezeu.

Mă întristez când văd mitocănia,
Cum defilează fără de rușine.
Mi-e tot mai greu să văd fățărnicia
Și oameni ce înalță mișelia…
Mă mir cum de pământul îi mai ține.

Mă doare mult minciuna, viclenia,
Acelor ce beau răul ca pe apă.
Mi-e tot mai greu să văd apostazia,
Cum luptă să înalțe în lume tirania.
Mă mir cum singuri groapa ei și-o sapă.

Mă simt jignit de toată șmecheria,
Ce mulți ca pe-o virtute o arată.
Mi-e tot mai greu să văd cum păgânia,
Vrea să zugrume-n oameni vrednicia.
Mă mir cum nu se tem de judecată.

Mă necăjește-n oameni nepăsarea,
Față de Biblie, de rugăciune, de Hristos.
Mi-e tot mai greu să văd pe bani trădarea,
În rândul celor ce știut-au calea.
Mă mir de mersul lor prpăstios.

Mă biciuește zilnic răutatea,
Mândria celor batjocoritori.
Mi-e tot mai greu să văd cum nedreptatea,
Vrea să suprime-n lume libertatea…
Mă mir cum de-au uitat că-s muritori.

Mă îngrijorează  azi și împietrirea,
Atâtor oameni de păcat robiți.
Plăcerile de-o clipă  le-ntunecă gândirea,
Deși le este greu, nu caută sfințirea.
Mă mir că nu doresc să fie mântuiți.

Mă năpădește plânsul când văd nelegiurea,
Pusă la loc de cinste, prin lege protejată.
Mi-e așa de greu să înțeleg orbirea,
Celor ce promovează răzvrătirea.
Mă mir că nu gândesc, la rod și la răsplată.

Mă îngozesc la gândul că atâția semeni pier,
În starea de păcat cuprinși de disperare.
Că omu-i din țărână și nu-i făcut din, , fier. , ,
Se duc împovărați și n-au nădejde-n cer…
Dar în Isus Hristos ei pot găsi salvare.

Mă rog acum ca Domnul să lucreze,
Prin Duhul Sfânt, în oameni, cu putere.
Cuvântul din Scripură, adânc să-i cerceteze,
Din orișice robie să îi elibereze,
Să fie transformați, prin har, prin înviere.

Teodor Groza

Adunați cu Mine

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23

Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sau necaz!
Numai fără Mine rău-i foarte mare –
Rugăciunea pune margini și zăgaz.

Când se lasă seara și adie dorul
De-a străbate timpul spre desăvârșire,
Numai lângă Mine veți simți fiorul
Dătător de aripi și de înnoire.

Împliniți cu voia orice încercare,
Întregiți-mi Trupu-n care locuiți,
Adunați cu mine, ca s-aveți răbdare
Și cu mângâiere fi-veți miluiți.

Mergeți la Golgota și-adunați credința,
În chemări străine nu vă încurcați;
De nu stați cu Mine, slabă e voința
Coborâți în beznă dacă nu urcați.

Nu e altă cale, care să v-aducă
În aceste locuri ce le-am pregătit;
Inima se-ndoaie, mintea e uitucă
Și îndată-i seara, și s-a isprăvit.

Mergeți după Mine, cum a spus prorocul,
Cereți biruință, ca să nu muriți,
Să-l rugați pe Domnul să vă dea norocul,
Faceți bine-ntr-una, să nu vină focul,
Adunați cu Mine, să nu risipiți!

Viorica Mariniuc 

De poți

De poți, nu plânge când ai planuri frânte
Și când dorințele lumești n-au împlinire;
Dar plângi mereu cu-acela care plânge,
Ca să îți vadă Cerul în privire.

De poți, nu spune altora durerea
Ce ți-o pricinuiesc în lume mulți,
Dar spune tuturor despre puterea
Ce-o capeți prin iertare când asculți.

De poți, nu te-ntrista când rugăciunea
Nu e-nsoțită iute de-un răspuns;
Dar să te întristezi atunci când lumea
Uzurpă lângă tine pe Isus.

De poți, nu prinde calea disperării
Atunci când valurile vieții vin;
Dar dacă n-ai în tine gustul sării,
Cu disperare-ntoarce-te, deplin.

De poți, nu spune că e greu pe Cale,
Chiar dacă spinii-mpung când urci spre Cer,
Dar spune tuturor ce merg la vale,
Că de-L urmează pe Isus, nu pier.

De poți, nu plânge când credința-i mică
Și parcă-i tot mai greu să-naintezi,
Dar plânge când Îl simți cum te ridică:
Numai așa poți dragostea-I s-o vezi. .

Și cât vei fi și-i mai avea suflare,
Să ai întinsă mâna pentru toți
Nu să cerșești iubire și-ndurare,
Ci să le faci doar binele, de poți…

Lidia Maria Senași 

Rugăciunea în Duhul

1 Corinteni 14/2

„În adevăr, cine vorbeşte  în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”

Haina nopții e  presărată cu stele,
Licurici argintii, minunate mărgele,
În noaptea adâncă, suspină și un nai,
Un cântec tainic, duios, înalță spre rai.

Deschid fereastra sufletului în noapte,
Îmi ridic ochii spre înălțimi albastre,
Ce zice naiul, fără cuvinte, duios,
În ceruri, va înțelege Domnul Cristos!

Și  cântecul meu se înalță ca un fum,
Duhuri leșină pe al rugăciunii drum,
Nimeni nu înțelege acest cânt senin,
Decât Domnul ce șede pe tronul divin.

Legat sunt de ceruri  cu fire de aur,
Legat sunt pe veci  de al Cerului Faur,
Eu nu am cuvinte și nu știu să cânt,
Dar cântă, la nai, Porumbelul cel Sfânt.

Se crapă de ziuă, grădina -i  în floare,
De iubire, cântă o privighetoare,
Ploaie târzie și flacără de foc sfânt;
Domnul a răspuns la al duhului meu cânt!

Arancutean Eliza 

Rugăciunea de seară

Sub umbra palidă de gânduri
Și-atras de dorul altor zări
Mă plec cu ochii către ceruri
Ca orbul Bartimeu pe vremuri,
Să Te inund în sărutări.

Mă plec și-aștept când lampa serii
Abia mai pâlpâie de somn…
Aștept să mă ating de haină
Cum s-a atins femeia-n taină
Cândva de bunul Salvator.

Și-o vorbă să îți spun, Isuse,
Pe malul rugăciunii dulci,
Căci simt cum cerul se deschide
Și dreapta-Ți sfântă mă cuprinde
Rostind divinile porunci…

Și-atunci mi se deschide gura
Ca un pământ setos, uscat,
Primind din mila Ta nespusă
Atâția stropi de har, Isuse,
Cât n-am gândit și meritat,

Mi se deschide gura-n șoaptă
Pe malul rugăciunii sfânt
Și-atâția crini de mulțumire
Ridic spre cerul de iubire
Că m-ai iertat și mântuit.

Mihai Ghidora 

Dumnezeul meu

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, eu Te chem mereu.

Mai vino şi aprinde
Focul iubirii sfinte,
În inimă Tu să mi-l pui
Că vreau a Ta putere
În ceasul de veghere,
În DUH la ceruri să mă sui.

Ascultă-mi rugăciunea,
Să vadă toţi minunea,
Atunci când, Doamne, eu Te chem,
Că numai Tu-ai putere
Să dai celui ce-Ți cere,
Ca-n ceasul de veghere
Minuni să mai vedem.

Eşti singurul ce poate
Să îmi răspunzi în toate,
O, vino, Doamne, şi adu-mi
Răspuns şi rezolvare
Celor ce în pierzare
Se pierd şi se cufundă
În bezna negrei lumi.

Te chem, Te strig acuma,
Întinde, Doamne, mâna
Peste a Ta lucrare
Ce astăzi o cerem,
Prin binecuvântare, să vadă fiecare
Aicea, jos, sub soare,
Ce Dumnezeu avem.

Monica Schiersner