Nu te teme

„Nu te teme!” – glas de taină
Mi-a șoptit în duhul meu,
„Eu sunt veșnicul tău Tată,
Eu sunt Dumnezeul tău!

Vezi tu norii de furtună,
Vezi tu marea-nfuriată,
Câte valuri sunt în spumă,
Eu le pot opri îndată.

Nu te teme niciodată,
De vreun om, de muritor,
La porunca Mea, de-ndată,
Nu întârzii cu-ajutor.

Nu te teme vreodată,
De vreo vorbă, de dispreț,
Spusă-n duh de judecată:
Ai în Mine veșnic preț.

Vezi tu multele popoare?
Câte neamuri, câte nații,
Pentru tine dau pe dată,
Vremuri, timpuri, generații.

Nu te teme! Universul
Mă ascultă la clipire
Împlinindu-Mi tot cuvântul
Fără nicio șovăire!

Nu te teme! Tu credința,
Ai în Cel ce îți vorbește,
Ce-ți acoperă ființa
Și de-a pururi te iubește!

Ai încredere în Mine!
Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu rămân mereu cu tine
Și la bine și la greu!

Nu te teme! Toți vrăjmașii
Îți înfrunt cu mână tare,
Oștile cerești ca sprijin
Îți ridic în apărare!

Nu te teme! Veșnicia
Pentru tine pregătesc,
Pentru tine bucuria
Să aduc Eu mă grăbesc!

Nu te teme! Pleacă-ți duhul,
Să asculți Cuvântul Meu.
Eu îți netezesc iar drumul
Și te port pe brațul Meu!

Vezi tu norii din înalt?
Vezi tu soarele pe cer?
Peste-al lor stingher hotar
Va veni Emanuel!

Nu te teme! Spune-n grabă
Celor ce te înconjoară:
Vine Mielul! Vine iară,
Vine pentru-a doua oară!”

„Nu te teme!” – glas de taină
Strigă prin divin Cuvânt,
„Căci fricoșii stau afară,
Neintrând în Legământ.”

„Nu te teme!” – cântă corul
Celor sfinți și credincioși,
Și răspunde-n taină cerul:
„Ei sunt cei victorioși!”

 M. S.  

4 Noiembrie

Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” 2 Corinteni 12:9

O calificare primară pentru a-L sluji pe Dumnezeu cu mare succes şi pentru a îndeplini triumfător lucrarea lui Dumnezeu este simţământul propriei slăbiciuni. Atunci când războinicii lui Dumnezeu se îndreaptă spre bătălie încrezători în forţele lor şi lăudându-se: „Ştiu că voi birui. Braţul meu tare şi sabia mea cuceritoare îmi vor aduce victoria”, înfrângerea nu este departe.

Dumnezeu nu merge cu omul care se încrede în propria putere. Cel care îşi numără victoriile calculează greşit, fiindcă victoria nu vine „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oştirilor” (Zaharia 4:6). Cei care merg la bătălie lăudându-se cu vitejia lor se vor întoarce târându-şi steagul în colb, cu armura zdrenţuită. Cei care îl slujesc pe Dumnezeu trebuie să-L slujească în felul Său, şi în puterea Sa, altfel slujba nu le va fi acceptată. Dumnezeu nu primeşte ceea ce face omul fără ajutorul puterii divine. El aruncă fructele amare ale pământului.

El culege numai grâul semănat de cer, udat de har şi copt de soarele iubirii divine. Dumnezeu va goli tot ce ai pus tu în tine. El îţi va curaţi hambarul, înainte de a-1 umple cu cel mai ales grâu. Râul lui Dumnezeu este plin de apă, dar nici o picătură nu vine din izvoarele pământului. Dumnezeu nu va folosi în bătăliile Sale o altă putere în afară de cea împărţită de El. Îţi jeleşti propria slăbiciune? Încurajează-te, fiindcă trebuie să conştientizezi slăbiciunea înainte ca Domnul să-ţi dea victoria. Golirea ta este pregătirea pentru a fi umplut, şi aruncarea ta este pregătirea pentru a fi înălţat.

Meditaţii C. H. Spurgeon

20 Octombrie

Să creştem în toate privinţele.” Efeseni 4:15

Mulţi creştini rămân încremeniţi şi închirciţi în lucrurile spirituale, aşa că prezintă aceeaşi înfăţişarea an după an. Nu manifestă simţăminte mai avansate şi mai pure. Ei există dar nu cresc „în toate privinţele”. Să ne mulţumim oare să fim frunze verzi, când putem înainta până la spic şi chiar până la boabe coapte în spic? Să ne mulţumim să credem în Christos, şi s-ă spunem „sunt în siguranţă” fără să dorim să cunoaştem din experienţă mai mult despre plinătatea care se poate găsi în El? Nu ar trebui să fie aşa. Ar trebui, ca nişte negustori buni în piaţa cerului, să ne dorim să ne îmbogăţim în cunoaşterea lui Isus.

