Eşti tulburat?

“Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” Ioan 14:27

Există perioade când pacea noastră se bazează pe ignoranţă, dar, când ne trezim la realitate, pacea lăuntrică este imposibilă, dacă nu este primită de la Isus. Când Domnul nostru vorbeşte despre pace, El aduce pace; cuvintele Lui sunt întotdeauna “duh şi viaţă”. Am primit vreodată ceea ce spune Isus? Vă dau pacea Mea – o pace care vine din faptul că privim faţa Lui şi devenim conştienţi de liniştea Sa. Eşti cumplit de tulburat chiar acum, ameţit de valurile şi talazurile îngăduite în viaţa ta de providenţa lui Dumnezeu?

Ai căutat sub toate “pietrele” credinţei tale şi încă n-ai găsit nici o fântână a păcii, a bucuriei şi a mângâierii? Peste tot e uscăciune? Atunci ridică-ţi privirea spre El şi primeşte liniştea Domnului Isus. Oglindirea păcii Sale este dovada că eşti într-o relaţie bună cu Dumnezeu, deoarece eşti liber să-ţi întorci gândurile către El. Dacă nu ai o relaţie bună cu El, nu te poţi gândi decât la tine însuţi. Dacă laşi ca vreun lucru să-ţi ascundă faţa lui Isus Cristos, atunci ori te vei tulbura, ori vei primi o siguranţă falsă.Priveşti tu acum la Isus în problema care te presează? Primeşti tu pace de la El? Dacă e aşa, EI va fi o minunată binecuvântare de pace în şi prin tine.

Dar dacă încerci să rezolvi problema îngrijorându-te. ÎI dai la o parte pe El şi meriţi tot ceea ce suferi. Ne tulburăm pentru că nu-L luăm pe El în considerare. Când venim la Isus Cristos, nedumerirea dispare, deoarece în El nu există nici o nedumerire, iar singura noastră grijă este să rămânem în El. Pune totul la picioarele Lui şi, în faţa dificultăţilor, a pierderilor şi a tristeţii, ascultă-L pe El spunându-ţi: “Să nu vi se tulbure inima”.

Oswald CHAMBERS

Reclame

Unde este fericirea?

Referințe
 Fericirea se găsește la omul ce e sărac,
Și în duh și în purtare, dezlipit de acest veac.
Dacă nu te prea încântă aurul si bogăția
Tu din start ai câștigat cerul și Împărăția.

Fericirea se găsește și la omul care plânge
Chiar și-atunci când e zdrobit si cei dragi inima-i frânge.
Fiindcă atunci a dobândit a Domnului mângâiere
Și prin harul lui Hristos, va fi iar plin de putere.

Omul blând și bun la suflet, are oare fericire?
Are! Și mai mult de atât, are o mare moștenire.
Vezi tu, dragul meu, aici el a moștenit pământul
Până când, în veșnicii, se va întâlni cu Sfântul.

Atunci, Doamne, cei flămânzi au parte de fericire?
„Au numai dacă tânjesc după-a Mea neprihănire.
Veniți la Mine, Pâinea vieții, voi cei flămânzi și însetați!
Si cu milă, cu iubire, de Mine veți fi săturați.”

Cin’ de alții are milă și-i privește cu iubire,
Va avea parte de milă și de multa fericire.
Căci cu ce măsură astăzi pe alții vei judeca,
Mai târziu, când va fi vremea, la fel ți se va măsura.

Fericirea se găsește într-o inimă curată
Unde nu-i întinăciune, nu-i nici ură, nu-i nici pată.
Când iubești pe al tau frate si mai lași din dreptul tău,
Vei avea marea onoare să Îl vezi pe Dumnezeu.

Fericirea se găsește la omu-împăciuitor,
Care dis-de-dimineață stă cu Domnul pe pridvor,
Care caută-ntruna pacea si aleargă după ea,
Nu se ceartă, nu stârnește, ci iubește liniștea.

Ferice va fi de voi când pe nedrept veți fi vorbiți,
Prin prigoană, prin ocară, rămâneți neprihăniți.
Bucurați-vă in Domnul, voi toți cei aleși ai Lui,
Căci Tatăl vă va da azi Împărăția Cerului.

Comunitatea spirituală

“Până vom ajunge toţi… la înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos.” Efeseni 4:13

Restaurarea înseamnă aducerea întregii rase umane înapoi la
relaţia pentru care a destinat-o Dumnezeu; asta este ceea ce a făcut Isus Cristos prin Răscumpărare. Biserica încetează să mai fie o comunitate spirituală atunci când caută să-ţi dezvolte propria ei organizare. Restaurarea întregii rase umane conform planului lui Isus Cristos înseamnă cunoaşterea Lui atât în viaţa colectivă, cât şi în cea individuală. Isus Cristos a trimis apostoli şi învăţători exact cu scopul de a se putea realiza personalitatea corporativă. Noi nu suntem aici pentru a ne dezvolta o viaţă spirituală proprie sau pentru a ne bucura de o retragere spirituală; suntem aici pentru a deveni asemenea lui Isus Cristos, ca astfel să fie zidit Trupul lui Cristos.

Zidesc cu Trupul lui Cristos sau caut doar propria mea dezvoltare? Lucrul esenţial este relaţia mea cu Isus Cristos: “Să Îl cunosc pe El”. A împlini planul lui Dumnezeu înseamnă a mă abandona total în braţul Lui. De fiecare dată când vreau doar lucruri pentru mine însumi, această relaţie se strică. Va fi o mare umilinţă să-mi dau seama că nu m-am preocupat să-L cunosc pc Isus Cristos, ci numai să cunosc ce-a făcut El pentru mine.

“Ţinta mea este Dumnezeu însuşi, nu bucuria sau pacea. Nici chiar binecuvântarea, ci El însuşi, Dumnezeul meu.”

Imi măsor eu viaţa după standardul acesta sau după un altul, mai mic?

Oswald CHAMBERS

Măcar ca rob…

O, Domnul meu, te-am întristat
Şi ştiu că nu mereu Te-am onorat…
Iar azi, acum, m-am prăbuşit
La sfintele-Ți picioare hohotind
De plâns. De ce altceva  aş putea?
Privesc în urmă la viața mea…
Vrednic nu sunt de haina ce mi-ai dat-o să o port…
Talanții de la Tine zac pe la Acan, sub cort…
Cu alte cele, în noroaie îngropați…
De mult deja, mult prea de mult acol’ uitați… .
Uitat de toți sub cerul sumbru am rămas
Înțepenit, fără tăria de-a mai face vreun alt pas. .
Arcaşii m-au ajuns şi iarăşi cu furie m-au lovit…
Mă-ntreb mâhnit: oare şi El m-a părăsit?
Oare şi Tu? Aş merita-o, da, atât de bine-o ştiu…
Nu mai sunt vrednic să îmbrac haina de fiu… .
Dar. . Doamne… . mă adu şi mă primeşte-n casa ta măcar ca rob! …
Averea ce-mi dăduseşi e acum toată un ciob…
Afară însă este frig… se-aud venind iarăşi arcaşi din depărtãri…
Şi râd hienele tot mai pe-aproape, tot mai amenințător…
În noaptea rece şuieră un aspru vânt, ca de mormânt!
Mă ia cu Tine şi mă trece peste el, zburând! …
Ce bine e în casa Ta, o ştiu prea bine!
Afară-n jurul meu sunt doar ruine!
Mă iartă, Domnul meu şi-adu-mă-n casa ta, ‘napoi… .
Doresc seninul, pacea, nu săgeți în noapte, frică, frig sau vijelii şi ploi…

Emanuel Hasan

Daca ai fi cunoscut!

“Dacă ați cunoscut…, în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi.”

Luca 19:42

Isus a intrat triumfător în Ierusalim; întreaga cetate s-a pus în mişcare; dar era acolo un dumnezeu străin: mândria fariseismului. Era un dumnezeu care părea religios şi drept, dar, în realitate, era “un mormânt văruit”.

Ce anume mă orbeşte pe mine în această zi a meat Am eu vreun dumnezeu străin – nu un monstru dezgustător, ci o anumită stare sufletească ce mă domină? Mai mult decât o dată Dumnezeu m-a adus faţă în faţă cu dumnezeul străin şi am ştiut că trebuie să renunţ la acesta, dar n-am făcut-o. Am trecut prin criză ca prin urechile acului şi tot mai am acel dumnezeu străin; sunt orb faţă de lucrurile care sunt spre pacea mea. Este un lucru înspăimântător că putem fi în locul unde Duhul lui Dumnezeu ar trebui să aibă cale liberă în noi, şi totuşi, noi facem ca vina noastră înaintea lui Dumnezeu să crească tot mai mult.

