Porumbelul cel Sfânt

Trâmbițele sună, o poartă în cer,
Porumbelul Sfânt se – ndreaptă spre Israel:
-Aduc  mângâiere, apă vie, de sus,
Mireasă iubită, se va întoarce Isus!

Susură  izvorul un cântec de dor:
„-Am văzut Porumbelul dincolo de nor,”
M – a salutat cu multă iubire, de sus,
Aduc Mângâiere, Pace, de la Isus!”

Un vânt mângâie   ușor spicele de grâu,
Șoaptele lui seamănă cu valuri de râu:
-Acest Porumbel alb nu – i de aici, vine de sus,
Aduce balsam pentru răni, de la Isus!

Se leagănă iar în vânt   ramuri de măslin,
Căci ele simt venirea unui sol divin:
-Acest Porumbel alb vine dintr un sfânt loc,
Cu limbă îngerească, sfinte limbi de foc.

Strigă   mulțimea strânsă la Ierusalim:
-Este  o minune, este un sol divin!
Știu că e din cer, și eu cunosc vocea Sa,
„Vino Porumbel  Sfânt”, strigă inima mea!

 Arancutean Eliza

25 Aprilie

Scoală-te, iubito, si vino, frumoaso!” Cântarea Cântărilor 2:9

Aud vocea Prea Iubitului meu! El îmi vorbeşte chiar mie. Primăvara zâmbeşte pe pământ, şi El nu mă lasă să dorm spiritual când întreaga natură din jurul meu se scutură de asprimea iernii. El mă îndeamnă „scoală-te” şi bine face, fiindcă am zăcut destul printre câmpurile de maci ale lumii. El s-a sculat, şi trebuie să mă scol şi eu. De ce să nu mă despart de praf? De la iubirile, dorinţele, scopurile şi aspiraţiile mele josnice, trebuie să mă întorc spre el. El îmi spune „iubito” şi mă consideră frumoasă; acesta este un motiv în plus să mă scol. Dacă El mă înalţă şi crede că sunt frumoasă, cum aş putea să mai zăbovesc în corturile Chedarului şi să mă însoţesc în Continuare cu fiii oamenilor?

El îmi spune „vino”. Mă cheamă să mă îndepărtez de tot ce este egoist, înjositor, lumesc, păcătos; da, fiindcă religia lumii nu II recunoaşte şi nu respectă taina vieţii înalte, El mă cheamă. „Vino” nu este o chemare aspră, fiindcă ce ar putea să mă ţină legat de deşertăciunea lumii şi păcat? O Doamne, dacă aş putea aş veni, dar nu pot scăpa pe deplin de chemările lumii. Aş vrea, dacă este posibil să nu am nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru păcat. Tu m-ai chemat spunându-mi „vino”, şi aceasta este o chemare melodioasă. Să Vin la Tine înseamnă să mă întorc acasă din exil, să ajung la ţărm din mijlocul furtunii, să mă odihnesc după o trudă nesfârşită, să ajung pe culmea dorinţelor şi visurilor mele.

Dar Doamne, cum poate să se ridice o piatră, şi un bulgăre de pământ să se înalţe? O, ridică-mă; condu-mă. Harul Tău o poate face. Trimite Duhul Ţău să-mi aprindă inima cu foc sfânt, şi mă voi ridica până voi părăsi vechea viaţă, ca să pot veni spre Tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Focul Sfânt

Focul sfânt de la Rusalii, peste-apostoli s-a lăsat;
Dar nu s-a oprit acolo, ci, nicicând n-a încetat.
Limbi de foc s-au coborât, peste toti ce stăruiau;
Iar ei toti umpluți de Duhul, Pe Mesia-l lăudau.
Dar, nu s-au oprit acolo, Duh Profetic au primit;
Și mari taine de la Domnul, fiecare au rostit.

Tot așa și-n astă vreme, Domnul dă celui ce cere;
Și ma rog ca și tu astăzi, să primești acea putere.
Duhul Sfânt lucrează încă, la fel ca si in vechime;
El e-același, nu se schimbă, ci blocajul e în tine.
Ooo… de-ai rupe, lanțurile necredinței. .
Cel Ce-i Sfânt îți va-nmâna, cheile biruinței!