Este foarte bine să ţinem viile altor oameni, dar nu trebuie să neglijăm creşterea noastră spirituală. De ce să fie întotdeauna iarnă în sufletele noastre? Trebuie să avem un timp pentru semănat, dar, o, trebuie să avem şi primăvară – şi o vară care promite o recoltă timpurie! Dacă vrem să secerăm în har, trebuie să trăim lângă Isus – în prezenţa Sa – şi să ne coacem la lumina zâmbetului Său. Trebuie să păstrăm părtăşia cu El. trebuie să renunţăm la vederea din depărtare şi să venim aproape, aşa cum a făcut Ioan, cu capul sprijinit de pieptul Său. Atunci vom vedea că avansăm în sfinţenie, în dragoste, în credinţă, în speranţă — da, în orice dar preţios.

Aşa cum soarele răsare de pe vârful munţilor şi îi încununează cu lumină, înfăţişând o privelişte de neuitat călătorului, şi noi trebuie să privim lumea prin lumina Duhului turnată pe capul unui sfânt, care a crescut în statura spirituală, ca Saul, printre semenii săi. Ca şi Alpii veşnic încununaţi de zăpadă, el reflectă razele soarelui Neprihănirii printre cei aleşi. Apoi el poartă cununa de glorie ca să o vadă toţi, şi să aducă slavă Tatălui său din ceruri.

Meditaţii C. H. Spurgeon

22 Septembrie

Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut.” Psalmi 149:2

Bucură-te din inimă, credinciosule, dar ai grijă ca bucuria ta să vină de la Domnul. Ai multe motive de bucurie în Dumnezeul tău, fiindcă poţi cânta împreună cu David: „Dumnezeu… bucuria şi veselia mea” (Psalmi 43:4). Bucură-te că Domnul domneşte, că Iehova este Rege! Bucură-te că El tronează şi conduce toate lucrurile! Fiecare atribut al lui Dumnezeu trebuie să devină o rază în soarele bucuriei noastre. Faptul că El este înţelept ne bucură atunci când ne privim nebunia. Faptul că El este puternic ne înveseleşte, fiindcă noi tremurăm de slăbiciune. Faptul că El este veşnic va fi întotdeauna o temă de bucurie, pentru că noi suntem trecători ca iarba. Faptul că El este neschimbător ne face să izbucnim în cântare, fiindcă noi ne schimbăm în fiecare oră.

Ştim că El este plin de har, că harul izvorăşte din El, şi că acest har al legământului ne-a fost dat nouă; este al nostru, ca să ne curăţească, să ne păzească, să ne sfinţească, să ne desăvârşească, să ne ducă în slavă — toate aceste lucruri ar trebui să ne facă să ne bucurăm în El. Bucuria aceasta în Dumnezeu este ca un râu adânc. Noi i-am atins doar suprafaţa. ştim puţine despre undele lui limpezi şi cereşti, dar în faţă adâncimea este mai mare, şi curentul mai năvalnic în bucuria lui. Creştinul simte că se poate bucura nu numai în ceea ce este Dumnezeu, dar şi în ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el în trecut.

Psalmii ne arată că poporul lui Dumnezeu din vechime era înclinat să se gândească mai mult la acţiunile Domnului, şi aveau cântări despre fiecare din ele. Fie ca poporul lui Dumnezeu să numere din nou faptele Domnului! Să spună faptele lui măreţe şi să declare: „voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava” (Exod 15:1). Să nu se oprească niciodată din cântat, fiindcă bucuria în faptele iubitoare ale Domnului, în providenţă şi în har se arată prin mulţumiri continue, zi de zi, din îndurare în îndurare. Bucuraţi-vă, copii ai Sionului, şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Tu esti, Doamne, slava mea!

Doamne, Dumnezeul meu preaiubit,
Tu esti bogatia, Soarele meu si comoara mea!
In Tine e viata si taria, Domn infinit!
Cetatuia, sprijinul si nadejdea mea!

Vreau sa vad o sclipire a slavei Tale!
Iti cedez Tie controlul fiintei mele!
Condu-ma Tu, eu ma dau la o parte,
Destinatia e una fericita in bratele Tale!

Ma predau total si ma bizui pe Tine!
Chiar daca sufar si sunt batjocorit!
E harul Tau ca nimic nu mai merge,
Ca sa depind doar de Tine, Isuse iubit!

