Căci un Copil ni s-a născut

Căci un Copil ni s-a născut, din cer un Fiu sfânt ni s-a dat
Acel fără de început, jos printre oameni S-a întrupat.
N-avea sclipiri și strălucire, nimic din ce izbea privirea
Nici frumusețe spre uimire, dar El era Nemărginirea.

O, din ce tainică iubire, în ieslea rece ai coborât
S-aduci la muritori trăire, din sfârșit veșnic început.
Ce-adânc vorbește crucea sfântă, ce măreție-n ea cuprinde
Desface-n inimi pace adâncă și foc de cer în ele aprinde.

E graiul ce-nțeleg și surzii, lumina ce şi orbii-o văd
E limba ce-o vorbesc și muții, puterea ce şi slabii o pot.
E prea adâncă adâncimea iubirii ce din fir de stele
Veni să-mbrace umilința în cea mai măreață putere.

Ce bunătate necuprinsă de gând de om din lut creat
O dragoste de om neatinsă cu mintea-i, Tatăl ne-a arătat!
Să ne numim copii și suntem, nu prin puterea omenească
Ci prin Isus ce viu e astăzi, prin a Lui dragoste măiastră.

Ce vom fi nu am văzut încă dar știm c-atunci ca El vom fi
Rămânem neclintiți pe Stâncă, ea dainuieşte de vecii.
Noi Îl iubim pentru că El până la capăt ne-a iubit
A înviat și nouă viață din viața Lui ne-a dăruit.

A împăcat lumea cu Sine făcând prin Sângele Lui pace
Prințul Păcii în inimi vine și altar din ele-n cruce face
Iată, Cel Atotputernic un Salvator ne-a ridicat
Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Dumnezeu Preaînalt.

Gabriela Bucur 

Chiar daca…

Pana cand voi striga catre Tine plangand
Fara sa ma asculti, o, Doamne, pana cand?
Pentru ce ma lasi nelegiuirea s-o vad,
Asuprire, si certuri, si-atata prapad?
Cel rau biruieste pe cel neprihanit,
Pentru ce taci, Doamne, cand e nedreptatit?

Nu esti Tu din vesnicie, Sfant Dumnezeu,
Adapostul si Stanca si sprijinul meu?
Tu ai ochi prea curati raul ca sa-l privesti,
Nelegiuirea nu poti sa n-o pedepsesti;
Cum poti, Doamne, privi pe cei rai si misei
Mancand pe cei mai neprihaniti decat ei?

Doamne, Tu mi-ai dat raspuns la plangerea mea,
Ce-ai hotarat, negresit se va intampla;
Tu-mparatesti pe tronul Tau din vesnicii,
Se ingrozeste lumea de-a Tale urgii,
Dar, in oricare imprejurare ar fi,
Cel neprihanit prin credinta va trai.

Caci chiar daca smochinul nu va inflori,
Vita si maslinul daca nu vor rodi,
Chiar daca in staule nu vor mai fi oi
Si chiar daca in grajduri nu vor mai fi boi,
In Tine totdeauna ma voi bucura,
Caci esti taria si esti mantuirea mea.

Anca Winter 

5 Septembrie

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului.” Psalmi 120:5

În calitate de creştin, trebuie să locuieşti într-o lume rea, şi nu te ajută prea mult că strigi „vai de mine”. Isus nu s-a rugat să fii luat din lume, şi nu trebuie să-ţi doreşti nici tu un lucru pentru care El nu s-a rugat Este mult mai bine să înfrunţi greutăţile prin puterea Domnului, şi să-L slăveşti prin acest lucru. Duşmanul este întotdeauna gata să detecteze falsitatea din purtarea ta; de aceea, fii sfânt. Aminteşte-ţi că ochii tuturor sunt asupra ta, şi că de la tine se aşteaptă mai mult decât de la ceilalţi. Luptă-te să nu dai nici o ocazie acuzaţiilor. Lasă ca bunătatea să fie singura greşeală pe care ei o descoperă în tine. Ca şi Daniel, sileşte-i să spună despre tine: „Nu vom găsi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui” (Daniel 6:5).

Caută să fii folositor şi consecvent Poate că îţi spui: „dacă aş fi într-o poziţie mai favorabilă, aş putea sluji mai bine cauza Domnului; de aici de unde sunt eu, nu pot face nici un bine”. Dar, cu cât mai rău este poporul din jurul tău, cu atât mai multă nevoie are de un exemplu bun. Dacă sunt , cocoşaţi, au nevoie de tine ca să-i îndrepţi. Dacă sunt perverşi, au nevoie să le întorci inimile mândre spre adevăr.

