Neobservatul caracter sacru al împrejurărilor

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”Romani 8:28

Situaţiile din viaţa unui sfânt sunt rânduite de Dumnezeu. În viaţa unui sfînt nu există întâmplare. Prin providenţa Sa, Dumnezeu te duce în situaţii pe care nicidecum nu le poţi înţelege, dar Duhul lui Dumnezeu le înţelege. Dumnezeu te duce în anumite locuri, intre anumiţi oameni şi în anumite condiţii pentru a realiza un anumit scop prin mijlocirea Duhului din tine. Nu te împotrivi niciodată împrejurărilor spunând: “Voi fi propria mea providenţa aici: trebuie si fiu atent la aceasta, si mă păzesc de cealaltă”. Toate situaţiile în care te afli sunt în mâna lui Dumnezeu, de aceea niciodată să nu te gândeşti că eşti în situaţii nefireşti.

Partea ta în rugăciunea de mijlocire nu este să intri în agonia mijlocirii, ci să foloseşti împrejurările obişnuite în care te aşază Dumnezeu şi oamenii obişnuiţi între care te aşază EI prin providenţa Sa, pentru a-i aduce înaintea tronului lui Dumnezeu şi pentru a da Duhului Sfant care se afla in tine ocazia să mijlocească pentru ei. În acest fel Dumnezeu îşi va face lucrarea in întreaga lume, cu sfinţii Săi.

Fac eu dificilă lucrarea Duhului Sfânt prin faptul că nu sunt sigur sau explicit, sau prin faptul că încerc să fac lucrarea în locul Lui? Eu trebuie să împlinesc partea umană de mijlocire, adică să folosesc imprejurările în care mă aflu şi oamenii care sunt in jurul meu. Trebuie să-mi păstrez viaţa conştientă ca pe un altar al Duhului Sfânt, apoi, când îi aduc pe alţi oameni inaintea lui Dumnezeu in rugăciune. Duhul Sfânt mijloceşte pentru ei.

Mijlocirea ta nu poate fi niciodată a mea şi mijlocirea mea nu poate fi niciodată a ta, ci Duhul Sfânt mijloceşte în vieţile noastre. Fără această mijlocire suntem lipsiţi de resurse.

Oswald CHAMBERS

Iubirea Lui

Motto: „”Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit
și Eu. Rămâneți în dragostea Mea.”” Amin! Ioan 15:9.

Pășim cu frică și sfială-n adunare
Căci Dumnezeu este prezent aici;
Și sfințenia Lui este atât de mare!
Credincioșia Lui e fără asemănare,
Și noi suntem, o Doamne, atât de mici!

Ne plecăm genunchii frate lângă frate
Rugându-ne ca să ne scape de povară;
Și-n plâns durut, cu frunțile plecate,
Spălând în inimi o urmă de păcate
Simțim iubirea Lui cum ne înfășoară.

Ne lăcrimează sufletul încețoșând privirea,
Iar inima în piept, stă gata să se frângă
Când cuvintele cântării vorbesc de pătimirea,
De jertfa de pe cruce a Celui ce-i Iubirea…
Și rugăciunea-i slobodă să plângă.

Fierbinte-i lacrima când inima-i zdrobită
Și strigă în rugăciune, fără glas…
Însă iubirea lui Hristos nemărginită,
Ne mângâie și șterge lacrima ivită
Ce se prelinge neștiută pe obraz.

În iubirea Lui cea veșnică ne-a ridicat
Din mocirla lumii, plină de păcate…
Și nu e, nicidecum, că am fi meritat –
Ci prin jertfa Sa Hristos ne-a arătat
Esența unei iubiri adevărate.

Să fii iubit de Domnul, e atâta fericire,
Și iubirea Lui ne strânge laolaltă!
Ori, într-o inimă încărcată de iubire
Nu-i loc de înstrăinare, ci loc de înfrățire
Și nimeni nu-i pe-o treaptă mai înaltă.

Viața cu Hristos, în Dumnezeu i-ascunsă;
El ne e Lumină pe căile neprihănirii;
Prin Duhul Său ni-i inima condusă
Și necurmat, nădejdea noastră-i pusă
În Veșnic Dumnezeul Mântuirii.

De tot ce e lumesc să ne desprindă,
Să ne fie pacea Lui în inimă mereu…
Iubirea lui Hristos să ne aprindă –
Și sufletul, pe veci, să ni-l cuprindă
Nețărmurita dragoste de Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Rămâi mereu de partea mea

Părinte Sfânt și minunat, o, vino-n a mea barcă,
Căci sunt atât de tulburat și valul greu mă-ncearcă.
Nu am puteri să mai vâslesc, ajută-mă prin noapte,
Gânduri negre mă pândesc și-adesea-s multe șoapte.

O Sfinte Tată, te chem să vi în ajutorul meu,
O, Sfinte Tată, ajută-mă te rog, că-mi este greu.
Nu am putere, ridică-mă din nou, nu mă lăsa,
Dă-mi mângâiere și vino să conduci viața mea.

Condu-mă Tu, pe calea Ta, ajută-mă în luptă,
Rămâi mereu de partea mea, căci noaptea este cruntă.
Nu mă lăsa în valul greu, ascultă-mi rugăciunea,
Mai vino-n ajutorul meu, întinde-ți astăzi mâna.

Pe stâncă sus, ridică-mă, în vremea care vine,
Și-n mila Ta, mai umple-mă, de Harul Tău, Stăpâne.
Să fiu mereu un luptător, să lupt plin de credintă,
Ajută-mă o, scump Păstor și dă-mi iar biruintă.

Nădăjduiesc și cred mereu, că vei fi lângă mine,
Și orișicât ar fi de greu, cu Tine este bine.
Nădăjduiesc că vei lucra, chiar de furtuna-i mare,
Vei fi mereu de partea mea, ținându-mă-n picioare.

Nichifor Nicu

Rugăciunea ascultată de Tatăl

“Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.” loan 11:41

Când Se roagă Fiul lui Dumnezeu. El este conştient de un singur lucru: de Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său şi, dacă Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, Tatăl va auzi întotdeauna rugăciunile mele. Dar eu trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în trupul meu muritor.

“Trupul vostru este templul Duhului Sfânt”. “Betleemul” Fiului lui Dumnezeu. Are vreo şansă Fiul lui Dumnezeu să lucreze în mine? Simplitatea vieţii Fiului lui Dumnezeu se manifestă în mine aşa cum s-a manifestai şi în viaţa Lui trăită aici pe pământ? Când vin în contact cu evenimentele cotidiene ale vieţii în calitatea mea de fiinţă omenească obişnuită, se rosteşte în mine rugăciunea Fiului veşnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său? În ziua aceea veţi cere în Numele Meu…”. In care zi? În ziua în care Duhul Sfânt a venit în mine şi m-a făcut în mod efectiv una cu Domnul meu.Este Isus Cristos mulţumit pe deplin în viaţa ta sau ai devenit un îngâmfat spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea să se impună şi să-L dea deoparte pe Fiul Iui Dumnezeu. Raţiunea este un dar pe care l-a dat Dumnezeu naturii umane; dar raţiunea nu este darul Fiului Său. Gândirea supranaturală este darul Fiului Său; de aceea, să nu punem niciodată raţiunea pe tronul vieţii noastre.

Fiul întotdeauna ll descoperă pe Tatăl; raţiunea nu L-a descoperit şi nu-L va descoperi niciodată pe Tatăl. Inteligenţa noastră obişnuită nu se închină niciodată lui Dumnezeu dacă nu este transformată prin locuirea în noi a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ca acest trup muritor să fie ţinut în ascultare perfectă de El, permiţându-I să lucreze prin el în fiecare moment. Trăim noi într-o asemenea dependenţă de Isus Cristos, încât viaţa Lui să se manifeste clipă de clipă în trupul nostru muritor?

Oswald CHAMBERS

Rugăciunea in onoarea Tatălui

“Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul Lui Dumnezeu.” Luca 1:35

Ceea ce s-a întâmplat cu fecioara Maria la venirea istorică a Fiului lui Dumnezeu pe pământ se întâmplă cu fiecare sfânt. Fiul lui Dumnezeu Se naşte în mine prin acţiunea directă a lui Dumnezeu; apoi cu, devenind copil al Său, trebuie să-mi exercit drepturile de copil, dreptul de a fi tot timpul faţă în faţă cu Tatăl meu prin rugăciune.

Îi spun eu continuu, cu uimire, vieţii mele fireşti: “De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebiuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49, KJV). indiferent care ar fi împrejurările, acel Copil sfânt, inocent şi veşnic trebuie să fie în contact cu Tatăl Său. Sunt eu destul de simplu ca să mă identific cu Domnul meu în felul acesta? Are El libertatea de a lucra pe căile Lui minunate în mine? Vede Dumnezeu că Fiul Său ia chip în mine, sau că L-am dat cu grijă la o parte? O, tumultul acestor zile! Pentru ce strigă toată lumea aşa de tare? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie dat morţii. Nu este loc pentru Fiul lui Dumnezeu aici şi acum. Nu este loc pentru părtăşia tăcută şi sfântă cu Tatăl.

