Aş vrea să zbor

Pe aripi de nor, aş vrea să zbor, în Cerul mult râvnit
Să plutesc grăbit spre locaşul meu iubit
Să zbor printre stele, în nori de puf, spre veşnicie
Părăsind pământul acesta, pentru frumoasa Împărăţie.

Aş vrea să urc pe scări de nor, până-n patria de sus
Copleşit de slavă, când se va arăta Domnul Isus,
Înfrăţit cu norul, vom zbura spre Împărăţie
Oare, ce-Ţi voi da de mulţumire? Să am viaţă în veşnicie!

Aş vrea să mă ridic în zbor, de pe pământul blestemat
Să plutesc ca un puf de păpădie, purtat în lung şi lat
Privirea, să-mi fie aţintită, spre Cerurile de sus
Spre tărâmul sfânt, în veşnicie, cu Domnul meu Isus.

În zborul spre Împărăţie, aş vrea să fiu mireasa Lui aleasă
Să-I ascult glasul blând: Vino la Mine, acasă
Eşti frumoasă de tot iubito, fără zbârcitură şi fără tină
Eşti aleasa dintre fecioare, pură şi fără vină.

Aş vrea să zbor la tărâmul sfânt, să văd a lui splendoare
Cum va arăta Cerul infinit, în ziua cea mare?
Aş vrea să am pacea cerească, bucuria în Duhul Sfânt
Să fiu cuprins de dragostea divină, neaflată pe pământ.

De vrei să zbori pe nori, spre patria de sus
Sfinţeşte-te mereu, vorbeşte în rugăciune, cu Domnul Isus
El, te va stiga pe nume, să-ţi dea viaţa pentru veşnicie
Să moşteneşti Cerul sfânt, în a Lui Împărăţie.

Ciobanu Stelian.

Reclame

Când razele de soare

Când razele de soare ușor îmi bat în geam,
Privesc cu drag spre ceruri și fericit exclam:
O, Doamne, slavă Ție a toate Creator,
Mă-nchin îți dau onoare, ești Domnul domnilor.

Și florile din glastră cu-a lor parfum sublim,
Te laudă Doamne mare, căci meriți pe deplin.
Totul e plin de viață, frumos, viu colorat,
Slăvit să fii o Doamne, e așa de minunat.

Privesc departe-n zare și văd cerul senin,
Culoarea lui mă face, doar Ție să mă-nchin.
Și asta fac, o, Doamne, doar Ție-Ți mulțumesc,
Mă-nchin și-Ți dau onoare și sincer Te slăvesc.

Văd fluturii cum zboară, și-n valsul lor ușor,
Te laudă Doamne mare, măreț, sfânt Creator.
Covor de iarbă verde cu firul mătăsos,
Pe el flori colorate, Doamne… cât de frumos!

Frumoasă e natura, sublim tot ce-ai creat,
Și pentru toate Doamne, fii binecuvântat.
Ești unic în lucrare, măreț ești Dumnezeu,
Te laud, îți dau onoare, slăvesc Numele Tău.

Ica Drăgoi

Cu ochii sufletului

Deseori, privesc cerul  înalt, în noapte,
Văd stele zâmbind, păsări, aud și șoapte,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd  Râul de Iubire a lui Dumnezeu!

Privesc  spre miazănoapte, stelele clipesc,
Galaxii minunate, ochii, îmi uimesc,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd un Porumbel alb venind din empireu.

-„Vino, Porumbel, cu pene  de lumină!
Adu haine albe pentru lut și tină!
Pană albă din aripa Ta de lumini,
Și un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi!

Adu și o ramură verde de măslin!
Pecetea de Pace a Tatălui divin,
Scânteie de foc din Făclia Iubirii,
Și un dor nestins de Țărmul Nemuririi!

Toarnă  ulei în candela mea  cerească!
Fereastra sufletului meu să crească,
Să văd   mereu albastrele Tale câmpii,
Să aud corul de îngeri din veșnicii!”

O aripă de lumină mă atinge,
Aprinde mucul ce aproape se stinge,
Deschide  larg fereastra sufletului meu,
Să coboare limbi de foc de la Dumnezeu!

Simt un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi,
Poposesc și eu în corul de lumini,
Cântă a mea harfă cu îngerii de sus;
„-Slavă Ție, Doamne, al meu Cristos Isus!”

Arancutean Eliza 

Un loc pe stanca

Referințe
, , Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
Şi când va trece slava Mea, te voi pune în* crăpătura stâncii
şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.” EX 33:21,2

Aș vrea un loc pe stâncă lângă Tine,
Să treacă slava Ta pe unde-s eu…
Și lepădând ce-i rău și strâmb în mine,
Să mă desfăt în slava Ta mereu.

Aș vrea un loc mai luminat sub cruce,
Să-Ți văd pe Chip însemnele de chin
Și sufletu-mi năvalnic să-mi apuce
Pe calea crucii Tale mai deplin.

Aș vrea un loc la masă lângă Tine,
Să stau și eu de pieptul Tău lipit,
Iar pâinea frântă să hrănească-n mine,
Flămându-mi suflet slab și obosit.

Aș vrea un loc mai tainic în grădina
În care Te-ai rugat în nopți târzii,
Să-mi plâng sub cerul serii toată vina,
Până ce-așterni în mine iarăși zi.

Aș vrea un loc cât mai adânc în Tine,
De mine gol, de mine mai străin…
Prin slava Ta desparte-mă de mine
Și-așază-mă pe stâncă lângă Tin’.

Lauri de lumină

Psalmul 19

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui.”

Cerul povestește de slava lui Isus,
Învierea o vestesc stelele de sus,
Noaptea lasă  mesaj pe raze de lună;
-„Din cântări de slavă împletiți cunună!”

Lauri de lumină  coboară de sus,
Coroană de Rege, pentru Domnul Isus,
Buchet împletit din cerești osanale,
Flori de Mântuire răsar  pe cărare!

Picură rouă pe flori de primăvară,
Și raza lunii țese o pânză rară,
Lasă un mesaj voios zorilor, pe flori;
„Isus  Cristos, Domnul, a înviat în zori!”

Luceafărul de dimineață  apune,
Dar îi face Soarelui un semn, și spune;
-Grăbește-te și du vestea în Răsărit!
„”Isus Cristos, Lumina Lumii a sosit!””

Și briza mării  îmbrățișează palmieri,
Se unduie și dansează  voios cu ei;
Parfum aduce din albastrele câmpii;
„A înviat Isus, Domnul din veșnicii!”

Și ciocârlia se înalță spre soare,
Și cu  voioșie strigă spre popoare;
-Aud îngerii, în cer, cântând mai duios;
„Mărire, Mărire, lui Isus Cristos!”

Plin de păcate, pe drum, fac și eu un pas,
A sosit, în lume, al Mântuirii ceas,
Ce trezește cu voce suavă, fină;
„Dă-mi inima, și voi șterge a ta vină!”

Din  ochi, picură rouă de  Mântuire,
Iar Inima   țese  raze de iubire,
Lauri de lumină primesc și eu, de sus,
Coroană de Rege, pentru Domnul Isus!

Arancutean Eliza 

Se lasă așteptată primăvara…

Un rece vânt de iarnă se-ntețește
În întunericul stăpân peste oraș
În față și în suflet mă lovește,
Să îmi întoarcă șovăielnicii mei pași…

Unde e luna, unde e în astă noapte?
Oh, după norii gri iar s-a ascuns…
Și de acolo parcă-mi spune-n șoapte
Că stelele sunt triste și au plâns…

Merg înainte, să-nțeleg misterul
Ce pân’ acuma nu l-am deslușit
Dar, parcă zăvorât tace și cerul…
Pământul de mult timp a amuțit…

De ce mai zăbovesc? Mă-ntorc acasă!
Nu e chiar beznă, câmpu-i alb, totuși pustiu…
Ce frig e… însă-n casa mea frumoasă
E cald și bine, iar afară e târziu! …

Se lasă așteptată primăvara…
Zăpada albă-mi scârțâie sub pași,
Doar ea mi-arată unde e cărarea
În întuneric, înapoi către oraș…

Emanuel Hasan

Dorita primăvară

Apare soarele, timid,
Iar florile ce-i duceau dorul,
Petale vesele deschid
Și onorează Creatorul!

