17 Ianuarie

Apoi m-am uitat, si iată că Mielul stătea pe muntele Sionului.” Apocalipsa 14:1

Apostolul Ioan a avut privilegiul să privească dincolo de porţile cerului, şi îşi începe descrierea cu „apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Aceasta arată că obiectivul principal al contemplării sale cereşti era „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Nimic altceva nu atrage atât de mult atenţia apostolului ca persoana Fiinţei divine, care ne-a răscumpărat cu sângele Său. El este tema imnurilor cântate de sfinţi şi de corurile îngereşti.

Creştini, aceasta este şi bucuria voastră; v-aţi uitat, şi aţi văzut Mielul. Printre lacrimi, ochii voştri au văzut cum Mielul v-a şters păcatele. Bucuraţi-vă, aşadar. Peste puţin, când lacrimile vă vor fi şterse, II veţi vedea pe Mielul lui Dumnezeu pe tronul măririi. Bucuria inimilor voastre se află în tovărăşia zilnică cu Isus. Veţi avea parte de o şi mai mare bucurie în ceruri. Vă veţi bucura de prezenţa Sa. Veţi locui cu El pentru totdeauna. „Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul”. Mielul acesta este întreg cerul, fiindcă, aşa cum spunea Rutherford, „Mielul şi Christos sunt unul şi acelaşi lucru”.

Să fii cu Christos înseamnă să fii în cer, şi să fii în cer înseamnă să fii cu Christos. Un prizonier al Domnului a scris într-una din minunatele sale scrisori „O, Domnul meu Isus Christos, dacă aş fi în cer fără tine, m-aş simţi ca în iad; şi dacă aş fi în iad, şi Te-aş avea cu mine, aş crede că sunt în cer, fiindcă Tu eşti tot cerul de care am nevoie. ” Este adevărat, nu-i aşa? Creştini, sufletul vostru nu spune acelaşi lucru?

Nici harpele şi nici cântarea
Nu pot aduce cerul jos,
Fără lumina şi-arătarea
Divinului Isus Christos.

Tot ce ne trebuie ca să fim binecuvântaţi pe deplin este „să fim cu Christos” (Filipeni 1:23).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Azi, vi s-a născut un Fiu

Azi, vi s-a născut un Fiu
( Mat. 1:21, Fapt. Ap. 4:12 )

Din tărâmul viselor mele, văd o rază coborând lin, așa ușor,
Privind la Cerul înstelat, nu zăresc în priviri, nicio zăranie de nor
Privesc nedumerit în sus, apare pe Cer, un drum tare luminos,
Zăresc un Betleem, departe-n zări, pe Maria, naște pe Hristos!

Văd freamăt mare, departe-n orizont, încărcat de Lumină și foc,
Uimit, văd copleșit de Lumină lucitoare, ce se petrece, nu-i un joc,
E profeția ce anunță, de milenii trecute, va veni, un Preasfânt Miel,
Iată, în Betleem, se naște Pruncul, Prințul Cerului, Veșnic Emanuel.

E frig, în ieslea cu paie, doar suflarea vitelor, încălzind-o un pic,
Se îngrijește mama cu milă de Prunc, scutece, fașe, neavând nimic,
Cele trebuincioase, înfășând Pruncul Sfânt, un suflet blând, firav
Dar știe că, Tatăl Preasfânt, din Ceruri, veghează la Fiul Său, drag!

Pe bolta Cerească, o stea strălucitoare, magii o urmează privind,
Se va împlini Scriptura, un Prunc Isus, va veni, așa cum s-a profețit,
Magii din Răsărit, aducând aur, smirnă și tămâie, Pruncului Isus,
Ca Har minunat! Închinându-se Lui, Împăratului Veșnic, venit de Sus!

Vestea Bună, în uliți, bordeie și case mari, se aude colindul răsunând,
Răsună Cântarea Sfântă, s-a născut Isus, glasul îngerilor trâmbițând,
Ce mare Har, din Slava Cerească, părăsind Cerul, pentru noi, pe pământ,
Să ne șteargă vina omenească, să fim curați, îmbrăcați în Duhul Sfânt.