Vuietul de la Rusalii, lasă-L, Doamne tot mai des;
Și poporul să primească, Botez cu foc Dumnezeiesc.
Iar atunci când vei rosti, legiunilor să piară;
Ca de Pavel vor fugi, si cu groază se-nfioară
Intr-o lume-ncătușată, fii tu cel plin de putere;
Armă făurită Sfântă, ce va sta doar în veghere.

Lasă, Doamne, limbi de foc, peste cei ce se dedică;
Și prin dealuri si prin gropi, toți să fie fără frică.
O trezire ne dorim, însă… fără foc divin. .
Cerem Duhul, dar nu Daruri, și de-aceea pribegim. .
Oo. . ce vremuri, și ce chin. . Doar obstacole clădim. .
Toarnă, Tată a Ta putere, căci lumea se-nrautățește;
De nu se ridică-acum apostoli, lumea-n iad se adâncește.

Așteptați doar pe Enoh, împreună cu Ilie;
Ca să vină să trezească țara ce-i în adormire…
Însă, tu de ce aștepți? Tot om ești ca și Ei doi;
Doar că ei au fost în rugă, nu doar oameni, ci eroi.
Din doar două mari cuvinte, sunt descriși acești doi sfinți:
S-au Rugat, spune Scriptura, și în Cer au fost răpiți.

Ce aștepți? Ce zăbovești? Tot mai vrei să lenevești? ;
Cheamă azi puterea Sfântă, și oștirile Cerești!
Caută să capeți focul, plinătatea cea de Sus;
Și învinge goliații, prin Harul Sfânt ce ți-a fost pus.
Pregatește-te de luptă, stai în Carul lui Hristos;
Nimic nu-ți va sta-mpotrivă, deci, să nu privești în jos.

Cristian Dănăilă 

Drag Isus

Drag Isus te însoţesc
Cu nespusă bucurie
Doar Cu Tine pot să cresc
Să fiu sare, mărturie.

M-ai chemat; eram distrus
Jos de tot, în degradare
Dar, duios, Tu mi-ai propus
Darul de răscumpărare…

Şi-acceptându-l am pornit
Pe cărarea stabilită
Ziua când Te-am întâlnit
E, mereu, sărbătorită.

Când în har m-ai îmbrăcat
Am simţit fioru-Ţi dulce
Şi apoi m-ai înştiinţat
Că vom trece pe la cruce.

Te-am urmat, de-atunci, fidel
Fără murmur sau regrete
Şi mi-ai procurat inel,
Şi mi-ai dat cereşti reţete.

Din Unire nu mai ies
Chiar de-ar fi să mă linşeze
Cei ce au doar interes
Piedici multe să creeze.

Chiar de m-ar ameninţa
Cu pedeapsa cea mai dură
Foarte clar aş înştiinţa
Că rămân lângă Scriptură.

Armonia dintre noi
Nimeni nu poate s-o rupă
Nici nemernicul puhoi,
Nici împestriţata trupă…

Ci-ancoraţi în Legământ
Mergem către Nemurire
Însoţiţi de neamul sfânt
Dornic de neprihănire

George Cornici

Iubirea ne-nsoțește

Iubirea ne-nsoțește
Și în aprins cuptor
Ea nu ne părăsește
Și nu se ofilește
Și naște sfânt fior.

Ea e cu noi întruna
Oriunde-am fi, oricând
Poate-nfrunta furtuna
Ne-aduce-n dar cununa
O auzim cântând.

Pe drumul suferinței
Ne-aduce mângâieri
În starea neputinței
Mai dă avânt voinței
Fără întârzieri.

EA singuri nu ne lasă
Pe drum să pribegim
Ce mult, ce mult îi pasă!
Venind la noi în casă
Cântăm și o cinstim.

Cu noi în părtășie
Se bucură nespus
Cu multă duioșie
Ne spune, ne descrie
Cum e acolo Sus.

Iubirea ne-nsoțește
În ceasul cel mai greu
Când încercarea crește
Ea ne adăpostește,
Ne-aduce un trofeu.

Zadarnic vor dușmanii
Să nu mai fim cu ea
Oricâte-ar fi strădanii
Puterea lor, sau banii
Nu vor putea s-o ia.

