17 Iunie

„Vino în ajutor, Doamne.” Psalmi 12:1

Rugăciunea în sine este remarcabilă, fiindcă este scurtă, potrivită, concisă şi sugestivă. David jeleşte pieirea oamenilor evlavioşi, şi de aceea îşi înalţă inima în implorare. Când creatura se prăbuşeşte, aleargă spre Creator. Este evident că David îşi simţea slăbiciunea, fiindcă de altfel nu ar fi strigat după ajutor. În acelaşi timp, el intenţiona sincer să se străduiască pentru cauza adevărului, fiindcă cuvântul „ajutor” nu este posibil atunci când noi înşine nu facem nimic. Există multă sinceritate, claritate de percepţie şi limpezime de exprimare în această rugăciune scurtă — mai mult, într-adevăr, decât în lungile dizertaţii ale anumitor profesori. Psalmistul aleargă direct la Dumnezeu, cu o rugăciune bine gândită; el ştie ce caută şi ştie unde să caute.

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm în acelaşi mod binecuvântat. Ocaziile pentru folosirea acestei rugăciuni sunt frecvente. În nenorocirile providenţiale, este foarte potrivită pentru credincioşii încercaţi care văd că nu au nici un ajutor. Studenţii care se află în dificultăţi doctrinale pot să obţină lumină strigând „vino în ajutor, Doamne” către Duhul Sfânt, marele învăţător. Luptătorii spirituali angajaţi în lupte lăuntrice pot să trimită după întăriri la tron, şi acesta este un model de cerere. Lucrătorii pe ogorul cerului pot obţine har prin ea în vreme de nevoie. Păcătoşii care se îneacă în îndoieli şi temeri pot să înalţe aceeaşi cerere; de fapt, această rugăciune poate servi oricărui suflet în nevoie, în orice împrejurare, timp şi loc.

„Vino în ajutor, Doamne” ne va sluji în viaţă şi în moarte, în suferinţă şi în lucrare, în bucurie şi în durere. În El vom găsi ajutorul. Să nu întârziem să strigăm către El. Răspunsul la rugăciune este sigur, daca rugăciunea este oferită sincer lui Isus. Caracterul Domnului ne asigură că El nu-şi va părăsi poporul. Relaţia Sa ca Tată şi Mire ne garantează ajutorul Lui. Darul Său, Isus, este o promisiune pentru orice lucru bun, şi promisiunile Lui se sprijină pe „nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor” (Isaia 41:13).

Meditaţii C. H. Spurgeon

24 Mai

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea.” Psalmi 66:20

Privind în urmă la rugăciunile noastre, dacă suntem sinceri, vom fi grozav de uimiţi că am primit un răspuns. S-ar putea să fie şi unii care să creadă că rugăciunile lor meritau un răspuns – aşa cum credea fariseul — dar adevăratul creştin, pivind retrospectiv, îşi deplânge rugăciunile şi, dacă s-ar putea întoarce în timp, ar vrea să se roage mai sincer. Aminteşte-ţi, creştine, cât de reci au fost rugăciunile tale. In loc să te lupţi în rugăciune ca Iacov, te-ai rugat slab şi puţin – departe de credinţa aceea umilă, fierbinte şi perseverentă care strigă: „nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Genesa 32:26). Dar, şi aceasta este o minune, Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunile reci, şi nu numai că le-a auzit, ţi-a şi răspuns.

Gândeşte-te că te-ai rugat rar, numai Când aveai necazuri şi fugeai la tronul milei. Dar când a venit izbăvirea, unde au dispărut rugăciunile? Totuşi, chiar dacă ai încetat să te mai rogi, Dumnezeu nu a încetat să te binecuvânteze. Când te-ai îndepărtat de tronul milei, Dumnezeu nu te-a părăsit, iar lumina strălucitoare a Şechinei a fost îtotdeauna vizibilă între aripile heruvirnilor. O, e minunat că Domnul priveşte cu îndurare cererile noastre spasmodice, care vin şi pleacă odată cu nevoile noastre.

Ce Dumnezeu uimitor este El, să asculte rugăciunile celor care vin la El în nevoie, dar neglijează după ce au primit răspunsul; care se apropie de El când sunt forţaţi, dar care uită să I se adreseze când au parte de îndurări şi durerile încetează! Fie ca bunătatea Sa în ascultarea rugăciunilor să ne atingă inimile, ca să putem fi găsiţi făcând „în toată vremea… tot felul de rugăciuni şi cereri” (Efeseni 6:18).

Meditaţii C. H. Spurgeon

19 Februarie

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei.” Ezechiel 36:37

Rugăciunea este vestitorul îndurării. Intoarce-te la istoria sfântă, şi vei vedea că nici o mare îndurare nu a venit peste lume fără să fie vestită de rugăciune. Ai experimentat acest adevăr şi în viaţa ta. Dumnezeu ţi-a acordat multe favoruri nesolicitate, dar marile rugăciuni au fost întotdeauna preludiul marilor îndurări. Când ai găsit pentru prima dată pacea prin sângele de la Cruce, te-ai rugat mult şi ai cerut stăruitor ca Dumnezeu să-ţi îndepărteze îndoielile şi să te elibereze de suferinţă. Asigurarea ta a fost rezultatul rugăciunii. Când ai avut bucurii mari ai fost obligat să le priveşti ca pe nişte răspunsuri la fugăciune.

Când ai primit izbăvire în necazuri şi ajutor în primejdii, ai putut spune: „Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile, mele” (Psalmi 34:4). Rugăciunea este întotdeauna prefaţa binecuvântării. Merge înaintea binecuvântării ca o umbră. Când soarele îndurării lui Dumnezeu răsare peste nevoile noastre, aruncă umbra rugăciunii departe pe câmp. Când Dumnezeu ridica un munte de binecuvântări, Străluceşte El însuşi în spatele lui şi ne cufundă sufletele în umbra rugăciunii, ca să ne simţim în siguranţă. Dacă ne rugăm mult, cererile noastre devin umbre ale îndurării.

Rugăciunea este legată de binecuvântare şi ne arată valoarea ei. Dacă avem binecuvântări fără să cerem, ne gândim la ele ca la nişte lucruri Comune; rugăciunea însă transformă îndurările în diamante. Lucrurile pe care le cerem sunt preţioase pentru noi, dar nu le realizăm valoarea până când nu le căutăm din toată inima.

Rugăciunea împrăştie norii de furtună
Şi urcă pe treptele scării din Betel;
Ne dă iubire şi speranţă într-o lume mai bună
Aduce binecuvântări din cer.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Rugaciunea staruitoare

30 noiembrie

Text: 1 Tesaloniceni 5:12-18

„Rugati-va neancetat.„

 1 Tesaloniceni 5:17

Ce inseamna sa te rogi neancetat? In cartea sa ,.Keep On Keeping
On” (Persevereaza), Harold L. Fickett Jr., spune despre sotia
unui pastor care pentru o vreme a fost uimita de aceasta porunca.
Ea avea idee ce inseamna sa stai indelung pe genunchi si sa te rogi.
Dar acest fapt o frustra ca sotie si ca mama, deosebit de ocupata.
Nu era de fel realizabil. Fickett a spus: „In timp ce se gandea la
acest lucru, i-a venit raspunsul. Si-a dat seama ca se putea ruga in
timp ce spala vasele… curata casa… si ducea pe copii la scoala, si
in timp ce se pregatea si pentru responsabilitatile ce le avea fata
de biserica. Cand a inceput sa puna aceasta idee in practica, a
descoperit ca traia literalmente in prezenta Domnului”.

