De mâna Ta mă las condus, ușor ca fulgul cel de nea!

Din mâna Ta n-am să mai plec
Mă simt atât de onorat
Eu viața cu Tine-mi petrec
Tu m-ai ales să fiu salvat.

De mâna Ta mă las condus
Ușor ca fulgul cel de nea
Căci vreau să Te-nsoțesc Isus
Să vad Împărăția Ta.

Sunt doar un om plin de păcate
Care mereu promit, promit…
Dar uneori mă pierd și poate
Nu fac ce am făgăduit.

Nu-mi țin cuvântul ce l-am spus
Căci uit ce am promis odată
Dar Domnul meu, iubit Isus,
Tu mă faci atent de îndată.

Regret apoi că slăbiciunea
M-anconjurat și m-a cuprins
N-am împlinit promisiunea
Și inima din nou mi-a plâns.

Și stau plecat în rugăciune
Vărs lacrimi și mă tânguiesc
Mă bucur Doamne că-Ți pot spune
Pot totul să-Ți mărturisesc.

De acuma, când promit ceva,
Vreau să-mplinesc fără cârtire
Căci Doamne Tu-mi vezi inima
De tot ce este Tu ai știre.

Voi fii cu Tine Domn iubit
Scut, mâna Ta doresc să-mi fie
Căci pentru mine Te-ai jertfit
Viață mi-ai dat pentru vecie!

Florența Sărmășan 

Reclame

Ce urmează după predare?

“Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” loan 17:4

Predarea nu este predarea vieţii exterioare, ci a voinţei; când aceasta s-a făcut totul. Sunt foarte puţine crize în viaţă; criza cea mare este predarea voinţei. Dumnezeu nu zdrobeşte niciodată voinţa omului, obligându-l să se predea. El nu imploră niciodată, ci aşteaptă până când omul îşi predă Lui voinţa. O dată ce s-a dat această bătălie, nu mai e nevoie ca ea să se dea iarăşi.

Predă-te în vederea eliberării. “Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă.” Abia după ce începem să experimentăm ce înseamnă Intuirea, ne predăm voinţa în mâna lui Isus pentru a găsi odihnă. Orice nedumereşte inima sau mintea este o chemare adresată voinţei.”Veniţi la Mine”. Este o venire voluntară.

Predă-te în vederea consacrării. “Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuşi.” Aici este vorba de predarea eului meu lui Isus, a eului meu care a primit pacea Sa în inimă. “Dacă vrei să fii ucenicul Meu, dă-Mi Mie dreptul tău asupra ta însuţi.” Odată ce ai făcut acest lucru, restul vieţii nu este nimic altceva decât manifestarea acestei predări. După ce a avut loc predarea, nu mai e voie să “presupunem” nimic. Nu trebuie să ne îngrijorăm de împrejurările în care ne aflăm, Isus ne este cu totul îndeajuns.

Predă-te în vederea morţii. Ioan 21:18-19……altul te va încinge.”Ai învăţat ce înseamnă a fi destinat morţii? Fereşte-te de o predare lui Dumnezeu într-un moment de extaz, asupra căreia s-ar putea să revii. Se pune problema de a fi într-atâta unit cu Isus în moartea Lui, încât nimic să nu-ţi mai placă din ceea ce nu-I place Lui. Ce urmează după predare? întreaga viaţă de după predare este o aspiraţie după o comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Nădejdea mea rămâne vie!

Oricâte greutăți m-apasă
Am o nădejde în Isus
Când toți se duc, singur mă lasă
Eu îmi îndrept privirea-n sus

Acolo-i Domnul meu cel sfânt
Ce-a suferit în cazne grele
Să pot pleca de pe pământ
Să mă despart de cele rele

Eu știu că Domnul mă iubește
Că-L simt mereu în viața mea
Și-acum, din cer mă ocrotește
Stă ca un scut în calea mea

E o pavăză ocrotitoare
Când cel viclean mă urmărește
Atunci când sufăr și mă doare
Mă mângâie, mă ocrotește,

Căci milă-mi poartă Domnul meu
Mă vede slab și nevoit
Alăturea Îmi stă la greu
Prin toate văd că sunt iubit

Nădejdea mea rămâne vie
Eu cred în Domnul meu, Isus
Doresc a Sa Împărăție
Și vreau s-ajung la ceruri, sus

Doar El iertare-mi poate da
Pentru păcat, căci am greșit
Cunoaște bine viața mea
Și-mi vede sufletul smerit

El, gloriosul meu Isus
Cunoaște bine a mea căință
La ceruri mă va duce, sus
Și voi fi plin de biruință!