Unde poate să fie medicul, dacă nu în mijlocul bolnavilor? Unde îşi câştigă soldatul onoarea, dacă nu în focul luptei? Şi când oboseşti in lupta cu păcatul, aminteşte-ţi că toţi sfinţii au îndurat aceleaşi încercări. Ei nu au fost purtaţi la cer pe pat de flori, şi tu nu trebuie să te aştepţi să călătoreşti mai comod. Ei au trebuit să-şi primejduiască vietile până la moarte în locurile cele mai grele ale luptei, şi tu nu vei primi cununa până nu vei îndura totul, „ca un bun ostaş al lui Christos” (2 Timotei 2:3). De aceea, „vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă” (1 Corinteni 16:13).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Muntele cel Sfânt

Ai ridicat un steag, Isuse,
Ai fluierat peste pământ
Au alergat la Tine gloate,
Urcând pe Muntele cel Sfânt.

Căci Muntele se ‘nalță falnic
Printre ceilalți și printre văi
El e scăparea celor care
Ades se pierd pe multe căi.

Frumoasă înălțime este,
El bucură întreg pământ
Și este plin, plin de lumină
Căci e scăldat în Soare sfânt.

E-un Munte îmbrăcat cu slavă
Ce șade-n veșnici înălțimi
E o Cetate de scăpare
Pentru popor, pentru mulțimi.

Toți cei crescuți să poarte arma,
Cei antrenați ca ucigași
Din săbii își vor face pluguri
Arându-și câmpul blând, gingaș.

Nu vor mai învăța războiul
Nu vor mai purta sabia
Căci toți acei ce o vor scoate
Prădați și-uciși vor fi de ea.

Flămândul care locuiește
Pe Muntele Domnului sfânt
Belșug de hrană-acol’ găsește
Prin Duhul Sfânt și prin Cuvânt.

Toți orbii-și capătă vederea
Și șchiopii ‘ncep a alerga
Și-o flacără încins-ajunge
Chiar mucul ce-abia fumega.

Pe Muntele acesta mare
O Piatră șade căpătâi
Și pentru toți locuitorii
Odihnă, Doamne-n veci rămâi!

Ți-am auzit șuierătura
Cum ai suflat peste pământ
Ce har măreț, ce bucurie
Să urc pe Muntele cel Sfânt!

Camelia Stîngaciu

Porumbelul cel Sfânt

Trâmbițele sună, o poartă în cer,
Porumbelul Sfânt se – ndreaptă spre Israel:
-Aduc  mângâiere, apă vie, de sus,
Mireasă iubită, se va întoarce Isus!

Susură  izvorul un cântec de dor:
„-Am văzut Porumbelul dincolo de nor,”
M – a salutat cu multă iubire, de sus,
Aduc Mângâiere, Pace, de la Isus!”

Un vânt mângâie   ușor spicele de grâu,
Șoaptele lui seamănă cu valuri de râu:
-Acest Porumbel alb nu – i de aici, vine de sus,
Aduce balsam pentru răni, de la Isus!

Se leagănă iar în vânt   ramuri de măslin,
Căci ele simt venirea unui sol divin:
-Acest Porumbel alb vine dintr un sfânt loc,
Cu limbă îngerească, sfinte limbi de foc.

Strigă   mulțimea strânsă la Ierusalim:
-Este  o minune, este un sol divin!
Știu că e din cer, și eu cunosc vocea Sa,
„Vino Porumbel  Sfânt”, strigă inima mea!

 Arancutean Eliza

25 Aprilie

Scoală-te, iubito, si vino, frumoaso!” Cântarea Cântărilor 2:9

Aud vocea Prea Iubitului meu! El îmi vorbeşte chiar mie. Primăvara zâmbeşte pe pământ, şi El nu mă lasă să dorm spiritual când întreaga natură din jurul meu se scutură de asprimea iernii. El mă îndeamnă „scoală-te” şi bine face, fiindcă am zăcut destul printre câmpurile de maci ale lumii. El s-a sculat, şi trebuie să mă scol şi eu. De ce să nu mă despart de praf? De la iubirile, dorinţele, scopurile şi aspiraţiile mele josnice, trebuie să mă întorc spre el. El îmi spune „iubito” şi mă consideră frumoasă; acesta este un motiv în plus să mă scol. Dacă El mă înalţă şi crede că sunt frumoasă, cum aş putea să mai zăbovesc în corturile Chedarului şi să mă însoţesc în Continuare cu fiii oamenilor?

El îmi spune „vino”. Mă cheamă să mă îndepărtez de tot ce este egoist, înjositor, lumesc, păcătos; da, fiindcă religia lumii nu II recunoaşte şi nu respectă taina vieţii înalte, El mă cheamă. „Vino” nu este o chemare aspră, fiindcă ce ar putea să mă ţină legat de deşertăciunea lumii şi păcat? O Doamne, dacă aş putea aş veni, dar nu pot scăpa pe deplin de chemările lumii. Aş vrea, dacă este posibil să nu am nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru păcat. Tu m-ai chemat spunându-mi „vino”, şi aceasta este o chemare melodioasă. Să Vin la Tine înseamnă să mă întorc acasă din exil, să ajung la ţărm din mijlocul furtunii, să mă odihnesc după o trudă nesfârşită, să ajung pe culmea dorinţelor şi visurilor mele.

Dar Doamne, cum poate să se ridice o piatră, şi un bulgăre de pământ să se înalţe? O, ridică-mă; condu-mă. Harul Tău o poate face. Trimite Duhul Ţău să-mi aprindă inima cu foc sfânt, şi mă voi ridica până voi părăsi vechea viaţă, ca să pot veni spre Tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Focul Sfânt

Focul sfânt de la Rusalii, peste-apostoli s-a lăsat;
Dar nu s-a oprit acolo, ci, nicicând n-a încetat.
Limbi de foc s-au coborât, peste toti ce stăruiau;
Iar ei toti umpluți de Duhul, Pe Mesia-l lăudau.
Dar, nu s-au oprit acolo, Duh Profetic au primit;
Și mari taine de la Domnul, fiecare au rostit.

Tot așa și-n astă vreme, Domnul dă celui ce cere;
Și ma rog ca și tu astăzi, să primești acea putere.
Duhul Sfânt lucrează încă, la fel ca si in vechime;
El e-același, nu se schimbă, ci blocajul e în tine.
Ooo… de-ai rupe, lanțurile necredinței. .
Cel Ce-i Sfânt îți va-nmâna, cheile biruinței!

Vuietul de la Rusalii, lasă-L, Doamne tot mai des;
Și poporul să primească, Botez cu foc Dumnezeiesc.
Iar atunci când vei rosti, legiunilor să piară;
Ca de Pavel vor fugi, si cu groază se-nfioară
Intr-o lume-ncătușată, fii tu cel plin de putere;
Armă făurită Sfântă, ce va sta doar în veghere.

Lasă, Doamne, limbi de foc, peste cei ce se dedică;
Și prin dealuri si prin gropi, toți să fie fără frică.
O trezire ne dorim, însă… fără foc divin. .
Cerem Duhul, dar nu Daruri, și de-aceea pribegim. .
Oo. . ce vremuri, și ce chin. . Doar obstacole clădim. .
Toarnă, Tată a Ta putere, căci lumea se-nrautățește;
De nu se ridică-acum apostoli, lumea-n iad se adâncește.

Așteptați doar pe Enoh, împreună cu Ilie;
Ca să vină să trezească țara ce-i în adormire…
Însă, tu de ce aștepți? Tot om ești ca și Ei doi;
Doar că ei au fost în rugă, nu doar oameni, ci eroi.
Din doar două mari cuvinte, sunt descriși acești doi sfinți:
S-au Rugat, spune Scriptura, și în Cer au fost răpiți.

Ce aștepți? Ce zăbovești? Tot mai vrei să lenevești? ;
Cheamă azi puterea Sfântă, și oștirile Cerești!
Caută să capeți focul, plinătatea cea de Sus;
Și învinge goliații, prin Harul Sfânt ce ți-a fost pus.
Pregatește-te de luptă, stai în Carul lui Hristos;
Nimic nu-ți va sta-mpotrivă, deci, să nu privești în jos.

Cristian Dănăilă 

Drag Isus

Drag Isus te însoţesc
Cu nespusă bucurie
Doar Cu Tine pot să cresc
Să fiu sare, mărturie.

M-ai chemat; eram distrus
Jos de tot, în degradare
Dar, duios, Tu mi-ai propus
Darul de răscumpărare…

Şi-acceptându-l am pornit
Pe cărarea stabilită
Ziua când Te-am întâlnit
E, mereu, sărbătorită.

Când în har m-ai îmbrăcat
Am simţit fioru-Ţi dulce
Şi apoi m-ai înştiinţat
Că vom trece pe la cruce.

Te-am urmat, de-atunci, fidel
Fără murmur sau regrete
Şi mi-ai procurat inel,
Şi mi-ai dat cereşti reţete.

Din Unire nu mai ies
Chiar de-ar fi să mă linşeze
Cei ce au doar interes
Piedici multe să creeze.

Chiar de m-ar ameninţa
Cu pedeapsa cea mai dură
Foarte clar aş înştiinţa
Că rămân lângă Scriptură.

Armonia dintre noi
Nimeni nu poate s-o rupă
Nici nemernicul puhoi,
Nici împestriţata trupă…

Ci-ancoraţi în Legământ
Mergem către Nemurire
Însoţiţi de neamul sfânt
Dornic de neprihănire

George Cornici

Iubirea ne-nsoțește

Iubirea ne-nsoțește
Și în aprins cuptor
Ea nu ne părăsește
Și nu se ofilește
Și naște sfânt fior.

Ea e cu noi întruna
Oriunde-am fi, oricând
Poate-nfrunta furtuna
Ne-aduce-n dar cununa
O auzim cântând.

Pe drumul suferinței
Ne-aduce mângâieri
În starea neputinței
Mai dă avânt voinței
Fără întârzieri.

EA singuri nu ne lasă
Pe drum să pribegim
Ce mult, ce mult îi pasă!
Venind la noi în casă
Cântăm și o cinstim.

Cu noi în părtășie
Se bucură nespus
Cu multă duioșie
Ne spune, ne descrie
Cum e acolo Sus.

Iubirea ne-nsoțește
În ceasul cel mai greu
Când încercarea crește
Ea ne adăpostește,
Ne-aduce un trofeu.

Zadarnic vor dușmanii
Să nu mai fim cu ea
Oricâte-ar fi strădanii
Puterea lor, sau banii
Nu vor putea s-o ia.

O, Dragoste sublimă
În veci cu noi vei fi!
Spre Patria-n Lumină
Cu pacea ei deplină
Cu Tine vom sui.

George Cornici

Stapanul casei

4 noiembrie

Text: Efeseni 5:15-21

„…trupul vostru este templul Duhului Sfant.

 1 Corinteni 6:19

De cata caldura ospitaliera m-am bucurat stand in casele unor
crestinii. Odata cu primirea plina de gratie, de obicei, a venit
cheia de la usa din fata si invitatia de-a fi „stapanul casei”. Mi se
spunea ca biroul este gata pentru a-l putea folosi, frigiderul nu are
lacat, si confortul din camera de zi este la dispozitia mea. Intreaga
casa imi era deschisa.

Totusi, in unele case, primirea a fost diferita. Am fost salutat
cordial, dar simteam ca trebuie sa-mi restrang activitatile la una
sau doua camere. Acest lucru imi aminteste de primirea calda pe
care o fac unii crestini Duhului Sfant, care locuieste in ei. In loc
sa-L lase sa conduca El casa, ei din unele incaperi numai pentru ei.
Dar daca Il lasam pe Duhul Sfant sa ocupe orice coltisor din
„templul” nostru, El ne da putere sa traim victoriosi si plini de
bucurie.

F.B. Meyer a descoperit ca prin faptul ca si-a deschis intreaga
viata pentru Duhul Sfant, a reusit sa se elibereze de un pacat pe
care nu-l putea birui. Dupa o indelungata batalie cu acel pacat, a
ingenuncheat langa patul lui, cu mainile deschise, intinse in fata, si
s-a rugat: „Doamne, iata aici ai cheile vietii mele. Ia-le si deschide
orice usa. Ocupa orice camera! Fa-ma sa doresc sa ocupi orice
incapere si elibereaza-ma de orice pacat ascuns”. De indata ce a
dat Duhului Sfant acces liber in viata sa, pacatul a fost infrant.

Ai lasat tu ca Duhul Sfant sa ia cheile tuturor incaperilor vietii
tale? Daca vrei sa ai victorii, trebuie sa-L lasi sa fie „stapanul casei”.

– P.R.V.

Tot lui Isus ii predau,

Ii dau totul bucuros.

II iubesc si pururi vreau

Sa traiesc pentru Cristos.” – Van de Venter

Da-i totul lui Cristos;
El S-a dat cu totul pentru tine.

Painea zilnica