Această minune dumnezeiască, luând trup de Om, pe acest pământ,
În El, găsești dragostea adevărată, celor care cred în El, fiind Preasfânt,
Cântați voi popoare, dați-I Slavă, azi, vi s-a născut, un Fiu, pe vecie,
Pruncul de azi născut, primește-L în inima ta, pentru a Lui, Împărăție!

Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus, să nu fie una pământească, ci să se nască în lăuntrul nostru, să fim, plini de Dumnezeu.

Stelian Ciobanu

Pregătește-ti Ieslea inimii !

„căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este printre voi”
Luca 17

Când  clipesc stele pe ale cerului căi,
Inima vrea să zboare peste munți și văi,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
”-Vino, Eu ţi-am deschis calea drept spre Isus! ”

Începe să cânte și vântul cel duios,
Cu o  voce caldă, ca vocea lui Cristos,
Cântând din harfă, cu iubire cerească,
Fulgii albi de nea încep să -mi vorbească:

-„Nu trebuie să zbori peste munte, mare,
Domnul e aproape, nu-i în depărtare,
Să primești și tu vestea cu bucurie,
Fii sărac în duh, fii păstor de câmpie!

In inima ta, există un loc prea sfânt,
Unde pământul întâlnește cerul sfânt,
Aprinde focul, veghează, căci, într-o zi,
Va sosi un înger trimis din veșnicii!

În inima ta, există un loc binecuvântat,
Cerul și pământul aici s-au cununat,
Coboară și  stai în genunchi, în Ieslea  ta:
-„Doamne, așa cum sunt vin în fața ta!”

Pregătește-ți Ieslea, scoate spinii din ea,
Și presar-o cu flori dulci de nu – mă-uita,
Stai în genunchi, în fața Pruncului Isus,
Cântă ”Aleluia” cu îngerii de sus!

Inima vrea să zboare peste munte și vale,
Să fiu aproape de a Domnului cale,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
-”Vino, căci te așteaptă, în Iesle, Isus! ”

Arancutean Eliza 

Numai Dragostea-Ți supremă

Cât de mare e iubirea, arătată pe calvar,
Ea e plină de speranță și e fără de hotar.
Numai Dragostea-Ți supremă, m-a atras la pieptul Tău,
Inima mea-Ți mulțumește, Fiule de Dumnezeu.

Cerul, marea și pământul, laudă numele Tău,
Florile de pe câmpie, știu că au un Dumnezeu.
Tot ce are azi suflare, tot ce mișcă pe pământ,
Îți aduce osanale, cântă numele Tău Sfânt.

Galaxii și mii de stele, toate cântă într-un cor,
Și slăvesc a Ta putere Sfânt și mare Creator.
Universu-ntreg tresaltă la cuvântul Tău cel Sfânt,
Și iubirea Ta se simte și în cer și pe pământ.

Binecuvântat să-Ți fie, numele Tău, Adonai!
Că în marea Ta iubire, pace sfântă Tu, ne dai.
Și în mila Ta măreață, ne iubești și ne mângâi,
Și-n iubirea Ta de Tată, călăuză ne rămâi.

Nichifor Nicu

Nu vă temeți

Nu vă temeți de acei
Care pot ucide trupul,
Ei răcnesc ca niște lei,
Vor să înspăimânte lutul.

Dar nu au nici o putere
Peste suflet, peste trup,
Se învârt ca niște hiene,
Că-s conduși de belzebut.

Dacă asculți urletul lor
Ți se clatină piciorul,
Te-ngrozești de viitor,
Uiți că Isus ți-e Păstorul.

„Nu te teme, nu te teme!”
Așa scrie în Cuvânt!
Ești păzit în orice vreme
De puterea Acelui Sfânt.

Nu te-atinge niciun rău
Cât ești cu Hristos de mână,
Ei sunt praf, El, Dumnezeu,
Ceru-ntreg I se închină.

Scaldă-ți, frate drag, privirea,
Zi și noapte în Cuvânt.
Doar la Domnu-i izbăvirea
Să ai pace orișicând.

Omul astăzi amenință,
Mâine-i coborât sub glie.
Așa-s toți, un nor de ceață,
Sortiți la chin pentru vecie.

