Isus esti totul pentru noi

Esti Mintuitor, esti Cale, esti Paine,
Esti Painea pentru ziua de miine
Esti Dimineata, esti zor de zi, esti Amurg,
Esti Apa vie din care toate izvoarele curg.

Esti Salvator, Te-ai jetfit pentru noi
Ca sa ne scapi de lume, din noroi
Esti Lumina ce-a venit in lume
Esti Stinca spre care ne aplecam in rugaciune.

Esti Paradis, esti Mana cea din cer
Esti Mina-ntinsa cind ne aflam in ger
Esti Regele nostru-al tuturor,
Esti Soarele ce strabate din nou.

Esti Comoara, esti Margaritar
Esti Mielul nostru cel jertfit pe Calvar
Esti visteria nostra cu lucruri noi
Esti Ajutorul ce nu lipseste niciodata in nevoi.

Esti Floarea nostra din gradina
Cea mai scumpa, cea mai fina
Esti Capul Bisericii, Mireasa Ta
Esti Rascumparator, esti Viata mea.

Esti Mirele nostru iubit si slavit
Pe care noi Il asteptam neclinitit
Sa vina sa ne ia cu El
Esti singurul nostru Isus Emanuel.

Esti Purtatorul nostru de poveri
Esti Cel ce ne alini dureri
Esti Dragoste, esti Cel dintii dintre frati
Esti Limanul spre care ne lasam purtati.

Esti totul pentru noi Isuse drag
Si-Ti multumim ca ne astepti in prag
Ca sa venim acolo, acasa
Noi ce alcatuim a Ta Mireasa.

Adriana Frunza

Anunțuri

Incurajare

Te simti lovit, nu mai ai pace
Privesti mereu in jurul tau
Si parca totul e pustiu
Nu dispera, la carma vietii
E-Acel ce este vesnic viu

E greu cand treci prin incercare
Dar toate-acestea au un rost
Ridica-ti catre cer privirea
Spre Cel ce-aduce izbavirea
Spre Mirele Isus Hristos

El stie de necazul tau
Si nu te va lasa nicicand
Increde-te in El mereu
Orice-ar veni in jurul tau
Fii credincios pan’la mormant

Sa nu te temi in incercare
Chiar si Isus a suferit
El stie cat sa-ti lase lupta
Credinta daca-ti vei pastra
Vei birui pan’la sfarsit

Nu te lasa invins de soapte
Cum ca esti singur si esti slab
El e Acela ce a spus:
„Eu sunt cu voi in orice vreme”
El nu te va lasa rapus.

Georgiana0711 

 

Noaptea înaltă

Psalmii 150/6

”Tot ce are suflare să laude pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul! ”

Noapte înaltă şi tăcere solemnă,
Brazi cu haine albe, în ţinută demnă,
Întâmpină pe al cerului  Împărat;
Numele lui Isus să fie lăudat!

Fulgi albi de lumină, şi  de mărgăritar,
Se închină la Cel sfânt, fără hotar,
Doi măslini verzi, falnici, întruna şuşotesc;
Şi Naşterea lui Isus Cristos o vestesc.

Puii din cuiburi în Numele Tău cerşesc,
Porumbei albi, deasupra Ieslei, se rotesc,
Ploi luminoase de stele căzătoare;
Vestesc a Ta naştere printre popoare.

Marea e supusă, doar un câmp de smarald,
Pregăteşte o coroană din coral alb,
Acum, vântul nu  mai loveşte duşmănoş;
Mângâie şi şopteste numele ”Cristos”! .

Inima mea n-a văzut ploaia de stele,
Nu zboară cu porumbei peste poiene,
Ea a primit  mărgele de Pace de sus;
Şi un nume ce domneşte în ea; Isus!

Arancutean Eliza

Personalitatea

„Ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una.” loan 17:22

Personalitatea este acea parte unică, incalculabilă la care ne referim când vorbim despre noi înşine ca fiind diferiţi de oricine altcineva. Personalitatea noastră este prea vastă ca s-o putem cuprinde cu mintea.