Iar primăvara ce-a venit,
Se infiltrează prin unghere,
Topind steluțele de-argint
Ce rămăseseră stinghere!

Sub cerul azuriu se strâng
Cocorii în procesiune,
Copacii umbre își rasfrâng
În ascendentă formațiune…

Se-adună în pârâuri apă
Zăpezi topite explorând,
Și-un strop de rouă mic, pe pleoapă
Redă iluzia că plâng…

Aș plânge dar, nu de tristețe,
Ci pentru că… a câta oară?
Admir atâta frumusețe,
Trăind o nouă primăvară!

Laura Minciună 

Steaua Iubirii

Evrei 10
” Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său… ”

Plânge cerul, vasul de lut se frânge,
În inima de mamă, sabie, sânge,
Sunetul sopharului cu greu se naşte;
-”La Golgota, e jertfit Mielul de Paşte! ”

Perdeaua de la Templu, ruptă de sus în jos,
Liberă-i intrarea, prin harul lui Cristos,
Stelele nu dansează pe cerul întins,
Doar Steaua Iubirii lui Isus nu s-a stins!

Stă ca o Făclie între cer şi Pământ,
Luminează noaptea şi drumul cel strâmt,
Candelă sfântă, pentru pasul păcătos;
-”Adam, ai primit lumină de la Cristos! ”

Numele lui Cristos este Stâlpul de foc,
Se dau la o parte heruvimii din loc,
Să intre în Eden Adam cel păcătos,
La raiul cel regăsit prin Isus Cristos!

Adam se întoarce la vechea Gradină,
La râul de smarald şi la apa cea lină,
Îngerii din ceruri strigã ”Mărire!
Sângele lui Isus face ispăşire! ”

Azi, cerul zâmbeşte, Lumina învinge,
Ispăşire face al lui Isus sânge,
Sopharul de seară îngâna duios;
-”Azi se dă mântuire prin Isus Cristos! ”

Floarea Iubirii îşi deschide bobocii,
Iar parfumul ceresc mângâie copacii,
Un Glas duios cheamă pe omul păcătos,
În Raiul regăsit prin Isus Cristos!

Arancutean Eliza  

Ce folos…?

Ce folos să ai de toate
Dacă Cerul ți-e străin,
Dacă n-ai eternitate
Cu Părintele divin?

Ce folos de viața, toată
Desprinsă de Creator?
Desigur, e-o mare moartă
Sau e un arid ogor.

Ce folos de bogăție
Dacă harul îl respingi?
Se-mplinește-o profeție:
Nu poți greul să-l învingi.

Ce folos de prietenia
Cu persoana din guvern
Dacă nu poți agonia
S-o alini cu-n gând etern?

Ce folos de frumusețea
Chipului cu ochi senini
Dacă tu-ți dai tinerețea
Unui crez ce naște spini?

Ce folos de traiul care
Nu-i cuprins de sfânt fior?
Nu ai vrea răscumpărare
O, sărmane călător?

CE FOLOS? De vei răspunde
Și vei merge spre Eden
Sfântul Duh te va pătrunde,
Te ca duce-n alt teren.

Dacă vrei cu El unire
Pune-ți viața pe altar
Căci folosul e-n slujire
Și în tot ce-nseamnă har.

George Cornici

Îmbrăţişează cerul

Din Cuvânt, din raza dulcii bucurii,
Ne-ai dat Iubirea sfåntă ca altoi,
Prin Har duhovnicesc să-mpleteşti în noi
Cumuni de biruinţă în pietre vii.

Primeşte mireasma cerului acum,
La Calvar a plâtit a ta iertare,
Mai este Har pentru fiecare
Şi mai poţi alege drumul drept şi bun!

Clepsidra vremii şi-a-nteţit socoata,
Împarte timpul în claie de fire,
Nu mai e mult şi Mirele vine
Şi-aduce cu El şi judecata!

Fii treaz, veghează să dăm năvală
La moştenirea ce ne-a pus-o în faţă!
Atât de iute s-apropie, s-arată
Ziua Domnului vine-n mare grabă!

Atunci, răpit în slavă al Tău popor
De oriunde ar fi, într-o clipită
Îmbrăťişează cerul prin Uşa deschisă
În adorare prin triumfalul zbor!

Maria Șopț