O, Dragoste sublimă
În veci cu noi vei fi!
Spre Patria-n Lumină
Cu pacea ei deplină
Cu Tine vom sui.

George Cornici

Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica

Nu exista pacate nevatamatoare

21 octombrie

Text: 1 Corinteni 6:12-20

Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant… si ca
voi nu mai sunteti ai vostri? „1 Corinteni 6:19

Un ziar publica un articol intitulat: „Infractiunile care nu se
soldeaza cu victime, se reanalizeaza”. El afirma ca practici
cum sunt: prostitutia si jocurile de noroc se afla intr-un proces de
reevaluare de catre autoritati. Deoarece legile care pedepsesc
asemenea infractiuni sunt greu de aplicat, unii cred ca aceste
infractiuni ar trebui legalizate. Unele state nu mai considera betia
o infractiune. Unele nu au legi impotriva actelor sexuale ilicite
intre persoane adulte care consimt. Se pretinde ca aceste com-
portari reprobabile nu lasa victime pentru ca nimeni nu este ranit.
Este un rationament profund gresit. Pacatul intotdeauna raneste
fiinta umana, atat pe cel care comite pacatul cat si pe ceilalti. Nici
un om nu este o insula izolata, si societatea este la fel de puternica
pe atat cat sunt de puternici indivizii ce-o compun. Dar patrunzand
mai adanc in miezul problemei, putem sa vedem ca pacatul Il
ofenseaza pe Dumnezeu care ne-a creat dupa chipul si asemanarea
Sa si care ne spune ce este bine si ce este rau. Poruncile Sale sunt
intotdeauna indreptate spre bine. A nu le da ascultare inseamna
sa nu cunoastem niciodata ceea ce a pregatit El bun pentru noi.

In textul de azi, Pavel a spus ca noi crestinii nu ne mai apartinem
noua insine – suntem in posesia altuia. A viola trupul, mintea, si
sufletul prin imoralitatea sexuala, inseamna a lovi direct in Dum-
nezeu, care ne-a creat si a pus Duhul Lui cel Sfant in noi.

Poate credem ca unele lucruri sunt nevatamatoare. Dar chiar si
atunci cand nimeni nu este afectat direct, ne ranim singuri si
producem amaraciune Celui care ne-a creat. Nu exista pacate
nevatamatoare! – D.J.D.

Tu esti sortit, legat de alte vieti

Prin fapta sau cuvant de rau sau bine.

Pacatul tau, sa nu crezi niciodata

Ca el te va rani numai pe tine.” – D.J.D.

Pacatul unui singur om
adesea aduce tragedia in viata multora.

Painea zilnica

Modelul desavarsit

Calcati pe urmele mele, Intrucat si eu
calc pe urmele lui Cristos.” 1 Corinteni 11:1

Cand ne punem ancrederea in Cristos pentru a fi mantuiti, pri-
mim o nou viata si un nou destin. Inaintea lui Dumnezeu
suntem imbracati in neprihanirea desavarsita a Iui Cristos. Totusi
in viata noastra de zi cu zi, a invata sa calcam pe urmele lui Cristos
cere timp. Daca ne atintim privirile asupra Lui si umblam in
ascultare de vointa Sa, devenim din ce in ce mai asemanatori cu El
si aducem onoare si glorie numelui Sau.

In cartea sa „Cum sa incepi viata crestina”, George Sweeting ne
relateaza aceasta povestire: ” Intr-un oras italian exista o statuie a
unei fete din Grecia cu o fata frumoasa, un trup plin de gratie, si
o expresie nobila. Intr-o zi,o fata saraca de la tara s-a oprit in fata
statuii. A stat multa vreme admirand-o, dupa care s-a dus acasa s-a
spalat pe fata si si-a pieptanat parul. A doua zi s-a dus din nou in
fata statuii admirand-o indelung, dupa care s-a dus iarsi acasa. De
data aceasta si-a carpit hainele zdrentuite. Zi de zi fata se schimba
treptat, fiinta ei devenea din ce in ce mai gratioasa si fata ei capata
trasaturi tot mai alese, pana cand, in mare masura, infatisarea ei
reflecta faimoasa statuie. A fost transformata in infatisare!” Sweet-
ing comenteaza: „Tot la fel, omul spiritual trebuie in fiecare zi sa
caute sa se potriveasca cu chipul desavarsit al Domnului si Man-
tuitorului nostru Isus Cristos”.

In timpul cat a fost pe pamant, Domnul nostru S-a aratat umil,
iubitor, plin de rabdare, iertator, plin de spirit de sacrificiu, milos,
supus, ascultator, curajos si sfant. Nu e de mirare ca Pavel a spus
ca el calca pe urmele lui Cristos. Domnul este modelul nostru
desavarsit.- R.W.D.

Sa fiu ca El sfant si fara de pacat,

Cu duhul bland si cugetul curat.

Mai mult ca Isus zilnic sunt

Umplut de Duhul Lui cel Sfant. – Ellsworth

Copiii lui Dumnezeu ar trebui sa fie recunoscuti

dupa o asemanare tot mai mare

cu Tatal lor ceresc

Painea zilnica

Doamne, Tată…

Doamne, Tată, întinde-ți mâna, vindecă acest pământ,
Toarnă Doamne îndurare din tronul Tău curat curat și sfânt,

Iartă-l Doamne, e tărână, Tu ești tot, Tu ești Eternul,
Cu binecuvântata-ți mână, scapă-l Sfinte de infernul

Ce îl prevestește zarea, șoptind: priviți bine ascultați,
De ce nu apare întrebarea: încotro pământeni-frați?

Deschide ochi, urechi și inimi, schimbă direcții, Tu, Salvare,
Jertfita-I Unicul Tău Fiu, pentru a lui eliberare!

Toarnă Doarme îndurare, binecuvantă-l, Tu, Stăpâne,
Scapă-l din foc și din pierzare, cum ieri și azi, la fel și mâîne,

Înălțată-ți fie vrednicia, Cale, Adevăr și Viață,
Până-n Zorii veșniciei și-n veșnic noua Dimineață!

Lidia Cojocaru 

„El este Tatal meu”

Text: Matei 6:9-15                                    

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti in ceruril Sfinţească-se numele Tău…„Matei 6:9

Se spune că unul din împăraţii romani conducea o paradă pe străzile capitalei imperiului, sărbătorind o victorie. Soldaţii legiunilor imperiale, înalţi şi puternici, erau înşiraţi de-a lungul rutei, ţinand mulţimile entuziasmate. Într-un anumit loc, de-a lungul drumului, era o platformă pe care stătea familia imperială. In momentul cand cezarul s-a apropiat, fiul său cel mai mic, un băieţel de caţiva anişori, a sărit jos de pe platformă şi a zbughit-o prin mulţime încercand să ajungă la el. „Nu poţi face aşa ceva”, a spus unul din soldaţii de gardă care l-a înşfăcat pe copil. „Nu ştii cine este în carul de luptă? Este chiar cezarul!” Copilul i-a răspuns repede: „Poate că el e cezarul tău, dar el e tatăl meu!”


Toţi credincioşii se pot apropia de Dumnezeu cu aceeaşi încredere şi intimitate. De fapt, creştinii sunt singurii oameni care au dreptul să I se adreseze lui Dumnezeu ca Tată. Deşi toţi oamenii îşi au viaţa din El şi sunt creaturile Sale (Fapte 17:29), ei nu pot să-L numească Dumnezeu Tată pană ce nu sunt născuţi din nou şi devin astfel membrii familiei Sale prin credinţa în Cristos (Galateni 3:26). Totuşi, nu trebuie să devenim prea familiali cu Dumnezeu. Ideea că El este un tătic cosmic uriaş care trage cu ochiul atunci cand păcătuim, este un sacrilegiu. Dumnezeu este sfant, atotputernic şi atotştiutor. Dragostea noastră pentru El trebuie să fie exprimată de fiecare dată cu reverenţă şi respect. Data viitoare cand te vei ruga, linişteşte-ţi inima cu minunatul gand că vii în prezenţa Dumnezeului atotputernic şi poţi spune: „Eşti Tatăl meu.”

La Tronul Alb se strang sfielnic
Voivozi de foc din Empireu,
Şi heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpan Atotputernic
E Tatăl meu! ” – C. Ioanid

Nu poţi să-L numeşti pe Dumnezeu Tatăl tău, pană nu-L numeşti pe Cristos Mantuitorul tău

Painea zilnica