Aş vrea să simţi

Fiorii Duhului Tău Sfânt
Îi simt, Isuse, cum m-alină ,
Cum îmi ridică duhul frânt
Ce mult prea des adânc suspină.

Simt în întreaga mea fiinţă
Iubirea Ta fără sfârşit,
Şi lacrime de pocăinţă
Curg pe obrazu-mi obosit.

Te simt, Isuse, eşti cu mine;
Tu nu mă laşi, nu vrei, nu poţi..
Mă liniştesc, Te am pe Tine
Când prea departe îmi sunt toţi.

Ce mângâieri vindecătoare
În sufletu-mi aduci mereu!…
Tu cititor, tu cititoare
Aş vrea să şimţi ce simt şi eu.

Să te inunde bucuria
Celui Prea’nalt, şi să primeşti
Din Duhul Său cel Sfânt tăria
Să poţi ‘nainte să pășeşti.

Să te cuprindă bunătatea
Şi dragostea Tatălui tău,
Prin har să capeţi libertatea
De tot ce-n viaţa ta e rău.

Din orice stare ce te-apasă,
Dorinţe, vise ce s-au dus,
El face-o piatră preţioasă
Pentru cununa ta de sus.

Dă-I toată-ncrederea creştine
Şi vei vedea puterea Sa;
Îl simţi? E-alăturea de tine,
Fii tare, nu te clătina!

Primeşte-această-ncurajare
Din partea Domnului Isus;
Şi-un drum de binecuvântare
Să ai până în ceruri sus.

Paula D 

Ai fost creat de Dumnezeu!

Poate crezi că ai fost creat din nimic,
Dintr-un punct minuscul, au apărut
toate.
Universul acesta sublim sau greierul
mic,
Tu, ființă atât de inteligență sau
poate…

Poate crezi că ai apărut din
întâmplare,
De nicăieri și înspre niciunde…
Frumoasă întâmplare și extrem de
mare,
Să creeze atâtea minunății ce ne cuprinde.

Poate crezi că ai evoluat din maimuță,
Dar nu accepți să ți se spună așa.
Nu vezi cu ochii, fiindcă e ceață,
Alții au implementat-o în mintea ta.

Poate crezi că un extraterestru
misterios,
A adus viață pe această planetă…
Și de atunci existăm, trăim și murim
aici jos.
Oprește-te o clipă și cugetă.

Poate crezi că tu ai fost creat doar de
părinți,
Exiști prin ei și așa toată omenirea.
Dar primii oameni cum au fost creați?
Oare nu de un „Creator”? Pune-ți
întrebarea.

La fel credeam și eu, dar am găsit
răspunsul,
Când Biblia am citit și-a atâtea vieți
schimbate.
Că am fost creat de Dumnezeu,
Unicul…
Și prin Isus, am binecuvântări bogate!

El este Creatorul, El controlează totul.
În mâna Sa ține Universul și tot ce nu
se vede.
Și prin Fiul Său vrea să ne dăruiască
cerul.
Du-te la cruce și în jertfa lui Isus,
crede!

Roagă-te și cercetează Biblia,
El se va descoperi atât de frumos!
Nu vei mai fi mort ci te va învia,
Să trăiești o viață nouă, în Hristos!

 Samuel Holbura 

În lumea rece şi amară

În lumea rece şi amară,
Răsare  „Soarele dreptății”
Să risipească umbra morții,
Să fie veşnic primăvară!

În valea morții-ntunecată,
Coboară Harul și Lumina,
Să dea trudiților odihna,
Viața binecuvântată!

În lumea asta subjugată,
De patimi și nimicitorul
Luptă și azi Izbăvitorul,
Să fie veșnic dezlegată!

În valea de păcat pustie,
Condusă azi prin teroare…
Din Stâncă încă curg izvoare:
Iertare, pace, bucurie!

În lumea plină de durere,
Sub jugul rău și mincinos,
Nădejdea noastră-i în Hristos,
În jertfa Lui și-n înviere!

În leatu-acesta zbuciumat,
Târât prin patimi spre urgie,
Salvarea pentru veșnicie,
E doar Isus, cu-adevărat!

Din peșterile lumii reci,
Te chem prieten drag să vii,
Urmaș al Domnului să fii,
Să ai viața cea de veci!

Teodor Groza

A înviat Isus

Stă țintuit pe cruce, pe Golgota,
Isus Hristos și-n jurul Lui privesc
Ostași romani, aprozii și cohorta
De oameni răi, ce moartea I-o doresc.