Se roagă Fiul lui Dumnezeu în mine sau eu îi dictez Lui pretenţiile mele? Slujeşte El în mine aşa cum a făcut în zilele când a trăit în trup aici pe pământ? Suferă Fiul lui Dumnezeu în mine răbdând ca propriile Lui scopuri să se poată realiza? Cu cât cineva cunoaşte mai mult din viaţa lăuntrică a celor mai maturi dintre sfinţii lui Dumnezeu, cu atât vede mai mult care este scopul Iui Dumnezeu: împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos” (Coloseni 1:24). Există întotdeauna ceva de făcut în sensul acestei “împliniri”.

 Oswald CHAMBERS

Psalmul 20

Dumnezeu să te asculte
În ziua cînd ai necaz
Și-ale tale lacrimi multe
Șteargă-le de pe obraz.

Ocrotit să fi în lume
Orișicât ar fi de greu
De acest puternic Nume:
A lui Iacov Dumnezeu.

Ajutor să î-ți trimită
Cel ce veșnic stă pe tron
Pentru inima-ți rănită
Sprijinire din Sion.

Dumnezeu să-și amintească
Tot ce I-ai adus în dar
Jertfele să le primească
Ce le-ai ars de tot pe-altar.

Tot ce inima-ți dorește
Dumnezeu să-ți dăruiască
Planurile ce-Ți urzește
El să ți le împlinească.

De-a ta mare biruință
Noi atunci ne-om bucura
Și-întru Domnul cu credință
Steagul îl vom flutura.

Dumnezeul nostru mare
Ce-ți aduse biruință
Arătându-și îndurarea
Să-ți asculte-orice dorință.

Știu de-acum că Domnul scapă
Pe-al Său uns orice-ar veni
Dreapta Lui, prin foc sau apă
Drept răspuns din Cer va fi.

Unii se încred în care
Ce destin înșelător
Pentru toți aceia care
Se încred în caii lor.

Noi ne bizuim pe-un Nume
Minunat, slăvit și vrednic
El ne e nădejdea-n lume
Dumnezeul nostru veșnic.

Ei, se-ndoaie în furtună
Cad ca pleava pe hotare
Noi, sub mîna Lui cea bună
Vom rămâne în picioare.

Scapă Doamne ‘ntotdeauna
Pe-ai Tăi fii ce sunt în lume
Ne ascultă rugăciunea
Când chemăm al Tău Sfânt Nume.

Daniel Hozan 

Rugăciunea în casa Tatălui

„Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Luca 2:49

Copilăria Domnului Isus n-a fost o maturitate necoaptă; copilăria Domnului nostru este un fapt veşnic. Sunt şi eu un copil sfânt şi inocent al lui Dumnezeu prin identificare cu Domnul şi Mântuitorul meu? Privesc viaţa mea ca fiind în casa Tatălui meu? Trăieşte Fiul lui Dumnezeu în casa Tatălui Său din mine?

Dumnezeu este singura Realitate permanentă şi poruncile Lui îmi sunt transmise clipă de clipă. Sunt eu întotdeauna în contact cu Realitatea sau mă rog numai atunci când lucrurile iau o întorsătură rea, când ceva nu e în ordine în viaţa mea? Trebuie să învăţ să mă identific cu Domnul meu într-o comuniune sfântă, aşa cum unii dintre noi n-au învăţat s-o facă încă. „Trebuie să fiu in lucrarea Tatălui Meu” (Luca 2:49. KJV) – să învăţ să trăiesc fiecare clipă din viaţa mea în casa Tatălui Meu.

Gândeşte-te la situaţia ta personală. Te-ai identificat atât de mult cu viaţa Domnului, încât eşti pur şi simplu un copil al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu cu El şi înţelege că toate lucrurile vin din mâinile Lui? Copilul Veşnic din tine trăieşte în casa Tatălui? Lucrează prin tine harul vieţii Sale de slujire în casa ta, în serviciul tău, în cercul tău de prieteni? Te-ai întrebat de ce treci prin anumite situaţii’ Aceasta se întâmplă nu pentru că tu trebuie să treci prin ele, ci datorită relaţiei tale cu Fiul lui Dumnezeu, care vine în viaţa ta, prin voia providenţială a Tatălui Său. Trebuie să-L laşi pe El să lucreze liber în viaţa ta, rămânând într-o unitate perfectă cu El.

Viaţa jertfită a Domnului trebuie să devină propria ta viaţă, iar felul în care a lucrat şi a trăit El printre oameni trebuie să fie felul in care El trăieşte în tine.

Oswald CHAMBERS

Ţine-mă în braţe

Ţine-mă în braţe, Doamne, ţine-mă, nu mă lăsa!
Strânge-mă la pieptul Tău, asta-i rugăciunea mea.
Mângâie-mi inima-mi slabă şi al Tău balsam ceresc,
Să îl torni plin de iubire ca să nu mă ofilesc.

Umple-mă cu bunătate, spală-mă de tot ce-i rău,
Ca să pot să înţeleg voia Ta, Sfânt Dumnezeu.
Rupe-mi lanţul de robie, ce mă ţine strâns legat,
Slefuieşte-mă, Isuse, ca să fiu aur curat.

Scoate-mă din întuneric, arată-mi lumina Ta,
Şi învaţă-mă, Isuse, cum să-mi port azi crucea mea.
Scapă-mă de răutate şi de tot ce-mi face rău,
Şi ridică-mă pe stâncă, fă-mă dupa placul Tău!

Întăreşte-mă pe cale, dă-mi puteri să nu cârtesc,
Şi ajută-mă, Isuse, despre Tine, să vorbesc.
Să vestesc a Ta iubire la oricine şi oricând,
Să rămân pe temelie, în veghere aşteptând.

Nichifor Nicu

Ai ajuns la acel „când”?

“Şi Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Iov 42:10, KJV

Rugăciunea plângăreaţă, egoistă, bolnăvicioasă, pornirea de a demonstra că am dreptate nu se găsesc în Noul Testament. Faptul că încerc să fiu drept înaintea lui Dumnezeu este un semn că mă răzvrătesc împotriva Ispăşirii. “Doamne, îmi voi curăţa inima dacă-mi vei răspunde la rugăciune; voi umbla drept dacă mă vei ajuta!” Eu nu pot să mă fac drept înaintea lui Dumnezeu, nu pot să-mi fac viaţa perfectă; pot fi drept înaintea lui Dumnezeu numai dacă accept Ispăşirea făcută de Domnul Isus Cristos ca pe un dar absolut.

Sunt eu destul de umil să accept aceasta? Trebuie să renunţ la orice pretenţie, să încetez orice efort şi să mă las cu totul in mâinile Lui, iar apoi să încep să mă dedic lucrări preoţeşti de mijlocire. Sunt multe rugăciuni care izvorăsc dintr-o adevărată necredinţă în Ispăşire. Isus nu începe acum să ne mântuiască. El ne-a mântuit deja, totul este făcut şi este o insultă să-I mai cerem să facă ceea ce a făcut deja.

Dacă nu primeşti acum însutit, dacă nu primeşti revelaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci începe să te rogi pentru prietenii tăi. Intră în lucrarea ascunsă. “Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Lucrarea reală a vieţii tale ca suflet mântuit este rugăciunea de mijlocire. În orice situaţie te pune Dumnezeu, roagă-te imediat, roagă-te ca Ispăşirea Lui să poată fi realizată in viaţa altora, aşa cum a fost în viaţa ta. Roagă-te acum pentru prietenii tăi; roagă-te acum pentru cei cu care vii în contact!

Oswald CHAMBERS

Nu da înapoi

“Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” loan 14:13

Împlinesc eu această lucrare lăuntrică? In rugăciunea de mijlocire nu există nici o capcană şi nici un pericolul amăgirii sau al mândriei; este o lucrare făcută în taină şi aduce roade prin care Tatăl este slăvit. Las eu ca viaţa mea spirituală să se irosească, sau o aduc în întregime spre un singur punct central, ispăşirea făcută de Domnul meu? Domină Isus Cristos din ce în ce mai mult fiecare preocupare din viaţa mea? Dacă punctul central sau marea influenţă din viaţa mea este ispăşirea Domnului, atunci fiecare clipă din viaţa mea va aduce roade pentru El.

Trebuie să-mi rezerv timp pentru a-mi da seama care este punctul central al puterii. Petrec măcar un minut dintr-o oră pentru a mă concentra asupra Lui? “Dacă rămâneţi în Mine” – adică dacă eu continui să acţionez, să gândesc şi să lucrez din acest punct central –”cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (loan 15:7). Rămân eu în El? Îmi fac timp ca să rămân? Care este cel mai mare factor de putere în viaţa mea? Este lucrarea, slujirea, sacrificiul pentru alţii sau încercarea de a lucra pentru Dumnezeu? Ceea ce trebuie să exercite cea mai mare putere în viaţa mea este Ispăşirea Domnului.

Nu lucrul cu care petrecem cea mai mare parte a timpului ne modelează cel mai mult, ci Cel care exercită cea mai mare putere asupra noastră. Trebuie să hotărâm să ne limităm şi să ne concentrăm atracţiile. “Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” Ucenicul care rămâne în Isus este voia Lui Dumnezeu şi alegerile lui aparent libere sunt hotărârile rânduite mai dinainte de Dumnezeu. Este misterios? Este contradictoriu si absurd din punct de vedere logic? Da, dar este un adevăr glorios pentru un sfânt.

Oswald CHAMBERS