Calea cea nouă

” avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin** perdeaua dinăuntru,”Evrei10/20

Cerul își șterge ochii   cei înlăcrimați,
Norii grei, ca un vis urât, sunt scuturați
Soarele iese din odaia de nuntă:
„-Mărire, slavă, Doamne!”îngerii cântă.

Soarele se urcă în carul glorios,
Înfloresc copacii, a înviat Cristos,
El împarte o rază la bătrâni și copii:
„-S-a deschis o Ușă până în veșnicii!

Bucură-te, pământ, ce te-ai cutremurat,
Căci, azi, Isus Cristos din morți a înviat!
Bucurați -vă, neamuri, pustiu, și  mare,
Crucea lui Cristos putere mare are!

Închină- te, perdea, ruptă de sus în jos,
Tu ești drumul nou, pe aici, trece Cristos,
Tu ai fost cândva un zid de despărțire,
Acum, pot trece neamuri  cântând „Mărire!”

Bucură-te, perdea, ce te-ai rupt în două,
Un Preot Sfânt   intră spunând „Pace vouă!”
Tu ești  calea nouă, ce duce sus, spre Cer,
Tu ești stropită toată cu sânge de Miel!

Bucurați-vă, neamuri, intrați după El,
În Sfânta Sfintelor, urmați-L cu mult zel,
Liberă-i intrarea la Preotul de Sus,
Face ispășire sângele lui Isus!

Ștergeți lacrima, văduvă, și tu, orfan,
Cristos  înviat  luptă cu al tău dușman,
Bucură-te, bătrân, fără  apărare,
La Domnul tău Isus găsești alinare!

Nu plânge, Maria, Mormântul e pustiu,
Isus e Învierea, Isus este viu!
Ascultă-I glasul, când te strigă în zori,
Recunoaște- L ca Domn, și nu Învățător!”

Cerul  privește cu ochi albaștri, senini,
Prin perdea, e calea nouă, spre înălțimi,
Soarele iese din odaia de mire:
-„Domnului Isus să Îi cântăm „Mărire!”

Arancutean Eliza 

Cum pot sa ajut?

Text: 1 Samuel 30:7-10; 21-25

Partea trebuie să fie aceeaşi atat pentru cel ce s-a coborat pe câmpul de bătaie cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri: s-o împartă deopotrivă.” 1 Samuel 30:24

La ceremonia de sfinţire a unei mari catedrale din Milano, o fetiţă din mulţime a strigat: „Şi eu am ajutat la construcţie! Şi eu am ajutat să se construiască!” „Cum?” a întrebat unul din soldaţii de pază care se afla în apropiere. „Spune-mi ce ai făcut?” Fetiţa a răspuns: „Am adus pranzul pentru tăticu în timp ce lucra aici”. Avea dreptate. Deşi nu luase parte activă la construcţie, eforturile ei au contribuit la terminarea acelui edificiu minunat.


Cerul va fi plin de surprize. Printre ele, cred, va fi recunoaşterea eforturilor acelor credincioşi care L-au servit pe Domnul, necunoscuţi şi neapreciaţi de nimeni. Adeseori credem că cei angajaţi pe frontul conflictului spiritual cu cel rău vor primi mai mare răsplată de la Domnul decat ceilalţi. Dar toţi credincioşii care vor fi stat la locul în care i-a pus Domnul vor auzi vocea Lui, spunandu-le: „Bine rob bun şi credincios!”
In 1 Samuei 30:24, David a spus celor care au rămas la calabalacuri să împartă egal din prada de război cu cei care au fost în luptă. Acelaşi lucru este valabil şi în serviciul lui Cristos. Credincioşii, care din pricina bolilor sau a împrejurărilor nu pot să-L servească la fel ca alţii, dar care fac ceea ce pot, vor primi aceeaşi răsplată ca acei din prima linie a conflictului. Isus a spus că „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său… şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27). Astfel, chiar dacă suntem în valtoarea luptei, sau în spatele frontului, este o răsplată pentru fiecare din noi.  R.W.D.

„Orice slujbă pentru Mire
Va avea o răsplătire.
Faptele din bucurie
Vor rămane pe vecie.”   – D.J.D.

O faptă măruntă făcută în Numele lui Isus nu este o faptă măruntă

Painea zilnica

Din pricina Pastelor

Text: 1 Corinteni 15:1-20

Dar acum Cristos a înviat din morţi, parga celor adormiţi.” 1 Corinteni 15:20

Cristos a înviat! Ce mesaj schimbător de vieţi conţin aceste scurte cuvinte! Oamenii cărora le scria apostolul Pavel această epistolă ştiau acest lucru, dar unii din ei nu captaseră adevărul că prin învierea Sa, Cristos îi asigură pe toţi credincioşii Săi că vor învia şi ei în trup.
Acest adevăr a fost deosebit de mangaietor pentru o femeie, pe nume Frieda Barkman, după ce fiul ei adoptiv.Vernon, în varstă de 15 ani, a fost omorat într-un accident.
Temandu-se că va fi curand uitat de către cei mai mulţi din prietenii săi, ea a început să le scrie cu multă insistenţă, sperand ca în felul acesta, le va păstra vie memoria fiului ei. Apoi, deodată şi-a dat seama că ea n-are nevoie să mai facă aceasta. Vernon era încă viu. Nu îşi încetase existenţa. El se va întîlni din nou cu toţi prietenii lui. De unde ştia? Iată răspunsul ei: „Datorită Paştelui. Pentru că la ultima noastră rugăciune în familie, el s-a rugat: „Iţi mulţumesc, Doamne, Dumnezeule, că sunt copilul Tău”.


Rareori mă gîndesc la toţi bunicii mei, la unchi şi mătuşi şi la mulţi alţii ce au plecat din lumea aceasta. Cat de repede uităm noi! Cat de repede vom fi uitaţi, după ce-am plecat. Dar acesta nu este un lucru de care trebuie să ne îngrijorăm. Datorită Paştelui, ştim că noi, creştinii, ne vom întîlni din nou de partea cealaltă. In trupurile de slavă ne vom îmbrăţişa unii cu alţii din nou. Datorită Paştelor, orizontul este strălucitor! Viaţa poate părea deprimantă, dar nu este – nu pentru un copil al lui Dumnezeu! Datorită Paştelor, Cristos trăieşte, şi noi vom trăi.  – H.V.L.

Zburăm acum spre locul în care Cristos
Cu drag ne conduce spre cerul frumos.
Ca Isus trăi-vom învierii misterul;
A noastră e crucea, mormantul şi cerul. ”   – Wesley

învierea lui Cristos este mugurul promisiunii – învierea noastră este floarea împlinirii ei

Painea zilnica

Încrezându-ne în Tine…

Încrezându-ne în Tine
Am primit comori cerești
Și am biruit suspine
Și tendințe pământești.

Ești Stăpân ca nimeni altul
Nicicând nu ne-ai refuzat
Cei răi au pornit asaltul
Tu pe toți i-ai alungat.

Ne-ai făcut atâta bine
Cum o, cum să-Ți mulțumim?
Vom sta, veșnic, lângă Tine
Ne-odihnești când ostenim.

Brațul Tău ne-a scos din groapă
(Groapa grelei întristări)
Și a fost apoi agapă
Și-alte fericite stări.

Crezul s-a-ntărit pe cale
Culegând ce ne-ai trimis
Împliniri au fost totale,
Cerul nu ni l-ai închis.

În precare situații
Al Tău Duh ne-a îndrumat
Și -am ieșit din complicații,
Zelul nu s-a destrămat.

Doar încrederea deplină
Revelații ne- a adus
Ele pot să întrețină
Viața fără de apus.

Vom păstra atașamentul
Care-n lupte a crescut
Cu Tine-am învins torentul,
Multe minuni am văzut.

Hotărârea e luată
Și nicicând n-o-nlăturăm
Îți predăm viața toată
Chiar prin moarte Te urmăm.

George Cornici

Cerul-o speranta sigura

Text: Ioan 14:1-6

Şi după ce Mă voi duce si vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.” Ioan 14:3

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvantul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decît o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.
Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atît prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cat şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată cand Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului pană ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetînd cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cat este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cantării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sant liberi, şi robul şi chezaşul”.


Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luand asupra Sa mania Dumnezeului sfant şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. – P.R.V.

Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:
Toţi ne-om strînge iar, la al vieţii rau curat,
In sfanta, glorioasa-mpărăţie,
Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat. ”  – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

Painea zilnica

Tratament, da, există…

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

Veniți, luați; e gratis!
Pierdeți dac-amânați
E chiar din Slavă trimis
Veți fi îndată salvați.

