Pentru orice zi din viață Doamne îți mulțumesc

Pentru orice zi din viață Doamne îți mulțumesc
Pentru pace, sănătate, căci încă am suflare
Pentru că inima îmi bate și pot să mai gândesc
Pentru că pot să merg, am mâini și am picioare.
Pentru orice firicel de iarbă îți mulțumesc
Pentru ciripit de păsări și cânt de primăvară
Pentru lumina stelelor ce în beznă licăresc
Pentru dimineți și pentru apus frumos de seară.

Pentru aerul curat din văi îți mulțumesc
Pentru graiul ce mi-ai dat ca să-mi rostesc cuvântul
Pentru frumusețea ce ochii mei în jur privesc
Și pentru covorul verde ce acoperă pământul.
Pentru razele de soare Doamne îți mulțumesc
Pentru adierea vântului și apa din pârâu
Pentru mireasma florilor ce magic înfloresc
Pentru cer albastru și pentru holdele cu grâu.

Pentru nori și pentru ploaie eu îți mulțumesc
Ce pământul udă ca sămânța să încolțească
Pentru că Tu ții în palme tot globul pământesc
Te îngrijești și faci ca tot așa frumos să crească.
Pentru jertfa Ta, Isuse azi î-ți mulțumesc
Pentru durerea mâinilor pe Golgota străpunse
Ce m-au strâns duios la piept cu Har divin, ceresc
Și au fost pe lemnul crucii pentru mine întinse.

Pentru viața ce mi-ai dăruit îți mulțumesc
Pentru dragostea sublimă ce îmi arde în piept
Căci voi fi Isus cu Tine în raiul Tău ceresc
Pentru speranța veșniciei pe care o aștept.
Pentru toate scump Isuse vreau să-ți mulțumesc
Pentru că în ochii Tăi de Tată am valoare
Eu pentru Tine, Doamne vreau viața să-mi trăiesc
Pentru că ești bun, milos și plin de îndurare.

Mihail Cebotarev 

Ocrotire divină

Divina ocrotire vine de sus
În altă parte n-o căutați!
Amintiți-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtați.

În orice zi ajutor ați primit
‘Nălțați glorii cu multă ardoare
Când L-ați chemat nu a glumit
Ci ați cunoscut și ați simțit
C-aduce, oricând, ușurare.

Primejdii vin c-așa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veți din părinteasca-i pază.

Priviți în urmă: ce constatați?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitați
În zbucium adânc, voioși, să cântați:
“Ce mare ești Stăpâne, Tată!”

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veți vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: ”Eu nu vă las
Veghez orice gest și-orice pas
Ascult cu atenție orice rugă.”

Din nou uriași declanșa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar și-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viața de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema ocrotire e darul ceresc
Își are izvorul în iubirea-i sublimă
Făgăduințele Lui, deplin, se-mplinesc
C-așa, negreșit, speranțele cresc
Și spre Țara promisă v-animă.

George Cornici

A vieții mele Primăvară

Fii binecuvântat, Isuse,
A vieții mele Primăvară
Tu ești mireasma de iubire
Ce inima îmi înfășoară.

Cu Tine-i pururi primăvară
Cu-Acel ce Viața Însuși ești
Cu Tin’ chiar când e rece afară
Tu sufletul ne încălzești.

Tu ești Acela ce-înfloreşte
În noi în fiecare zi
Prin orice har care sporește
Spre a-ne purta spre veșnicii.

Tu ești Lumină și Putere
Ești farmecul pentru a trăi
Acela ce trezește -n inimi
Dorința pentru a birui.

Cu Tin’ în luptă simt putere
Căci sunt deja biruitor
La Tin’ privesc Căpetenia
Credinței, la Învingător.

Cu Tine -i veșnic primăvară
Cu Tin’ umblăm încrezători
Chiar de dureri ne înconjoară
Și uneori trăim fiori.

Tu Ești Acela ce din moarte
Viu Te-ai făcut și ne-ai adus
O dulce vie Primăvară
Ești Domnul meu iubit Isus.

Ești Primăvara ce de veacuri
În orice inimă răsari
În inimile celor care
Au renunțat să fie tari.

Ești Primăvară pentru mine
Ești Primăvară pentru toți
Ești Supremă Căpetenie
Ce-mplineşte tot în toți.

Ești dulce, divină Mireasmă
Ce ne trezești și azi la viață
Al Tău parfum să-l răspândim
Să mergem din viață spre viață.

Căci Tu Isuse Sfânt și dulce
Ne bucuri cu- a Tale nădejdi
Ne înconjori cu bunătate
Și ce promiți Tu împlinești.

Tu Dumnezeu Atotputernic
Nu ești ca omul ca să minți
Cuvântul Tău în întuneric
Răzbate și sfărâmă munți.

Fii binecuvântat, Isuse
A vieții mele Primăvară
Te iubesc și vreau ca iubirea
De Tine să îmi dea pe-afară.

O, fă ca Primăvara care
Trăiește -n Tine neîncetat
Să se reverse-n mine vie
În ape ce țâșnesc bogat.