Privind la Fiu Său, Cerescul Tată,
Și-a ‘ntors cu-amar privirea sus în Cer
Iar prin văzduh cu mintea-ntunecată
Venea râzând în hohot, Lucifer…

Fiind acum cuprins de frenezie
C-a reușit pe Domnu-a răstigni;
Dar planul Sfînt el n-avea cum să-l știe
Nici ce se va-ntîmpla a treia zi.

Acum cuprinși de-aceiași bucurie
Și-aprozi și preoți ținta și-au văzut
C-au vrut demult într-un mormânt să-L știe
C-au vrut și ei, ce Lucifer, a vrut.

Din toată trista scenă, doar tâlharul
L-a înțeles pe Domnul și-a primit
Iertarea de păcat numită: Harul
Fiind pe veci salvat și mântuit.

Isus în chinuri a strigat „- Mi-e sete!”
Și nici un srop de apă n-a primit
Ci-n schimb I-au dat oțet într-un burete
Ca-n urmă să declare: „- S-a sfârșit!”

Deși la ucenici Isus le spuse,
Deși atunci au fost încredințați,
Acum orice speranță dispăruse
Fiind dezamăgiți și-ndurerați.

Dar cînd spre-a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Și leșinați căzură păzitorii
Când la mormânt, un Înger s-arătat.

Rupând pe veci a minții rațiune,
Dintr-un mormânt cu piatră ferecat,
A săvârșit cea mai de preț minune
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Isus, Izvorul Vieții!
Cu moartea Lui, El moartea birui;
Luceafărul din zorii dimineții
Și Soarele ce nu va asfinți.

Cînd s-au trezit ostașii, plini de frică,
La marii preoți ei au alergat
Și tremurînd au început să zică:
-” Să știți cu toți… Hristosul… A-nviat!”

„Rabuni!” izbucni în plâns Maria –
Când pe Învățător L-a cunoscut
Cine-ar putea să spună bucuria
Ce sufletul, deodată, i-a umplut?

A înviat Isus și-i sărbătoare!
A sfărâmat și lanțuri, și peceți
Și cine crede-n El, în veci nu moare;
Isus e dătătorul noii Vieți.

A înviat Isus, și-n tot pământul
Creștinii dus-au vestea-n lung și-n lat
„De dragul nostru-a suferit mormîntul,
El S-a smerit dar Tatăl L-a’nălțat”!

El S-a ‘nălțat lăsând Mângăietorul
Prin El avem al Harului șuvoi
– Rabuni! Te dorim, ne arde dorul!
Ca într-o zi, să înviem și noi!

Daniel Hozan

Ai Înviat, Vindecătorule!

Nu oul și nici lumânarea
Îmi dau culoare și lumină,
Ci jerfta ce-a fost dăruită
De Domnul Isus în Grădină.

Nu mielul gătit la cuptor
Și nici cel mai scump sortiment,
Nu mă vor sătura vreodată
Ca al Învierii sentiment!

Tradiții sunt demult, Isuse,
Dar Tu ești Cel sărbătorit
Și n-am să pot uita vreodată
Că pentru mine-ai suferit!

Ai îndurat amar și chin
Și foarte multă umilință,
Dar nu Te-ai dat jos de pe cruce,
Ci-ai vrut să mori în suferință;

Și-a curs și sânge, au curs și lacrimi
Pe-obrazul Tău nevinovat,
Cum ai putut să mori, Isuse,
Știind c-ai fost cel mai curat?

Știu… m-ai iubit așa cum nimeni
Nu va mai fi vreodată-n stare!
Prin jerfa Ta cea sângeroasă,
Mi-ai dat și viață și iertare!

Să-Ți mulțumesc e prea puțin,
Căci nu am îndeajuns cuvinte,
Dar îți predau a mea viață
Să-i fii Stăpân de azi ‘nainte!

Mă copleșește bunătatea,
Ce zi de zi mi-ai aratat,
Iar azi exclam de bucurie,
Că Tu din morti “AI ÎNVIAT!”

Se bucură întreg Pământul!
E cea mai scumpă Sărbătoare,
Căci prin această Înviere,
Dai lumii iarăși vindecare!

Laura Neagu 

Cum Îl întâmpinăm pe Isus?

Evreii și-au pus veșmintele,
Covor, înaintea Domnului!
Cum pot cuprinde cuvintele,
Entuziasmul poporului?

Copiii fluturau crengi de finic,
Ofrande pentru Domnul Păcii;
„Osana, Fiul lui David!”
Strigau în extaz, ucenicii.

Isus Se smerea pe spatele mânzului,
Ca-n profeția lui Zaharia:
„Osana! , În Numele Domnului,
El vine-aducând Împărăția!”

Apostolii erau ambasadori
Ai Împăratului veșnic, Mesia!
Ei Îl vesteau, biruitori,
Îi proclamau Împărăția.

El intra trist în Ierusalim,
Anticipându-Și răstignirea,
Pentru cetate-a plâns divin,
Știindu-i necredința, răzvrătirea.

Dar noi, ce-azvârlim, ce jertfim
La picioarele Domnului?
Când norii, vibrând-i-auzim
Sub pașii Mântuitorului!

Isus e-azi flămând, să-L hrănim!
E-n zdrențe, bolnav și străin;
Să-L îmbrăcăm, să-L adăpostim,
Să-L alinăm și să-L iubim!

Inimi înnoind pentru El,
Purificate de idoli și vicii,
Pe-altar lui Emanuel,
Să-I punem scumpe servicii.

Lepădându-ne zilnic de eu,
Luând crucea în spate, smeriți,
Vom vedea pe Isus-Dumnezeu,
Vom fi în ceruri răpiți!

Biserica Lui unică e Fata
Viețuind de acum, doar prin El;
Ea strigă prin Duh: „Maranata!
Osana! Vino iar, Emanuel!”

Să devenim celeștii bătrâni,
Punând la picioarele Domnului,
Prețioasele noastre cununi:
Osana în veci, Împăratului!

Marinau Daniela 

Adu, Isuse, ziua izbăvirii

Adu, Isuse, ziua izbăvirii
Ce-o aşteptăm cu-aşa de mare dor
Şi umple-ne de harul fericrii;
Îmbrăţişaţi de flacăra iubirii
Să Te slăvim, Preasfânt Mântuitor.

Adu, Isuse, ziua minunată
A revărsării Duhului Tău Sfânt,
Să fim umpluţi de pacea-i minunată,
De bucuria cea adevărată
Cum nu există alta pe pământ.

Adu, Isuse, ziua împlinirii
A tot ce ne-ai făgăduit;
Şi-ţi vom aduce jertfa mulţumirii
Căci minunatul dar al mântuirii
Şi fericirea Tu ne-ai dăruit.

Adu, Isuse, ziua ridicării
Din stările ce-ades ne-au întristat;
Fă Tu glasul dulce al cântării
Si-izvorul mare-i binecuvântării
Să umple traiul nostru ne-ncetat.

Adu, Isuse, ziua mult dorită
Când sus la ceruri ne vom înălţa;
Să-Ţi fim pe eci mireasa preaiubită
Şi-n strălucirea sfântă, negrăită
Să adorăm deplin prezenta Ta.

Paula D 

Biserica nu poate fi închisă

Biserica nu poate fi închisă
Chiar dacă adunările se-nchid
De veacuri a rămas necompromisă
Chiar dac-a fost hulită, interzisă
Că-n dreptul ei nu oamenii decid.

Biserica nu poate fi stopată
De viruși, pandemii sau vre-un decret
Biserica cea Sfântă și Curată
Din sufete de sfinți este formată
Urmașii lui Isus din Nazaret.

Biserica nicicând nu se răcește
Doar catedrale părăsite-s reci
Biserica e vie și trăiește
Căci Răscumpărătorul ei domnește
Isus e Domn și Împărat în veci.

Biserica nu poate fi oprită
Oricâte-ar fi să vină-n viitor
Ea este de Isus Hristos zidită
Și are temelia neclintită
Ea-i turma preiubitului Păstor.

Biserica nicicând nu se-nvechește
Chiar dacă ani s-au scurs vreo două mii
Oricîte-au fost și-or fi le biruiește
Și zi de zi mereu se pregătește
De sărbătoarea care va veni.

Biserica nu poate fi distrusă
Chiar de-i lovită sau trântită jos
Dar niciodată nu va fi răpusă
Atâta vreme cât va fi condusă
De marele Păstor Isus Hristos.

Biserica va trece peste toate
Și știm că încercari vor mai veni
Trăind credința vie-n unitate
Păstrând în inimi cugete curate
Răbdând pân’ la sfârșit vom birui.

Daniel Hozan 

Însărcinarea inevitabilă

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit!

Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS