19 Aprilie

Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos.” Matei 27:51

Sfâşierea unei perdele atât de groase nu a fost un lucru neînsemnat. Nu a fost intenţionat ca o demonstraţie a puterii, ci ca o lecţie pentru noi. Vechea lege ceremonială a fost luată, sfâşiată ca o haină veche şi pusă deoparte. Odată cu moartea lui Isus au luat sfârşit toate jertfele, fiindcă toate s-au împlinit prin El; de aceea, locul prezentării lor a fost marcat cu un semn evident al destrămării. Perdeaua sfâşiată dezvăluia toate lucrurile ascunse ale vechii rânduieli: chivotul legământului putea fi văzut acum, şi slava lui Dumnezeu nu mai locuia acolo.

Prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu ne este descoperit clar, fiindcă El nu a fost „ca Moise, care îşi punea o mahramă peste faţă” (2 Corinteni 3:13). Viaţa şi nemurirea sunt aduse acum la lumină, şi lucrurile care au fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii sunt descoperite acum în El. Ceremonia anuală a ispăşirii a fost desfiinţată. Sângele ispăşitor, care stropea în fiecare an perdeaua, era oferita cum o dată pentru totdeauna de Marele Preot şi, de aceea, locul ritualului simbolic era desfiinţat. Nu mai era nevoie de sângele taurilor şi berbecilor, fiindcă Isus stropise perdeaua cu propriul sânge. De acum înainte, accesul la Dumnezeu era îngăduit ca un privilegiu pentru orice credincios.

Nu mai este o deschizătură îngustă prin care să putem privi spre tronul milei, fiindcă perdeaua este sfâşiată de sus până jos. Putem să ne înfăţişăm cu îndrăzneală în faţa tronului harului (Evrei 4:16). Ar fi o greşeală să spunem că deschiderea aceasta minunată a Sfintei Sfintelor a fost o umbră a deschiderii porţilor spre Paradis pentru toţi sfinţii prin virtutea patimilor? Domnul nostru muribund are cheia cerului; El o deschide şi nimeni nu o poate închide. Să intrăm cu El în locurile cereşti şi să ne aşezăm lîngă El până când duşmanul nostru va fi înfrânt.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Te-aștept

Te-aștept cum aștept primăvara,
Umbrită de-un nor pământiu,
Coboară a Cerului scara,
Mai umple-mi cu har călimara,
Fă-mi apele dulci ca la Mara,
Mă iartă de gândul pustiu!

Te-aștept cum aștept primăvara
Cu lut năclăit de-ndoieli,
Atârnă tăcută chitara…
Mai umple-mi cu vise cămara,
În sfeșnic mai vie fă-mi para,
Mă iartă de am șovăieli!

Te-aștept cum aștept primăvăra,
Pe Tine-al meu Soare etern!
Salcâmii își scutură floarea,
Finicii acopăr cărarea,
Mai vino, fă-Ți iarăși intrarea,
În calea Ta inima-aștern!

Olivia Pocol 

Leacul Sfânt

„Da, El te scapa de latul vânătorului” Psalmi 91/3

Zboară  turturele pe – a cerului câmpii,
Când răsare speranța dinspre veșnicii,
Își cântă turturica a ei poveste:
„-Doamne, Tu ești Pacea mea, a mea nădejde!

În lațul vânătorului când am căzut,
Sub frunza deznădejdii, mult timp am zăcut,
Dar o mână duioasă, ca cea de mamă,
M – a eliberat și m – a dus spre casă.

Avea privirea blândă, și zâmbet duios,
Mi – a spus că se numește Isus Cristos,
De atunci, zbor spre soare, în dimineață:
Slăvit să  fie Cel ce mi – a dat viață!

Într-o zi, a mea pereche zăcea pe jos,
Cu aripa  frântă, în praful păcătos,
L- am târât din greu spre Dealul Golgota,
Și am strigat tare”Isus nu mă uita!”

Picături de sânge din trupul lui Cristos,
Au vindecat aripa celui păcătos,
Îndură – te, Doamne, de a mea turturea,
Să poată să – ți cânte Ție Aleluia!

Să zburam spre  soare, și veșnice câmpii,
Să fim mândri de Tine, să ne numim fii,
Că ne – ai eliberat din lațul păcătos,
Sângele Tău ne face fii ai lui Cristos.”

Azi, două   turturele zboară  pe   câmpii,
În inimă au pace, flori din vesnicii,
Slavă  Ție, Doamne, zboară cel păcătos,
Leac Sfânt este Sângele lui Isus Cristos!

Arancutean Eliza 

15 Februarie

A Lui să fie slava, acum si în ziua veşniciei.” 2 Petru 3:18

Cerul va răsuna de slava lui Isus. Veşnicia îşi va număra anii nesfârşiţi, şi în tot acest timp slava va fi „a Lui”. Nu este El „preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 5:6)? A Lui să fie slava”. Nu este El Rege veşnic? „Împăratul împăraţilor, şi Domnul domnilor” (1 Timotei 6:15), „Părinte al veşniciilor” (Isaia 9:6)? A Lui să fie slava… în ziua veşniciei. ” Slava Lui nu va înceta niciodată. Ce a fost cumpărat cu sânge merită să dureze o Veşnicie. Slava Crucii nu va pieri niciodată; lumina mormântului gol şi a învierii nu se va stinge.

O Isuse, fii slăvit în veci! Cât timp va dura veşnicia — cât timp va exista tronul Tatălui — în Veac de veac, a Ta să fie slava. Credinciosule, aştepţi timpul în care II vei slăvi împreună cu îngerii, dar acum II slăveşti? Cuvintele apostolului sunt: „A Lui să fie slava, acum şi în ziua Veşniciei”. Nu vrei să-L slăveşti şi tu azi? Doamne, ajută-mă să te slăvesc. Sunt sărac; ajută-mă să te slăvesc prin recunoştinţa mea. Sunt bolnav; ajută-mă să Te slăvesc prin răbdarea mea. Am daruri; ajută-mă să te preamăresc întrebuinţându-le în slujba Ta. Am timp, Doamne; ajută-mă să-l răscumpăr, ca să te pot sluji.

Am o inimă, Doamne; ajută-mă să simt dragostea Ta şi să ard din iubire pentru Tine. Am înţelepciune, Doamne; ajută-mă să gândesc la Tine şi pentru Tine. M-ai adus în lumea aceasta cu un scop, Doamne; arată-mi care este, şi ajută-mă să-l împlinesc în viaţa mea. Nu pot să fac multe, dar asemeni văduvei care şi-a pus ultimii bănuţi pe altar, îmi aduc timpul pe altarul veşniciei Tale, Doamne, Sunt al Tău în întregime. Ia-mă, şi ajută-mă să Te slăvesc acum în tot ce fac, prin tot ce spun şi cu tot ce am.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cum să uit?

Cum să uit? Nu pot uita
Salvarea minunată
‘Naintea Ta voi sta
Iubit Stăpân și Tată.

Din întuneric dens
M-ai scos să văd Lumina
Căci m-ai iubit intens,
Mi-ai îngrijit grădina.

Frumoasele-amintiri
Le voi păstra-n gândire
Îmi dau însuflețiri
Și dor de Nemurire.

Nu pot să uit, nu pot
Atunci cum m-ai tratat
Și cum dintr-un complot
La Tine m-ai luat.

Mereu îmi amintesc
Cum calea-mi luminezi
Spre-un Plai nepământesc
Și cum mă-nseninezi.

Cum să uit când Cerul
(Care Îți aparține)
Zilnic îmi dă reperul
Să stau în stări divine.

În minte și-n simțire
Trăiesc evenimente
De viață cu slujire
Și sfinte tratamente.

Cum să uit chemarea
La har venit de Sus?
Îndepărtez uitarea
Și stau lângă Isus.

George Cornici

17 Ianuarie

Apoi m-am uitat, si iată că Mielul stătea pe muntele Sionului.” Apocalipsa 14:1

Apostolul Ioan a avut privilegiul să privească dincolo de porţile cerului, şi îşi începe descrierea cu „apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Aceasta arată că obiectivul principal al contemplării sale cereşti era „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Nimic altceva nu atrage atât de mult atenţia apostolului ca persoana Fiinţei divine, care ne-a răscumpărat cu sângele Său. El este tema imnurilor cântate de sfinţi şi de corurile îngereşti.

Creştini, aceasta este şi bucuria voastră; v-aţi uitat, şi aţi văzut Mielul. Printre lacrimi, ochii voştri au văzut cum Mielul v-a şters păcatele. Bucuraţi-vă, aşadar. Peste puţin, când lacrimile vă vor fi şterse, II veţi vedea pe Mielul lui Dumnezeu pe tronul măririi. Bucuria inimilor voastre se află în tovărăşia zilnică cu Isus. Veţi avea parte de o şi mai mare bucurie în ceruri. Vă veţi bucura de prezenţa Sa. Veţi locui cu El pentru totdeauna. „Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Mielul acesta este întreg cerul, fiindcă, aşa cum spunea Rutherford, „Mielul şi Christos sunt unul şi acelaşi lucru”.

Să fii cu Christos înseamnă să fii în cer, şi să fii în cer înseamnă să fii cu Christos. Un prizonier al Domnului a scris într-una din minunatele sale scrisori „O, Domnul meu Isus Christos, dacă aş fi în cer fără tine, m-aş simţi ca în iad; şi dacă aş fi în iad, şi Te-aş avea cu mine, aş crede că sunt în cer, fiindcă Tu eşti tot cerul de care am nevoie. ” Este adevărat, nu-i aşa? Creştini, sufletul vostru nu spune acelaşi lucru?

Nici harpele şi nici cântarea
Nu pot aduce cerul jos,
Fără lumina şi-arătarea
Divinului Isus Christos.

Tot ce ne trebuie ca să fim binecuvântaţi pe deplin este „să fim cu Christos” (Filipeni 1:23).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Azi, vi s-a născut un Fiu

Azi, vi s-a născut un Fiu
( Mat. 1:21, Fapt. Ap. 4:12 )

Din tărâmul viselor mele, văd o rază coborând lin, așa ușor,
Privind la Cerul înstelat, nu zăresc în priviri, nicio zăranie de nor
Privesc nedumerit în sus, apare pe Cer, un drum tare luminos,
Zăresc un Betleem, departe-n zări, pe Maria, naște pe Hristos!

Văd freamăt mare, departe-n orizont, încărcat de Lumină și foc,
Uimit, văd copleșit de Lumină lucitoare, ce se petrece, nu-i un joc,
E profeția ce anunță, de milenii trecute, va veni, un Preasfânt Miel,
Iată, în Betleem, se naște Pruncul, Prințul Cerului, Veșnic Emanuel.

E frig, în ieslea cu paie, doar suflarea vitelor, încălzind-o un pic,
Se îngrijește mama cu milă de Prunc, scutece, fașe, neavând nimic,
Cele trebuincioase, înfășând Pruncul Sfânt, un suflet blând, firav
Dar știe că, Tatăl Preasfânt, din Ceruri, veghează la Fiul Său, drag!

Pe bolta Cerească, o stea strălucitoare, magii o urmează privind,
Se va împlini Scriptura, un Prunc Isus, va veni, așa cum s-a profețit,
Magii din Răsărit, aducând aur, smirnă și tămâie, Pruncului Isus,
Ca Har minunat! Închinându-se Lui, Împăratului Veșnic, venit de Sus!

Vestea Bună, în uliți, bordeie și case mari, se aude colindul răsunând,
Răsună Cântarea Sfântă, s-a născut Isus, glasul îngerilor trâmbițând,
Ce mare Har, din Slava Cerească, părăsind Cerul, pentru noi, pe pământ,
Să ne șteargă vina omenească, să fim curați, îmbrăcați în Duhul Sfânt.

Această minune dumnezeiască, luând trup de Om, pe acest pământ,
În El, găsești dragostea adevărată, celor care cred în El, fiind Preasfânt,
Cântați voi popoare, dați-I Slavă, azi, vi s-a născut, un Fiu, pe vecie,
Pruncul de azi născut, primește-L în inima ta, pentru a Lui, Împărăție!

Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus, să nu fie una pământească, ci să se nască în lăuntrul nostru, să fim, plini de Dumnezeu.

Stelian Ciobanu

Pregătește-ti Ieslea inimii !

„căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este printre voi”
Luca 17

Când  clipesc stele pe ale cerului căi,
Inima vrea să zboare peste munți și văi,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
”-Vino, Eu ţi-am deschis calea drept spre Isus! ”

Începe să cânte și vântul cel duios,
Cu o  voce caldă, ca vocea lui Cristos,
Cântând din harfă, cu iubire cerească,
Fulgii albi de nea încep să -mi vorbească:

-„Nu trebuie să zbori peste munte, mare,
Domnul e aproape, nu-i în depărtare,
Să primești și tu vestea cu bucurie,
Fii sărac în duh, fii păstor de câmpie!

In inima ta, există un loc prea sfânt,
Unde pământul întâlnește cerul sfânt,
Aprinde focul, veghează, căci, într-o zi,
Va sosi un înger trimis din veșnicii!

În inima ta, există un loc binecuvântat,
Cerul și pământul aici s-au cununat,
Coboară și  stai în genunchi, în Ieslea  ta:
-„Doamne, așa cum sunt vin în fața ta!”

Pregătește-ți Ieslea, scoate spinii din ea,
Și presar-o cu flori dulci de nu – mă-uita,
Stai în genunchi, în fața Pruncului Isus,
Cântă ”Aleluia” cu îngerii de sus!

Inima vrea să zboare peste munte și vale,
Să fiu aproape de a Domnului cale,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
-”Vino, căci te așteaptă, în Iesle, Isus! ”

Arancutean Eliza 

Numai Dragostea-Ți supremă

Cât de mare e iubirea, arătată pe calvar,
Ea e plină de speranță și e fără de hotar.
Numai Dragostea-Ți supremă, m-a atras la pieptul Tău,
Inima mea-Ți mulțumește, Fiule de Dumnezeu.

Cerul, marea și pământul, laudă numele Tău,
Florile de pe câmpie, știu că au un Dumnezeu.
Tot ce are azi suflare, tot ce mișcă pe pământ,
Îți aduce osanale, cântă numele Tău Sfânt.

Galaxii și mii de stele, toate cântă într-un cor,
Și slăvesc a Ta putere Sfânt și mare Creator.
Universu-ntreg tresaltă la cuvântul Tău cel Sfânt,
Și iubirea Ta se simte și în cer și pe pământ.

Binecuvântat să-Ți fie, numele Tău, Adonai!
Că în marea Ta iubire, pace sfântă Tu, ne dai.
Și în mila Ta măreață, ne iubești și ne mângâi,
Și-n iubirea Ta de Tată, călăuză ne rămâi.

Nichifor Nicu

Nu vă temeți

Nu vă temeți de acei
Care pot ucide trupul,
Ei răcnesc ca niște lei,
Vor să înspăimânte lutul.

Dar nu au nici o putere
Peste suflet, peste trup,
Se învârt ca niște hiene,
Că-s conduși de belzebut.

Dacă asculți urletul lor
Ți se clatină piciorul,
Te-ngrozești de viitor,
Uiți că Isus ți-e Păstorul.

„Nu te teme, nu te teme!”
Așa scrie în Cuvânt!
Ești păzit în orice vreme
De puterea Acelui Sfânt.

Nu te-atinge niciun rău
Cât ești cu Hristos de mână,
Ei sunt praf, El, Dumnezeu,
Ceru-ntreg I se închină.

Scaldă-ți, frate drag, privirea,
Zi și noapte în Cuvânt.
Doar la Domnu-i izbăvirea
Să ai pace orișicând.

Omul astăzi amenință,
Mâine-i coborât sub glie.
Așa-s toți, un nor de ceață,
Sortiți la chin pentru vecie.

Domnul nostru sfânt rămâne,
Credincios pân’ la sfârșit.
Nu-i ca omul care spune
Da, apoi… s-a răzgândit.

Nu vă temeți niciodată
De acei cari’ pot ucide
Trupu-acesta, ce odată
Țărâna îl va înghite.

Teme-te numai de Domnul
Și de tot ce e păcat,
Singurul ce-are putere
Peste viață, rai și iad.

Dumnezeu în veci rămâne!
Domnitorii vin și pleacă
Pentru sufletul din tine
Se dă lupta-nverșunată.

Nu lăsa ca duhul fricii
Să te scoată din cadență,
Stai în părtășii cu sfinții
Să ai pace în permanență.

Căci afară sunt fricoșii
Ce-au dat dosul bătăliei,
Ei rămân cu păcătoșii
Ca să bea cupa mâniei.

Nu vă temeți de acei
Care pot ucide trupul,
Sus drapelul frații mei,
Curând vom sfredeli văzduhul!

Iany Laurenciuc