“Dacă ai fi cunoscut” – cuvintele lui Dumnezeu pătrund direct în inimă, având în urma lor lacrimile lui Isus. Aceste cuvinte implică responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli. Dumnezeu ne trage la răspundere pentru ceea ce nu vedem. “Acum sunt ascunse de ochii tăi” – pentru că nu te-ai predat Lui niciodată cu adevărat. Ce tristeţe de nedescris aduc cuvintele “care puteau fi”! Dumnezeu nu mai deschide niciodată uşile care au fost închise. El deschide alte uşi, dar ne aminteşte că există uşi pe care noi le-am închis, uşi care n-ar fi trebuit niciodată închise, gânduri care n-ar fi trebuit să fie niciodată murdărite. Nu-ţi fie teamă niciodată când Dumnezeu îţi aduce în faţa ochilor trecutul. Lasă amintirea să lucreze. Ea este un slujitor al lui Dumnezeu, cu mustrările, pedepsele şi întristările ei. Dumnezeu va transforma acel “care puteau fi” într-o recoltă minunată pentru viitor.

Oswald CHAMBERS

Cel ce sfințește

Vreau sa rămân eu veșnic în iubirea
Ce Tu, ai oferito, pentru mine,
Numai în Tine, se topește firea,
Sa pot iubi, pe cei născuți din Tine!

Căci Cel care sfințește e dintr-Unul,
Cu-acela, pe care EL, îl sfințește!
Cel ce sfințește, e Isus, e Domnul
Și cel sfințit, e cel ce il primește!

De sunt eu, în iubirea Ta cereasca,
Nu este greu, pe frați sa ii iubesc,
Pacea în mine-începe sa domneasca!
Căci am în mine duhul Tău ceresc.

De sunt sfințit de Cel din Dumnezeu
Sunt fiul Lui, născut, în jertfa-I Sfânta!
Cuvântul a schimbat destinul meu,
Și m-a scăpat de moarte de osânda!

De sunt sfințit de Cel din Dumnezeu,
Ce S-a întrupat, în Fiul Omului,
Atunci, mi-a schimbat mersul meu,
Sunt mântuit prin harul Domnului.

Sa nu ma lași, sa fiu nepăsător,
De tot ce ai făcut, Tu pentru mine,
Vreau sa fiu Doamne recunoscător!
Căci Tu m-ai izbăvit, din asta lume.

Și-n haina dragostei înfășurat,
As vrea sa fiu cât voi fi pe pământ,
Atunci voi ști, ca dincolo de neant,
Voi fi cu-Acela, care m-a creat.

Lupşea George 

Pe un munte de granit

Pe un munte de granit
Mâna Ta m-a ridicat
Teafăr, nu am fost lovit
Aici pacea mi-am aflat
Tu mă protejezi mereu
Mă ferești de cel viclean
Mă aperi de orice rău
Înlături pe al meu dușman
Lațul său lung m-a atins
Mă vrea aliatul său
Dar Tu brațul Ți-ai întins
Să mă aperi de cel rău
Căci prin jertfa Ta Isus
L-ai învins, ai câștigat
Mântuire mi-ai adus
Viața veșnică mi-ai dat
N-ai vrut ca să fiu pribeag
Cu cel rău să mă-nsoțesc
Ca fiu, m-ai răscumpărat
Și eu Doamne Te iubesc
Dar și frate sunt cu Tine
Amândoi vom moșteni
Eu știu sigur că-mi vrei bine
Cât trăiesc, Te voi slăvi.
Lutul slab, alunecos,
Ce Tatăl l-a frământat
Este al Tău, bun Hristos
Viața pentru el Ți-ai dat
Te-ai jertfit plin de iubire
Și chinuri ai suferit
Ca să capăt izbăvire
Scump Mântuitor iubit.

Florența Sărmășan 

Răbdare

Răbdare,
când ochii tăi nu văd  departe,
când drumurile-ți par deșarte,
când n-ai primit răspunsuri clare,
când apele nu-s dulci, ci amare.

Răbdare,
când parcă-ntârzie promisiunea,
când n-ai primit încă viziunea,
când soarele nu vrea să iasă,
când simți povara că te apasă.

