Razboiul s-a terminat!

Text: Evrei 4

El a venit ca să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.” Efeseni2:17

În sfarşit, se aplanase conflictul aprig dintre Nord şi Sud. Cu toate că soldaţii care au luptat în Războiului Civil erau liberi să se reîntoarcă la familiile lor, un număr dintre ei au rămas ascunşi prin păduri, hrănindu-se cu fructe de pădure. Ei, ori nu au auzit că s-a terminat războiul, ori nu au crezut. Au continuat să trăiască în condiţii mizerabile, cand ar fi putut să fie înapoi la confortul şi siguranţa căminelor lor. Uneori se petrece la fel şi pe tăram spiritual. Cristos a făcut pace
între noi şi Dumnezeu, murind în locul nostru. El a ispăşit pedeapsa păcatului pe cruce. Acceptînd lucrarea jertfei Sale, oricine poate fi iertat de Dumnezeul Cel sfant. Din păcate, mulţi oameni refuză să creadă vestea bună a Evangheliei şi continuă să trăiască asemenea unor fugari spirituali. Şi uneori creştinii – noi cei care ne-am pus încrederea în Cristos – trăim aproape la acelaşi nivel. Ori din ignoranţă ori din îndărătnicie, nu ne bucurăm de împlinirea făgăduinţelor Cuvantului lui Dumnezeu. Nu experimentăm bucuria şi siguranţa care ar trebui să însoţească mantuirea noastră. Nu beneficiem de pacea şi mangaierea care izvorăsc din relaţia de Tată-fiu. Cu toate că suntem obiectul dragostei Sale, a purtării Sale de grijă, a darurilor Sale, trăim ca nişte orfani! Nu este suficient să cunoaştem promisiunile lui Dumnezeu. Trebuie să le revendicăm ca fiind ale noastre.
Trăieşti departe de mangaierea şi purtarea de grijă a Tatălui nostru cel ceresc? Vino acasă! Războiul s-a terminat!     – R.W.D.

O, om sărman, oricine ai fi
Apleacă-ţi urechea şi-ascultă
Cand Domnul Cristos este aici,
Unde să pleci cu inima frantă?”– McLendon

Cristos ca Mantuitor ne aduce pacea cu Dumnezeu;Cristos ca Domn ne aduce pacea lui Dumnezeu

Painea zilnica

Pastrezi pacea?

Text: Efeseni 4:1-6

„…căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii „Efeseni 4:3

Cat de plăcut este pentru Domnul ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate! Cu toate acestea, există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o manăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sunt
expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amandoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă pană la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică pană ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adanc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa coarnele cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare”.


În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urat unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: „Amin!” şi L-au lăudat pe Domnul (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul.
Fie ca toţi care II cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!        – H.G.B.

Binecuvantează, Doamne, adunarea,
Te rugăm cu lacrime curate
Să trăim mereu cu dragoste-mpreună
Şi în sfantă dulce unitate.   ”      – Fennema

„Nu-i loc în grădina lui Cristos pentru mărul discordiei

Painea zilnica

Sub ochii noștri se-mplinește

Sub ochii noștri se-mplinește
În mare grabă Apocalipsa,
În curând Hristos sosește
Ca să-și ia la cer Mireasa.

Lumea așteaptă o schimbare
Sperând că iarăși va fi bine,
Sfinții stau în așteptare…
Veghind cu candelele pline.

Ne-a dat Domnul vremi de har,
Treizeci de ani de libertate,
Mulți s-au dus peste hotar
Că să-și facă aici palate.

Ca Elimelec și cu Naomi
Au plecat din casa pâinii,
Peste mări, peste oceane,
S-au împrăștiat românii.

Unii au cules furtună…
S-au întors într-un sicriu,
Alți-au prins vremuri mai bune
Și-au venit cu-averea-n brâu.

Am dat scumpa libertate
Pentru lucruri trecătoare,
Tinerețea, sănătatea
Și-acum le privim cu jale.

Slujbele, la casa sfåntă
Le-am sărit de atâtea ori…
Tot am stråns cu multă trudă
Bani și lauri și comori.

Parcă ne-am născut pe lume
Ca să moștenim pămåntul,
Viața-i ca un val în spume
Care trece-așa, ca gåndul.

Însă noi o prețuim
Când suntem pe patul morții,
Cåt trăim o risipim
În plăcerile vieții.

Scurta noastră libertate
După care am tânjit,
A trecut ca peste noapte
Și noi, nu ne-am pocăit…

Parcă ne-am făcut mai răi
Mai zgårciți și mai avari,
Domnu-i cunoaște pe ai Săi
Sfinții parcă-s tot mai rari.

Concurența a fost mare
În vremea de libertate,
Mese-ntinse, mașini luxoase,
Nunțile cât mai pompoase.

Mă-ntrebam ades în taină,
Cine va opri taifunul
Nunților cu-atâta gală?
Dar s-a supărat Stăpânul.

Am ajuns să ne îmbuibăm
Ca în zilele lui Noe,
Tot să bem și să mâncăm.
Sufletul tånjea în noi

Dup” o zi de post, de rugă,
Doamne, , ai milă te rugăm
Am făcut din Tine slugă.
Doar la necaz te căutăm…

Egoismul este- n floare,
Am uitat ce e frăția
Am uitat c” aici se moare
Și că-i scumpă veșnicia.

Ne-am schimbat și noi ca vremea,
Suntem frați doar la-nchinare,
Ni sa vestejit iubirea,
Crini uscați, fără petale.

Nici culoare, nici parfum
Nu avem de mult în noi,
Vorbe goale, mai mult fum
Vede lumea azi în noi. .

Ne-nșelăm de ani de zile,
Nici ca lumea, nici cu Domnul
Dacă ne-am veni în fire… .
S-ar înviora poporul.

Am fi toți un gànd și un suflet
Ca și acei dintâi creștini,
N-ar mai fi atâta ură
Și sub limbă-atåția spini.

Poate da al tău izvor,
Apă dulce și amară?
Poți fi jumătate nor,
Și-altă jumătate soare?

Poți sluji la doi stăpâni,
Cum te-nșeli de-o viață-n treagă?
Cautâ dragostea dintåi
Părăsește calea largă.

Dacă-n vremi de libertate
Ai fost un tăciune stins,
Cånd se va deslănțui prigoana
Sigur vei cădea învins.

Cåt mai ai suflare-n tine
Caută pacea și sfințirea,
Nu știi cånd Stăpânul vine
Sau cånd părăsi-vei glia.

Doamne, îndură-te de noi,
Mai lasă vremi de libertate,
Pân” la marea zi de-apoi
Să trăim cum scrie-n Carte.

Iany Laurenciuc 

E vreme rea

E vreme rea și parcă, vai,
Viața este tot mai grea
Și nu e grea fiindcă n-ai
Atât de multe câte-ai vrea
Ci fiindcă-n colțul tău de rai
Prea des se stinge liniștea.

E vreme rea și parcă, vai,
Controversată-i liniștea
Și însăși pacea care-o ai
Trezește-n duh neliniștea
Că-n colțișorul tău de rai
Se împietrește miriștea…

E vreme grea și parcă, vai,
Atât de multe-ar fi de spus,
Nu despre câte ai sau n-ai
Ci despre pacea lui Isus
Și colțișorul tău de rai
În care-o altă pace-ai pus…

E-o vreme grea și parcă, vai,
Trăiești mai rău ca în trecut
Și nu fiindcă ai sau n-ai…
Ci doar fiindcă-ai întrecut
Măsura colțului de rai
Și pacea nu te-a petrecut.

E vreme grea și totuși, parcă,
Nu înțelegi de ce e greu!
Nu simți cum duhul se descarcă
De dragostea lui Dumnezeu
Și colțul tău de rai încarcă
Cu sine întregu-și empireu? !