Florența Sărmășan 

Confuzie spirituală

“Nu ştiţi ce cereţi.” Matei 20:22

Există momente în viaţa spirituală când suntem în confuzie şi nu rezolvăm nimic spunând că n-ar trebui să existe confuzie. Nu este vorba de ceva legat de bine sau rău, ci de faptul că Dumnezeu te duce pe o cale pe care, deocamdată, nu o înţelegi; şi numai trecând prin această confuzie vei ajunge să înţelegi ce vrea Dumnezeu cu tine.

Ascunderea prieteniei Sale. Luca 11:5-8. Isus a dat aici ilustraţia cu omul căruia părea că nu-i pasă de prietenul lui. El a spus că aşa îţi va părea uneori Tatăl ceresc. Vei crede că El este un prieten lipsit de bunătate, dar aminteşte-ţi că nu e aşa; va veni timpul când vei înţelege totul. Apar nori peste prietenia din mimă şi adesea însămi dragostea trebuie să aştepte în durere şi lacrimi binecuvântarea părtăşiei depline. Când Dumnezeu pare să fie cu totul acoperit, vei rămâne mai departe încrezător în El?

Umbrirea feţei Tatălui. Luca 11:11-13. Isus spune că sunt momente când Tatăl tău îţi va părea un tată denaturat, îţi va părea aspru și indiferent, dar aminteşte-ţi că nu este aşa; El ne-a spus: ..Oricine cere capătă”. Dacă faţa Tatălui este umbrită acum, aşteaptă ca El să ţi se reveleze clar şi să-ţi explice tot ce a permis să vină în viaţa ta.

Caracterul de neînţeles al credincioşiei Sale. Luca 18:1-8. “Când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Va găsi în tine acea credinţă care se sprijină pe El, în ciuda confuziei? Rămâi statornic în credinţă, crezând că tot ce a spus Isus este adevărat, chiar dacă acum nu înţelegi ce face Dumnezeu El are în joc lucruri mai mari decât acelea pe care I le ceri tu acum.

Oswald CHAMBERS

Cel mai bun prieten, Isus!

Motto: „”Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El și
Legământul făcut cu El le dă Învățătură.”” Amin! Ps. 25:14.

Când oricare dintre noi cu Isus ne întâlnim
Nu mai suntem niciodată neștiutul anonim,
Că întâlnirea cu Isus ne va schimba efectiv
Devenind mai cunoscuți, negativ sau pozitiv.

Putem să fim un vas de-ocară ca Iuda sau Anania
Sau să fim un vas de cinste precum Petru sau Maria –
Vas de cinste și sfințit Stăpânului de folos
În lucrarea de vestire a Evangheliei lui Hristos.

Și Dumnezeu ne poruncește ca în lume cât trăim –
În sfințenie și cinste vasul să ni-l stăpânim…
Că lui Dumnezeu nu-i place omul care e stricat,
Însă-i prieten de nădejde celor ce fug de păcat.

Peste cei ce cred în Domnul și trăiesc în ascultare
Domnul varsă binefaceri și lasă binecuvântare.
Avraam a crezut pe Domnul și L-a ascultat mereu
Și Însuși Domnul l-a numit „Avraam, prietenul Meu.”

Pentru neprihănirea lui, Domnul Și-a împlinit cuvântul
Și prin sămânța lui Avraam, astăzi s-a umplut pământul.
Domnul care-i credincios, și când ceva făgăduiește,
Domnul zice și se face, Domnul toate le împlinește.

Un prieten sfătuia pe Iov văzând chinu-n care zace:
„Împrietenește-te cu Domnul și vei avea în viață pace.”
Domnul îi numește prieteni pe oamenii neprihăniți
Și pentru ascultarea lor vor fi pe veci răsplătiți.

Să ne amintim de ucenici și cum vorbea Isus cu ei…
În Evanghelii ni se spune că-i numea „prietenii Mei”;
Pentru ei spunea Isus – și pentru toți care-L iubesc: –
„Veți fi prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc.”

Nu este treaptă a vieții mai înaltă și mai sus
Decât cea pe care șade cel ce-i prieten cu Isus;
Este cea mai mare cinste și cel mai râvnit trofeu
La care poate s-ajungă făptura lui Dumnezeu.

Nici o comoară din lume prietenia n-o doboară,
Comoara nu e un prieten, dar prietenul e o comoară
Că prietenul mereu te-ajută când te afli-n neputință,
Și-acolo unde-i prietenie – acolo este biruință.

Ce mare har i s-a făcut credinciosului supus,
Prin credință să devină pe veci prieten cu Isus!
Dar cine vrea să-i fie prieten întâi de toate se cuvine
Să-și ia crucea să-L urmeze lepădându-se de sine;

Să-L urmăm pe-aceeași cale făr’a mai privi înapoi,
Și El ne-ajută să scăpăm de eul păcătos din noi.
S-avem felul Lui de-a fi, depărtându-ne de rău,
Să trăim în ascultare împlinind Cuvântul Său.

S-avem în inimi adevărul și sfințenia Lui mereu –
Și dreptatea, mila… Toate, care țin de Dumnezeu.
Să alergăm cu stăruință pe calea care duce sus,
Ochii să privească țintă la Cel mai bun prieten, Isus,

Ca să putem primi lumină, înțelepciune și tărie
Că Domnul nostru vrea să fim prietenii Lui pe vecie…
Și într-o zi, care-i aproape, vom vedea că Domnul vine
Pe nori de slavă și lumină și ne va lua cu Sine. Amin!

Ioan Vasiu 

Ucenicul care veghează împreună cu El

“Vegheaţi împreuna cu Mine” Matei 26:38

“Vegheaţi împreună cu Mine” – fără să ai propriul tău punct de vedere, ci veghează doar împreună cu Mine. La început nu veghem împreună cu Isus, veghem pentru El. Nu veghem împreună cu El prin adevărul revelat al Bibliei, în împrejurările în care trăim. Domnul nostru încearcă să ne facă să cunoaştem identificarea cu El printr-un anumit “Ghetsimani”, dar noi nu vrem; spunem: ..Nu Doamne, nu pot înţelege acest lucru, este prea dureros”. Cum am putea veghea împreună cu Cineva care este de nepătruns? Cum să-L înţelegem pe Isus suficient pentru a veghea cu EI în Ghetsimani, când noi nici nu ştim pentru ce suferă? Noi nu ştim cum să veghem împreună cu El – ne-am obişnuit numai cu ideea că Isus veghează împreună cu noi.

Ucenicii L-au iubit pe Isus Cristos în limita capacităţii lor naturale, dar n-au înţeles care era scopul Său. In Grădina Ghetsimani au adormit din cauza propriei lor întristări şi, după trei ani de cea mai strânsă apropiere. “L-au părăsit cu toţii şi au fugit”.

“Toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.” Cuvântul “toţi” se referă la aceiaşi oameni, dar între timp se întâmplase ceva minunat: moartea, învierea şi înălţarea Domnului nostru, iar ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Domnul le spusese: “Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi”. Aceasta a însemnat că ei au învăţat cum să vegheze împreună cu El pentru tot restul vieţii lor.

Oswald Chambers

Ai Lui!

“Ai Tăi erau. şi Tu Mi i-ai dat” Ioan 17:6

Misionarul este omul pe care Duhul Sfânt la făcut să înţeleagă cuvintele: “Tu nu eşti al tău”. A spune “Nu mai sunt al meu” înseamnă a fi ajuns la o poziţie înaltă in nobleţea spirituală. Natura adevărată a vieţii, în goana de fiecare zi, se vede în predarea mea deliberata lui Isus Cristos, preferându-L pe El mai presus de orice altceva. Duhul Sfânt îmi prezintă natura lui Isus ca să mă facă una cu El, nu ca să devin un “trofeu” expus în vitrină. Domnul nostru n-a trimis în lucrare pe nici unul dintre ucenici pe baza a ceea ce a făcut El pentru ei.

Numai după înviere, când ucenici au înţeles, prin puterea Duhului Sfânt, cine era Isus cu adevărat, le-a spus El: “Duceţi-vă!””Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu”; nu e vorba că nu poate fi bun sau drept, ci că nu poate fi omul pe care Isus să scrie cuvintele Al Meu. Oricare dintre relaţiile pe care Domnul nostru le menţionează în versetul de mai sus poate fi o relaţie care concurează cu relaţia cu El. Poate prefer să-i aparţin mamei mele, soţiei mele sau mie însumi, in acest caz, Isus îmi spune: “Nu poţi fi ucenicul Meu”. Aceasta nu înseamnă că nu voi fi mântuit, ci înseamnă că nu pot fi pecetluit cu cuvintele Ai Lui.

Domnul face din ucenicii Săi proprietatea Sa. El devine răspunzător pentru ei. “îmi veţi fi martori.” Dorinţa din inima ucenicului nu este de a face ceva pentru Isus, ci de a fi o plăcere desăvârşită pentru El. Secretul unui misionar este acesta: “Eu sunt al Lui şi El Îşi împlineşte planurile prin mine”.

Fii cu totul al Lui!

Oswald Chambers

Cu Isus pe marea vieții

Cu Isus pe marea vieții
Îmi doresc ca să pășesc,
Niciodată să fiu singur
Valuri de mă năpădesc.

Să mă cuprinzi o drag Isus,
În brațul Tău de Tată
Și dragosteaȚi de sus
S-o simt încă o dată.

Cu mine vreau să fii
În barca vieții mele
De valuri grele vor veni
Să-mi fii Tu mângâiere.

De mână să mă ții
Când vântul suflă tare
Să nu mă clatin orice ar fi
Să pot păși pe mare.

Căci fi-vor și zile cu vânt
Și valuri se vor ridica
Dar mă bazez pe-al Tău Cuvânt
Pe ape ai spus ca pot umbla.

Iar, necredința de-a veni
Și pasul se va afunda,
Spre mine Tu iarăși să vii
Și să-ntărești credința mea.

Să-Ți întinzi mâna Ta de Tat’
Să mă înveti să merg pe ape
Ca și pe Petru altădat’
Când Tu i-ai spus ca POATE.

Să izbutesc s-ajung la mal
Unde e pacea Ta deplină
Să-nfrunt mereu val după val
Până în Țara de Lumină!

Ramona Subtire 

„Bucuria Mea… bucuria voastră”

“Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” loan 15:11

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. “Plăcerea Mea este să fac voia Ta.” Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui?

Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru.

Oswald CHAMBERS

Apa vieții!

Lumea e însetată după ceva,
Ea caută implinerea prin pofta sa.
Chiar dacă bea apă, e tot însetată,
Căci nu vrea să bea apa adevărată.

Unii beau din belti și alții din râuri,
Unii de pe stâncă, alții din pârâuri.
Și după ce-au băut, le este tot sete…
Fac și mari eforturi, dar în zadar sunt toate.

Marea mulțime e tot însetată,
Ea caută și caută mereu, lucruri sau
persoane…
Ceva în lumea aceasta, ceva pentru alinare. .
Un leac sau ceva pentru vindecare.

O sorb, se îndoapă cu amărăciune…
Chiar dacă e murdară, ei beau fără încetare.
Nu stau puțin și să se întrebe:
Ceea ce eu beau oare nu e fiere?

Unii se opresc și chiar meditează,
Văzând în urma lor, o urmă murdară…
Dar își spun în minte, chiar dacă-i așa,
E plăcut, frumos, nu mă interesează…

Își continuă viața, poate și mai rău…
Gustă chiar din toate, neștiind că după,
Va urma amarul, și apoi necazul,
Și, la sfârșit, va veni și iadul…

Stau și mă gândesc câtă nepăsare!
Pentru cei ce știu că apa e murdară…
Și totuși ei nu vor ca să nu mai bea,
Merg tot înainte, urmând calea aceasta.

O cale care duce direct înspre abis!
Ceva întunecos, ceva fără sfârșit.
Un loc nu pentru oameni ci pentru îngerii
căzuți…
Acolo va ajunge omul, dacă n-acceptă „apa
vieții” care e Isus.

Există o apa a vieții? Există oare Isus?
Există oare? se întreabă unii…
Se întreabă și cei ce cred că este doar un mit,
Dar cred în continuare că a fost doar o
poveste.

Și o țin așa fără să facă vreo cercetare,
Fără să strige înspre ceruri, pentru salvare.
Căci în cer este „apa vieții”, acolo este Cel ce-
i viu,
Acolo este și iertarea ce ne-a dăruit-o
Dumnezeu prin Fiu!

El a sacrificat chiar pe propriul Fiu pentru
omenire,
A dat tot ce a avut mai scump, a murit pentru
tine.
A plătit tot ce tu nu puteai vreodată,
Pironind păcatul pe-o cruce înaltă.

Și tu stai așa, fără vreo acțiune?
Fără lacrimi amare? fără o prăbușire?
Fără închinare? fără implorare?
Cere-I astăzi milă și a Sa îndurare.

Cheamă-L pe Isus în viața ta,
Astăzi se mai poate, este șansa ta.
Nimic să nu te oprească, fugi la El acum,
Predă-ți viața în mână Lui.

El te va schimba într-o făptură nouă,
Va arunca haina ta murdară și îți va da una
nouă.
Albă și imaculată, în sânge sfânt spălată,
De însuși Isus, Cel cea fost răpus.

Și îți va spune să trăiești frumos,
Drept să fii în toate, sfânt cum El a fost!
Biblia te va îndruma spre Împărăție,
Spre Tatăl, spre Isus, spre cerul cel de sus.

Samuel Holbura