Doresc sa devin tot mai asemanator Tie!
Sa fiu si sa traiesc numai ca Tine!
Ce mare nadejde esti Tu, Speranta vie!
Isus, cat de mult ma iubesti, Tu esti cu mine!

Taria, puterea, cetatuia si scaparea mea!
Esti Tu, Doamne, in ziua necazului meu!
Cuvintele Tale sunt bucuria si veselia mea! Balsam si alinare in cuptorul cel greu!

Inima mea se increde deplin in Tine!
Si toata nadejdea esti Tu, Domnul meu!
Cand Tu planifici cu gingasie pentru mine
Un drum perfect, Minunat Dumnezeu!

Transforma-ma, Tu, si voi fi transformat! Mantuieste-ma, Tu, si voi fi mantuit!
Caci Tu esti slava mea, al meu Imparat!
Prin Tine sunt bucuros, vesel si innoit!

Cant si laud Numele Tau din inima mea!
Caci Tu izbavesti sufletul meu nenorocit!
Doamne, nadejdea si neprihanirea mea!
Te slavesc si Te glorific pana la sfarsit!

Anonim 

Soarele sperantei

Mergea Iair spre casa cu Isus,
Si-n inima lui franta incoltea
Un mugur de speranta, caci credea
Ca-Invatatorul este mai presus
De boala ce fetita i-a rapus,
Si c-un cuvant o poate vindeca.

Dar iata ca deodata a venit
Din casa lui un sumbru vestitor
Cu un mesaj mult prea covarsitor:
Zadarnic pan-aici te-ai ostenit;
E prea tarziu, ‘fetita a murit,
De ce-L mai superi pe Invatator? ‘

Ce-o fi simtit ‘n-acel moment Iair? …
Ca universul lui s-a prabusit?
Ca nu va fi vreodata recladit?
Fetita lui, un fraged trandafir,
S-ajunga ingropata-n cimitir?
E cu putinta? Totul s-a sfarsit?

Dar Domnul spre Iair s-a indreptat,
Si, netinand in seama ce-a rostit
Cel ce-a adus asa mesaj cumplit,
L-a linistit si l-a imbarbatat:
Nu te-ndoi, ‘ramai incredintat
Si nu te teme’, totul nu-i sfarsit.

Cand au ajuns acasa, toti plangeau.
Isus le-a zis: ‘Ea doarme, n-a murit.
De ce atata planset si bocit? ‘
Ei insa joc de Dansul isi bateau,
Ca-n adevar murise, si stiau.
Dar El i-a scos afara, si-a grait:

„Talita cumi”, care, talmacit,
Inseamna: „Scoala-te, iti zic!” Si ea
Indata s-a sculat; caci nu putea
S-o tina moartea cand i-a poruncit
Isus sa invieze. Fericit
E cel ce ajutor pe Domnu-L ia.

Povestea lui Iair e si a ta,
Daca vreodata cineva ti-a spus,
Cand tu ti-ai pus nadejdea in Isus:
Nu te mai poate nimeni ajuta,
E prea tarziu ca sa mai poti spera,
Caci soarele sperantei a apus.

Daca te simti de-imprejurari rapus,
Daca strabati printr-un desert pustiu,
Si-abia pasesti, mai mult mort decat viu,
Nu renunta, speranta n-a apus,
Caci soarele sperantei e Isus;
Cu El nu-i niciodata prea tarziu.

Cu Isus, niciodata nu e prea tarziu.

 Anca Winter 

30 Mai

Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.” Cântarea Cântărilor 2:15

Un lucru neînsemnat poate cauza multă suferinţă. Un nor cât o palmă poate ascunde soarele. „ Vulpile cele mici… strică viile”, şi păcatele cele mici strică inima credinciosului. Aceste păcate se ascund în suflet, îl fac să fie neplăcut lui Christos, şi ne opresc de la părtăşia şi comuniunea cu El. Un păcat mare poate distruge un creştin, dar păcatele mici îl pot face foarte nefericit. Isus nu poate locui în mijlocul unui popor care nu se leapădă de orice păcat. El a spus: „dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10).

Unii creştini se bucură foarte rar de prezenţa Mântuitorului. De ce? Cu siguranţă că, pentru un copil este dureros să fi despărţit de tatăl său. Eşti copil al lui Dumnezeu, dar te simţi bine fără să-ţi vezi Tatăl? Cum adică? Eşti mireasa lui Christos şi te simţi bine fără tovărăşia Lui? Cu siguranţă că te afli într-o stare foarte proastă, fiindcă mireasa lui Christos plânge ca o porumbiţă atunci când Mirele o părăseşte. Intreabă-te, atunci, ce L-a îndepărtat pe Christos de tine? Poate că îşi ascunde faţa după zidul de păcate. Zidul acesta poate fi construit şi din pietricele, nu numai din pietre mari. Marea este compusă din picături, şi stâncile sunt compuse din fire de nisip; marea care te desparte de Christos poate fi făcută din picăturile păcatelor tale mici, şi stânca care ţi-a făcut vasul să naufragieze a fost clădită prin munca insectelor de coral, care sunt păcatele tale mici.

