Invincibilitatea lăuntrică

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învățați de la Mine.

Matei 11:29

Domnul îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte” (Evrei 12:6, Bucureşti 2001). Cât de jalnice sunt plângerile noastre! Domnul începe să ne aducă în locul unde putem avea părtăşie cu El, noi gemem şi spunem: “O, Doamne, lasă-mă să fiu ca alţi oameni!” Isus ne cere să stăm alături de El şi să luăm jugul împreună cu El. „Jugul Meu este uşor, vino lângă Mine şi-l vom purta împreu­“. Te-ai identificat tu astfel cu Domnul Isus? Dacă da, Îi vei mul­ţumi Lui Dumnezeu pentru apăsarea mâinii Lui. “Celor care nu au tărie El le măreşte puterea” (Isaia 40:29, KJV).

Dumnezeu vine, ne scoate din sentimentalismul nostru şi atunci plângerile noastre se transformă într-un imn de slavă. Singura cale de a cunoaşte puterea Lui Dumnezeu este aceea de a lua jugul Lui Isus asupra noastră şi de a învăţa de la El.„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” De unde-şi iau sfinţii bucuria? Dacă nu i-am cunoaşte pe unii credincioşi, am spune: „O, el sau ea n-are nici o povară de purtat”.

Ridică vălul! Faptul că sunt acolo pacea, lumina şi bucuria lui Dumnezeu este o dovadă că şi povrara este acolo. Povara pe care o pune Dumnezeu striveşte stru­gurii din viaţa noastră şi din ei curge vinul. Însă cei mai mulţi dintre noi vedem numai vinul. Nici o putere de pe pământ sau din iad nu poate învinge Duhul Lui Dumnezeu dintr-un duh omenesc; este o invincibilitate lăuntrică.Dacă în tine sunt vaiete, scoate-le afară fără menajamente. Este o mare vină a unui creştin să fie slab când puterea Lui Dumnezeu se află în el.

Oswald Chambers

Am ales

Să se bucure inima celor ce-l caută pe Domnul.
Ps. 105:3

Am ales ca timpul nostru,
Să-l petrecem azi cu Tine.
Pentru că niciunde-n lume,
Nu găsim atâta bine.

Doar în casa Ta de rugă
Întâlnit-am fericirea.
Fiindcă Tu Isuse Doamne,
Ne-ai dat pacea şi iubirea.

Omenirea stă departe,
Că nu cunoaşte scriptura.
Însă Tu ceresc Părinte,
Ne-ai lăsat învăţătura.

Ne-ai lăsat Cuvăntul vieţii,
Ca să-l cercetăm mereu,
Împlinindu-l cu credinţă,
Îl avem pe Dumnezeu.

Căutaţi pe Domnul slavei,
Câtă vreme se mai poate!
Nu lăsaţi timpul să treacă,
Pân’ v-apropiaţi de moarte.

Rugaţi pe Mântuitorul,
Să vă spele vina toată.
Doar prin jertfa de la cruce,
Omenirea e iertată.

Jeni Preda

Leac împotriva invidiei

“Să nu-ţi pizmuiască inima pe păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul, căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbe 23.17-18)

Când vedem că celor răi le merge bine, suntem gata să-i pizmuim; când îi auzim bucurându-se, în timp ce inima noastră e tristă, credem că partea lor e mai bună. Dar acest gând e nebunie şi păcat. Dacă i-am cunoaşte mai bine, şi mai ales dacă ne-am aminti sfârşitul lor, ne-ar fi mai degrabă milă de ei. Leacul pentru această pornire, este sa rămânem neîncetat, zi de zi, cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, adorându-L şi păstrând legătura cu El. Această stare va duce sufletul nostru la niveluri superioare, unde vom judeca mai limpede şi dorinţele noastre vor fi mai curate. Cu cât cerul va ocupa mai mult loc în viaţa noastră, cu atât ne vom alipi mai puţin de lucrurile de pe pământ. Teama de Dumnezeu va şterge invidia din suflet. Vom da lovitura de moarte pornirilor noastre, privind sfârşitul celui rău. Bogăţia şi slava sa nu sunt decât o arătare scurtă, trecătoare.

Măreţia aparentă a celui bogat ne uimeşte un moment, apoi se stinge. Ce câştig are el că prosperă dacă vine judecata să-l acuze? Dar omul lui Dumnezeu, din contră, are ca sfârşit pacea şi binecuvântarea şi nimeni nu-i poate răpi bucuria. Evită să priveşti cu jind şi caută adevărata mulţumire sufletească.

Charles Spurgeon

Straja de îngeri

Ne ți-i Doamne-n paza Ta,
Zi și noapte ne veghezi.
Pe calea bună de-a umbla
Doamne-ntr-una totul vezi.

Mâna Ta-I ocrotitoare
Peste toți și peste mine,
Dragostea-Ți biruitoare
Strâns de Tine,ea ne ține!

Îngerii de straj-ai pus
Pentru unul fiecare,
Singuri…Tu,mereu ai spus;
Nu vom fi în încercare.

Mâna Ta izbăvitoare
Ne apără de vrăjmaș.
Ea ne dă înviorare
Nu ne lasă la necaz!

Garda cerului coboară
Ea ne-mbracă în puteri,
Duhul Sfânt ne-nconjoară
Ca să fim mai tari ca ieri.

Pacea,liniștea,speranța
De la Tine,o primim,
Tu,ești Calea,Tu ești Viața
Singuri nicicând n-o să fim!

Slavă Ți-e și mărire
Pentru câte Tu,ne dai,,
Pentru darul;Moștenire
Sus în Casa care-i Rai.

Doina Ketterer

Roagă-te pentru pace

“Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29.7)

Invitaţia făcută în acest text, ar trebui să ne dea ghes nouă, tuturor care suntem străini şi călătorim în această lume, să lucrăm pentru propăşirea şi pacea ţării în care trăim. Poporul nostru şi oraşul în care locuim ar trebui să fie binecuvântate prin desele rugăciuni din partea noastră; şi ar trebui să ne unim în inimile noastre la rugăciunile aduse în fiecare duminică pentru autorităţi şi ţară. Să ne rugăm cu stăruinţă ca Dumnezeu să ne păstreze binefacerile păcii. Dacă ar veni revoluţii care să producă văsare de sânge, sau dacă un război ar veni peste ţara noastră, am plânge cu amar. Să ne rugăm deci pentru pace, silindu-ne să răspândim îndemnurile prin care se pot uni oamenii între ei, prin legături de dragoste. Nu este oare de dorit să trăim în pace? Acest lucru ne îngăduie să ne creştem copiii în teama de Dumnezeu şi să putem răspândi Evanghelia, fără piedici.

Deci să ne rugăm mult pentru ţara noastră, mărturisind păcatele noastre naţionale şi cerând iertarea, o dată cu binecuvântarea în numele dragostei Domnului Isus.

Charles Spurgeon

Rugăciune amară

Doamne,nu-l lăsa pe-acel ce umblă să omoare,
Scapă-i pe nevinovații care-i cad în gheare
Când ucid cu glonț ori pâră ,cu cuțit sau pană,
Țne mâinile vrăjmașe,negre de hienă!
Nu-l lăsa pe-acel ce-și vinde sufletul de frate,
Scapă-l pe cel bun din cursa,gurii blestemate
Când pe bani sau frică vinde,unul -sau o sută,
Prinde,Doamne,limba care vinde când sărută,
Nu lăsa tâlharul care fură și aprinde,
Scapă casa către care mâna lui se-ntinde,
Ori că fură snopi,ori suflet,arde vieți ori case,
Prinde-i gheara blestemată,nu-i lăsa foloase!
Nimicește lanț și cursă,sfarmă jug și cheie,
Nicăierea om sub soare,rob să nu mai steie,
Că,sub ce cuvânt s-ar pune,astea-s veșnic rele,
Rupe,Doamne,Forța care pune lumea-n ele!
Adă ziua să nu fie nici caini,nici iude,
Nici cu sânge,nici cu lacrimi lumea s-o mai ude,
Nici tiranii,nici tâlharii pacea s-o-nspăimânte,
Peste groapa tuturora dragostea să cânte!
Căci de-atunci nainte pacea,florile și cântul,
Iar lumina Fericirii din Eden visată
Ar cuprinde lumea-ntreagă pentru-ntâia-și dată!

Traian Dorz

Răsplătirea smereniei adevărate

“… Căci oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18.14)

Noi n-ar trebui să găsim că este greu să ne smerim, căci ce lucru avem de care am putea să fim mândri? Dimpotrivă, ar trebui să alegem locul cel mai de jos fără ca să fie nevoie să ni se spună. Dacă suntem sinceri şi mai ales când ne vom aşeza în genunchi înaintea Domnului pentru rugăciune, să nu ne simţim mai mult decât nimic. Într-adevăr, nu putem să vorbim Domnului de meritele noastre, noi n-avem nimic şi singurul nostru drept va fi să-I spunem: “Doamne, ai milă de mine, păcătosul”.

Dar atunci ce cuvinte înviorătoare vor coborî de la tronul Său la noi. Vom fi înălţaţi dacă ne smerim. Drumul care urcă, coboară mai întâi. Odată dezbrăcaţi de noi înşine, suntem îmbrăcaţi în smerenie, care este cel mai bun veşmânt. Dumnezeul nostru ne ridică prin pacea şi bucuria inimii; prin cunoştinţa cuvântului Său şi legătura cu El, şi ne mai ridică prin bucuria iertării şi neprihănirii date de El. Domnul îi îmbracă cu slavă pe aceia care o primesc ca să slăvească pe Cel ce le-a dat-o. Domnul întrebuinţează puterea şi înrâurirea acelora care nicidecum nu se îngâmfă, ci rămân smeriţi, gândindu-se ce mare răspundere au. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu se vor gândi să îl înalţe pe un om care se îngâmfă; ci Dumnezeu şi toţi oamenii de bine se unesc să cinstească smerenia.

Doamne, coboară-mă în ochii mei, ca să fiu ridicat în ochii Tăi.

Charles Spurgeon