Urare de ziua femeii

Ca soarele de primavara,

Sa-ti fie inima si sufletul mereu,

Sa-ti fie glasul, sunet dulce de vioara,

Sa ai o viata fericita si usoara,

Si sa-ti zambeasca zilnic Dumnezeu.

Ca ghiocelul plin de gingasie,

Sa-ti fie ‘mbratisarea neincetat,

In dimineti, sa stralucesti cu bucurie,

Sa fii in lume-o marturie, vie,

A dragostei, cu care Dumnezeu te-a inzestrat.

Ca stelele, pe bolta albastra…o scanteie,

Veghind asupra noastra zi de zi,

Muza iubirii, in milioane de condeie,

Sa fii intotdeauna, unica… FEMEIE

E cel mai sfant si minunat ce poti sa fii!

Marius Alexandru

Vom preamări

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul, ce în dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, ce domnește ca Împărat,

Curând în Zborul Nemuririi la Tronu-I ne vom închina,
Unde-n imnul mulțumirii, cu îngeri mii, vom înălța

Minunata îndurare, pentru omul păcătos,
Ce din Iubire, slavă mare, lăsă și venit-a jos,

Făcând veșnica împăcare: creatură – Creator,
Prinț Divin, Domn Sfânt și Mare, fii slăvit, Mântuitor!

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul ce în Dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, Veșnic Domn și Împărat!


Să se bucure și să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul! Ps. 40:16.

Lidia Cojocaru 

Treziţi-vă!

De ce dormiți și stați în case
Când țara piere-ntre hotare,
De ce tăceți cu frica-n oase
Când România noastră moare?

Ieșiți, strigați toți într-un glas,
Fiți vântul care-alungă norii,
Luați toți străinii pas cu pas
Să-i alungați din fruntea țării!

V-au furat ape și pământ
Și cerul de deasupra voastră,
Acum vă pun într-un mormânt
Astupând gura cu o mască.

V-au furat verdele de mai
Și cetina cu umbra deasă,
Ei luându-și porția de rai
Vouă v-au dat o haină roasă.

Acum vă iau ce-aveți mai sfânt,
Copii, familii și credință,
Și cu al legii lor cuvânt
V-aduc în viață suferință.

Treziți în voi pe Eminescu,
Uniți-vă iar sub Mihai
Și-ntr-un tablou de Grigorescu
Să pictăm verdele de mai.

Aruncați frica mult în urmă
Cu haina roasă de pe voi,
Să facem din curaj cunună,
Să ne luăm țara înapoi.

Să ridicăm un gând curat,
Cel mai înalt și mai frumos,
Al sufletului diamant:
Credința lui Isus Hristos.

Trecând prin lumea-ntunecată
Să Îl urmăm cu dăruire,
Spunând cu inima-mpăcată:
”Am biruit-o cu iubire!”

Treziți-vă, nu mai alegeți
Minciuni străine și trădări,
Întindeți mâna și culegeți
Lumina soarelui din zori.

Treziți-vă și rupeți lanțul
Ce ține gândul sclav în voi,
Treziți-vă, întărind brațul
Să ne luăm țara înapoi!

Stănulescu Mircea  

Mulțumesc!

Referințe1 Tesaloniceni 5:18 Evrei 13:5

Pentru Soarele dreptății,
Inima, lumina vieții,
Gândul bun al dimineții,
Pentru toate spun ca sfinții:
Mulțumesc!

Pentru norul de zăpadă,
Întunericul – dovadă…
Timpul scurs într-o cascadă,
Pentru tot din olimpiadă:
Mulțumesc!

Pentru gândul veșniciei,
Taina zilei, veseliei,
Jugul greu al comediei,
Pentru toată hora gliei:
Mulțumesc!

Pentru Dumnezeu, Hristosul,
Răsăritul și apusul,
Jertfa lui Isus, Alesul,
Pentru toate-n tot cu pulsul:
Mulțumesc!

Horja Robert 

Povestea unui curcubete

M-am nascut intr-o noapte
Dumnezeu m-a trimis pentru tine
Stiam ca voi trai o zi
Si fericit am zis: E bine!

Abia vazut-am soarele c-a rasarit
Ca Dumnezeu trimis-a viermele sa-ntepe
Sa pier, ca tu sa vezi lucrarea Lui
Asa vorbea ‘nainte de-a muri un curcubete!

Asa nascutu-s-a Isus
Dumnezeu L-a trimis spre Abis
Sa traiasca o zi ca si om
Si fericit „Voia Ta” El a zis.

O zi ce se numeste Azi
Grabeste-te te cheama si pe tine
Ca noaptea-i spre sfarsit, se-arata zorile
Si Fiul slavei, Imparatul, vine!

Vine sa-si ia acasa via,
Un fir de colb, o lacrima de om
Petec de haina, farama de paine,
Pahar cu fiere-amara, un piron,

Boaba de strugure in teasc,
Stanca pravalita in vale
Muc fumegand, strigat de-orfan
Vas de-alabastru spart, batatorita cale.

El toate-acestea le-a ales
Ca sa desavarseasca slava Sa
Ca tu sa stralucesti la masa Lui
Si printre ingeri sa iti spui povestea ta

E poate ca povestea unui curcubete
Ce a trait o zi, dar pentru slava Lui
Pleaca-ti genunchiul, inima deschide
Da cinste Imparatului!

Bodea Florina 

Anotimpurile vieţii

În Primăvara vieţii,
Din vânt şi ploi prelunge
Avut-am fericirea
Smerit să mă înfrupt.
Dar Soarele dreptăţii,
Care pe toţi ajunge,
Îmi lumină trăirea
Cât putu El de mult.

Şi, astfel, a mea viaţă
Nu se sfârşi deodată,
Căci dragostea de Tată
Cu braţu-i m-a salvat
Din fără de speranţă
Şi de nebuna gloată,
Ce-nghite tot de-odată,
Fără de mestecat.

Când vara vieţii caldă
Se instalează, iată,
Furtună mai cumplită
Se-abate-asupra mea.
Când rece val mă scaldă,
Cu dreapta spre-al meu Tată
Strig – Taci! Fii liniştită! –
Şi văd iar slava Sa.

În Numele-I de pace
Şi sabie-nfocată
Înfrunt astfel furtuna,
Fără a pregeta,
Căci nu are ce-mi face
Vuirea cea turbată
Cât ţin către El mâna
Oricât s-ar agita!

George Dinu  

În lumea rece şi amară

În lumea rece şi amară,
Răsare  „Soarele dreptății”
Să risipească umbra morții,
Să fie veşnic primăvară!

În valea morții-ntunecată,
Coboară Harul și Lumina,
Să dea trudiților odihna,
Viața binecuvântată!

În lumea asta subjugată,
De patimi și nimicitorul
Luptă și azi Izbăvitorul,
Să fie veșnic dezlegată!

În valea de păcat pustie,
Condusă azi prin teroare…
Din Stâncă încă curg izvoare:
Iertare, pace, bucurie!

În lumea plină de durere,
Sub jugul rău și mincinos,
Nădejdea noastră-i în Hristos,
În jertfa Lui și-n înviere!

În leatu-acesta zbuciumat,
Târât prin patimi spre urgie,
Salvarea pentru veșnicie,
E doar Isus, cu-adevărat!

Din peșterile lumii reci,
Te chem prieten drag să vii,
Urmaș al Domnului să fii,
Să ai viața cea de veci!

Teodor Groza

”Pace și liniște…”

Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o
prăpădenie neașteptată va veni… 1 Tes. 5:3. (a).

”Pace și liniște… ”

Ref. 1 Tes. 5:3; Luca 21:35; Is. 13:6-13.

”Pace și liniște! ” când vor zice, să știți:
O prăpădenie neașteptată veni-va…
– ”Cădeți stâncilor și ne acoperiți! ”
Ca un laț acea zi coborâ-va…

Inima se topește, mâni tari slăbesc –
Spaimă, chinuri, dureri, încremenire.
Cerurile se clatină, temelii se clintesc,
Stelele cerurilor și Orionul – făr’ strălucire.

Se-ntunecă soarele, luna-i fără lumină,
Zi de pierzare, mânie aprinsă…
Vai ce urgie… În picioare stă tină?
Zi fără milă… Când mâna-I întinsă,

Când Iubirea mai cheamă, vin’ te grăbește!
Izvorul vieții, te vrea-n Strălucire!
Nu-ntârzia, ziua nu zăbovește,
Vino, azi vino, o mare Jertfire

A fost să te scape de-acea zi cumplită,
A fost să-ți ofere viață în dar,
Suflet drag, tu ești scump, acea zi-i hărăzită,
Dar poți ca să scapi, punând viața pe-altar!

Acceptă-I Iubirea, primește salvare –
Isus mai bate, mai bate, așteaptă…
Vine o zi și ea-i, doar pierzare…
Privire și mers spre cer, azi îndreaptă!

”Pace și liniște! ” când vor zice, să știți:
O prăpădenie neașteptată veni-va.
Izvorul Vietii mai cheamă, grăbiți!
Ca un laț acea zi coborâ-va…

Lidia Cojocaru 

Din văi adânci

Din văi adânci de dor nespus
Se-nalță către Tine
Privirea mea, dulce Isus
Iar sufletu-mi spre nepătruns
Se-avântă cu suspine,

Căci, oare cât vei zăbovi
Să vii pe nori de slavă…?
Te-așteaptă azi ai Tăi copii
O clipă mai curând să vii
Fără nicio zăbavă!

Tânjim să-Ți vedem fața Ta
Să stăm doar lângă Tine,
C-aici în lumea asta rea
Nu ne găsim fericirea
Ci doar în Cel ce vine!

Lumea ne dă ce e mai rău
Ocară și rușine,
Dar vrem ca Sfânt Numele Tău
Să umple sufletul mereu
Trăind deplin în Tine!

O, câte lacrimi încă curg
De dor, de așteptare
Căci soarele e în amurg
Dar clipele prea-ncet se scurg
Și luna-abia răsare,

Și vine noaptea de dureri,
Tâlharii dau târcoale…
Iar noi, din sfinte privegheri
Strigăm să ne dai mângâieri
Și-o rază pe cărare

Să vedem lațuri ce se-ntind
Și-obstacolele multe
Care pe-atât de mulți îi prind
Fiindc-aleargă neveghind
Și nu vor să Te-asculte.

Dar cei ce vin cu viața lor
La poala crucii Tale,
Le da o, Doamne, ajutor
Și fii-le Far strălucitor
În nopțile de jale.

Cu lacrimi Te chemăm, cu dor
Prin vers și prin cântare,
Grăbește-Te să vii pe nor
Ca noi, plutind spre Tine-n zbor
Să-Ți cântăm Osanale!

Valentin Ilisoi 

 

Măreţie şi splendoare

Mă plec în faţa măreţiei Tale sfinte
Şi recunosc Domnia Ta, în viața mea
Ascultă glasul meu şi dă-mi cuvinte
Să preamăresc deplin lucrarea Ta.

Tot ce ai creat, e o splendoare
E măiestria unui mare arhitect
Cu mâna Ta, ai aşezat hotare
Şi toate se supun si se opresc.

Tot universul stă în închinare
În fața unui Creator desăvârşit
Înconjurat de Slavă şi onoare
De frumuseți, ce nu mai au sfârşit.

Când ochii Tăi privesc întinsul zării
Iar soarele răsare, chiar din mări
Apoi se ascunde, după culmea văii
Recunoscând a Tale mari puteri.

Se închină astrele în faţa Ta Stăpâne
Şi stele cad din cer, când le priveşti
Când sutele de galaxii, le chemi pe nume
Şi toate-ți spun: O cât de mare eşti!

Venim şi noi cu coru-ntreg de astre
De galaxii, de stele şi de nori
Alături de luceferii de dimineață
Te preamărim de seara, pâna-n zori.

Şi-n fiecare zi te adorăm Stăpâne
Căci viaţa noastră, Tu ai Luminat
Prin soare, ce răsare şi apune
Pe bolta unui cer inmaculat.

Cu apele ce izvorăsc din stâncă
Şi satură atâţia însetaţi
Iar, roua dimineţii se proşterne
Peste câmpii şi peste munţi înalţi.

Cu toată strălucirea bogăției
Şi atâtea frumuseți, ce ai creat
Minunea ce cuprinde-adâncul mării
Prin toate Doamne, Tu eşti Lăudat.

Iar, într-o zi când vom ajunge acasă
Splendori, ce mintea noastră n-a visat
Şi frumuseţi ce ochiul nost de carne
Să vadă pe pământ, nu i-a fost dat.

Dar, când lumina razei Tale sfinte
Va transforma deplin fiinţa mea
Te voi privi în toată Măreția
Şi voi slăvi în veci Lucrarea Ta.

Ion Popescu