Femeia a gasit modalitatea sa puna in practica ceea la ce cred eu
ca se referea apostolul Pavel cand a spus: „Rugati-va neancetat”.
Desigur, este posibil ca Pavel sa fi spus sa nu avem intreruperi in
viata de rugaciune. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa existe niciodata
o perioada in viata noastra care sa fie caracterizata prin lipsa de
rugaciune. Cu siguranta aceasta o spune textul Scripturii. Eu cred
ca Pavel a mai vrut sa spuna ca rugaciunea trebuie sa fie ceva ca
respiratia – naturala, spontana, si continua. Cand suntem confrun-
tati cu o problema, cand ne aducem aminte de un prieten ce se afla
la necaz, sau cand devenim constienti de alte nevoi, putem sa
rostim o rugaciune catre Dumnezeu la fel de spontan ca o res-
piratie chiar in acel moment. Si putem face acest lucru oricand,
chiar in timp ce facem altceva. – R.W.D.

„Rugaciunea este respiratia vitala,

Aerul crestinilor cei buni,

Parola la poarta mortii triumfala:

El intra-n cer cu rugaciuni.” – Montgomery

„Daca esti prea ocupat sa te rogi,
‘vei fi prea ocupat.„

Painea zilnica

Cum pot Doamne să-ți descriu iubirea Ta

Cum pot Doamne să-ți descriu iubirea Ta
Nu cred că voi găsi asemenea cuvinte
Căci mintea mea și limba nu pot explica
Frumusețea dragostei cerești, preasfinte.

Cum pot învăța și eu ca Tine să iubesc
Să înțeleg adâncul dragostei divine
Cum ai putut să lași Tu tronul Tău ceresc
Pe pământ să vii să înduri așa rușine.

Sunt copleșit Isuse, scump de a Ta iubire
Căci Doamne în fața Ta eu n-am cuvinte
Când văd chipul Tău sublim și a Ta privire
Și mâinile ce m-au cuprins așa de sfinte.

Cum să-ți mulțumesc pentru iubirea Ta
Nu găsesc așa cuvinte Doamne să-ți explic
Pe genunchi mă aplec și în rugăciunea mea
Te voi preamări căci fără Tine sunt nimic.

Cum ași putea Isus să fiu smerit ca Tine
Să ridic și eu de jos pe acel îndurerat
Să fiu blând și pentru cei din jur lumină
Și să iubesc la fel cum Tu m-ai învățat.

Iubirea… este jertfa crucii pe Calvar…
Și în cuvinte omenești e greu de explicat
Ea-i dragostea divină cea fără de hotar
E sângele preasfânt pe Golgota vărsat.

 Mihail Cebotarev 

O pasiune pentru suflete

Text: Romani 10:1-13

„Fraţilor, dorinţa inimii mele si rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mantuiţi.” Romani 10:1

Incartea lui Raymond C. Ortlund Lord; Make My Life a Miracle (Doamne, fă-mi viaţa o minune), există o povestire despre A.B. Simpson, fondatorul Alianţei Misionare Creştine. Un musafir al familiei Simpson s-a trezit dimineaţa devreme şi dorea să meargă spre birou. A văzut o imagine care l-a mişcat profund. Simpson stătea cu braţele în jurul unui glob pămantesc, îmbrăţişandu-l. Ii curgeau lacrimi pe obraji. Literalmente plangea pentru lumea pierdută în păcat.
Apostolul Pavel a fost greu împovărat pentru mantuirea neamului său evreesc. El exprimă profunzimea acestor sentimente în Romani 9. El scrie: „Spun adevărul în Cristos, nu mint; cugetul meu luminat de Duhul Sfant, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape doresc sâ fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti” (v. 1-3). Si în textul nostru de azi, el spune: „…dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este ca să fie mantuiţi”.

Dumnezeu însuşi este cel mai înalt exemplu al dragostei faţă de oameni. „Pentru că atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, câ a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Pavel spune, în Romani 5:8, „Dumnezeu îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe cand eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”. Cat de mult ne preocupă pe noi lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? – R.W.D.

„Iubirea de oameni Te rog să mi-o dai,
Focul dorinţei să-i văd mantuiţi.
Şi-n drumul urcand să-i văd către rai
Şi-n braţul Tău, Doamne, deplin fericiţi. ”  – Tovey

„Pasiunea pentru Isus devine curand o pasiune pentru a spune altora despre Isus„

Painea zilnica

Cauti speranta?

