Cu Isus pe marea vieții

Cu Isus pe marea vieții
Îmi doresc ca să pășesc,
Niciodată să fiu singur
Valuri de mă năpădesc.

Să mă cuprinzi o drag Isus,
În brațul Tău de Tată
Și dragosteaȚi de sus
S-o simt încă o dată.

Cu mine vreau să fii
În barca vieții mele
De valuri grele vor veni
Să-mi fii Tu mângâiere.

De mână să mă ții
Când vântul suflă tare
Să nu mă clatin orice ar fi
Să pot păși pe mare.

Căci fi-vor și zile cu vânt
Și valuri se vor ridica
Dar mă bazez pe-al Tău Cuvânt
Pe ape ai spus ca pot umbla.

Iar, necredința de-a veni
Și pasul se va afunda,
Spre mine Tu iarăși să vii
Și să-ntărești credința mea.

Să-Ți întinzi mâna Ta de Tat’
Să mă înveti să merg pe ape
Ca și pe Petru altădat’
Când Tu i-ai spus ca POATE.

Să izbutesc s-ajung la mal
Unde e pacea Ta deplină
Să-nfrunt mereu val după val
Până în Țara de Lumină!

Ramona Subtire 

Reclame

Bucuria disperării

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.”

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-l poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu.

„El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a lui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Taiâlui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste line, ea îţi aduce pace ţi mângâiere de nedescris. sentimentul că „dedesubt suni mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti. Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: ..Nu te teme”. Blândeţea Lui esle nespus de dulce. Îl cunosc eu în felul acesta?

Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

Oswald Chambers

Aceasta explică totul

„Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca ei să fie una în Noi.”

loan 17:21

Dacă treci printr-o perioadă de singurătate, citeşte Ioan 17. care-ţi va explica exact de ce te afli în acea situaţie – Isus S-a rugat ca tu să fii una cu Tatăl, aşa cum este El. Îl ajuţi tu pe Dumnezeu să răspundă la această rugăciune sau ai un alt scop cu privire la viaţa ta? Din momentul când ai devenit ucenic, nu mai poţi fi tot atât de indepen­dent pe cât erai înainte.

În Ioan 17 ni se arată că scopul lui Dumnezeu nu este să răspundă rugăciunilor noastre, dar, prin rugăciune, noi ajungem să cunoaştem gândul lui Dumnezeu. Există o rugăciune căreia Dumnezeu trebuie să-i răspundă, şi anume rugăciunea lui Isus – „Ca ei să fie una cum şi Noi suntem una”. Suntem noi atât de aproape de Isus Cnstos?

Dumnezeu nu-Şi face griji cu privire la planurile noasire; EI nu ne întreabă: „Vrei să treci prin această pierdere, prin această încurcătură?’, ci îngăduie asemenea lucruri, pentru că are propriul Lui scop. Lucrurile prin care trecem ori ne fac oameni mai plăcuţi, mai buni, mai nobili, ori ne fac mai dificili şi vânători de greşeli, mai insistenţi în urmarea propriei noastre căi. Lucrurile care se îmâmplă în viaţa noastră ori ne fac diavoli, ori ne fac sfinţi; totul depinde de relaţia noastră cu Dumnezeu.

Dacă spunem: „Facă-se voia Ta”, avem parte de mângâierea din Ioan 17, mângâierea de a şti că Tatăl nostru lucrează comform înţelepciunii Sale. Când înţelegem care este scopul lui Dumnezeu, nu vom deveni înguşti la minte şi cinici. Isus S-a rugat pentru nimic mai puţin decât unitatea noastră absolută cu El, aşa cum este una cu Tatăl. Unii dintre noi suntem departe de aceasta, dar Dumnezeu nu ne va lăsa în pace până când nu vom fi una cu El. Isus S-a rugat ca noi să fim astfel.

Oswald Chambers

Nu renunța la luptă

Nu renunța la luptă, fii tare-n orice vreme,
Ascultă șoapta blândă ce spune: Nu te teme!
Prin Duhul îți șoptește și spune cu-al Său glas:
Eu sunt mereu cu tine și singur nu te las.

Cu Mine prin credință să mergi în orice zi,
Eu îți dau biruință, tăria ta voi fi.
Încrede-te în Mine, roagă-te ne-ncetat,
Stindardul ține-l sus și fii neînfricat.

Înalță steagul sus, destoinic, nu te teme,
Ridică mâini curate spre Domnu-n orice vreme.
Cu El să mergi `nainte, chiar de te vezi plăpând,
El îți dă izbăvire, Te sprijină oricând.

Rămâi în luptă sfântă, rămâi pân` la sfârșit,
Cu Domnul ai izbândă, căci El te-a mântuit.
El îți dă ajutorul, te umple de putere,
Când ești descurajat, El îți dă mângâiere.

El îți dă izbăvirea și te încurajează,
Fii treaz în orice vreme, atent tu priveghează.
Fii plin de râvnă sfântă, ulei să ai în vas,
Să nu te fure somnul… Puțin a mai rămas!

Foarte puțin și vine Acel ce va veni,
Să-și ia mireasa sfântă, la cer o va răpi.
Nu renunța, îți spune întruna glasul Lui,
Fii tare în credință, moștean al cerului.

Ica Dragoi 

Azi, când vechiul an se duce

Motto: „”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci iarăși sănătos
și îmi dai iarăși viața.”” Amin! Isaia 38:16.

Azi, când vechiul an se duce,
Pe genunchi Îți mulțumim –
Jertfă Sfântă de pe Cruce,
Că prin Tine Noi trăim.

Îți mulțumim că-n clipe grele
Ai fost cu noi adeseori,
De-am putut trece prin ele
Și-am ieșit biruitori.

Tu ne-ai încins cu putere
Când în trup am obosit
Și-ai fost sfântă mângâiere
Pentru orice duh mâhnit.

Când boala ne-a tras înapoi
Și-am ajuns neputincioși,
Ai pus iarăși viață în noi
Și ne-ai făcut sănătoși.

Tu ne-ai ocrotit ființa
Cu puterea Mâinii Tale
Și ne-ai întărit credința
Să umblăm pe a Ta cale.

În necaz și-n încercare
Duhul Tău ne-a întărit
Și în orice împrejurare
Dreapta Ta ne-a sprijinit.

Iar în lupta cu cel rău
Păcatul ne-ar fi răpus
Fără ajutorul Tău –
Fără putere de sus.

Azi, venim cu mulțumire
Și  smerită închinare,
Că numai prin a Ta iubire
Mai putem sta în picioare.

Pentru anul care vine –
Că cel vechi acum apune,
Înălțăm, Doamne, spre Tine
O fierbinte rugăciune:

Doamne, dă-ne Tu tărie
Pe calea cucerniciei,
Ca-n mintea noastră să nu fie
Decât gândul veșniciei.

Întărește-n noi dorința
De a deveni mai sfinți –
Fă-ne, Doamne, prin credință,
Ai sfințeniei terebinți.

Doamne, suspinăm și plângem,
După-al Tău Cuvânt tânjim…
Vrem ca-n inimă să-L strângem,
Să nu mai păcătuim.

Fă-ne credința să crească
Să putem umbla-n lumină,
De pacea Ta dumnezeiască
Inima să fie plină.

Întărește în noi gândul
De-a ne pocăi mereu,
Ca s-ajungem toți în rândul
Sfinților lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Vorba

Vorba pleacă, nu așteaptă,
De-i trimisă, s-a și dus!
Ea dă cinste sau rușine,
Căci contează cum s-a spus.

Vorba-i dulce, dar și amară,
Leagă rana, dar o și face,
Este pâine, dar și piatră,
Dă război, face și pace.

Vorba închide sau deschide,
Te condamnă sau salvează,
Te ridică, te coboară,
Sau te marginalizează.

Vorba frânge inimi dacă,
A zburat pe negândite,
Însă aduce mângâiere
De-n iubire se transmite.

Vorba leagă sau dezleagă,
Vorba stinge sau aprinde.
Viața, binecuvântarea,
Uneori de ea depinde.

Vorba smulge sau plantează,
Ea dărâmă, ea zidește,
Vorba-i condimentul păcii,
Satură sau flămânzește.

Vorba goală, fără esență,
Nu ajută la nimic!
Ori ești mare prin vorbire,
Ori vorbind, devii mai mic.

Vorba, ori te promovează,
Ori te pune pe butuci,
Ea te scapă sau provoacă
Abandon chiar la răscruci.

Vorba minte sau dezminte,
Spune adevăr sau nu,
Rodul vorbei îl consumă
Nu doar alții, ci și tu.

Inima-i locașul care
Naște vorba bună, rea,
Deci, ‘nainte de-a vorbi,
Vezi cum stai cu inima.

Lucian Cazacu

Când Îți deschizi Tu mâna

Motto: „”Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât
Tine; nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.”” Amin! 1 Samuel 2:2.

Doamne al iubirii ce-n jurul Tău ne strângi,
Ești totul în toate… Și toate sunt prin Tine!
Tu faci să țâșnească izvoare din stânci,
Tu sângeri în struguri și-n pâine Te frângi…
Ești Dumnezeul nădejdii care-n viață ne ține.

Când Îți deschizi Tu mâna se revarsă harul,
Și pacea, și îndurarea cu care ne învelești;
Atunci ne alungi din suflete amarul…
Ne umpli până peste margine paharul
Cu sfinte binecuvântări dumnezeiești.

Ne înconjuri cu bunătatea Ta și cu îndurare,
Ne ierți, ne îndrepți și mângâieri ne dai;
Înțelepciune, Tu ne dai la fiecare
Cu mână largă și fără de mustrare,
Să nu ne-abatem de la calea către Rai.

Când Îți deschizi Tu mâna, orice vietate,
Tot ce are viață saturi după dorință;
Tu răcorești ale noastre suflete însetate,
Ne saturi dimineața cu a Ta bunătate
Și scut ne este a Ta bunăvoință.

Binecuvântat să fii în veci, Ceresc Părinte!
Îți mulțumim din inimi și Numele-Ți slăvim!
O singură dorință ne stăruie în minte:
Cât vom mai trăi, de astăzi înainte,
Să facem voia Ta și să-Ți slujim.

Să rămânem în credință tari și neclintiți,
Și Tu, prin adevărul Tău să ne sfințești;
Prin credință, să ne socotești neprihăniți,
Să fim cu aleșii Tăi – cu cei sfințiți –
Pietrele cununii Tale împărătești.

Ioan Vasiu

Deplin încredințat

Doamne, simt a Ta putere
Inima cum mi-o-nfășoară,
Simt o Sfântă mângâiere,
Ce mă-nviorează iară.

Sufletu-mi Te simte-aproape
Și tresaltă de iubire,
Că acum, în miez de noapte
Tu, i-ai dat din nou trezire.

Mai învață-mă, Stăpâne
Despre bunătatea Ta
Vreau să fac doar ce e bine,
Să nu merg pe calea rea.

Te rog să mă-nveți, Isuse
Când să tac, când să vorbesc,
Să nu trec peste cele scrise
Și mereu să mă smeresc.

Mai învață-mă, Părinte,
Definiția Dragostei
Și te rog, te rog fierbinte,
Scoate-mă dintre cei răi.

Te mai rog plin de credință,
Ține-mă pe-a Ta cărare,
Și când sunt în suferință,
Îmbracă-mă cu răbdare.

Mai am o ultimă cerință,
Și te rog o, scump Isus,
Să-mi mărești a mea credință
Soare scump, fără apus.

Vreau să-Ți mulțumesc frumos
Că urechea Ți-ai plecat
Și din slava Ta, Hristos
Ruga mea, ai ascultat.

Sunt deplin încredințat
Că Tu, vei lucra sublim
Să fii-n veci glorificat
Și slăvit de toți, Amin.

Nichifor Nicu 

Doamne, ce m-aș fi făcut…

Doamne, ce m-aș fi făcut în ziua grea de-ncercare,
Dacă nu mi-ai fi răspuns în durerea mea cea mare.
Am strigat la Tine Doamne, glasul Tu mi-ai auzit,
Și în a mea disperare, Doamne, Tu m-ai întărit.

Mi-ai spus blând, cu glasul dulce: Sunt cu tine, nu Te las,
Ochii Mei privesc spre tine, Te veghez la orice pas.
Eu Te întăresc pe cale, sunt cu tine-n ceasul greu,
Îți șterg lacrimile toate, Te iubesc, copilul Meu.

Te-am simțit c-ai fost cu mine, am văzut puterea Ta,
Mi-ai dat liniște și pace, ce nimeni nu poate da.
Da, în ceasul încercării am văzut cât ești de Mare,
Am fost la pământ Isuse, Tu mi-ai adus alinare.

Și cu mâna Ta străpunsă, m-ai luat la pieptul Tău,
Mi-ai dat dulce mângâiere, atunci când mi-a fost mai greu.
M-ai îmbărbătat Isuse, mi-ai întărit sufletul,
Și prin Duhul Tău, o, Doamne, mi-ai liniștit cugetul.

Mi-ai spus clar: Eu sunt cu tine, la bine cât și la greu,
Nu descuraja fii tare, Eu sunt Dumnezeul tău.
Nu te las, ci pân` la capăt merg cu tine-n orice zi,
Tu încrede-te în Mine, Eu Te voi călăuzi.

Ica Dragoi