Soarele sperantei

Mergea Iair spre casa cu Isus,
Si-n inima lui franta incoltea
Un mugur de speranta, caci credea
Ca-Invatatorul este mai presus
De boala ce fetita i-a rapus,
Si c-un cuvant o poate vindeca.

Dar iata ca deodata a venit
Din casa lui un sumbru vestitor
Cu un mesaj mult prea covarsitor:
Zadarnic pan-aici te-ai ostenit;
E prea tarziu, ‘fetita a murit,
De ce-L mai superi pe Invatator? ‘

Ce-o fi simtit ‘n-acel moment Iair? …
Ca universul lui s-a prabusit?
Ca nu va fi vreodata recladit?
Fetita lui, un fraged trandafir,
S-ajunga ingropata-n cimitir?
E cu putinta? Totul s-a sfarsit?

Dar Domnul spre Iair s-a indreptat,
Si, netinand in seama ce-a rostit
Cel ce-a adus asa mesaj cumplit,
L-a linistit si l-a imbarbatat:
Nu te-ndoi, ‘ramai incredintat
Si nu te teme’, totul nu-i sfarsit.

Cand au ajuns acasa, toti plangeau.
Isus le-a zis: ‘Ea doarme, n-a murit.
De ce atata planset si bocit? ‘
Ei insa joc de Dansul isi bateau,
Ca-n adevar murise, si stiau.
Dar El i-a scos afara, si-a grait:

„Talita cumi”, care, talmacit,
Inseamna: „Scoala-te, iti zic!” Si ea
Indata s-a sculat; caci nu putea
S-o tina moartea cand i-a poruncit
Isus sa invieze. Fericit
E cel ce ajutor pe Domnu-L ia.

Povestea lui Iair e si a ta,
Daca vreodata cineva ti-a spus,
Cand tu ti-ai pus nadejdea in Isus:
Nu te mai poate nimeni ajuta,
E prea tarziu ca sa mai poti spera,
Caci soarele sperantei a apus.

Daca te simti de-imprejurari rapus,
Daca strabati printr-un desert pustiu,
Si-abia pasesti, mai mult mort decat viu,
Nu renunta, speranta n-a apus,
Caci soarele sperantei e Isus;
Cu El nu-i niciodata prea tarziu.

Cu Isus, niciodata nu e prea tarziu.

 Anca Winter 

30 Mai

Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.” Cântarea Cântărilor 2:15

Un lucru neînsemnat poate cauza multă suferinţă. Un nor cât o palmă poate ascunde soarele. „ Vulpile cele mici… strică viile”, şi păcatele cele mici strică inima credinciosului. Aceste păcate se ascund în suflet, îl fac să fie neplăcut lui Christos, şi ne opresc de la părtăşia şi comuniunea cu El. Un păcat mare poate distruge un creştin, dar păcatele mici îl pot face foarte nefericit. Isus nu poate locui în mijlocul unui popor care nu se leapădă de orice păcat. El a spus: „dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10).

Unii creştini se bucură foarte rar de prezenţa Mântuitorului. De ce? Cu siguranţă că, pentru un copil este dureros să fi despărţit de tatăl său. Eşti copil al lui Dumnezeu, dar te simţi bine fără să-ţi vezi Tatăl? Cum adică? Eşti mireasa lui Christos şi te simţi bine fără tovărăşia Lui? Cu siguranţă că te afli într-o stare foarte proastă, fiindcă mireasa lui Christos plânge ca o porumbiţă atunci când Mirele o părăseşte. Intreabă-te, atunci, ce L-a îndepărtat pe Christos de tine? Poate că îşi ascunde faţa după zidul de păcate. Zidul acesta poate fi construit şi din pietricele, nu numai din pietre mari. Marea este compusă din picături, şi stâncile sunt compuse din fire de nisip; marea care te desparte de Christos poate fi făcută din picăturile păcatelor tale mici, şi stânca care ţi-a făcut vasul să naufragieze a fost clădită prin munca insectelor de coral, care sunt păcatele tale mici.

Dacă vrei să trăieşti cu Christos, să mergi cu Christos, să-L vezi pe Christos şi să ai părtăşie cu El, ia aminte la „vulpile cele mici, care ne strică viile; căci viile noastre sunt în floare” (Cânt. 2:15). Isus te invită să mergi cu El şi să le pui pe fugă. Ca şi Samson, El le va învinge deîndată. Du-te cu El la vânătoare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Viața omului în univers e doar moment

Viața omului în univers e doar moment
Iar anii noștri ca o lovitură de ciocan
Este ca ecoul ce apare și se pierde lent
E ca un strop de apă dispărut în ocean.

Viața noastră e ca și roua dimineții
Ce se topește peste zi când soarele răsare
Și simțim de multe ori durerile tristeții
Că viața noastră este așa de trecătoare.

E scurtă viața omului, ea iute trece
Este ca o lumânare ce în vânt se stinge
Când sună dangătul de clopot greu și rece
Ne este frică iar sufletul adesea plânge.

Viața noastră este ca un abur trecător
E ca negura ce piere în razele de soare
Iar anii iute trec ca și un fulger sclipitor
Ce se pierde în noapte și repede dispare.

Aici nimic nu-i veșnic, n-au preț și toate pier
De a Ta iubire, de dorul Tău, Isus tânjim
Căci scopul vieții noastre e calea către cer
Să fim cu Tine și numele să-ți preamărim.

Viața noasrtă este darul cel mai prețios
Comoara veșniciei, destin ceresc, preasfânt
Ne este dăruită ca noi să o trăim frumos
Doar pentru Dumnezeu aici pe acest pământ.

Mihail Cebotarev 

Psalm 121

Privirea mea se-ndreapta catre munti…
De unde o sa-mi vina ajutorul?
Peste prapastii Cin’ va face punti,
Daca nu Domnu-a toate Ziditorul?

E hotarat, El nu va-ngadui
Piciorul sa-ti alunece vreodata,
Caci Cel ce a promis a te pazi,
Nu dormiteaza si nu doarme niciodata.

Nici soarele nu te va dogori,
Nici luna nu-ti va provoca durere,
Caci zi si noapte El te va umbri
Cu norul Sau de har si mangaiere.

Ti-e sufletul pazit de mana Sa
Ce orice rau de tine va abate,
Si la plecarea si venirea ta,
Acum si-n veac, esti protejat de toate.

Pentru ca Domnu-i Pazitorul tau
Si umbra ta pe mana ta cea dreapta,
Te poti abandona in bratul Sau
Orice-ar veni, si orice te asteapta.

Anca Winter

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit

Mulțumește Domnului că astăzi te-ai trezit…
Că soarele-ți zâmbește încântător în față
Dar pentru cineva să știi n-a mai zâmbit
N-a mai răsărit și n-a mai fost o dimineață.

Mulțumește Domnului că încă poți să mergi…
Ești bine, sănătos ai mâini și ai picioare
Fii milostiv, grăbește rănile ce dor să legi
Pe cel sărac să îmbraci orfanului să dai mâncare.

Mulțumește Domnului că poți să mai respiri…
Că încă poți sorbi mireasma florilor din văi
Că tu mai simți bătaia inimii în blândele priviri
Și lacrimi calde încă mai curg din ochii tăi.

Mulțumește Domnului pentru cer cu soare…
Pentru zilele senine, pentru răsărit și apus
Pentru pâinea caldă din cuptor și pentru sare
Pentru norii plini cu apă ce picură de sus.

Mulțumește Domnului că ai auz și grai…
Căci nu toți aud susurul și foșnetul naturii
Ciripit de păsărele și melodiile la nai
Ecoul ce se pierde lin în mijlocul pădurii.

Mulțumește Domnului că astăzi poți vedea…
Frumusețea și splendoarea care te înconjoară
Dar să știi că numai noapte este pentru cineva
Căci e orb sărmanul și viața lui nu e ușoară.

Mulțumește Domnului în fiecare zi…
Atunci când treci prin încercări și valuri grele
Fii credincios lui Dumnezeu și El te va păzi
Te va ajuta să treci biruitor prin ele.

Mulțumește Domnului la bine și la rău…
I-ați crucea zi de zi și mergi spre biruință
Nu descuraja chiar dacă drumul tău e greu.
Căci totul e posibil doar numai prin credință.

Mihail Cebotarev

A lua darul in dar

Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36                   

„… îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă.” Plangerile 3:22, 23

Ce s-ar întampla dacă soarele nu ar răsări maine dimineaţă? Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris: „La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La pranz era la fel de mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea aceea. Unii plangeau, iar alţii îşi frangeau mainile de disperare. Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate spre răsărit. Cand orizontul a început să se coloreze în roşu şi cand soarele se ridică din nou, s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul!”


Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor pană ce ne sunt luate. Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorandu-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este atît de mare (Plîngerile 3:22, 23).
Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!” (Psalmul 68:19). Binecuvantările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. – R.W.D.

Privind la haru-Ti minunat,
Cuprins mi-e sufletu-n uimire.
Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cant
De dragoste şi proslăvire.” – P.L.

Nu fi atat de preocupat de darul lui Dumnezeu încat să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte

Painea zilnica

Urare de ziua femeii

Ca soarele de primavara,

Sa-ti fie inima si sufletul mereu,

Sa-ti fie glasul, sunet dulce de vioara,

Sa ai o viata fericita si usoara,

Si sa-ti zambeasca zilnic Dumnezeu.

Ca ghiocelul plin de gingasie,

Sa-ti fie ‘mbratisarea neincetat,

In dimineti, sa stralucesti cu bucurie,

Sa fii in lume-o marturie, vie,

A dragostei, cu care Dumnezeu te-a inzestrat.

Ca stelele, pe bolta albastra…o scanteie,

Veghind asupra noastra zi de zi,

Muza iubirii, in milioane de condeie,

Sa fii intotdeauna, unica… FEMEIE

E cel mai sfant si minunat ce poti sa fii!

Marius Alexandru

Vom preamări

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul, ce în dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, ce domnește ca Împărat,

Curând în Zborul Nemuririi la Tronu-I ne vom închina,
Unde-n imnul mulțumirii, cu îngeri mii, vom înălța

Minunata îndurare, pentru omul păcătos,
Ce din Iubire, slavă mare, lăsă și venit-a jos,

Făcând veșnica împăcare: creatură – Creator,
Prinț Divin, Domn Sfânt și Mare, fii slăvit, Mântuitor!

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul ce în Dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, Veșnic Domn și Împărat!


Să se bucure și să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul! Ps. 40:16.

Lidia Cojocaru 

Treziţi-vă!

De ce dormiți și stați în case
Când țara piere-ntre hotare,
De ce tăceți cu frica-n oase
Când România noastră moare?

Ieșiți, strigați toți într-un glas,
Fiți vântul care-alungă norii,
Luați toți străinii pas cu pas
Să-i alungați din fruntea țării!

V-au furat ape și pământ
Și cerul de deasupra voastră,
Acum vă pun într-un mormânt
Astupând gura cu o mască.

V-au furat verdele de mai
Și cetina cu umbra deasă,
Ei luându-și porția de rai
Vouă v-au dat o haină roasă.

Acum vă iau ce-aveți mai sfânt,
Copii, familii și credință,
Și cu al legii lor cuvânt
V-aduc în viață suferință.

Treziți în voi pe Eminescu,
Uniți-vă iar sub Mihai
Și-ntr-un tablou de Grigorescu
Să pictăm verdele de mai.

Aruncați frica mult în urmă
Cu haina roasă de pe voi,
Să facem din curaj cunună,
Să ne luăm țara înapoi.

Să ridicăm un gând curat,
Cel mai înalt și mai frumos,
Al sufletului diamant:
Credința lui Isus Hristos.

Trecând prin lumea-ntunecată
Să Îl urmăm cu dăruire,
Spunând cu inima-mpăcată:
”Am biruit-o cu iubire!”

Treziți-vă, nu mai alegeți
Minciuni străine și trădări,
Întindeți mâna și culegeți
Lumina soarelui din zori.

Treziți-vă și rupeți lanțul
Ce ține gândul sclav în voi,
Treziți-vă, întărind brațul
Să ne luăm țara înapoi!

Stănulescu Mircea  

Mulțumesc!

Referințe1 Tesaloniceni 5:18 Evrei 13:5

Pentru Soarele dreptății,
Inima, lumina vieții,
Gândul bun al dimineții,
Pentru toate spun ca sfinții:
Mulțumesc!

Pentru norul de zăpadă,
Întunericul – dovadă…
Timpul scurs într-o cascadă,
Pentru tot din olimpiadă:
Mulțumesc!

Pentru gândul veșniciei,
Taina zilei, veseliei,
Jugul greu al comediei,
Pentru toată hora gliei:
Mulțumesc!

Pentru Dumnezeu, Hristosul,
Răsăritul și apusul,
Jertfa lui Isus, Alesul,
Pentru toate-n tot cu pulsul:
Mulțumesc!

Horja Robert