Text: Psalmul 42:5-11

„…Nădăjduieşte în Domnul, căci iarăşi II voi lăuda; El este mantuirea mea şi Dumnezeul meu.” Psalmul 42:5

O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducandu-i treptat forţele, un sentiment de depresiune a făcut-o să cadă în disperare. Se simţea atat de copleşită încat a cerut Domnului s-o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a descurajării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-o atentă. Un grup de tineri indieni aveau un serviciu de închinăciune. I-a auzit cantand în dialectul lor: „M-am hotărat să-Lurmez pe Isus; Şi înapoi, şi înapoi,eu nu voi da”. Cantarea i-a zguduit inima şi a început să se roage. Imediat rugăciunea ei s-a transformat în laudă şi mulţumire, şi Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după
aceea a dispărut şi boala, însănătoşindu-se din nou. Mulţi ani după aceea a continuat să slujească cu multă eficienţă în lucrarea misionară mondială.

Te poţi regăsi într-o experienţă ca aceasta? Ai cunoscut şi tu o descurajare în urma căreia ai fost gata să renunţi, să te dai învins? Ai simţit o asemenea povară a depresiunii, că ai întrebat şi tu Ia fel ca David: „Pentru ce te mahnesti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? (Psalmul 42:11).
Ori de cate ori începe coboraşul, adu-ţi aminte că David a avut nu numai problema ci şi soluţia. „Nădăjduieşte în Dumnezeu,” a spus el. Curajul pe care-l capeţi prin prezenţa lui Dumnezeu va aduce laude şi mulţumiri în inima ta, iar credinţa ta va fi reannoită. Cantă din adîncul fiinţei tale: „M-am hotărît să-L urmez pe Isus; Şi înapoi eu nu voi da, şi înapoi eu nu voi da”. Cand te încrezi în Domnul, vei găsi nădejde.  – P.R.V.

„Prăbuşiţi în disperare şi noapte,
Nădejdea noastră-i Domnul, Sfantul.
El niciodată nu-şi retrage mana
Şi nu uită să-Şi ţină Cuvantul.”– D.J.D.

„Dacă nu poţi face faţă unor situaţii dificile, încearcă cu nădejdea – în Dumnezeu„

Painea zilnica

Ce te costa?

Text: Evrei 12:1-11

„Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar v-aţi întors la Păstorul… sufletelor voastre.„1 Petru 2:25

Cand era tanăr căsătorit, Arthur Schirmer, şi-a petrecut mult timp frecventand barurile, pariind Ia cursele de cai, angajan-du-se în multe alte activităţi în care îşi căuta plăcerea. Deşi ştia o mulţime de lucruri despre Biblie, nu-L cunoştea pe Isus ca Mantuitor. Simţea că a fi creştin însemna o piedică în calea de-a căuta bogăţiile şi plăcerile. Într-o zi, Jean, singurul lui copil, mandria vieţii sale, a devenit creştină. Cu multă credincioşie, depunea mărturie înaintea părinţilor ei şi, după caţiva ani, au fost de acord ca într-o zi să meargă la un program de evanghelizare. Acolo, Arthur şi soţia lui, Audrey, l-au primit amandoi pe Isus ca Mantuitorul lor.
Timpul trecea şi nu se vedea nici un semn de creştere spirituală în vieţile lor. Tristă din cauză că părinţii ei nu se mai maturizau în Cristos, fiica lor, Jean, acum de 21 de ani, a cerut unui grup de tinere femei să i se alăture în rugăciune pentru părinţii ei. Ea a spus: „Doamne, ascultă-mi rugăciunea, nu are importanţă cat m-ar costa şi ce sarcrificiu personal trebuie să fac!” La două zile după aceea, Domnul a răspuns la rugăciunea ei, a fost luată de un vartej în timp ce înota şi s-a înecat.