Domnul nostru sfânt rămâne,
Credincios pân’ la sfârșit.
Nu-i ca omul care spune
Da, apoi… s-a răzgândit.

Nu vă temeți niciodată
De acei cari’ pot ucide
Trupu-acesta, ce odată
Țărâna îl va înghite.

Teme-te numai de Domnul
Și de tot ce e păcat,
Singurul ce-are putere
Peste viață, rai și iad.

Dumnezeu în veci rămâne!
Domnitorii vin și pleacă
Pentru sufletul din tine
Se dă lupta-nverșunată.

Nu lăsa ca duhul fricii
Să te scoată din cadență,
Stai în părtășii cu sfinții
Să ai pace în permanență.

Căci afară sunt fricoșii
Ce-au dat dosul bătăliei,
Ei rămân cu păcătoșii
Ca să bea cupa mâniei.

Nu vă temeți de acei
Care pot ucide trupul,
Sus drapelul frații mei,
Curând vom sfredeli văzduhul!

Iany Laurenciuc 

Chiar dacă…

Chiar dacă ieri a fost furtună
Și cerul mai întunecat,
Eu azi Te laud, sfinte Tată
Căci Tu nicicând nu m-ai uitat!

Chiar dacă ieri nu înțeles-am planul
Pe care-l ai în dreptul meu,
Eu astăzi spun: „Ca Tin’ nu-i altul,
Ca Tine Dumnezeul meu!”

Chiar dacă ieri lacrimi amare
Brăzdau obrazul meu firav;
Îți mulțumesc că-n încercare
Te-ai aplecat spre min’ degrab’!

Chiar dacă ieri, atâtea gânduri
Mă copleșeau și mă-ntrebam „de ce?”,
Eu Te voi lăuda de-a pururi
Căci azi am înțeles de ce!

Chiar dacă ieri a fost mai greu,
Eu astăzi spun: „S-a meritat,
Căci am un mare Dumnezeu
Care nicicând nu m-a uitat!”

Chiar dacă ieri a fost ce-a fost
Eu astăzi, Doamne, recunosc
Că numai prin puterea Ta
Am biruit și stau la dispoziția Ta!

Andreia Ungureanu 

Ești al cerului copil

Din eșecul tău, Hristos, face-o mare biruință,
Tot ce trebuie să știi, e că tre”să ai credință.
Când te-ncrezi deplin în El, munții de s-ar clătina,
Tu vei sta doar în picioare cu Hristos alăturea.

Din eșecul tău, Hristos, poate face o minune,
Doar așteaptă în tăcere și în duh de rugăciune.
Căci eșecul nu-i mai mare, decât Dumnezeul tău,
Crede și nădăjduiește, nu te teme, dragul meu!

Prin eșecul tău, Hristos, poate face-o ridicare,
Știu, e greu de înțeles și poate că doare tare.
Însă nu uita un lucru, căci în ochii Lui Hristos,
Viața are un alt sens, totul este mai frumos.

Nu contează că-i eșec, nu contează de-i furtună,
Dumnezeu este cu tine și te ține strâns de mână.
Ce consideri tu eșec, pentru Domnul e victorie,
Căci așa lucrează El, plin de slavă și de glorie.

Crede, nu te pierde-n luptă, fii statornic și umil,
Stai mereu în ascultare, ești al cerului copil.
Cerul tot e-n sărbătoare când te-asemeni cu Hristos,
Deci, rămâi în continuare în slujire de folos.

Nichifor Nicu

Care sunt posibilitatile?

Text: Ezechiel 18:19-32                            

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.” Ezechiel 18:32

S-a născut în bogăţie şi a fost crescut într-un palat. Astăzi poartă haine vărgate într-o închisoare după ce-a fost condamnat pentru că a pus o bombă în maşina în care au murit doi membri din propria familie. Această întoarcere de necrezut a circumstanţelor în viaţa sa a survenit după ce a încercat să pună stăpanire pe averea de peste 10 milioane de dolari a familiei. Impactul propriei alegeri i-a devenit clar în ziua cand, cu faţa albă ca varul, într-o stare de şoc, a auzit verdictul de vinovat ce i s-a citit în faţă, în tăcerea de mormant a tribunalului. