Încurajare

Din câte vremi cu toții le-am trăit
Trăim acuma vremi interesante. .
Viroze. . parcă fără de sfârșit
Ce-n valuri și tulpini au tot venit
Purtând restricții tot mai aberante.

Un interes. . pornind de undeva
Răcnind prin multe voci cu disperare
Ca să convingă oamenii să vrea
S-aleagă doza ce-o vor prefera
Numai să trecă toți prin înțepare.

Ca să depindă toate de-un vaccin
Care o lume-ntreagă bulversează,
Iar ca să scape de coșmar și chin
Acceptă omul orișice venin
Necunoscând ce i se-administrează.

Orice model de ser e folosit
Oricât de mult sau doar o picătură
Efectele rapid s-au dovedit
Iar lumea peste tot s-a împărțit
De parcă serul conținea doar ură.

Și frați-ajung să nu mai fie frați
Dorindu-și fiecare sănătate
Dar nici aceia super vaccinați
Nu sunt imuni și pot fi infectați
Acesta-i adevăru-n realitate.

Situația-i așa cumva banală
Pare coșmar. . dar îl trăim real
Dacă le pui pe toate-n socoteală
De la spital, la magazin la școală
E-un fel de tragic film numit ”normal”.

Se vrea cu orice chip de-i cu putință
Prin haos la nivelul mondial,
Să se inducă la orice ființă
Și frică. . și soluții. . și voință
Și-încredere în actul medical.

Și totuși mersul vieții planetare
Continuă, însă privim mirați
La câți s-au stins în greaua încercare
Căci de la mic până la cel mai mare
Fără de milă fost-au secerați.

Malefic fuse boala răspândită
Vaccinul însă și mai abitir
Suntem ca și o pradă urmărită
De-o gheară nevăzută fugărită
Atât de mulți sfârșind în cimitir.

O Doamne, ce privești din înălțime
La toate câte facem noi pe-aici
Mai lasă minții noastre limpezime
Să-și depășească frageda micime
Dezleagă-ne de spaime și de frici.

Tu ne-ai vestit că fi-vor vremuri grele
Iar astăzi le vedem și le trăim
Sunt valuri mari și ne luptăm cu ele
Iar unele-au menirea să ne spele
Ca noi mai tari și-ncrezători să fim.

Căci viața-i scurtă, numărată-n ani
Și-am vrea să fie bună și frumoasă
Dorim s-avem. . lucrăm să strângm bani
Am vrea și faimă, nume bun și fani. .
Dar ce folos de nu-i și sănătoasă?

Tu ne-ai chemat s-avem un alt destin
Găsim promisiunile-n Scriptură
Prin crucea lui Isus scăpăm de chin
De-nțepătura plină de venin
Prin care fost-am injectați cu ură.

Tu n-ai promis c-om fi doar sănătoși
Și-ntreagă viața numai veselie
Dar dacă vom rămâne credincioși
Dacă răbdăm necazul bucuroși
Trăi-vom fericiți o veșnicie.

De ducem lupta până la sfârșit
De nu cârtim în vremurile grele
Gândindu-ne la cât Ai pătimit
La crucea și mormântul biruit
Prin Harul Tău vom trece peste ele.

Doar Tu ști Doamne câte vor veni
Noi nu putem cunoaște viitorul
Știm doar că în curând Vei reveni
Când pe ai Tăi iubiți îi vei răpi
Și pentru-aceea zi ne arde dorul.

Iar până-atuncea Doamne fii cu noi
Prin valea umbrei morții nedorită
Prin valuri, vânturi, boli ce vin șuvoi
De fi-va pace sau va fi război
Condu-ne înspre Țara mult dorită.

Daniel Hozan

22 Ianuarie

Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele care sunt printre copacii pădurii?” Ezechiel 15:2

Aceste cuvinte sunt pentru umilirea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi via Domnului, dar cu ce sunt ei mai buni decât ceilalţi? Au devenit roditori prin bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă au fost sădiţi într-un pământ bun. Domnul i-a sprijinit de zidul sanctuarului, şi ei rodesc spre slava Lui; dar ce ar fi fără Dumnezeu? Ce ar fi dacă influenţa continuă a Duhului Sfânt nu ar face roade în ei? Credinciosule, învaţă să lepezi mândria, fiindcă nu ai loc pentru ea. Orice ai fi, nu ai motive să te mândreşti.

Cu cât ai mai mult, cu atât îi datorezi mai mult lui Dumnezeu, şi nu trebuie să te mândreşti cu ceea ce datorezi. Gândeşte-te la originea ta; întoarce-te de unde ai pornit. Gândeşte-te ce ai fi fost fără harul divin. Gândeşte-te cum eşti acum. Conştiinţa ta nu-ţi reproşează nimic? Nu ai o mie de greşeli care să stea în faţa ta şi să-ţi spună cât eşti de nevrednic să te numeşti copilul Său? Şi dacă El te-a făcut ceva, nu ai învăţat deja că numai harul Său te-a schimbat? Credinciosule, ai fi fost un mare păcătos dacă Dumnezeu nu te-ar fi transformat. Tu, care eşti atât de mândru de adevăr, ai fi fost la fel de mândru de minciună dacă nu ai fi fost salvat prin har.

De aceea, nu te mândri cu ceea ce aparţine de fapt harului lui Dumnezeu. Odinioară, nu aveai nimic al tău, în afară de păcat şi nefericire. Ciudată mândrie, să te lauzi cu ceea ce ai împrumutat! Nu eşti decât un sărman cerşetor, depinzând de bunătatea Mântuitorului tău; viaţa ta se stinge dacă nu este împrospătată din izvorul vieţii lui Isus, şi încă te mai mândreşti! Să-ţi fie ruşine, inimă josnică!

Meditaţii C. H. Spurgeon

20 Ianuarie

Abel era păstor. Genesa 4:2

Ca păstor, Abel şi-a sfinţit lucrarea spre slava lui Dumnezeu şi a oferit o jertfa de sânge pe altarul Său. Domnul l-a binecuvântat pe Abel şj jertfa lui. Acest prim simbol al lui Christos este clar şi distinct. La fel de clar ca prima strălucire a zorilor, care nu luminează nimic, dar vestesc răsăritul grabnic al soarelui. Când îl vedem pe Abel, păstor şi preot, aducând o jertfă de bun miros lui Dumnezeu, ne gândim la Domnul nostru, care a adus în faţa Tatălui Său o jertfă pe care Iehova a respectat-o întotdeauna.

Abel a fost urât de fratele său — urât fără motiv; la fel a fost şi Mântuitorul. Omul firesc l-a urât pe cel duhovnicesc, prin care se descoperise Duhul harului, şi nu a avut odihnă până când nu i-a vărsat sângele. Abel a căzut şi a stropit jertfa cu propriul său sânge; acest lucru arată spre Domnul Isus care a fost ucis de ura oamenilor, în timp ce slujea ca Mare Preot în faţa Domnului. „Păstorul cel Bun îsi dă viaţa pentru oile lui” (Ioan 10:11). Să-L jelim, amintindu-ne cum a fost ucis de ura oamenilor, stropind coarnele altarului cu propriul Său sânge. Sângele lui Abel vorbeşte. Domnul i-a spus lui Cain sângele fratelui tău strigă din pământ la Mine” (Genesa 4:10).

Sângele lui Isus strigă cu glas tare, şi scopul strigătului nu este răzbunarea, ci mila. Să stai în faţa altarului Bunului nostru Păstor, să-L vezi sângerând ca Mare Preot, şi să-i auzi sângele vorbind despre pace pentru întreaga Sa turmă, pace în suflete, pace între iudei şi neamuri, pace între om şi Făcătorul său, pace în veşnicie pentru cei spălaţi în jertfa Sa — aceasta este cea mai preţioasă comoară dintre toate. Abel a fost primul păstor, dar inimile noastre îl vor aşeza întotdeauna pe Isus pe primul loc. Bunule Păstor, noi, poporul păşunii Tale, Te binecuvântăm din toată inima fiindcă Te-ai jertfit pentru a ne salva.

Meditaţii C. H. Spurgeon

14 Ianuarie

Am putere să izbăvesc.” Isaia 63:1

Înţelegem prin cuvintele „să izbăvesc” întreaga lucrare de mântuire, de la prima dorinţă sfântă la sacrificiul complet.
Cuvintele sunt „multum in parvo” — mult în puţin. Într-adevăr, toată mila se cuprinde într-un singur cuvânt. Christos nu are numai „putere să izbăvească” pe cei care se căiesc, El este în stare să facă poporul să se căiască. El îi va duce în cer pe cei care cred; dar, mai mult decât atât, El are putere să le dea inimi noi şi să pună credinţă în ele. El are putere să-i facă pe cei care nu iubesc sfinţenia să o iubească, şi să-i constrângă pe dispreţuitorii Numelui Său să-şi plece genunchiul înaintea Lui. Aceasta nu este totul, fiindcă puterea divină se vede şi în ceea ce urmează.

Viaţa unui credincios este o serie de miracole înfăptuite de puternicul Dumnezeu. Tufişul arde, dar nu se consumă. El este destul de puternic să-şi ţină poporul sfânt după ce El i-a făcut aşa, şi să-l păstreze în teama şi adevărul Lui până când le consumă existenţa spirituală în cer. Puterea lui Christos nu îl părăseşte pe credincios şi nu îl lasă să lupte singur, fiindcă Cel care a început „această lucrare bună în voi o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos” (Filipeni 1:6). Cel care a făcut să încolţească primul germene de viaţă în sufletul mort prelungeşte existenţa divină şi o întăreşte, până când distruge orice urmă de păcat, şi sufletul iese din pământ, desăvârşit în glorie.

Credinciosule, aici găseşti încurajare. Te rogi pentru cineva iubit? O, nu renunţa, fiindcă Christos are „putere să izbăvească”. Tu nu ai putere să învingi răul, dar Domnul este atotputernic. Prinde-te strâns de braţul Său şi lasă-L să lucreze cu toată puterea. Te tulbură păcatele tale? Nu te teme, fiindcă puterea Sa îţi este de ajuns. Fie că începe cu alţii sau cu tine, Isus are „putere să izbăvească”. Cea mai bună dovadă se află în faptul că el te-a salvat pe tine. Cât de mulţumitor ar trebui să fii că El nu are putere să distrugă!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Isus tăcea

Motto: Isaia 53/7: „”Când a fost chinuit și asuprit, n-a
deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie
și ca o oaie mută înaintea celor care o tund: N-a deschis gura.””
Marcu 14/60-61: „”Atunci, marele preot s-a ridicat în
picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și i-a zis: Nu
răspunzi nimic? Ce ‘mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?
Isus tăcea și nu răspundea nimic.””

În Cetatea sfântă, Ierusalimul sacru,
A fost odată o judecată simulacru…
Caiafa, mare preot, era judecătorul,
Jurați, preoții de seamă și Soborul,
Iar martori erau mulți și mincinoși
Din mocirla lumii, cei mai păcătoși,
Năimiți să mintă că Cel învinuit
A căutat să strice Legea și a hulit…
Dar, la nici o acuză ce i se aducea,
Răspuns nu au primit: Isus tăcea.

Și a îndurat apoi, atâtea umilințe,
Batjocuri și ocară, și multe suferințe…
Legat la ochi, luat la palme și scuipat,
Cu spini și ghimpi a fost încununat…
Și pe lemnul crucii a fost răstignit
Dar, și pe cruce era batjocorit…
Ori, la câte umilințe a fost supus,
Isus tăcea… Și-o vorbă nu a spus.

Dar tu, creștine, tăcut-ai oare
Când te-a atins o vorbă oarecare
Nepotrivită ori cu un iz de ironie?
Sau ai răspuns pe dată, cu mânie,
Disprețuitor, cu multă răutate,
Pe care tu o socoteai dreptate
Față de un lucru atâta de mărunt?

Și ce ți-ai zis? : „L-am pus la punct
Cum merita, că fapta lui nu-i de iertat!”
Dar pare-se că repede-ai uitat
Când Salvatorul tău era bătut,
O vorbă nu a scos, ci a tăcut
Și de pe cruce i-a ierta pe toți…
Și tu, că ți-a greșit puțin, nu poți?

Asta-i porunca ce ne-a lăsat-o nouă:
„Iertați, și vi se va ierta și vouă!”
Și, dacă un om, lucrând cu răutate,
Ți-a făcut cumva o nedreptate
Ție, sau unor apropiați de-ai tăi,
Iartă-l să nu fiți doi oameni răi.

Te dor cuvintele ce ți le-a spus?
Tu amintește-ți de durerea lui Isus…
Câte ocări și hule Isus a îndurat! …
Și toate în tăcere le-a răbdat.

Așa-s cei răi, dar nu-i lua în seamă
Chiar de te urăsc și te blesteamă…
Și te judecă mereu… Și ești batjocorit…
Tu să rămâi pe drumu-ți liniștit
Și nu lua în seamă ce ți-au spus,
Ci, iartă-i cum te-a iertat Isus,
Să poți ajunge la sfârșit, când cu temei,
Hristos te judecă, nu ei!

Ioan Vasiu 

Prioritatea suprema

30 decembrie

Text: Luca 9: 57-62

Cautati mai intii imparatia lui Dumnezeu… si toate aceste
lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33

In timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost
ales de Maria Sa sa indeplineasca misiunea de ambasador.
Anuntat de aceasta onoare, el a cerut sa fie scuzat, motivand ca
aceasta i-ar aduce prejudicii financiare si nu-i va mai permite sa
supravegheze activitatea industriala. La aceasta scuza, regina i-a
trimis urmatorul raspuns: „Tu cauta ca afacerea mea sa mearga
bine in strainatate, iar eu voi cauta ca afacerea ta sa mearga bine
acasa”. Acest gentleman a acceptat numirea si a stat in strainatate
mai multi ani. Cand s-a intors, a gasit ca regina, credincioasa
cuvantului ei, s-a ingrijit de afacerea lui, peste asteptari.

Ca si crestini, noi trebuie sa ne silim sa-I placem Domnului si
sa-L punem pe El pe primul loc in orice facem. Unii credinciosi insa
Ii dau timpul si talentele lor numai atunci cand acestea nu se
suprapun cu planurile lor si cu distractiile lor personale. Ei sunt
gata sa-L faca pe Dumnezeu „un castigator pe locul doi, la o
diferenta foarte mica”, dar ezita sa-I dea atat Lui cat si serviciului
Lui locul cel dintai in vietile lor. Ca sa fim ucenici credinciosi ai lui
Isus, este nevoie sa-I acordam Mantuitorului prioritatea suprema
in toate lucrurile, increzandu-ne ca El va purta intru totul de grija
nevoilor noastre.

In Luca 9, citim despre doi barbati care au consimtit sa-L
urmeze pe Isus, dar care au spus ca in primul rand ei vor sa-si
rezolve problemele personale. Raspunsul Stapanului arata clar ca
a fi ucenic implica o loialitate neconditionata fata de El.

Dumnezeu da binecuvantarile cele mai mari celor care Il pun
pe Cristos inainte de toate lucrurile. Este El prioritatea suprema in
viata ta? – H.G.B.

Doamne, Ti-am dat viata numai Tie,

Orice zi si orice ora este doar a Ta;

Fie dupa cum voiesti, asa sa fie;

Voia Ta este mai buna decat voia mea.” – Warner

Cel care ii da lui Dumnezeu cel de-al doilea loc
nu-I da nici unul.

Painea zilnica

Un copil cu multe nume

23 decembrie

Text: Isaia 9:1-7

Il vor numi: Minunat, Sfetnic,Dumnezeu tare, Parintele
vesniciilor, Domn al pacii.”

Isaia 9:6

Ascultau cu mare interes. O intamplare atat de minunata –
Dumnezeu il trimite pe Singurul Sau Fiu pe acest pamant, ca
un copilas, si mai tarziu il aduce ca jertfa pentru pacatele lor.
Africanii din Congo (acum Zair) au primit mesajul Evangheliei cu
aviditate. Cand misionarul E.A. Ruskin s-a referit la Isus men-
tionand diferitele Lui nume, el a trezit interesul acestor oameni si
acestia l-au intrebat: „De ce a avut acest Isus atatea nume?” Ruskin
le-a explicat: „Frumusetea, plinatatea si maretia Fiintei Lui fara
seaman nu pot fi exprimate printr-un singur nume”.

Numele biblice ale copilului Isus ne descopera caracterul lui
de Dumnezeu care „S-a facut trup si a locuit printre noi” (Ioan
1:14). Intocmai dupa cum fiecare fateta a unui diamant reflecta
frumusetea acestei pietre pretioase, tot asa si caracterul unic
divino-uman al lui Cristos, care este mult mai presus de o piatra
pretioasa este revelat prin multe aspecte ale naturii Sale.

Textul de astazi contine patru nume evreiesti compuse, ale
Copilului care se va naste in Betleem. „Sfetnic, Minunat” il descrie
pe unul care are un plan divin si care este intr-adevar o minune.
Ca si „Dumnezeu tare”, El este un razboinic victorios care obtine
victoria finala. Numele „Parintele vesniciilor” ne vorbeste despre
Providenta Sa si despre grija eterna pe care o are fata de ai Sai.
Expresia „Domn al pacii” face aluzie la stapanirea Lui plina de pace
in inimile credinciosilor si, in ultima instanta, asupra lumii, atunci
cand dreptatea Lui va stapani.

Nu este de mirare ca ingerul a spus despre El ca Numele lui
va fi „Isus”, caci El este cu adevarat un Mantuitor (Matei 1:21). De
aceea cantam, „O, veniti sa-L adoram pe Cristos, Domnul”. – P.R.V.

Nimeni altul de cand e zidirea

Nume asemeni n-a primit.

Nimeni nu le-a implinit rostirea

Ca si Fiul Tatalui, iubit.” – D.J.D.

Isus este Numele cu care se iscaleste Dumnezeu
intr-o limba pe intelesul oamenilor.

Painea zilnica

Aparator jignit

22 decembrie

Text: Psalmul 51:1-9

„…avem la Tatal un Mijlocitor (sau Aparator), pe Isus
Cristos, Cel neprihanit.” 1 Ioan 2:1

Un avocat din Cincinnati a fost numit de tribunal sa-l apere pe
un om acuzat de furt. Dupa ce s-a dus la inchisoare ca sa ia
un interviu celui acuzat, avocatul a decis ca nu-l va reprezenta pe
acest om si a cerut permisiunea de a se retrage din acest caz.
Motivul a fost destul de neobisnuit. Propriul lui birou fusese recent
obiectul unei spargeri, iar cel pe care trebuia sa-l apere a fost
acuzat tocmai de aceasta infractiune. Tribunalul a cazut de acord
ca daca victima trebuie sa-l apere pe cel acuzat, cauza justitiei nu
va fi aparata in cele mai bune conditii.

In relatia dintre noi si Dumnezeu vedem chiar situatia opusa.
Singurul care este in stare sa ne ajute este Cel impotriva caruia am
pacatuit. Fiindca El este Creatorul si Rascumparatorul nostru, noi
putem spune pe buna dreptate ca timpul nostru, trupurile noastre
si familiile noastre sunt ale Lui. Cand vorbim ce nu trebuie, cand ne
ignoram partenerii de viata si copiii, sau cand ne irosim banii, in
realitate, facem abuz de proprietatea lui Dumnezeu. De aceea, in
Psalmul 51, David marturiseste ca vatamandu-i pe altii, el a pa-
catuit in realitate impotriva Domnului.

Inchipuie-ti ca te afli intr-o celula goala. Ferestrele sunt
protejate cu bare de otel. Avocatul tau vine inlauntru. El este cel
caruia i-ai facut raul. Dar el este singurul capabil sa te elibereze.
si vrea s-o faca. Acesta este tabloul relatiei noastre cu Cristos, care
este Dumnezeu intrupat. Isus S-a nascut dintr-o fecioara. El a trait
o viata fara de pacat, a murit in locul nostru pe cruce, a inviat din
morti si traieste acum in ceruri. Cristos, cel impotriva caruia am
pacatuit a devenit Aparatorul nostru. – M.R.D.II

Mare Aparator, Prieten atotputernic!

In Tine ne punem sperantele zilnic;

Nu putem pierde cand Tu vei pleda –

Procesul cel mare il vei cstiga.” – Anonim

Cel care a murit ca inlocuitor al nostru
traieste acum ca Aparator al nostru.

Painea zilnica

„Trecerea bancului de nisip”

17 decembrie

Text: 2 Corinteni 5:1-8

„A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit. Domnul i-a dus la limanul dorit.”Psalmul 107 :29-30)
La varsta de 80 de ani, binecunoscutul poet Alfred Tennyson a fost dus de la resedinta lui de vara de la Aldworth , Anglia , la resedinta lui de iarna pe insula Wight. In timp ce barca trecea strimtorarea ,Tennson a auzit un sunet ca un murmur pe care-l scoteau valurile ce izbeau intr-un banc de nisip intins. El a stiut ca se apropie furtuna , dar a stiut ca aceasta nu-l va impedica sa traverseze strimtorarea.
Dupa cateva zile , sanatatea lui Tennyson a inceput sa se deterioreze, si o sora medicala a fost angajata sa stea cu el pe insula . Stand de vorba cu el , sora i-a spus incet :”Domnule , ati compus asa de multe poezii minunate , dar atat de putine imnuri. As dori sa scrieti un imn chiar acum pe patul de boala .Sunt sigura ca-i va ajuta si-i va mangaia si pe altii care sufera „
Dimineata urmatoare ,,el i-a inmanat o ciorna spunand : „Am scris cateva versuri in timpul noptii.” Poezia a fost plina de scene despre mare si despre sentimente legate de moarte , sentimente ce au fost trezite in mintea lui de acel „vuiet al marii”. Dar mai presus de toate , el exprima speranta glorioasa de a-L vedea pe Domnul Isus la sfarsitul calatoriei vietii.

Iata cateva versuri: ” Stea de asfintit si stea de seara, /Si-o ghemare clara pentru mine! /Sa nu mai fie vuiet ce loveste-n banc,/cand voi inainta in mare./Amurg si clopote de seara ,/si -apoi intuneric,/Caci cu toate ca-n afara granitelor timpului si-a spatiului ma poarta valu-n departare ./Eu sper sa-mi vad Pilotul fata-n fata, cand voi fi traversat aceasta mare”.
Moarte pare amenititoare ,dar cei care il iubesc pe Domnul Isus vor fi pilotati in siguranta spre cerul dorit!-H.G.B.

„Straluce o tara a pacii depline

Chiar dincolo de-nfuriate talazuri.

Inca putin si-om ajunge cu bine

In Portul unde n-or mai fi necazuri.” – Kuipers

Cristos a inlocuit usa neagra a mortii
cu poarta stralucitoare a vietii.

Painea zilnica

Când ai luat, Isuse, chip uman

Prin fecioara Maria ai luat chip uman
Părăsind glorii, părăsind pitorescul Liman
Ai luat decizia fără vreo ezitare
Dorind să scoți planeta din nepăsare.

A găsit de trebuință divina Trinitate
S-arate pământenilor ce-nseamnă puritate
Și-un plan s-a conceput cum altul n-a mai fost
Să beneficieze Terra fără nici un cost.

Și-ai acceptat, Isuse, să Te cobori din Slavă
La o planetă foarte, foarte bolnavă
Și-ai venit la noi cu cerescu-Ți tratament
Să vindeci orice ignoranță și-orice faliment.

Nicicând în Univers așa ceva nu s-a-ntâmplat
Dumnezeirea să vină în iesle, din Palat
Din pitoresc meleag să vină la paie și la lut?
Așa ceva pământul, nicicând, n-a mai văzut.

Știai ce Te așteaptă în lumea de himere
Cum unii-Ți vor da ură, nu dragoste și miere
Și cum te vor respinge fruntașii națiunii
Și cum vor neglija efectele minunii.

Pe toate le știai dar dragostea-Ți divină
A vrut să răspândească mirabila Lumină
Să scoată omenirea din vidul neputinței
S-o-nvețe să îmbrace veșmântul umilinței.

Ai acceptat să vii în lumea cu țărână
Să aibă cetățenii o Lege la-ndemână
Să știe să trăiască nu sub imboldul firii
Ci în conformitate cu starea Nemuririi.

La cei ce Te-au primit le-ai transformat gândirea
Să-și poat-aduce la altar iubirea
Și ai plantat în ei nu pământești tendințe
Ci sfinte aspirații și sfinte preferințe.

Și azi irozii ar vrea să Te ucidă
Poarta spre Tine ar vrea să o închidă
Dar astăzi ești la dreapta Părintelui, în slavă
Iar ei călătoresc spre veșnica epavă.

Ne duce gândul, iar, la ieslea săracă
Și ființa noastră recunoștință-mbracă
Și ‘nălțăm, supuși, melodia adorării
Îmbrățișând Iubirea și faptul Întrupării.

George Cornici