Dacă vrei să trăieşti cu Christos, să mergi cu Christos, să-L vezi pe Christos şi să ai părtăşie cu El, ia aminte la „vulpile cele mici, care ne strică viile; căci viile noastre sunt în floare” (Cânt. 2:15). Isus te invită să mergi cu El şi să le pui pe fugă. Ca şi Samson, El le va învinge deîndată. Du-te cu El la vânătoare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Viața omului în univers e doar moment

Viața omului în univers e doar moment
Iar anii noștri ca o lovitură de ciocan
Este ca ecoul ce apare și se pierde lent
E ca un strop de apă dispărut în ocean.

Viața noastră e ca și roua dimineții
Ce se topește peste zi când soarele răsare
Și simțim de multe ori durerile tristeții
Că viața noastră este așa de trecătoare.

E scurtă viața omului, ea iute trece
Este ca o lumânare ce în vânt se stinge
Când sună dangătul de clopot greu și rece
Ne este frică iar sufletul adesea plânge.

Viața noastră este ca un abur trecător
E ca negura ce piere în razele de soare
Iar anii iute trec ca și un fulger sclipitor
Ce se pierde în noapte și repede dispare.

Aici nimic nu-i veșnic, n-au preț și toate pier
De a Ta iubire, de dorul Tău, Isus tânjim
Căci scopul vieții noastre e calea către cer
Să fim cu Tine și numele să-ți preamărim.

Viața noasrtă este darul cel mai prețios
Comoara veșniciei, destin ceresc, preasfânt
Ne este dăruită ca noi să o trăim frumos
Doar pentru Dumnezeu aici pe acest pământ.

Mihail Cebotarev 

Psalm 121

Privirea mea se-ndreapta catre munti…
De unde o sa-mi vina ajutorul?
Peste prapastii Cin’ va face punti,
Daca nu Domnu-a toate Ziditorul?

E hotarat, El nu va-ngadui
Piciorul sa-ti alunece vreodata,
Caci Cel ce a promis a te pazi,
Nu dormiteaza si nu doarme niciodata.

Nici soarele nu te va dogori,
Nici luna nu-ti va provoca durere,
Caci zi si noapte El te va umbri
Cu norul Sau de har si mangaiere.

Ti-e sufletul pazit de mana Sa
Ce orice rau de tine va abate,
Si la plecarea si venirea ta,
Acum si-n veac, esti protejat de toate.

Pentru ca Domnu-i Pazitorul tau
Si umbra ta pe mana ta cea dreapta,
Te poti abandona in bratul Sau
Orice-ar veni, si orice te asteapta.

Anca Winter

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit…
Că soarele-ți zâmbește încântător în față
Dar pentru cineva să știi n-a mai zâmbit
N-a mai răsărit și n-a mai fost o dimineață.

Mulțumește Domnului că încă poți să mergi…
Ești bine, sănătos ai mâini și ai picioare
Fii milostiv, grăbește rănile ce dor să legi
Pe cel sărac să îmbraci orfanului să dai mâncare.

Mulțumește Domnului că poți să mai respiri…
Că încă poți sorbi mireasma florilor din văi
Că tu mai simți bătaia inimii în blândele priviri
Și lacrimi calde încă mai curg din ochii tăi.

Mulțumește Domnului pentru cer cu soare…
Pentru zilele senine, pentru răsărit și apus
Pentru pâinea caldă din cuptor și pentru sare
Pentru norii plini cu apă ce picură de sus.

Mulțumește Domnului că ai auz și grai…
Căci nu toți aud susurul și foșnetul naturii
Ciripit de păsărele și melodiile la nai
Ecoul ce se pierde lin în mijlocul pădurii.

Mulțumește Domnului că astăzi poți vedea…
Frumusețea și splendoarea care te înconjoară
Dar să știi că numai noapte este pentru cineva
Căci e orb sărmanul și viața lui nu e ușoară.

Mulțumește Domnului în fiecare zi…
Atunci când treci prin încercări și valuri grele
Fii credincios lui Dumnezeu și El te va păzi
Te va ajuta să treci biruitor prin ele.

Mulțumește Domnului la bine și la rău…
I-ați crucea zi de zi și mergi spre biruință
Nu descuraja chiar dacă drumul tău e greu.
Căci totul e posibil doar numai prin credință.

Mihail Cebotarev