Înviorare spirituală

Rutina să dispară
să fie bucurii,
în inimi primăvară
și multe mărturii.

Să-nlăturăm tristețea
s-o-nvingem prin Cuvânt
s-atingem frumusețea
spre Slavă cânt ‘nălțând.

O, unde-i pasiunea?
veniți s-o căutăm
și vom vedea minunea
din care să gustăm.

De ce e moleșeală
în cei răscumpărați?
credința e reală
deci, îndrăzneți să stați.

În ritm de melodie
spre Tatăl să urcăm
entuziasm să fie
pe mulți să-ncurajăm.

Mesajele divine
ne pot înviora
putem avânt obține
pe-ogor putem lucra.

Spre țintă să ne-anime
un dor de Paradis
să fim la înălțime
cum Cerul a decis.

Știind ce plai ne-așteaptă
(cu veșnice splendori)
urcând din treaptă-n treaptă
să fim mulțumitori.

La cea dintâi iubire
în noi să-i facem loc
să fie în slujire
al Sfântului Duh foc.

În zâmbet și pe fețe
viață să citim
Cuvântul să ne-nvețe
mai devotati să fim…

Căci nu aici în vale
avem etern destin
ci-n zonele astrale
unde-i un calm deplin.

George Cornici

Ploaia de primăvară

Ploaia de primăvară

”Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeaţa de pe câmp.
Zaharia 10:1

Urcă zâmbitoare raza dimineții,
Cocorii plâng căutând izvorul vieții,
Căprioara caută prin arbuști hrană,
Pământul e uscat, parcă e o  rană.

De-aș fi ciocârlie, aș căuta izvor,
De-aș fi o  căpriță, stânca  mi-ar fi zăvor,
Dar eu sunt o floare, locuiesc aici, jos,
Știu doar să suspin, să-L strig tare pe Cristos:

-„Sunt floare uscată, iar  strig spre Dumnezeu,
Îți cer ploaie de primăvară, Domnul meu!
Mai înviorează-mă cu ploaie din cer,
Îndură-te, Dumnezeul lui Israel!

Păsările zboară și găsesc izvoare,
Eu nu zbor, strig către Domnul „Îndurare!”
Am buzele crăpate, și părul uscat,
Hrănește – mă cu ploaie, al meu Împărat!”

Iar Domnul ascultă al florilor suspin,
Și plânsul cocorului, cel atât de sublim,
Cerul adună și lacrimi de pe pământ,
Și le întoarce în ploaia Duhului Sfânt,

Săgeata fulgerului alb se aruncă,
Tunetul strigă tare, norul de ploaie urcă:
-„Nu te teme, să nu ai îngrijorare,
Eu te sprijin cu Dreapta biruitoare!”

Nori de ploaie urcă, zorii dimineții,
Stropi calzi de ploaie, din  izvorul vieții,
Pământul e uscat, ceru-i trimite hrană,
Duhul Sfânt leagă a pământului rană!

Arancutean Eliza 

Cînd ai în piept izvoarele iubirii

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți preschimba durerea-n bucurie
Și cuceri o mie de vieți.

Poți spune nu invidiei și urii
Cînd se bufnesc, străini, la ușa ta
Și în vrăjmașul crîncen ce te ceartă,
Vezi fratele ce te-o îmbrățișa.

Vezi totdeauna cum că masa-i plină
Chiar dacă ai doar doi posmagi muiați,
Ești plin de dor să te împarți cu-oricine
Și-ai tăi la masă toți sunt săturați,

Aștepți pieziș ca-n orice primăvară
Să semeni bobul bun și potrivit,
Să-aduci în lumea care te-nconjoară
Culoarea cea mai dulce de privit,

Să spui la toți, și la vrăjmaș, și frate—
„Credința căpătată în Christos
E singura podoabă ce te face
Mereu mai tînăr, veșnic și frumos.”

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți crucea să o duci cu demnitate
Iluminînd o mie de vieți.

Mihai Ghidora 

În suflet primăvară

În suflet primăvară
Cu tot ce-adduce ea
Nimic nu se compară
Cu frumusețea sa.

Divina rânduială,
Stăpânul Creator
A pus și în petală
Miros fermecător.

Lăuntrul întristat
Revine la viață
Totu-i înviorat
Se vede și pe față.

Și zâmbetu-i mai larg
Și optimismul crește
Iar când sosește-n prag
Pe toți ne-nveselește.

Renaște o speranță
Iar dorul s-a aprins
Aduce cutezanță
Din ‘naltul necuprins.

Aromele credinței
Se răspândesc frumos
Iar sufletul ființei
Se face mai milos.

De-aceea o primim
Cu brațele deschise
Și parcă-ntinerim
Și-n gânduri și în vise.

Să stea mai mult noi vrem
Să stea pe totdeauna
Cu ea mai buni suntem
În ea păstrăm arvuna.

Trezește somnolența
Cu suflu-i nuanțat
I-aducem reverența
Și imnuri i-am ‘nălțat.

O, Creator slăvit
Ce binecuvântare!
Din nou ea a venit
Cu har și sărbătoare.

George Cornici

Mi-e inima-mpăcată

Mi-e inima-mpăcată
Slujind pe Salvator
Nu e întemnițată
E prinsă-n sfânt fior.

În timpuri de ocară
Era robită greu
N-avea nici primăvară,
Nici mană pe traseu.

Era prizoniera
Doctrinei din infern
Nu-i plăcea atmosfera
Slăvitului Etern.