L-au luat milioane
Predându-se benevol
Părăsit-au icoane
Cerul să aibă control.

Fără el nu-i posibil
Să fiți vindecați total
Păcatu-i ceva teribil
E pentru suflet mortal.

Veți simți altă stare
Noi sentimente, cerești
Veți gusta sărbătoare,
Bucurii sufletești.

E Medicul cel mai bun
De-L chemați nu refuză
Și încă vreau să mai spun:
El tratează, n-acuză.

Lăsându-vă tratați de El
Vina-i luată-n pustie
Viitorul e în Betel
Cu Cel ce toate le știe.

Cu zâmbet v-așteaptă. Veniți!
Veniți la ape de-odihnă
Veți fi bine primiți
Veți sta cu-n Rege la Cină.

Tratament, da, există
Să spele orice păcat
Dar nu-n teoria marxistă
Ci-n Cel din morți înviat.

George Cornici

Un singur Legământ

Un singur Legământ ne-asigură Cerul
Doar unul singur de păcat ne desparte
E cel care poate schimba caracterul
Care ne duce-n Slavă dincol’ de moarte.

L-am dobândit prin decizia luată
De-a părăsi grota nopții fără sfârșit
Când Lumina vieții a fost îmbrățișată
Cunoscându-L pe Fiul pe cruce jerrfit.

De tot ce-i nedumnezeiesc ne separă
Legându-ne plenar de tot ce e sfânt
În valea nevredniciei nu ne coboară,
Spre Cetatea eternă ne dă avânt.

Cu iubirea divină se-mpreunează
Dor de veșnicii să creeze în noi
Aduce îndemn de la Cel ce veghează
Să nu părăsim calea spre lumea de-apoi.

Un singur Legământ și-o singură credință
Colaborează să ieșim biruitori,
Să nu ne-mpotmolim în neputință
În luptele vieții să fim cutezători.

Asupra existenței orice s-ar abate
Mergem înainte cu pas constant
Chiar pustietate dac-am străbate
Prin Legământ ajungem la punctul culminant.

Rugăciuni înălțăm spre tronul de har
Ajutor să primim, necontenit, să-l păstrăm
Cunoaștem că e cel mai scump mărgăritar
Din el, zilnic, cu drag ne-nfruptăm.

George Cornici

De ce oftez?

Text: Eclesiastul 2:1-11

Am ajuns pină acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.” Ecles. 2:20

Potrivit cărţii: Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor mondiale), în anul 1888, o fetiţă de 15 ani a căscat continuu timp de 5 săptămîni. Nu ni se dau detalii pentru ce motiv a ajuns în această condiţie. Dar citind, m-a făcut să mă întreb de ce oare fiecare din noi căscăm. De ce, dintr-o dată, cu o faţă contorsionată, tragem aer adînc în piept cu gura căscată la maxim, apoi slobozim un oftat? Răspunsul este că respiraţia superficială, aerul cald din jur, sau chiar stări nervoase, pot epuiza oxigenul din corp. Creatorul şi proiectantul nostru ne-a dotat cu un reflex de respiraţie adîncă prin care se trimite degrabă o cantitate de oxigen pentru satisfacerea nevoii existente. Dar pe lîngă această explicaţie
tehnică, un căscat sau un oftat este semnul nervozităţii, al oboselii sau al plictiselii.


Apoi, există „suspine” ale sufletului. Poate că ele au pentru suflet rolul pe care-l are căscatul pentru trup. Citind cartea Eclesiastul, aproape că-l auzim pe Solomon oftînd, încercînd cînd un lucru cînd altul, în efortul său de-a găsi sensul vieţii. Mereu spiritul său reacţionează la condiţiile variate la care este supus, cu singurul strigăt: „Totul este deşărtăciune”. Mulţi ani din viaţă, pe tot ce punea mîna părea să-i producă un suspin, un gol interior (1:2; 2:11). In final, şi-a dat seama că nimic nu satisface sufletul omului aşa ca frica de Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui (Ecl. 12:13).
Doamne, ajută-ne să vedem că oftaturile noastre de dezamăgire faţă de plăcerile vremelnice ale lucrurilor din viaţă, sînt destinate să ne aducă la Tine. Numai Tu poţi să dai o semnificaţie eternă lucrurilor pe care le urmărim în această viaţă.       – M.R.D. I.

Creştine, eşti dezamăgit,
De lumea rea ce te-nconjoară?
Priveşte la cerul nemărginit
De unde bucuria divină coboară. ” – Anonim

Odată ce ne-am desfătat cu bunătăţile lui Dumnezeu, bucatele lumii nu mai au nici un gust.

Painea zilnica

Când simți că cerul

Când simți că cerul e departe
Că sufletul e tot mai greu
Când simți că ai renunța la toate
Și vezi doar noapte în jurul tău…
Când nu mai poți vedea cărarea
Și pașii ți-s nesiguri iar
Când nu-ți mai recunoști purtarea
Când nu mai poți vorbi, măcar…

Când simți că totul se dărâmă
Și parcă timpul stă în loc
Pe marea vieții e furtună
Și dincolo de mare, foc.
Când tot ce încerci, nu funcționează
Și pare că te apropii de final
În viața ta, poate nimic nu mai contează
Și orice poți schimba, e în zadar

Cunoști aceste sentimente, oare?
Și înțelegi la ce m-am referit?
Ești doar un om, dar recunoaște când te doare
Căci cineva de Sus, te-a auzit.
E Cineva care cunoaște starea
Care te vede jos, care înțelege…
Dacă dorești să-Ți fie El salvarea
Nu amâna acum, ci alege!

Chiar de ești orb, El îți va da vedere!
El Dumnezeu, va fi lumina ta
Chiar de ești frânt și nu ai mângâiere
Cheamă-L, să-ți șteargă lacrima.
Căci Dumnezeu nu te va da deoparte
El nu te va respinge niciodată…
Că și atunci când te-ai rugat în șoapte
A auzit; și grija ta o poartă

Cheamă-L mereu în rugăciune
Să stai doar în prezenta Lui
Căci n-a promis că vor fi toate bune
Dar vrea ca mai întâi totul să-i spui.
El va lucra. Și azi e lângă tine!
Îți vede lacrima și știe gândul tău
Alege astăzi; și alege bine!
Eu am ales. Eu stau cu Dumnezeu.

Viviana Muha  

Isaia 9:6

ReferințeIsaia 9:6

Cu două mii de ani în urmă, de sus, din cerul glorios,
S-a hotărât ca dintre îngeri și de pe tronul luminos
Să meargă Cineva în lume, ca și un dar trimis de sus
S-aducă lumii mântuire. Și daru-acesta-a fost Isus!

El a venit umil în lume, lăsând și tron, și rang, și cer
Și S-a născut smerit în iesle, din mila celor care pier.
Nu a venit în bogăție, nici în palat regesc să stea,
Ci S-a născut în sărăcie ca și noi să-L putem vedea.

El era Fiu de Dumnezeu, dar într-atâta S-a smerit,
Încât S-a coborât în iesle și-apoi la cruce, răstignit…
Ca să-nțeleg ce-i ascultarea și să-nțeleg iubirea Sa
Ce L-au făcut să vină-n lume c-apoi să stea în Golgota.

Atuncea Te-ai făcut sărac ca, Doamne, să ne chemi la Tine
Și Te-ai lăsat batjocorit, și ai răbdat multe suspine…
Dar, când Te-ai înălțat în glorii, să stai la dreapta Tatălui,
Atuncea Ți s-a dat un Nume ce nu-i mai este dat nicicui.

De-atunci, Tu ești Cel Minunat, Cel care n-are-asemănare
Și a cărui frumusețe n-o-ntrece idol sau făptură ce s-a născut sub soare.
Azi Te numim, Isuse, Sfetnic, că nu-i ființă învățată
Să poată sfătui ca Tine și să îndrepte spre Lumină o lume-n beznă cufundată.

De-atuncea Ți se spune Tare, un Dumnezeu desăvârșit
Ce-a fost de la-nceput și-i veșnic și care nu-i de vremuri mărginit.
Mai ești și Prințul Păcii, Tu, Isuse, și o simțim mai mult ca orișicând
Căci Tu ne dai din pacea Ta sublimă și ne însuflețești cu-al veșniciei gând.

Ai fost copil sărac, umil, născut în iesle și-au fost apoi pe cruce atârnat,
Dar azi nu poate nimeni să conteste că Tu ești Dumnezeu, ești viu, ești Împărat!
Și mult mai mult de-atât, vei reveni ca să ne duci cu Tine sus în slavă,
Ah, ochii noștri-așteaptă-a Te privi cum Te-aștepta și Simeon odată!

Curcanu Mihaela-Naomi