O insulă în mijlocul mării poate fi doar vârful unui munte uriaş. Personalitatea este ca o insulă: nu cunoaştem nimic despre marile adâncimi ale fiinţei noastre, de aceea nu ne putem estima corect. Începem prin a crede că putem, dar curând realizăm că există o singură Fiinţă care ne înţelege, şi acea Fiinţă este Creatorul nostru.

Personalitatea este caracteristica omului spiritual, aşa cum individualitatea este caracteristica omului natural). Domnului nostru nu i se aplică termenii de individualitate sau independenţă, ci numai acela de personalitate. „Eu şi Tatăl una suntem.” Natura personalităţii este să fie unită cu o altă personalitate: poţi ajunge la adevărata ta identitate numai atunci când eşti unit cu o altă persoană. Când un om se întâlneşte cu dragostea sau cu Duhul lui Dumnezeu, este transformat; el nu mai insistă asupra individualităţii sale separate.

Domnul nostru nu a insistat niciodată asupra individualităţii sau a unei poziţii de izolare a unei persoane, ci asupra personalităţii: „Ca ei să fie una cum Noi suntem una”. Daca Îi predai lui Dumnezeu dreptul pe care-l ai asupra ta, natura reală a personalităţii tale îi răspunde imediat lui Dumnezeu. Isus Cristos eliberează personalitatea: chiar şi individualitatea ta este transformată.

Elementul transformator este dragostea, devotamentul personal faţă de Isus. Dragostea este revărsarea unei personalităţi în părtăşie cu o altă personalitate.

Oswald CHAMBERS

Cere, caută și bate

Motto:
„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se va
deschide. ” Amin! Matei 7: 7-8.

În viața de credință
S-ascultăm mereu
Și să facem voia sfântă
A lui Dumnezeu.

Vrei să fii cu El în veci?
Evanghelia îți spune:
Cere, caută și bate
În orice rugăciune.

Cere! Cere și ți se va da,
La Domnul aleargă!
Că El, celor ce-L iubesc
Dă cu mână largă.

Cere fără a te îndoi,
Cu credință mare!
Că El dă cu bucurie
Și fără mustrare.

Cere! Cere după voia Lui,
Cu îndrăzneală multă!
Și dacă vei cere așa,
Domnul te ascultă.

În Numele lui Isus
Cere-n ruga ta!
Crede că ai și primit
Și vei căpăta.

Caută cu stăruință
Calea către cer!
O vei găsi dacă Îl ai
Pe Isus reper.

Caută și-ai să găsești
Calea Împărăției!
Dacă inima ți-o-mbraci
Cu haina curăției.

Caută! Caută și vei găsi
Prin El, mântuirea!
Și-ți va da pentru vecie
Slava, nemurirea.

Bate! Bate cu nădejde
Și rugăciuni profunde!
Dacă bați cu stăruință
Domnu-ți va răspunde.

Bate și-ți va fi deschisă
Poarta îndurării!
Și mântuirea-și va fi dată
Ca rod al iertării.

Iar când trâmbița cerească
Are să răsune,
O să fii și tu-ntre sfinții
Care o să-i adune.

Vrei să fii și tu cu Domnul
O eternitate?
Fii ascultător! . . . Și-n rugă
Cere, caută și bate!

Ioan Vasiu 

Legea şi Evanghelia

Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singura poruncă se face vinovat de toate. lacov 2:10

Legea morală nu ia în considerare nicidecum slăbiciunea noastră ca fiinţe umane, nu ia în seamă ereditatea şi infirmităţile noastre: ea ne cere să fim cu totul morali. Legea morală nu se schimbă niciodată, nici pentru cei mai nobili, nici pentru cei slabi, ci este veşnic aceeaşi. Legea morală dată de Dumnezeu nu devine mai îngăduitoare faţă de cei slabi, nu ne scuză defectele, ci rămâne absolută pentru toate vremurile şi pentru toată veşnicia. Dacă nu ne dăm seama de aceasta, este din cauză că nu suntem cu adevărat conştienţi de legea lui Dumnezeu: imediat ce suntem conştienţi de aceasta, viaţa noastră devine o mare tragedie.

Odinioară, fiindcă eram fără lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.” Când înţelegem aceasta, Duhul lui Dumnezeu ne convinge că suntem păcătoşi. Până când omul nu ajunge în starea de a vedea că nu mai are nicio speranţă. Crucea lui Isus Cristos este ceva absurd pentru el. Convingerea de păcat aduce întotdeauna sentimentul înspăimântător şi înrobitor al legii, îl lase pe om fără speranţă, „vândut rob păcatului”. Eu, un păcătos vinovat, nu pot ajunge niciodată să fiu drept înaintea lui Dumnezeu, îmi este imposibil. Există un singur mod prin care pot fi drept înaintea lui Dumnezeu, si anume prin moartea lui Isus Cristos. Trebuie să scap de gândul ascuns că pot fi drept înaintea lui Dumnezeu prin ascultare de El. Care dintre noi poate fi absolut perfect în ascultarea de El? Ne dăm seama de puterea legii morale numai atunci când este însoţită de un „dacă”.

Dar Dumnezeu nu ne constrânge niciodată. Uneori am vrea ca El să ne forţeze să-L ascultăm, dar altă dată am vrea să ne lase în pace. Când suntem conduşi de voia lui Dumnezeu, dispare orice urma de constrângere. Când alegem de bună voie să-L ascultăm, atunci, cu puterea Sa nemărginită, El va face ca şi cea mai îndepărtată stea, şi cel mai mic grăunte de nisip să vină în ajutorul nostru.

Oswald CHAMBERS

Bogăţia celui sărac

„…fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său.” Romani 3:24

Evanghelia harului lui Dumnezeu trezeşte în sufletele oamenilor odorinţă puternică, dar şi un resentiment puternic, deoarece adevârul pe care ea îl revelează nu este uşor de acceptat. Există în om o anumită mândrie care îl face să dăruiască mereu, pe când a veni şi a primi este cu totul altceva. Sunt gata să-mi dau viaţa ca martir, sunt gata să-mi consacru fiinţa, sunt gata să fac orice, dar nu mă umili până la nivelul celui mai mare păcătos care nu merită decât iadul şi nu-mi spune că tot ce trebuie să fac este să accept darul mântuirii prin Isus Cristos.

Trebuie să înţelegem că nu putem câştiga sau obţine nimic de la Dumnezeu prin meritele noastre, trebuie ori să primim totul în dar, ori să nu primim nimic. Cea mai mare binecuvântare spirituală este să ştim că suntem săraci; până nu ajungem la această cunoaştere, Domnul nu poate face nimic. El nu poate face nimic pentru noi dacă ne închipuim că ne descurcăm singuri; trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu prin uşa sărăciei. Cât timp suntem bogaţi, cât timp suntem stăpâniţi de mândrie sau de dorinţa de a fi independenţi, Dumnezeu nu poate face nimic pentru noi.

Numai când suntem flămânzi spiritual primim Duhul Sfânt. Darul naturii lui Dumnezeu devine real în noi prin Duhul Sfânt. El este cel care aduce în noi viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care pune înlăuntrul nostru ceea ce este „de dincolo”, iar acest „de dincolo” se înalţă imediat spre „cele de sus”. În felul acesta noi suntem înălţaţi pe tărâmul unde trăieşte Isus (Ioan 3:5).

Oswald CHAMBERS

Punctul central al puterii spirituale

„…Decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos.” Galateni 6:14

Dacă vrei să cunoşti puterea lui Dumnezeu (adică viaţa înviată a lui Isus) în trupul acesta muritor, trebuie să meditezi la durerea lui Dumnezeu. Lasă preocupările personale cu privire la propria ta condiţie spirituală şi, cu un cuget deschis, priveşte la durerea lui Dumnezeu şi imediat puterea Lui va fi în tine. „Priviţi la Mine”, adică fii atent la Sursa obiectivă şi atunci puterea subiectivă îţi va sta la dispoziţie. Noi ne pierdem puterea pentru că nu ne concentrăm asupra a ceea ce trebuie.