Dar a primit Lumina
Cu-al ei efect divin
Să ia cu Fiul Cina,
Să schimbe-al ei destin.

A fost armonizare
C-un plan dumnezeiesc
Și-a dat apoi crezare
La tot ce e ceresc.

Și-acum e-n siguranță
Și pe dușmani iubind
În orice circumstanță
Pe Creator slăvind.

Mi-e inima predată
Și vrea onor să dea
Celui ce-a fost odată
Zdrobit pe-o cruce grea.

Și liniștea și calmul
În ea s-au așezat
De-aceea cântă psalmul
Cel mai interpretat.

Mi-e inima unită
Cu Mirele ei drag
Și-așteaptă fericită
Cel mai sublim meleag.

George Cornici

E primăvară-n calendar…

Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. (Apocalipsa 22:5)

E primăvară-n calendar,
Domol zefiru-adie
Și-un soare-aprins de chihlimbar
Pândeşte la chindie.

Tresaltă firea-n ciripit
De triluri îndrăznețe,
Dar gheața-n noi nu s-a topit
Și-n suflete-i tristețe…

Narcise galbene-şi deschid
Petale graţioase,
În noi mai stăruie perfid
Firide-ntunecoase… .

Răzbate soarele din nori,
Surâde cu blândețe,
Dar nu mai trec prin noi fiori
De dor … să ne dezghețe.

Mai bâzâie câte-un bondar
Prin luncă, pe răzoare,
E primăvară-n calendar,
În noi când va fi oare?

Tânjim după un alt Senin,
Ni-e sete de lumină,
Scrutăm văzduhul opalin
Și-L aşteptăm să vină.

Olivia Pocol 

Când vii?

Când vii iarăși, primăvară?
Când mai treci și pe la noi?
Umblă vorba că prin țară,
Și prin case și pe-afară
Iarna nu dă înapoi.

Ne e rece-n suflet, rece,
Încălziți n-am fost demult,
Frigul stă să nu mai plece,
Inimile-s frânte-n zece
Și suntem mințiți prea mult!

Când mai vii cu vești de pace?
Câmpul de război e plin,
Visul multora iar zace
Muribund și prin băltoace
De amar și de suspin!

Când mai vii, tu, primăvară,
Ruptă din tărâm ceresc,
Să dai zbor, când nu mai zboară
Cântul nostru, să nu moară
Crezul cel dumnezeiesc!

Când mai vii cu adierea
Vieții pline de nectar,
Să ne vindece durerea,
Retrăind iar învierea
Și umblarea noastră-n har!

Când mai vii cu zile bune
Și cu cânt de ciocârlii?
Primăvară, ești minune
Când din cer devii misiune!
Când ne vii deci, când ne vii?

Lucian Cazacu 

Nostalgii de primăvară

Mi-au înflorit la tâmple ghioceii,
Sunt tot mai mulți cu fiecare an …
Și mi-au pornit în viață “boboceii”,
Mai greu țin pasul cu al lor elan!

În preajma lor e blândă primăvara,
Cu cer de-azur, cu fluturi, flori de tei,
Văd zorii-n ei, spre mine vine seara,
Dar mă-ncălzesc și eu pe lângă ei.

Neistoviţi potecile colindă,
Mânați de vraja unui tainic dor,
Mă văd în chipul lor ca-ntr-o oglindă
Și mă cuprinde-n treacăt un fior.

Purtaţi în larg de valuri indecise
Îi văd plecând… , dar mă ajunge-apoi
O boare-mbietoare de narcise,
Iar gându-mi zboară spre limanuri noi …

Olivia Pocol 

Dorul meu de primăvară!

Flori de aur parfumate
Primăvara va aduce
De Tine sunt Doamne date
Se simte al lor miros dulce

Iarna a plecat, s-a dus
Și totul este schimbat
Gerul este la apus
Iar cerul, e minunat

Duh de viață stăpânește
Totul este înverzit
Căci natura se trezește
Ca să spună bun venit

Primăverii cea frumoasă
Pe care toți o dorim
Căci s-a dus iarna furioasă
Și după soare tânjim

Duh de viață se trezește
În făpturile înghețate
Domnul totul rânduiește
Ne dă zile minunate

Sloiul rece s-a topit
Inima se înveselește
Prin toate am biruit
Cu Acel ce ne iubește

Adă Doamne zi senină
Și căldură minunată
Iarna din inimi alină
Să renaștem încă o dată

Credința să ne conducă
Și dorul de mântuire
Pe căi drepte să ne ducă
Să fim plini de fericire

Cu Acel ce-i iubitor
Și binele ne dorește
Cel de viață dătător
Care ne călăuzește

Au trecut vremi și vor trece
Primăveri pline de soare
Cu Isus ne vom petrece
În a Cerului splendoare!

Florența Sărmășan 

În mireasmă de floare

Parfum din înmiresmate flori,
Din minunate și mii culori,
Dau în adiere ușoară,
Miros vibrant de primăvară!
Ne-mbrățișează raza caldă
În bucurie și mireasmă,
Toți alergăm ca o albină,
Întineriți și-n voie bună.
Într-un zumzet ca de stupine,
Ne bucurăm de tot ce vine,
Ca un copil cu suflet curat,
Sus la cer privin îndatorați!
Să privim la Primăvară, Sus
Unde ne cheamă Fiul Isus!
În mireasma de floare vie,
Lângă Isus o veșnicie!

Maria Șopț