Răbdare,
când binele nu-i luat în seamă,
când lumea-i crudă și infamă,
când pâinea ți se-ntoarce piatră,
când focul nu se aprinde-n vatră.

Răbdare,
când  râurile stau să sece,
când veselia vrea să plece,
când ascultarea-i rebeliune,
când răul vrea să se răzbune.

Răbdare,
când încercarea e prezentă,
când pacea lumii e absentă,
când alții și-au pierdut credința,
când frica le-a curmat voința.

Răbdare,
când n-ai primit încurajare,
când rana încă te mai doare,
când tot ce-i sfânt e teorie,
când ochiul, plânsul nu-l mai știe.

Răbdare,
când așteptarea e prea lungă,
când timpul pare să n-ajungă,
când roata vieții se grăbește,
când tinerețea se-ofilește.

Răbdare,
când nu mai poți și aștepți finalul,
când barca ta dorește malul,
când știi că n-ai să pierzi, ci mare
va fi răsplata-ți prin răbdare.

Lucian Cazacu 

Dimineața

Dumnezeule, Tu ești creatorul vieții,
Văd zi de zi minuni lăsate pentru noi.
Sufletu-mi se bucură-n răcoarea dimineții
Cântând iubirea Ta in zori de zi vioi.

Stelele se sting ușor, cerul ia viață
Culori cuprind iar bolta senină, fără nori;
Numai un cuvânt și iar e dimineață
E așa frumos încât simți că poți să zbori!

Doamne, Tu ești viața, ești esență,
Fără Tine e pustiu, nimic nu are sens.
Cea mai importantă e a Ta prezență
În viață și-n natură cu al lor armonizat mers.

Pacea îmi umple inima privind tabloul
Pictat de cer, de Domnul cu iubire
Pentru un muritor, eu primind cadoul
Fără vreun merit, plin de uimire.

Ferice de cei ce văd lucrarea zorilor,
Căci El va fii de partea lor până seara.
Iar ferice de cei ce cântă lumina norilor
Căci ei vor primi în cer, cum e promis, comoara.

Tată, nu mă depărta de Tine, ține-mă!
Nu mă lăsa să plec de lângă bucuria mea!
În tine mi-am pus încrederea, nu mi-e teamă
Știu ca pot învinge orice problema as avea!

Ești minunat, plin de putere, de neînvins,
Orice floare, orice ființă îți cunoaște vocea;
La auzul ei se clatină și voinici de neatins
Iar putini găsesc cu adevărat in ea pacea.

Bianca N 

Se lasă noaptea peste Ro…mânia!

Se lasă noaptea peste Ro… mânia,
Căci Dumnezeu nu a participat la vot!
A stat pe tron, în cer, să urmărească,
Cum luptă toți și dacă toți mai pot!

Se lasă noaptea, o noapte de păcat,
Pentru că ne-am obișnuit cu răul…
Mânia va veni și peste RO îndat
Că am iubit mai mult din noi, doar eul.

Și ce mă doare cel mai mult acum,
E că românii au crezut politic!
Nu au citit nici legi, nici spirit critic,
Ci s-au lăsat mânați de toți la drum…

Se vede noaptea peste Ro… mânia,
Nu v-a-ntârzia să vină, ba la timp,
Sosi-va ceasul, însă nostalgia,
După un vot: dar el va fi un gând…

Vom plânge cu amar după Octombrie
A zilelor în care am votat,
Ca viața noastră în pace să ne fie,
Dar vom avea: un suflet tulburat…

Așa e, când dormim și când ne credem
Creștini din pix, creștini cu titlul și atât…
Ne mână toți, roșcove ca să culegem,
Ca pe o turmă, cu un belciug în rât…

Puteam ca viața să ne-o dăm martiri,
Puteam ca să murim pentru credință!
Dar să votăm ne-a fost atât de greu,
Să îndoim, o mică hârtiuță…

Acum suntem minoritate, în Ro… mânia,
Însă chiar peste orice om ea va veni!
Românii ce și-au dat acordul NU,
Pentru orice păcat și rău ei vor plăti!

Dar Dumnezeu va ține El, familia!
Va binecuvânta românul drept, creștin
Care trăiește Biblia și nu titulatura,
Va duce pacea în suflet de român!

Bulzan Marian Gigel