Efectele Crucii sunt: mântuirea, sfinţirea, vindecarea etc.. dar noi nu trebuie să predicăm nici una dintre acestea, trebuie să-L predicăm pe Isus Cristos şi pe El răstignit. Vestirea lui Isus îşi va face singură lucrarea. In predica ta, concentrează-te asupra punctului central al lui Dumnezeu şi, chiar dacă, aparent, oamenii nu-ţi vor acorda nici o atenţie, ei nu vor mai fi niciodată la fel. Dacă vin cu propriul meu discurs, cu cuvintele mele, ele nu sunt mai importante pentru tine decât sunt cuvintele tale pentru mine; dar dacă prezint adevărul lui Dumnezeu, tu şi eu ne vom întâlni din nou cu el. Trebuie să ne concentrăm asupra marelui punct al puterii spirituale, Crucea. Dacă eşti mereu în contact cu acel centru unde sălăşluieşte toată puterea, atunci ea se va revărsa în viaţa ta. In mişcările de sfinţenie şi la strângerile unde se pune accentul pe experienţa spirituală se acordă atenţie nu Crucii lui Cristos, ci efectelor ei.

Lipsa de putere a bisericilor este criticată astăzi, şi pe bună dreptate. Unul dintre motivele acestei lipse de putere este că nu ne-am concentrat asupra adevăratului centru al puterii spirituale; n-am meditat suficient la tragedia de pe Calvar şi la semnificaţia Răscumpărării.

Oswald CHAMBERS

Îndurarea Domnului împreună cu legăturile frăţeşti

Îndurarea Domnului împreună cu legăturile frăţeşti
Dau naştere la lucrurile cele înalte, lucrurile cereşti
la o înţelegere bună înţeleaptă a Sfintelor Scripturi
Şi cel ce sfătuieşte dă cunoştinţe adânci în învăţături.

Îndurarea Domnului împreună cu legăturile frăţeşti
Aduc înaintea Domnului flăcările rugăciunilor duhovniceşti
Ce ard păcate, nelegiuiri, fărădelegi şi ne deschid o uşă
Iar ce rămâne din firea păcătoasă doar praf şi cenuşă.

Îndurarea Domnului împreună cu legăturile frăţeşti
Aduc creştere spirituală  căci cu Domnul Isus trăieşti
Şi creşti ca cedrul în toată frumuseţea vieţii cu Isus
Spre înălţimile la care ai fost chemat de Cel de Sus.

Îndurarea Domnului împreună cu legăturile frăţeşti
Dau naştere la graba sau viteza să poţi ca să împlineşti
Voia Lui Dumnezeu deplină, bună şi plăcută pe pămînt
Şi să trăieşti sub autoritatea deplină a Duhului Sfânt.

Constantin Sferciuc 

“Când va veni El”

“Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul…”Ioan 16.8

Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă a fi dovedit vinovat în ce priveşte păcatul. Cunoaştem experienţa tulburării care ne cuprinde când am făcut ceva rău; dar atunci când Duhul Sfânt te dovedeşte vinovat de păcat, orice relaţie din lume este dată la o parte, rămânând doar una: “Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit…” Când un om este dovedit păcătos în felul acesta, întreaga lui conştiinţă ştie că Dumnezeu nu poate să-l ierte. Dacă Dumnezeu l-ar ierta, atunci simţul de dreptate al omului ar fi mai puternic decât al lui Dumnezeu. Dumnezeu iartă, dar această iertare L-a costat frângerea inimii Sale prin moartea Fiului Său.

Marea minune a harului lui Dumnezeu este că El iartă păcatul, dar numai moartea lui Isus Cristos Îi dă Lui posibilitatea să ierte fără si-Şi nege, prin aceasta, natura Sa. Este un lucru lipsit de sens să spui că Dumnezeu ne iartă pentru că El este dragoste. Atunci când suntem convinşi de păcat, nu mai putem spune aceasta. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă Calvarul, nimic mai puţin; dragostea lui Dumnezeu este scrisă pe Cruce, nicăieri în altă pane. Singura bază de pe care Dumnezeu mă poate ierta este crucea lui Isus Cristos. Acolo este satisfăcută conştiinţa Lui.

Iertarea nu înseamnă numai că am scăpat de iad şi că am fost făcut vrednic să merg în cer (nici un om n-ar accepta o astfel de iertare); iertarea înseamnă că sunt iertat pentru a intra într-o relaţie nouă, pentru a fi unit cu Dumnezeu în Cristos. Minunea Răscumpărării este că Dumnezeu transformă pe unul nesfânt ca mine, după standardul Lui, al Celui Sfânt, punând în mine o nouă natură, natura lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS