Prin fire de iubire, nevăzute!

Ne-am întâlnit pe drumul către cruce
Veneai pe el prea trist și ostenit
Doream la Tine ca să pot ajunge
Isus al meu, Mântuitor iubit

Prin legături de nimenea știute
Noi doi suntem pe veci de veci uniți
Prin fire de iubire, nevăzute
La Ceruri moșteni-vom fericiți

O dragoste ai pus Hristos în mine
Un gând cum că aș fii nemuritor
Pe valuri de iubire calde, line
Pornesc spre Cerul Tău, izbăvitor

Ești plin de strălucire și blândețe
Tu ești al meu cu Tine-n veci voi fii
Sătul doresc să fiu de frumusețe
Pe car de biruință-n veșnicii

Aripi de slavă, Doamne să îmi dai
Să pot zbura spre Cerul Tău senin
Alăturea de mine Tu să stai
Să simt în veci parfumul Tău divin

Cu Duhul Tău cel sfânt mă înconjoară
Să am putere ca să biruiesc
Cu a Ta iubire blândă mă împresoară
Ești Domnul meu cel scump și Te iubesc!

Prezența Ta, e totul pentru mine
Eu fără Tine nu mai pot trăi,
Mă du înspre limanul Tău cu bine
Și al meu Domn să fii în veșnicii

Pe nori de măreție și iubire
Să zbor doresc, când Tu vei reveni,
Să gust din minunata-Ți fericire
Stăpânul vieții mele-n veci să fii!

Florența Sărmășan 

Curaj in mijlocul fricii

Text: Matei 14:22-33

Isus le-a zis îndată: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”” Matei 14:27

Curajul nu este absenţa fricii. Cineva a spus: „Curajul este frica ce şi-a făcut rugăciunile”. A fi creştin nu înseamnă că ai garanţia  că vei fi curajos şi vei fi eliberat de toate sentimentele de îngrijorare. Dar aceasta ne dă Cuvantul lui Dumnezeu, care atunci cand este luat prin credinţă, face ca teama şi neliniştea să-şi piardă din puterea lor paralizantă.
Binecunoscutul pianist şi compozitor, Don Wyrtzen, stă la claviatura pianului în fata unei mari audienţe, calm şi încrezător. Dar el recunoaşte cu candoare că este plin de frică uneori. „Aş putea avea chiar un atac din pricina încordării,” spune Don. „Ceea ce fac poate suna copilăresc, dar îmi este folositor. Cant atunci încet, în gand, versuri ca acesta: „Tu dai pacea Ta deplină, celui ce se încrede-n Tine”. Nu spun că Domnul, instantaneu, dă dintr-o baghetă magică şi toată îngrijorarea îmi dispare, dar am experimentat pacea desăvarşită de la Dumnezeu în vremea cand eram plin de frică”.


Cand apostolii înspăimantaţi L-au văzut pe Isus umbland pe marea cuprinsă de furtună, El le-a spus: „îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” Isus era mult mai puternic decat împrejurările care au generat frica. El a putut linişti furtuna violentă a mării (Marcu 4:39), a putut aduce vindecare trupului şi minţii (Matei 8:14, 15; Marcu 5:15), să învingă moartea (Ioan 11:43, 44) – toate prin puterea Cuvantului Său!
Eşti fricos? încrede-te în Domnul Isus – în primul rand primindu-L ca Mîntuitor. Apoi studiază Cuvantul lui Dumnzeu, bazează-te pe El, şi spune-I lui Isus, în rugăciune, despre tot ce te alarmează. El îţi va da curaj în mijlocul temerilor tale. – D.J.D.

O, inimă timidă! O, suflete plăpand!
Puternic vrei să fii, încrezător?
Domnului Ii lasă orice frică orice gand.
Numai prin El vei fi biruitor.” – D.J.D.

Curajul este ca un zmeu de hartie – vanturi împotrivitoare îl fac să se ridice

Painea zilnica

Sfânta Lumină

Sfânta Lumină ne-a adus
Clarificarea necesară
Despre viața făr-apus
În armonie cu Isus
Să nu fim în Etern afară.

Vedem ce n-am putut vedea
Când stăpânea o noapte deasă
Vedem că-n apăsarea grea
EL ușurare poate da
Spre El ființa e atrasă.

Venind la noi din infinit
Face ființa fericită
Efectul ei noi l-am simțit
Ce-a fost uscat a înverzit
Cu raza ei înveșnicită.

Învinge-n om porniri firești
Și-l face-apoi să înțeleagă
Perceptele dumnezeiești
Și zice-apoi: “Ce mare ești
Stăpâne peste lumea-ntreagă.”

Doar Ea ne poate lumina
Să știm de viața după moarte
Ne-ndeamnă a ne închina
Pe Mire a-L întâmpina
Cu melodii și fructe coapte.

Pătrunde-n orice colțișor
Să risipească-ngrijorarea
Efectu-i binefăcător
Ne leagă de Mântuitor
Să-i ascultăm, mereu, chemarea.

Eșec după eșec ar fi
De n-ar veni să ne atingă
Dar e aici, putem sui
Să fim cu Ea în veșnicii
Căci nimeni nu poate s-o stingă.

Lumină tainică și sfântă
A nopții-ntunecime-ai frânt
Și azi ființa, toată cântă
Se bucură, nu se frământă
Că-i dai spre Paradis avânt.

George Cornici

Remediu pentru „fata de pruna uscata”

Text: Psalmul 13

O inimă veselă înseninează faţa… Proverbele 15:13 …cant Domnului căci mi-a făcut bine.” Psalmul 13:6

Noi produse cosmetice continuă să invadeze piaţa, promiţand frumuseţe celor ce le vor utiliza. Unele pretind să îndepărteze ridurile, altele să îmbunătăţească aspectul tenului. Cateva produse promit chiar să restaureze îmbujorarea tinerească. Producătorii de cosmeticale au propus multe răspunsuri întrebării: „Cum aş putea să arăt mereu tanără?”
Un ziar din Detroit oferă însă o nouă soluţie. Intr-un articol întitulat: Remediu pentru „faţa de prună uscată”, autorul scrie: „Doamnelor, vreţi să arătaţi mereu tinere? Dacă da, atunci înscrieţi-vă în corul bisericii. Femeile care cantă arată mereu tinere. Muşchii obrajilor unei femei care cantă sunt atat de bine dezvoltaţi prin exerciţiu că nu vor avea de-a face cu ridurile atat de repede ca în cazul celor care nu cantă”. Acum, nu vreau să sugerez că trebuie de urgenţă să-ll sunaţi pe dirijor şi să vă înscrieţi în cor. Pentru-unele dintre noi, poate acest lucru ne va îmbunătăţi expresia facială, dar va produce mare pagubă armoniei corului. Ceea ce vreau să spun este că un creştin trebuie să cante Domnului, ori este ori nu este în corul bisericii.


Cantarea reflectă o inimă fericită, iar „o inimă veselă înseninează faţa”. Nu are importanţă dacă vom canta astfel ca cineva să ne audă, „cu psalmi, cu cantări de laudă, şi cu cantări duhovniceşti” (Efeseni 5:19), ori vom canta în tăcere, trebuie să continuăm a-I canta slavă lui Dumnezeu.
Cauţi metode de a-ţi îmbunătăţi tenul şi înfăţişarea exterioară? Nu te baza numai pe ultimele realizări ale industriei cosmetice, oricat de bune ar putea fi. Cantă laudă lui Dumnezeu din toată inima. Aceasta îţi va înfrumuseţa faţa.-P.R.V.

Feţe frumoase, curate, au aceia care
De dragostea lui Isus le sunt strălucitoare.
Suflete frumoase au cei ce-or arăta
Spiritul lui Isus oriunde vor umbla. ” – Anonim

O cantare în inimă pune zambetul pe faţă

Painea zilnica

Zdrobit in fata crucii

Text: Filipeni 3:1-11

In ce mă priveşte, departe de mine gandul să mă laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Cristos…” Galateni 6:14

Cu mare umilinţă contemplăm crucea pe care a murit Cristos. Toată autoandreptăţirea noastră, toată mandria, toate faptele noastre bune pălesc în comparaţie cu semnificaţia şi importanţa ei. Fără cruce am fi goi şi pierduţi fără speranţă.
În prefaţa cărţii sale, „Crucea lui Cristos”, John R. W. Stott scrie: „Cand cineva îndrăzneşte să scrie (sau să citească) o carte despre cruce, există, desigur, un mare pericol de a-şi aroga o cunoaştere mai mare decat este cu putinţă. În parte este aşa deoarece ceea ce s-a petrecut la cruce, cand „Dumnezeu era în Cristos împăcînd lumea cu Sine”, este un mister atat de mare, încat îi vom sonda adancimile o veşnicie întreagă; şi în parte este aşa pentru că ar fi cel mai necuviincios lucru să simulăm o detaşare rece în timpul contemplării crucii lui Cristos.

Vrand-nevrand, suntem implicaţi. Păcatele noastre L-au pus pe cruce. Aşadar, departe de a ne flata, crucea discreditează pretenţia noastră de-a fi justificaţi prin propriile fapte. Noi nu putem sta înaintea ei decat cu capul plecat şi cu duhul zdrobit. Vom rămane aşa pană cand Domnul Isus ne vorbeşte inimilor noastre rostind cuvantul iertării şi al acceptării, iar noi, cuprinşi de dragostea Lui şi plini de mulţumire, mergem în lume trăindu-ne vieţile în slujba Sa.” Nu e de mirare că apostolul Pavel a văzut toată neprihănirea sa caştigată prin religiozitate ca fiind fără nici o valoare. Crucea lui Cristos a scos la lumină golul ei.
Ori de cîte ori începem să ne gandim în termeni prea înalţi despre noi înşine, avem nevoie să ne vedem pe noi înşine în lumina crucii. Cand mîndria ne este zdrobită înaintea crucii, nu ne mai slăvim pe noi înşine.– D.C.E.

Nu poţi sta în faţa crucii
Unde Isus a murit
Făr să-ţi vezi hidoasa zgură
A mandriei, chip cumplit.” – D.J.D.

Adevărata umilinţă nu înseamnă să te uiţi în jos la tine însuti, ci să te uiţi în sus la Cristos

Painea zilnica

Marca pretioasa

Text: Luca 6:27-36

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvantaţi pe cei care vă blastâmă…” Luca 6:27, 28

Imaginaţi-vă că aţi ieşit la cumpărături. Treceţi pe langă o tarabă a unui vanzător de cremă de ghete şi vanzătorul vă atrage atenţia spunandu-vă: „Cumpăraţi acest miracol al ştiinţei moderne care face ca pielea obişnuită a pantofilor să capete o nouă strălucire, nemaivăzută. Secretul ei constă într-un amestec rar de uleiuri extrase din măduvă de os de pui de balenă. Este atat de bună crema că în curand toţi vecinii dumneavoastră vor observa diferenţa şi vă vor întreba ce folosiţi. Desigur că ea costă mai mult – douăzeci de lei pentru un borcan – dar nu vă puteţi îngădui să n-o cumpăraţi”. Pană la acest moment, aţi avut răbdare, dar acum este prea de tot. Aşa că veţi spune: „Sunt sigur că aveţi toată încrederea în crema dumneavoastră, dar ce-i cu asta! După cate văd, crema cu care sunt daţi pantofii dumneavoastră nu face ceva mai grozav decat crema pe care eu dau doi lei. Dacă ceea ce vreţi să-mi vinderi este atat de grozav, atunci de ce nu vă lucesc pantofii mai tare ca ai mei?”


Eforturile noastre de a-i face pe oameni interesaţi de viaţa creştină sunt uneori tot la fel de neconvingătoare. Prea des le cerem să-L primească pe Isus ca Salvator şi să plătească marele preţ al călcării pe urmele Lui, dar falimentăm să le dăm o mărturie vizibilă că noi avem o viaţă mai bună decît un necredincios moral şi integru.
Atunci cum ne stabilim credibilitatea? Iubind aşa cum a iubit Cristos – nu numai pe prieteni. Să faci binele şi să fii amabil cand nu se aşteaptă nimeni şi cand nu merită nimeni. Prin puterea Duhului Sfant, să arătăm lumii marca noastră scumpă care schimbă într-un mod evident felul nostru de trai. – M.R.D. II

Să trăiască-n mine zi de zi
Gandul lui Cristos cel bun.
Puterea dragostei să-mi ţină
Tot ce fac şi tot ce spun.”  – Wilkinson

Trăieşte astfel ca atunci cand oamenii te vor cunoaşte să-L cunoască pe Cristos

Painea zilnica

Cetatea de furnici

ReferințeLuca 19:1-10

A fost odată-ntr-o cetate,
dar nu de oameni,
de furnici,
o mare gloată agitată
că-n valea lor avea să treacă
un licurici.

Din rang înalt era străinul
Și mii de gaze îl știau;
Și coropișnițele îl știau pe nume,
Dar frații săi nu îl iubeau…

Dar el trecea din loc în loc
Și, deși aripi el avea,
Iubea să calce printre râme
Și-ades cu ele el vorbea.

Avea un zumzet uimitor
Chiar dacă mantia-i lucea în soare,
Se așeza în rândul tuturor,
Dorind să guste viața unui oarecare.

