Adunați cu Mine

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23

Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sau necaz!
Numai fără Mine rău-i foarte mare –
Rugăciunea pune margini și zăgaz.

Când se lasă seara și adie dorul
De-a străbate timpul spre desăvârșire,
Numai lângă Mine veți simți fiorul
Dătător de aripi și de înnoire.

Împliniți cu voia orice încercare,
Întregiți-mi Trupu-n care locuiți,
Adunați cu mine, ca s-aveți răbdare
Și cu mângâiere fi-veți miluiți.

Mergeți la Golgota și-adunați credința,
În chemări străine nu vă încurcați;
De nu stați cu Mine, slabă e voința
Coborâți în beznă dacă nu urcați.

Nu e altă cale, care să v-aducă
În aceste locuri ce le-am pregătit;
Inima se-ndoaie, mintea e uitucă
Și îndată-i seara, și s-a isprăvit.

Mergeți după Mine, cum a spus prorocul,
Cereți biruință, ca să nu muriți,
Să-l rugați pe Domnul să vă dea norocul,
Faceți bine-ntr-una, să nu vină focul,
Adunați cu Mine, să nu risipiți!

Viorica Mariniuc 

Reclame

Rugăciunea de mijlocire

Trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. Luca 18:1

Nu poţi mijloci în rugăciune dacă nu crezi in realitatea Răscumpărării, vei transforma mijlocirea intr-o compasiune inutilă faţă de oameni, ceea ce îi va face să rămână şi mai departe mulţumiţi cu faptul de a fi departe de Dumnezeu. In rugăciunea de mijlocire aduci înaintea lui Dumnezeu persoana sau situaţia pe care o ai pe inimă, până când eşti mânat de atitudinea pe care o are Dumnezeu faţă de acea persoană sau situaţie. Mijlocirea înseamnă a împlini ceea „ce lipseşte suferinţelor lui Cristos”; de aceea sunt aşa de puţini mijlocitori. Mijlocirea este înţeleasă în sensul de a ne pune în locul altuia. Aceasta nu este mijlocire! Încearcă să te pui în locul lui Dumnezeu.

Ca om care mijloceşte pentru alţii, ai grijă să n-o iei înaintea realităţii pe care ţi-o comunică Dumnezeu, căci altfel vei fi zdrobit. Dacă cunoşti prea multe lucruri, mai mult decât a rânduit Dumnezeu să cunoşti, nu te poţi ruga; situaţia persoanei respective este atât de zdrobitoare, încât nu mai poţi vedea realitatea.

Lucrarea noastră constă în a veni direct la Dumnezeu în legătură cu orice, dar noi ne eschivăm de la aceasta înlocuind mijlocirea cu activitatea. Facem lucrurile care pot fi înregistrate, dar nu mijlocim. Mijlocirea este însă singura lucrare care nu prezintă capcane, deoarece ea menţine deschisă relaţia noastră cu Dumnezeu.

Atunci când mijlocim, trebuie să avem grijă ca sufletele să nu fie doar „cârpite”. ele trebuie să ajungă în contact cu însăşi viaţa lui Dumnezeu. Gândeşte-te numai câte suflete a adus Dumnezeu în calea noastră, iar noi le-am părăsit! Atunci când ne rugăm de pe temeiul Răscumpărării, Domnul creează ceva ce nu poate crea decât prin rugăciunea de mijlocire.

Oswald Chambers

Ma infior cand vad nimicnicia

Mă înfior când văd nimicnicia,
Celor vicleni, cu duh de fariseu,
Mi-e tot mai greu să văd obrăznicia,
Sfidând și bunul simț și omenia.
Mă mir cum de-i mai rabdă Dumnezeu.

Mă întristez când văd mitocănia,
Cum defilează fără de rușine.
Mi-e tot mai greu să văd fățărnicia
Și oameni ce înalță mișelia…
Mă mir cum de pământul îi mai ține.

Mă doare mult minciuna, viclenia,
Acelor ce beau răul ca pe apă.
Mi-e tot mai greu să văd apostazia,
Cum luptă să înalțe în lume tirania.
Mă mir cum singuri groapa ei și-o sapă.

Mă simt jignit de toată șmecheria,
Ce mulți ca pe-o virtute o arată.
Mi-e tot mai greu să văd cum păgânia,
Vrea să zugrume-n oameni vrednicia.
Mă mir cum nu se tem de judecată.

Mă necăjește-n oameni nepăsarea,
Față de Biblie, de rugăciune, de Hristos.
Mi-e tot mai greu să văd pe bani trădarea,
În rândul celor ce știut-au calea.
Mă mir de mersul lor prpăstios.

Mă biciuește zilnic răutatea,
Mândria celor batjocoritori.
Mi-e tot mai greu să văd cum nedreptatea,
Vrea să suprime-n lume libertatea…
Mă mir cum de-au uitat că-s muritori.

Mă îngrijorează  azi și împietrirea,
Atâtor oameni de păcat robiți.
Plăcerile de-o clipă  le-ntunecă gândirea,
Deși le este greu, nu caută sfințirea.
Mă mir că nu doresc să fie mântuiți.

Mă năpădește plânsul când văd nelegiurea,
Pusă la loc de cinste, prin lege protejată.
Mi-e așa de greu să înțeleg orbirea,
Celor ce promovează răzvrătirea.
Mă mir că nu gândesc, la rod și la răsplată.

Mă îngozesc la gândul că atâția semeni pier,
În starea de păcat cuprinși de disperare.
Că omu-i din țărână și nu-i făcut din, , fier. , ,
Se duc împovărați și n-au nădejde-n cer…
Dar în Isus Hristos ei pot găsi salvare.

Mă rog acum ca Domnul să lucreze,
Prin Duhul Sfânt, în oameni, cu putere.
Cuvântul din Scripură, adânc să-i cerceteze,
Din orișice robie să îi elibereze,
Să fie transformați, prin har, prin înviere.

Teodor Groza

Adunați cu Mine

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23

Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sau necaz!
Numai fără Mine rău-i foarte mare –
Rugăciunea pune margini și zăgaz.

Când se lasă seara și adie dorul
De-a străbate timpul spre desăvârșire,
Numai lângă Mine veți simți fiorul
Dătător de aripi și de înnoire.

Împliniți cu voia orice încercare,
Întregiți-mi Trupu-n care locuiți,
Adunați cu mine, ca s-aveți răbdare
Și cu mângâiere fi-veți miluiți.

Mergeți la Golgota și-adunați credința,
În chemări străine nu vă încurcați;
De nu stați cu Mine, slabă e voința
Coborâți în beznă dacă nu urcați.

Nu e altă cale, care să v-aducă
În aceste locuri ce le-am pregătit;
Inima se-ndoaie, mintea e uitucă
Și îndată-i seara, și s-a isprăvit.

Mergeți după Mine, cum a spus prorocul,
Cereți biruință, ca să nu muriți,
Să-l rugați pe Domnul să vă dea norocul,
Faceți bine-ntr-una, să nu vină focul,
Adunați cu Mine, să nu risipiți!

Viorica Mariniuc 

De poți

De poți, nu plânge când ai planuri frânte
Și când dorințele lumești n-au împlinire;
Dar plângi mereu cu-acela care plânge,
Ca să îți vadă Cerul în privire.

De poți, nu spune altora durerea
Ce ți-o pricinuiesc în lume mulți,
Dar spune tuturor despre puterea
Ce-o capeți prin iertare când asculți.

De poți, nu te-ntrista când rugăciunea
Nu e-nsoțită iute de-un răspuns;
Dar să te întristezi atunci când lumea
Uzurpă lângă tine pe Isus.

De poți, nu prinde calea disperării
Atunci când valurile vieții vin;
Dar dacă n-ai în tine gustul sării,
Cu disperare-ntoarce-te, deplin.

De poți, nu spune că e greu pe Cale,
Chiar dacă spinii-mpung când urci spre Cer,
Dar spune tuturor ce merg la vale,
Că de-L urmează pe Isus, nu pier.

De poți, nu plânge când credința-i mică
Și parcă-i tot mai greu să-naintezi,
Dar plânge când Îl simți cum te ridică:
Numai așa poți dragostea-I s-o vezi. .

Și cât vei fi și-i mai avea suflare,
Să ai întinsă mâna pentru toți
Nu să cerșești iubire și-ndurare,
Ci să le faci doar binele, de poți…

Lidia Maria Senași 

Rugăciunea în Duhul

1 Corinteni 14/2

„În adevăr, cine vorbeşte  în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”

Haina nopții e  presărată cu stele,
Licurici argintii, minunate mărgele,
În noaptea adâncă, suspină și un nai,
Un cântec tainic, duios, înalță spre rai.

Deschid fereastra sufletului în noapte,
Îmi ridic ochii spre înălțimi albastre,
Ce zice naiul, fără cuvinte, duios,
În ceruri, va înțelege Domnul Cristos!

Și  cântecul meu se înalță ca un fum,
Duhuri leșină pe al rugăciunii drum,
Nimeni nu înțelege acest cânt senin,
Decât Domnul ce șede pe tronul divin.

Legat sunt de ceruri  cu fire de aur,
Legat sunt pe veci  de al Cerului Faur,
Eu nu am cuvinte și nu știu să cânt,
Dar cântă, la nai, Porumbelul cel Sfânt.

Se crapă de ziuă, grădina -i  în floare,
De iubire, cântă o privighetoare,
Ploaie târzie și flacără de foc sfânt;
Domnul a răspuns la al duhului meu cânt!

Arancutean Eliza 

Rugăciunea de seară

Sub umbra palidă de gânduri
Și-atras de dorul altor zări
Mă plec cu ochii către ceruri
Ca orbul Bartimeu pe vremuri,
Să Te inund în sărutări.

Mă plec și-aștept când lampa serii
Abia mai pâlpâie de somn…
Aștept să mă ating de haină
Cum s-a atins femeia-n taină
Cândva de bunul Salvator.

Și-o vorbă să îți spun, Isuse,
Pe malul rugăciunii dulci,
Căci simt cum cerul se deschide
Și dreapta-Ți sfântă mă cuprinde
Rostind divinile porunci…

Și-atunci mi se deschide gura
Ca un pământ setos, uscat,
Primind din mila Ta nespusă
Atâția stropi de har, Isuse,
Cât n-am gândit și meritat,

Mi se deschide gura-n șoaptă
Pe malul rugăciunii sfânt
Și-atâția crini de mulțumire
Ridic spre cerul de iubire
Că m-ai iertat și mântuit.

Mihai Ghidora 

Dumnezeul meu

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, eu Te chem mereu.

Mai vino şi aprinde
Focul iubirii sfinte,
În inimă Tu să mi-l pui
Că vreau a Ta putere
În ceasul de veghere,
În DUH la ceruri să mă sui.

Ascultă-mi rugăciunea,
Să vadă toţi minunea,
Atunci când, Doamne, eu Te chem,
Că numai Tu-ai putere
Să dai celui ce-Ți cere,
Ca-n ceasul de veghere
Minuni să mai vedem.

Eşti singurul ce poate
Să îmi răspunzi în toate,
O, vino, Doamne, şi adu-mi
Răspuns şi rezolvare
Celor ce în pierzare
Se pierd şi se cufundă
În bezna negrei lumi.

Te chem, Te strig acuma,
Întinde, Doamne, mâna
Peste a Ta lucrare
Ce astăzi o cerem,
Prin binecuvântare, să vadă fiecare
Aicea, jos, sub soare,
Ce Dumnezeu avem.

Monica Schiersner 

Rugăciunea

Unii cred că ruga doar în minți lucrează
Iar efect atâta-i că te consolează;
Chemi și-astepți zadarnic: Domul Savaot
N-a răspuns, n-aude! Tace, asta-i tot!…

Însă, cei ce-și poartă pe genunchi povara,
Noaptea, la amiază, dimineața, seara,
Știu că rugăciunea nu-i un mit banal,
Ci un mod de viață într-un Rai real.

Ei Îl văd pe Domnul întinzându-Și brațul
Ca să lege rana, să dezlege lanțul,
Munții să-i aplece, valea să le-o urce,
Transformând pelinul în polenul dulce…

Numai ei știu arta de-a braza văzduhul:
Cei ce-și țes în taina, pe genunchi triumful!
Numai lor li-i traiul, zi de zi, minune:
Cei pe-a căror viata scrie rugăciune.

Barbara Cornet Ryber

Înaintea Ta

Mi-aplec genunchii înaintea Ta
Şi azi te rog, iubit Părinte,
Deschide-mi pentru Tine inima
Şi rugăciunea fă-mi-o mai fierbinte.

Mi-aplec genunchii, să Te proslăvesc,
De-atâta dragoste de TATĂ,
De-atâtea lucruri ce primesc
Prin bunătatea-Ți minunată.

Mi-aplec genunchii să Îţi spun
Ce bine-i, Doamne, lângă Tine
Şi fericirea de acum
Nu aş schimba-o-n veci cu nimeni.

Că Tu adusu-mi-ai odată,
Din cer trimis-ai pentru mine
O dragoste adevărată –
Eu am primit doar de la Tine.

Tu m-ai iubit cum niciodată
Aici nu m-ar putea iubi,
M-ai căutat în lumea toată
Că ai vrut TATĂ să îmi fii.

Şi cu ISUS m-ai făcut frate,
Prin El odat’ m-ai înfiat,
Că numai El, singurul, poate
Să-mi ierte multul meu păcat.

El e prietenul în care
Putut-am cu adevărat
Găsi salvare şi iertare,
Cu tine, TATĂ, m-a-mpăcat.

De-atunci, mereu, în rugăciune
Îi mulţumesc şi-s fericit,
Că sus în cer şi al meu nume
E scris de Domnul meu iubit.

Că preţul fericirii mele
Doar Domnul Isus l-a plătit
Şi-a Lui iubire şi putere
Viaţa mea a mântuit.

Şi-n rugăciune vreau fierbinte
Să-I mulţumesc neîncetat
Şi să mă rog de azi ‘nainte
Mai mult şi mai înflăcărat.

Monica Schiersner