Nu renunța la luptă

Nu renunța la luptă, fii tare-n orice vreme,
Ascultă șoapta blândă ce spune: Nu te teme!
Prin Duhul îți șoptește și spune cu-al Său glas:
Eu sunt mereu cu tine și singur nu te las.

Cu Mine prin credință să mergi în orice zi,
Eu îți dau biruință, tăria ta voi fi.
Încrede-te în Mine, roagă-te ne-ncetat,
Stindardul ține-l sus și fii neînfricat.

Înalță steagul sus, destoinic, nu te teme,
Ridică mâini curate spre Domnu-n orice vreme.
Cu El să mergi `nainte, chiar de te vezi plăpând,
El îți dă izbăvire, Te sprijină oricând.

Rămâi în luptă sfântă, rămâi pân` la sfârșit,
Cu Domnul ai izbândă, căci El te-a mântuit.
El îți dă ajutorul, te umple de putere,
Când ești descurajat, El îți dă mângâiere.

El îți dă izbăvirea și te încurajează,
Fii treaz în orice vreme, atent tu priveghează.
Fii plin de râvnă sfântă, ulei să ai în vas,
Să nu te fure somnul… Puțin a mai rămas!

Foarte puțin și vine Acel ce va veni,
Să-și ia mireasa sfântă, la cer o va răpi.
Nu renunța, îți spune întruna glasul Lui,
Fii tare în credință, moștean al cerului.

Ica Dragoi 

Reclame

Azi, când vechiul an se duce

Motto: „”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci iarăși sănătos
și îmi dai iarăși viața.”” Amin! Isaia 38:16.

Azi, când vechiul an se duce,
Pe genunchi Îți mulțumim –
Jertfă Sfântă de pe Cruce,
Că prin Tine Noi trăim.

Îți mulțumim că-n clipe grele
Ai fost cu noi adeseori,
De-am putut trece prin ele
Și-am ieșit biruitori.

Tu ne-ai încins cu putere
Când în trup am obosit
Și-ai fost sfântă mângâiere
Pentru orice duh mâhnit.

Când boala ne-a tras înapoi
Și-am ajuns neputincioși,
Ai pus iarăși viață în noi
Și ne-ai făcut sănătoși.

Tu ne-ai ocrotit ființa
Cu puterea Mâinii Tale
Și ne-ai întărit credința
Să umblăm pe a Ta cale.

În necaz și-n încercare
Duhul Tău ne-a întărit
Și în orice împrejurare
Dreapta Ta ne-a sprijinit.

Iar în lupta cu cel rău
Păcatul ne-ar fi răpus
Fără ajutorul Tău –
Fără putere de sus.

Azi, venim cu mulțumire
Și  smerită închinare,
Că numai prin a Ta iubire
Mai putem sta în picioare.

Pentru anul care vine –
Că cel vechi acum apune,
Înălțăm, Doamne, spre Tine
O fierbinte rugăciune:

Doamne, dă-ne Tu tărie
Pe calea cucerniciei,
Ca-n mintea noastră să nu fie
Decât gândul veșniciei.

Întărește-n noi dorința
De a deveni mai sfinți –
Fă-ne, Doamne, prin credință,
Ai sfințeniei terebinți.

Doamne, suspinăm și plângem,
După-al Tău Cuvânt tânjim…
Vrem ca-n inimă să-L strângem,
Să nu mai păcătuim.

Fă-ne credința să crească
Să putem umbla-n lumină,
De pacea Ta dumnezeiască
Inima să fie plină.

Întărește în noi gândul
De-a ne pocăi mereu,
Ca s-ajungem toți în rândul
Sfinților lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Vorba

Vorba pleacă, nu așteaptă,
De-i trimisă, s-a și dus!
Ea dă cinste sau rușine,
Căci contează cum s-a spus.

Vorba-i dulce, dar și amară,
Leagă rana, dar o și face,
Este pâine, dar și piatră,
Dă război, face și pace.