Ioan Hapca

De ce suferinta?

Ne-ngăduie Isus și încercări, durere, lacrimi și necaz în viață,
Ca să ne apropiem mai mult de El și s-ascultăm de-a Domnului povață.
Să urmărim și pacea și sfințirea, să nu uităm că toate au un rol,
Să fim noi mai sensibili pentru alți, sau poate ca avem de-umplut un gol.

Da suferința vine ne-ntrebată și nu putem nicicum s-o ocolim,
Da dacă-o acceptăm ca pe-o școală, noi lecția pe loc s-o însușim.
Așa lucra-vom între noi răbdarea, apoi ca rod și biruință vom avea,
Să nu cârtim, ci să aducem Slavă și Domnului să mulțumim și pentru ea.

El ne iubește fără de măsură și nu vrea să ne lase să pierim,
De-aceea El ne dă învățătură și apoi la lecții practici ne-ntărim.
Acuma însă noi s-avem armura, cu care să luptăm pentru câștig,
Și coiful mântuirii și sabia Scriptura, învăluiți de-al rugăciunii dor aprig.

Să încălțăm mereu a râvnei pace, să fim încinși cu adevăr oricând,
Și-apoi ca scut noi să luăm credința, să mergem înainte cu avânt.
Iar ca pieptar s-avem neprihănirea, platoșa dragostei s-o avem pe noi mereu,
Și doar așa putea-vom stinge toate, săgețile arzătoare a celui rău.

Așa că suferința e o cale, de-a fi ca El și de a-I semăna,
Iar dacă vreți e binecuvântare, fiindcă ne învață a răbda.
La rândul ei răbdarea ne aduce, speranță și nădejde pe deplin,
Ca-atunci când ne-ntrebăm ce-i suferința? Răspunsul este: DRAGOSTE amin!

Anna Puiu 

Crede-L pe Hristos

Crede-L pe Hristos după cuvânt
Și așteaptă în tăcere ajutorul
Căci aici în lume, pe acest pământ
Ne-a trimis în dar Mângâietorul.

Căci orice luptă grea va fi pe cale
Dacă Îl chemi în ajutor, El nu te lasă
Dar tu să ai credință și în vale
Căci El întinde mâna, Lui de tine-i pasă.

Să nu cârtești când cu putere valul
Va lovi în barcă să-ți distrugă liniștea
Atunci privește și-ai să vezi că malul
Este mai aproape decât ți-ai imagina.

Să nu te temi de nici o veste care
Încearcă să-ți distrugă pacea ta
Tu ai credință și rămâi tot în picioare
Căci Hristosul înviat te va salva.

Și-atunci când urlă diavolul mai tare
Credința ta să-ți fie scut
Să nu te lași răpus, stai în picioare
Cu tine-i Domnul de la început!

Credința să îți fie sprijin tare
Nădejdea să o ai în Dumnezeu
Și-atunci când treci prin încercare
Iubirea Lui, să-ți fie-al tău toiag mereu.

Nichifor Nicu 

Dă-mi înțelepciune

Dă-mi înțelepciune
Preaiubit Părinte
Ca să-Ți pot supune
Zilnic a mea minte.

Domnul vieții mele
Ființa-mi cercetează
Și-orice lucruri rele
Le îndepărtează.

Ia-mi în stăpânire
Gândul, și-l pătrunde
Căci de-a Ta privire
Nu se poate-ascunde.

Nimeni nu-i ca Tine
Să-mi cunoască ființa
Tu ai pus în mine
Viața și credința.

Din cereasca Slavă
Îmi trimite-o rază
Mintea mea firavă
Tu mi-o luminează.

Regăsesc în mine
Multă slăbiciune
Și chiar gânduri pline
De amărăciune.

Planuri risipite,
Năzuințe stinse,
De Cel rău lovite
Cu săgeți aprinse. . .

Deci, ascultă-mi dorul
Ce spre Tin’ se-ndreaptă
Pune-mi Tu piciorul
Pe cărarea dreaptă.

Zâmbete cu mască
De mă înconjoară,
Pacea Ta cerească
Fie-a mea comoară.

Nu-mi lăsa căderii
Gândurile pradă
Sub a nevegherii
Nemiloasă spadă.

Nu-mi lăsa pornirea
Să încuviințeze
Fără de gândirea
Minții mele treze.

Preaiubit Părinte,
Vin în rugăciune
Și Îți cer fierbinte:
Dă-mi înțelepciune!

Daniel Hozan 

Adu, Isuse, ziua izbăvirii

Adu, Isuse, ziua izbăvirii
Ce-o aşteptăm cu-aşa de mare dor
Şi umple-ne de harul fericrii;
Îmbrăţişaţi de flacăra iubirii
Să Te slăvim, Preasfânt Mântuitor.

Adu, Isuse, ziua minunată
A revărsării Duhului Tău Sfânt,
Să fim umpluţi de pacea-i minunată,
De bucuria cea adevărată
Cum nu există alta pe pământ.

Adu, Isuse, ziua împlinirii
A tot ce ne-ai făgăduit;
Şi-ţi vom aduce jertfa mulţumirii
Căci minunatul dar al mântuirii
Şi fericirea Tu ne-ai dăruit.

Adu, Isuse, ziua ridicării
Din stările ce-ades ne-au întristat;
Fă Tu glasul dulce al cântării
Si-izvorul mare-i binecuvântării
Să umple traiul nostru ne-ncetat.

Adu, Isuse, ziua mult dorită
Când sus la ceruri ne vom înălţa;
Să-Ţi fim pe eci mireasa preaiubită
Şi-n strălucirea sfântă, negrăită
Să adorăm deplin prezenta Ta.

Paula D 

Se clatina pamantul…

Se clatina pamantu-ntreg si-n jur lipseste pacea…
E zarva mare printre-acei, ce si-au pierdut speranta…
Precum pamantul insetat, vrea setea sa-si aline,
Intrega lume, asteapta azi… un picur de la Tine.

Ne indragim a noastra viata si alergam sa adunam,
Iar undelemnul in ulcioare, uitam ades sa-l strangem…
Traim pentru a cheltui, si-n graba mare amanam…
Pe Dumnezeu sa-L onoram, pacatul nost’sa-l plangem.

Ne tinem strans de -aceasta glie, de parca alta n-ar mai fi. .
Nesocotind o-mparatie, ce vesnic ea va dainui…
Strigat-am toti: vino Isuse, dorim pe Tine-a Te vedea,
Dar ne-nspaimanta gheara mortii, si ne infric-amprenta sa.

De-am pus nadejdea in Hristos, doar pentru viata aceasta,
Ce este-un fulg de soare stins, ce-si pierde frumusetea…
Necugetand ce va veni… caci Mirele-o sa-ntarzie…
Suntem cei mai nenorociti… suntem doar o pustie.

Dorim cununa sa purtam, un stalp sa fim in Templu,
Dar trebuie sa ne trezim: spre vesnicie gandul!
Cuvantul Sau de-l vom pazi, ne va sluji rabdarii,
Iar El promite caci e scut, in ceasul incercarii!

Ignatescu Liliana 

În vremuri de mari tulburări

În vremuri de mari tulburări,
Hristos este pacea mea.
Chiar prin multele încercări,
Merg liniștit pe calea mea.

Când haosul mă înconjoară,
Și este teamă în jurul meu…
Privesc la El și ființa-mi zboară,
La Tatăl meu, la Dumnezeu!

Când mulți pierdură bucuria,
Și ținta lor e un loc sigur…
Eu Biblia o iau, o, Aleluia!
Încredințat că nu sunt singur.

Și ce va fi, o știe El…
Eu tot ce vreau e să rămân,
Cu Domnul meu, Emanuel!
El ține totul, El e Stăpân!

Samuel Holbura