Privind în urmă, tatăl ei scrie: „Mi-am revizuit viaţa stearpă şi am strigat la Domnul cu lacrimi de pocăinţă: „O, Doamne, în toţi aceşti ani mi-am condus singur viaţa şi am făcut o ruină din ea. Acum vreau ca Tu să preiei conducerea!” Pană atunci, Arthur şi soţia lui nu şi-au schimbat vieţile. Au fost apoi folosiţi în mod minunat de Dumnezeu – dar, vai, cu ce preţl Cat te va costa, omule ce te pretinzi a fi creştin şi trăieşti o viaţă lumească, ca să te predai cu totul lui Isus?  -H.G.B.

„Predă-ţi viaţa lui Cristos acum,
Dăruieşte-l totul fără amanare.
Vei cunoaşte bucuria cea mai mare
Spunand: „Cristos e singurul meu drum!”  ”   – Branon

„Consacrare înseamnă să ne luăm mâinile de pe ceea ce deja aparţine lui Dumnezeu„

Painea zilnica

Rugăciunea, arma mea!

Doamne stau în rugăciune
Căci ea este arma mea
Multe am Isus a-Ți spune
Căci mi-e frântă inima

Păcatul, rău mă apasă
Deloc, nu sunt mulțumit
Doar de ce-am făcut îmi pasă
Mă gândesc la al meu sfârșit

Eu vreau să rămân cu Tine
Însă lupta este grea
Vreau să fac tot ce e bine
Să veghez la viața mea

Lupta ce o duc cu mine,
Mă doboară, mă sfârșește
Și am nevoie de Tine
Duhul Tău, mă întărește

Zi de zi mă pregătesc
Răul, să pot să-l înfrunt
Dar uneori mă trezesc
Că tot mai rău, mă afund

În păcat și nepăsare
Apoi, mintea îmi vuiește
Inima încă mă doare
Dar Duhul Tău, mă zidește

Și iar mă gândesc Părinte
Cum să fac și să îndrept
Spre cele trainice, sfinte,
Să pornesc și să aștept

Ajutorul Tău în toate
Fără el, nu voi răzbi
Căci victoria nu se poate
Fără Tine dobândi

Eu a rugăciunii cale
O aleg, să pot răzbi
A Ta milă și îndurare
O cer și voi birui

Ce sunt eu? sunt doar țărână
Fără Tine, nu-s nimic
Ține-mă în a Ta mână
Chiar de-s neînsemnat și mic

Prețu-mi crește doar cu Tine
Că-mi dai din valoarea Ta
Te îndură și de mine
Căci nu am pe nimenea

Stânca mea să fii, Isus
Și învingător, voi fi
Voi trăi la Ceruri sus
Voi trăi în veșnicii!

 Florența Sărmășan  

Rugăciunea

Chiar dacă vreodată îți va fi greu,
A te ruga aşa cum se cuvine,
Nu uita, tu te rogi lui Dumnezeu,
Acelui Domn al slăvilor divine.

Cu El trebuie să avem,
O părtăşie sfântă-n fiecare zi,
Să stăm treji şi să veghem,
În rugăciune a stărui.

Căci prin aceasta noi primim,
Puteri de sus, putere mare,
Şi putem chiar să biruim,
Duhurile rele şi neascultătoare.

Rugăciunea schimbă totul,
Schimbă însăşi viața noastră,
Ne transformă întru totul,
Spre-un bine ne modelează.

Rugăciunea ne dă aripi,
Să zburăm mai sus, mai sus,
Ne-ntăreşte-n clipe grele,
Precum a făcut-o cu Isus.

Ne deschide ochii minții,
Ne-ntăreşte-n trup şi cuget,
Ne uneşte cu toți frații,
Chiar şi-n al nostru umblet.

Pentru mine-i o-nviorare,
Ce-o experimentez mereu,
Ce-o aflu-n fiecare dimineață,
Când mă rog lui Dumnezeu.

Doamne, ascultă-mi rugăciunea mea,
Pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în credincioșia și dreptatea Ta!
Chiar şi-atunci când Te rog în zile bune sau rele. (Psalmul 143:1)

Afin Hamat