Vorba închide sau deschide,
Te condamnă sau salvează,
Te ridică, te coboară,
Sau te marginalizează.

Vorba frânge inimi dacă,
A zburat pe negândite,
Însă aduce mângâiere
De-n iubire se transmite.

Vorba leagă sau dezleagă,
Vorba stinge sau aprinde.
Viața, binecuvântarea,
Uneori de ea depinde.

Vorba smulge sau plantează,
Ea dărâmă, ea zidește,
Vorba-i condimentul păcii,
Satură sau flămânzește.

Vorba goală, fără esență,
Nu ajută la nimic!
Ori ești mare prin vorbire,
Ori vorbind, devii mai mic.

Vorba, ori te promovează,
Ori te pune pe butuci,
Ea te scapă sau provoacă
Abandon chiar la răscruci.

Vorba minte sau dezminte,
Spune adevăr sau nu,
Rodul vorbei îl consumă
Nu doar alții, ci și tu.

Inima-i locașul care
Naște vorba bună, rea,
Deci, ‘nainte de-a vorbi,
Vezi cum stai cu inima.

Lucian Cazacu

Când Îți deschizi Tu mâna

Motto: „”Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât
Tine; nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.”” Amin! 1 Samuel 2:2.

Doamne al iubirii ce-n jurul Tău ne strângi,
Ești totul în toate… Și toate sunt prin Tine!
Tu faci să țâșnească izvoare din stânci,
Tu sângeri în struguri și-n pâine Te frângi…
Ești Dumnezeul nădejdii care-n viață ne ține.

Când Îți deschizi Tu mâna se revarsă harul,
Și pacea, și îndurarea cu care ne învelești;
Atunci ne alungi din suflete amarul…
Ne umpli până peste margine paharul
Cu sfinte binecuvântări dumnezeiești.

Ne înconjuri cu bunătatea Ta și cu îndurare,
Ne ierți, ne îndrepți și mângâieri ne dai;
Înțelepciune, Tu ne dai la fiecare
Cu mână largă și fără de mustrare,
Să nu ne-abatem de la calea către Rai.

Când Îți deschizi Tu mâna, orice vietate,
Tot ce are viață saturi după dorință;
Tu răcorești ale noastre suflete însetate,
Ne saturi dimineața cu a Ta bunătate
Și scut ne este a Ta bunăvoință.

Binecuvântat să fii în veci, Ceresc Părinte!
Îți mulțumim din inimi și Numele-Ți slăvim!
O singură dorință ne stăruie în minte:
Cât vom mai trăi, de astăzi înainte,
Să facem voia Ta și să-Ți slujim.

Să rămânem în credință tari și neclintiți,
Și Tu, prin adevărul Tău să ne sfințești;
Prin credință, să ne socotești neprihăniți,
Să fim cu aleșii Tăi – cu cei sfințiți –
Pietrele cununii Tale împărătești.

Ioan Vasiu

Deplin încredințat

Doamne, simt a Ta putere
Inima cum mi-o-nfășoară,
Simt o Sfântă mângâiere,
Ce mă-nviorează iară.

Sufletu-mi Te simte-aproape
Și tresaltă de iubire,
Că acum, în miez de noapte
Tu, i-ai dat din nou trezire.

Mai învață-mă, Stăpâne
Despre bunătatea Ta
Vreau să fac doar ce e bine,
Să nu merg pe calea rea.

Te rog să mă-nveți, Isuse
Când să tac, când să vorbesc,
Să nu trec peste cele scrise
Și mereu să mă smeresc.

Mai învață-mă, Părinte,
Definiția Dragostei
Și te rog, te rog fierbinte,
Scoate-mă dintre cei răi.

Te mai rog plin de credință,
Ține-mă pe-a Ta cărare,
Și când sunt în suferință,
Îmbracă-mă cu răbdare.

Mai am o ultimă cerință,
Și te rog o, scump Isus,
Să-mi mărești a mea credință
Soare scump, fără apus.

Vreau să-Ți mulțumesc frumos
Că urechea Ți-ai plecat
Și din slava Ta, Hristos
Ruga mea, ai ascultat.

Sunt deplin încredințat
Că Tu, vei lucra sublim
Să fii-n veci glorificat
Și slăvit de toți, Amin.

Nichifor Nicu 

Doamne, ce m-aș fi făcut…

Doamne, ce m-aș fi făcut în ziua grea de-ncercare,
Dacă nu mi-ai fi răspuns în durerea mea cea mare.
Am strigat la Tine Doamne, glasul Tu mi-ai auzit,
Și în a mea disperare, Doamne, Tu m-ai întărit.

Mi-ai spus blând, cu glasul dulce: Sunt cu tine, nu Te las,
Ochii Mei privesc spre tine, Te veghez la orice pas.
Eu Te întăresc pe cale, sunt cu tine-n ceasul greu,
Îți șterg lacrimile toate, Te iubesc, copilul Meu.

Te-am simțit c-ai fost cu mine, am văzut puterea Ta,
Mi-ai dat liniște și pace, ce nimeni nu poate da.
Da, în ceasul încercării am văzut cât ești de Mare,
Am fost la pământ Isuse, Tu mi-ai adus alinare.

Și cu mâna Ta străpunsă, m-ai luat la pieptul Tău,
Mi-ai dat dulce mângâiere, atunci când mi-a fost mai greu.
M-ai îmbărbătat Isuse, mi-ai întărit sufletul,
Și prin Duhul Tău, o, Doamne, mi-ai liniștit cugetul.

Mi-ai spus clar: Eu sunt cu tine, la bine cât și la greu,
Nu descuraja fii tare, Eu sunt Dumnezeul tău.
Nu te las, ci pân` la capăt merg cu tine-n orice zi,
Tu încrede-te în Mine, Eu Te voi călăuzi.

Ica Dragoi 

Ades mă prăbușesc

O, Doamne, Tu mi-ai dat a Ta iertare,
Și nu Ţi-am mulțumit eu îndeajuns
Ajută-mă mereu în încercare
Să pot să-Ţi mulțumesc mereu Isus.

Căci doar prin Tine eu mereu voi birui
Și steagul Sfânt mereu voi ridica
Te rog, rămâi mereu cu mine orice-ar fi
Căci fără Tine lupta este grea.

Ades mă prăbușesc și n-am putere,
Dar Tu Isuse scump mă întărești.
Îmi dai mereu cu drag o mângâiere,
Și-mi spui atât de cald că mă iubești.

Tu nu mă părăsești Isuse niciodată
Chiar dacă inima-mi suspină greu
Tu ești cu mine chiar și-n valea-ntunecată
Îți mulțumesc Isuse, Domnul meu.

Și-acum, Te rog, Isus, rămâi cu mine,
Căci sufletul meu este înstristat.
Te rog, rămâi, că încercarea vine
Și dă-mi puteri să lupt neîncetat.

Îți mulțumesc Isuse drag că mă iubești
Chiar dacă eu ades păcătuiesc,
Te rog, Isuse scump să nu mă pedepsești,
Ajută-mă mai mult să mă smeresc.

Nichifor Nicu

Sub piatră și cărbune

În multe nopți și zile
Verși lacrimi prin suspine,
În ascuns,
Dar iată, El nu vine,
Și cerul tot rămâne
Nepătruns…

Ca șoapta din tăcere,
Credința parcă piere
Sub ninsori,
Iar gândul tău, din zare,
Alunecă spre vale,
Spre furori…

Căci flacăra se stinge
Și sânge se prelinge
Fără rost,
Și-n loc de mângăiere
Descoperi doar durere
Cum n-a fost.

Răspuns la rugăciune,
Sub piatră și cărbune
Tot aștepți,
Dar ruga ți-e uitată,
Sau chiar neascultată,
Sub nămeți!

Și cauți plin de groază
Greșeala, sau o oază,
În mister!
Să vezi de ce Stăpânul
Te leapădă ca spinul
În ungher?

Prin negură și ceață,
Furtuni ce bat din față,
Te târăști,
Îți pierzi încet voința
Și tot mai slab credința
Cântărești…

Și dragostea, sub stele,
E prinsă în zăbrele,
Sub obroc.
Și judecând cu toții,
Te vor lovit, dat morții,
Ars în foc!

Dar iată: văd o cruce,
Văd Sângele cum curge
Pe Pământ!
Luptând în Duh și carne,
Un Om prins în piroane
Stă plângând!

Și văd în jur romanii
Și sulița și banii
De argint!
Și plâng la fel creștinii,
Se bucură rabinii:
L-au înfrânt!

Păcatele se iartă
Când mulți, veniți în gloată,
Îl hulesc:
„Coboară de pe cruce
Și slavă Ți-om aduce,
Fiu ceresc!”

Privea Isus cu milă,
Purtând a noastră vină,
Plătind greu,
Prin semne de-ntrebare
Să poți privi spre zare
Când ți-e greu!

Pe cale, pe la cruce,
Azi treci căci te conduce
Sfant, milos!
Ca celor trei din Dura
Să-ți fie armătura,
El, Hristos!

În vreme de-ntristare
De poți să lupți, când doare,
Când mulți mor,
Puterea-ți va fi mare,
De treci cu ascultare
De cuptor!

Nu-i ruga ta uitată,
Nici viața destinată
Spre mormânt!
Ești pus în antrenare,
În timp de prelucrare:
Rabdă blând!

Căci ești iubit sub soare,
Privit cu îndurare
De Hristos!
Să crezi că El e mare,
Urmând a Sa chemare,
Curajos!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Mâine nu mai este timp

Mâine nu mai este timp, mâine nu se știe,
Astăzi a ales Isus să-ți vorbească ție,
Azi te cheamă, chiar acum, lasă-L să-ți vorbească
Și nu asculta din nou firea pământească.

Astăzi Domnul te-a ales dintre mii ca tine
Vrea să te întorci la El, nu lăsa pe mâine,
Nu privi în jurul tău, la prieteni, casă,
Nu te rușina de ei, tot în urmă lasă.

Ai o viață pe pământ și-i o viață scurtă,
Cât e timpul potrivit, glasul Său ascultă.
Te întoarce la Isus, sufletul ți-l scapă,
Te întoarce, nu mai sta în a lumii groapă.

N-ai nimic ce-ți poate da veșnică-mplinire,
Doar Isus Hristos e-Acel, prin a Sa iubire,
El cu sângele cel sfânt poate să te spele
Și să-ți dea din cerul Său har și mângâiere.

Viața n-are niciun rost El de nu-i la cârmă,
De decizia ce-o iei viitoru-atârnă,
Poți să fii salvat acum sau pierdut, căci cine
Poate ști de va vedea ziua cea de mâine.

Domnul te așteaptă azi să te-ntorci acasă,
Cât Îi ești de drag și scump, cât de mult Îi pasă.
Și-a jertfit de dragul tău Fiul pe o cruce
Ca să poți primi și tu pacea Sa cea dulce.

Lumea pace nu îți dă, numai spini și ură
Și în sufletu-ți flămând doar tăciuni și zgură.
De aceea El te vrea ca șă-ți dea lumină
Și să-ți ungă ochii triști cu cereasca tină.

Nu-l sluji pe cel viclean căci în el e plânsul,
Domnul vrea ca pe pământ să-L servești pe Dânsul
El în lume te-a creat, are drept la tine,
Dar întoarce-te acum, nu lăsa pe mâine.

Muntean Eugenia