Gabriela Bucur 

25 Aprilie

Scoală-te, iubito, si vino, frumoaso!” Cântarea Cântărilor 2:9

Aud vocea Prea Iubitului meu! El îmi vorbeşte chiar mie. Primăvara zâmbeşte pe pământ, şi El nu mă lasă să dorm spiritual când întreaga natură din jurul meu se scutură de asprimea iernii. El mă îndeamnă „scoală-te” şi bine face, fiindcă am zăcut destul printre câmpurile de maci ale lumii. El s-a sculat, şi trebuie să mă scol şi eu. De ce să nu mă despart de praf? De la iubirile, dorinţele, scopurile şi aspiraţiile mele josnice, trebuie să mă întorc spre el. El îmi spune „iubito” şi mă consideră frumoasă; acesta este un motiv în plus să mă scol. Dacă El mă înalţă şi crede că sunt frumoasă, cum aş putea să mai zăbovesc în corturile Chedarului şi să mă însoţesc în Continuare cu fiii oamenilor?

El îmi spune „vino”. Mă cheamă să mă îndepărtez de tot ce este egoist, înjositor, lumesc, păcătos; da, fiindcă religia lumii nu II recunoaşte şi nu respectă taina vieţii înalte, El mă cheamă. „Vino” nu este o chemare aspră, fiindcă ce ar putea să mă ţină legat de deşertăciunea lumii şi păcat? O Doamne, dacă aş putea aş veni, dar nu pot scăpa pe deplin de chemările lumii. Aş vrea, dacă este posibil să nu am nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru păcat. Tu m-ai chemat spunându-mi „vino”, şi aceasta este o chemare melodioasă. Să Vin la Tine înseamnă să mă întorc acasă din exil, să ajung la ţărm din mijlocul furtunii, să mă odihnesc după o trudă nesfârşită, să ajung pe culmea dorinţelor şi visurilor mele.

Dar Doamne, cum poate să se ridice o piatră, şi un bulgăre de pământ să se înalţe? O, ridică-mă; condu-mă. Harul Tău o poate face. Trimite Duhul Ţău să-mi aprindă inima cu foc sfânt, şi mă voi ridica până voi părăsi vechea viaţă, ca să pot veni spre Tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Te-aștept

Te-aștept cum aștept primăvara,
Umbrită de-un nor pământiu,
Coboară a Cerului scara,
Mai umple-mi cu har călimara,
Fă-mi apele dulci ca la Mara,
Mă iartă de gândul pustiu!

Te-aștept cum aștept primăvara
Cu lut năclăit de-ndoieli,
Atârnă tăcută chitara…
Mai umple-mi cu vise cămara,
În sfeșnic mai vie fă-mi para,
Mă iartă de am șovăieli!

Te-aștept cum aștept primăvăra,
Pe Tine-al meu Soare etern!
Salcâmii își scutură floarea,
Finicii acopăr cărarea,
Mai vino, fă-Ți iarăși intrarea,
În calea Ta inima-aștern!

Olivia Pocol 

Eu sunt cu voi

Eu sunt cu voi in dimineti cu soare,
Eu sunt cu voi cand noptile-s tarzii,
Eu sunt cu voi prin lungi, tomnatici ploi,
Eu sunt cu voi cand valurile-n mare
Inalta neimblanzite simfonii,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi sub cer de primavara,
Eu sunt cu voi cand libertate nu-i,
Eu sunt cu voi in lipsa si nevoi,
Eu sunt cu voi cand jalea va doboara
Si nici macar sa spuneti n-aveti cui,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi in ziua de-ncercare,
Eu sunt cu voi pe neumblate cai,
Eu sunt cu voi cand focul e in toi,
Eu sunt cu voi in clipele amare
Ce va coboara-n adancimi de vai,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi caci v-am platit cu sange,
Eu sunt cu voi si nu va voi lasa,
Eu sunt cu voi cand lacrimi curg suvoi,
Eu sunt cu voi, si inima Mea plange
Cand plangeti voi, sunteti comoara Mea,
Eu sunt cu voi.

Eu sunt cu voi, e sacru legamantul,
Eu sunt cu voi pana voi reveni
Si Eu fac toate lucrurile noi,
Eu sunt cu voi, Imi onorez cuvantul,
Eu sunt cu voi in fiecare zi,
Eu sunt cu voi, Eu sunt mereu cu voi.

„Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” Matei 28:20b.

Anca Winter

Rugăciune

Atât de multe rugi se înaltă
Poporul stă acum plecat
Cu lacrime curgând pe față
Cu sufletul îngenunchiat.

Atât de multe inimi frânte
Astăzi te cheamă să le alini
Să torni balsam, să le faci să cânte
Să le ridici de jos, să le sprijini.

Ascultă ruga noastră cea fierbinte
Ascultă-ne suspinul și strigarea
La cine să ne ducem noi, Părinte?
În nimeni altul nu e alinarea.

Tu ești speranța, ești nădejde
Ești peste toate, tu poți tot
La glasul Tău, chiar marea se oprește
O, Tată bun, Puternic Savaot.

Tu nu ne părăsești, Tu nu ne lași deoparte
Ci mergi cu noi la fiecare pas
Și dacă azi avem o greutate
Ascultă-ne strigarea, sau, suspinul ce a rămas

Căci din trecutul nostru întunecat
Ne-ai scos, și ne-ai chemat pe nume
Nu meritam nici eu sa fiu iertat
Nu meritam, atât pot spune…

Orice-ar veni și-n față va apare
Rămâi cu noi, doar Tu ne ești speranță
Orice s-ar întâmpla, ne ești scăpare
Când ești cu noi, suntem în siguranță.

Îți cerem îndurare-n astă seară
Vrem să îți întorci spre noi acum privirea
Să lași în suflete o nouă primăvară
Și-n inimi să-Ți purtăm iubirea.

 Viviana Muha

E toamnă, înspre primăvară, căci iarna grea a fost dintâi

E toamnă, înspre primăvară, căci iarna grea a fost dintâi,
A fost atunci când la Golgota Iubirea ne-a stat căpătâi!
E seară, înspre dimineață, căci peste noapte am sărit,
Căci pentru noi, Lumina jertfei e-un veșnic far și-un răsărit!

Nu mai avem nici grija zilei celei de azi, celei de mâine,
Căci Dumnezeul cel puternic ne e și azi și mâine pâine!
Am început cu secerișul, căci am sărit de semănat,
Am început doar să culegem ce-n Golgota Isus ne-a dat!

Am început cu bucuria, căci am sărit peste necaz
Și chiar dacă mai e vreunul, întoarcem celălalt obraz!
Am început cu veșnicia de-aici de jos, de pe pământ
Că-n noi, comoara-mpărăției, ne-a scris-o-n sfântul legământ

E toamnă, înspre primăvară, nu vom cunoaște iarna noi
Căci rădăcina cea din Domnul nu va lăsa măslinii goi
Și chiar de-ar fi să ne-nconjoare, vreun vânt, vreun crivăț, sau zăpezi
Noi ne vom încălzi la focul din inimă, pe care-l vezi!

Căci ardem azi și ardem mâine de dorul celor ce vom fi
Căci tot ce facem azi, în ceruri la sânul Lui noi vom găsi
Căci tot ce-adun aici, se stinge, este deșert și trecător,
Dar dacă dau, slujind pe alții, pe Domnul, sunt câștigător!

Vom câștiga o primăvară, acolo sus în veșnicii
Căci prin credința noastră-n Isus, suntem numiți ai Lui copii
Îmbracă-ne copacii, Doamne, în toamna asta de acum
Cu rodul sfânt, roduri bogate, și fii cu noi și azi pe drum!

Camelia Stîngaciu 

Viral

Eram pe drumul dorului de Tine
Și harul Tău mi-era obișnuit;
Cu capul greu, genunchiul obosit,
Am adormit. Era călduț și bine
Și-am adormit.

Nu mai simțeam miros de primăvară
Și sarea n-avea gustul de-nceput,
Nici putred nu-mi era, dar nici plăcut;
Eu n-am știut. Era întâia oară
Și n-am știut.

M-a-mbălsămat cu hărnicie boala –
Aveam puterea Ta în chip de scut
Și-ndemnul Tău fierbinte l-am avut;
Nu le-am văzut. Crescuse moleșeala
Și n-am văzut.

Vedeam cum spre infern m-așteaptă saltul;
Aproape mort, deja înfierbântat,
Aveam la capul meu balsam curat,
Dar n-am luat. Credeam că-i pentru altul
Și n-am luat.

Surori și frați, să nu primiți năpasta,
Feriți-vă de sacul de dormit!
Un virus zace-n duhul amorțit;
Eu n-am simțit – și-s vinovat de-aceasta –
Că n-am simțit.

Viorica Mariniuc

Înviorare spirituală

Rutina să dispară
să fie bucurii,
în inimi primăvară
și multe mărturii.

Să-nlăturăm tristețea
s-o-nvingem prin Cuvânt
s-atingem frumusețea
spre Slavă cânt ‘nălțând.

O, unde-i pasiunea?
veniți s-o căutăm
și vom vedea minunea
din care să gustăm.

De ce e moleșeală
în cei răscumpărați?
credința e reală
deci, îndrăzneți să stați.

În ritm de melodie
spre Tatăl să urcăm
entuziasm să fie
pe mulți să-ncurajăm.

Mesajele divine
ne pot înviora
putem avânt obține
pe-ogor putem lucra.

Spre țintă să ne-anime
un dor de Paradis
să fim la înălțime
cum Cerul a decis.

Știind ce plai ne-așteaptă
(cu veșnice splendori)
urcând din treaptă-n treaptă
să fim mulțumitori.

La cea dintâi iubire
în noi să-i facem loc
să fie în slujire
al Sfântului Duh foc.

În zâmbet și pe fețe
viață să citim
Cuvântul să ne-nvețe
mai devotati să fim…

Căci nu aici în vale
avem etern destin
ci-n zonele astrale
unde-i un calm deplin.

George Cornici