Și-n agitația prezenței sale,
Înaltul vameș la furnici
Aflase că în vale,
În umbra de urzici,
Cu mantia-i lucindă
Pășește-un licurici.

Nu, nu se gândea să-i ceară socoteală
Că a pătruns în lumea sa,
Voia numai să-l vadă-n îmbulzeală,
Însă statura nu îl ajuta.

Și se urcă furnica-vameș
Pe-un fir de iarbă crudă,
Uimindu-se că-n iureș
Se-aude lin o odă…

Și, ascultați, ce uimitor,
Căci licuriciul ridică privirea înspre nori.

Dar, pân’ la nori,
Se-opri la firul cel de iarbă;
Cu el se-opri întreaga lume,
Iar lucruriciul îi zice vameșului pe nume:

-Eu trebuie să intru-n casa ta.
-Dar, vai, eu stau în scorburi,
Și nu sunt niciun cleric,
Și, că să știi, în casa mea e numai întuneric.

-O, tu, mai mare vameș la furnici,
Coboară-n vale, vină!
Căci eu cu strălucirea mea de licurici
Aduc în casa ta lumină.

Precum furnica și Zacheu,
Dorind ca pe Isus să-L vadă,
Urcatu-s-a într-un copac
Să fie mai presus de gloată.

Dar Cel ce vede-n miez de-atomi,
Cel ce veghează galaxii
Își aținti privirea înspre pomi
Și spre Zacheu Își ridică El ochii.

„Zachee, dă-te jos degrabă,
Căci trebuie să intru-n casa ta”

„Doamne, să-mi faci Tu bucuria asta?
Stăpânul cerului ca oaspete,
Iar eu, gazda Sa?”

Și-n mijlocul averii sale,
Zacheu fu cercetat pe loc,
Și a promis cu bucurie,
Primind pe Isus, c-o să lase tot.

Și-atunci Isus, plin de iubire,
A binecuvântat a vameșului locuință,
Căci celor pierduți le dă-n dar mântuire
Și toate astea numai prin credință….

Acum, și tu te urci în dud,
Ai auzit de Isus, de puterea Sa,
Tu printre ramuri de copac
Încerci să Îi vezi Fața,

Dar, înțelege, că-n atâta lume
El Și-a-ndreptat privirea înspre viața ta:
Isus te cheamă azi pe nume
Și trebuie să intre-n casa ta!

 Tabita Oprea

Necurat! necurat!

Text: Efeseni 1:1-13

„… sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.„1 loan 1:7

V-aţi gandit vreodată ce viaţă tristă şi mizerabilă trebuie să fi fost viaţa unui lepros? In Israelul Vechiului Testament, o persoană care suferea de această boală mortală era considerat un proscris – orice legături cu comunitatea sa, erau rupte. In Leviticul 13 există o listă cu cerinţele impuse pentru separarea leprosului. Era izolat într-o tabără afară din localitate. Leprosul trebuia să poarte „semnul distinctiv” al groaznicei sale boli, şi aceasta însemna să-şi rupă hainele, să-şi radă capul şi să se acopere cu o panză albă. Din dosul acestei măşti se auzea un strigăt îndurerat: „Necurat! Necuraţi”


Ce imagine vie a efectelor groaznice ale păcatului! Din pricina comportării noastre păcătoase, suntem necuraţi – nepotriviţi pentru părtăşia cu Dumnezeu. Suntem nişte proscrişi – fără permisiunea de a intra în prezenta Sa. Boala păcatului ne afectează pe toţi. Fiecare persoană de pe pămant are o mare nevoie de-a fi curăţită de păcat. Dacă acest lucru nu se petrece, atunci păcătosul rămane alienat – condamnat la suferinţe eterne într-un loc care-l va separa veşnic de Dumnezeu.
Compozitorul Robert Lowry a pus întrebarea pe care fiecare ar trebui să ne-o punem: „Cum aş putea să-mi spăl păcatul?” Răspunsul se găseşte în 1 loan 1:7, şi acesta este: „sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Da, curăţirea este posibilă pentru păcătosul care se va încrede în jertfa lui Isus şi în glorioasa Sa înviere din morţi. Slavă lui Dumnezeu! Prin sangele lui Isus putem fi curăţiţi! – P.R.V.

Să te curăţească de orice păcat,
Să te salveze, te-aşteaptă Isus.
Prin credinţă, pe vecie iertat,
Vei fi o fiinţă creată de sus.”   – H.G.B.

Contaminarea păcatului o poate curaţi doar SalvatoruL

Painea zilnica

Isus e cu mine

Isus e cu mine în orice moment,
E viu, e puternic, mă poartă la piept,
M-ajută pe cale să nu rătăcesc,
Îmi dă şi putere să îl preamăresc.

Isus e cu mine în orişice loc,
Mă vede la şcoală când scriu şi mă joc… ,
Mă vede acasă cum cânt şi mă rog,
Mă vede oriunde şi în orice loc.

Isus e cu mine mă vede oricând,
Chiar şi în tristețe cu lacrimi când plâng,
El îmi dă speranță şi mult ajutor,
Când mi-e greu pe cale cu Domnu-i uşor.

Isus e cu mine mă-ajută mereu,
Când îl am pe Domnul nimic nu-i prea greu,
Mă-ajută oriunde şi-orcând pe pământ,
Mereu să îl laud mereu să îi cânt.

Isus e cu mine, El e Tatăl meu,
Cu El voi învinge pe cale mereu,
Pe drumul vieții ce duce în sus,
A mea călăuză va fi doar Isus.

Isus e cu mine chiar şi în nevoi,
Ținta noastră-i Domnul El are comori,
Aurul credinței dacă l-am aflat,
Pot să spun atunci că sunt om bogat.

Isus pentru mine s-a făcut sărac,
Ca eu azi în viață să devin bogat,
Ca să simt cu-acela care e sărac,
Şi din pâinea vieții să le-mpart cu drag.

Isus totdeauna mi-a fost ajutor,
Pe marea vieții prin valul cel greu,
Mi-a dat şi credință să nu mă-ndoiesc,
Să pot să ajung la limanul ceresc.

Isus va rămâne de-a pururi mereu,
A mea alinare când îmi va fi greu,
Cu El voi avea bucurii de nespus,
Aici pe pământ dar şi-n ceruri sus.

Ruth Bodnariu 

Ajutorul nostru personal

Text: Faptele 2:1-4

Şi voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mangaietor, care să rămană cu voi in veac.” Ioan 14:16

Cand Domnul Isus a promis că va trimite ucenicilor Săi „un alt Mangaietor”, El le-a spus că vor avea o altă persoană asemănătoare Lui pentru a fi cu ei. Isus a discutat cu ucenicii, i-a învăţat, i-a încurajat şi i-a cunoscut îndeaproape. Astfel, la Rusalii, cand El L-a trimis pe Duhul Sfant să locuiască în toţi cei credincioşi, Acesta le-a dat aceeaşi atenţie individuală, deşi nevăzută, pe care le-o dăduse El însuşi pană atunci ucenicilor.
Poate că prietenul meu din Grecia, Sotos Boukis, este o ilustraţie a acestui fapt. Pe cand eram profesor într-un colegiu creştin, am condus mai multe călătorii de studiu prin Europa. Înainte de plecarea mea în primul turneu ca şi conducător pentru cazuri speciale de urgenţă, am ştiut că domnul Boukis, un creştin minunat, ne va călăuzi în timpul celor 7 zile pe care grupul format din 25 de studenţi urma să le petreacă în Grecia. Am fost mulţumit şi m-am simţit uşurat atunci cand am ajuns la hotelul din Salonic (Tesalonic din Biblie), că acest bărbat ne aştepta. Îsi luase o săptămînă din concediul său pe anul acela, pentru a călători cu noi pe timpul şederii noastre în Grecia. Cunoştinţele, călăuzirea şi asistenţa lui personală au fost de nepreţuit. Îmi dădea multă linişte şi pace sufletească ştiindu-l alături de mine.


Aceasta este numai o imagine în miniatură despre tot ce face Duhul Sfant în viaţa credincioşilor. El nu este o putere mistică, ci o fiinţă care locuieşte în noi. El este avocatul nostru (Ioan 14:16, 26), puterea noastră pentru a depune mărturie (Ioan 15:26, 27), şi ghidul nostru care ne duce la tot adevărul (Ioan 16:13). În duminica de Rusalii, să-I mulţumim Domnului Isus că El ne-a trimis Mangaietorul. – D.C.E.

O, Duhule preasfinte, ceresc mangaietor,
Revarsă vieţii noastre Tu harul sfinţitor!
Preschimbă viaţa noastră în chipul lui Isus,
Şi fă-ne să ne-ncredem în tot ce El ne-a spus.” – Traian Dorz

Duhul omului  falimentează, dacă Duhul Domnului nu îl umple în întregime

Painea zilnica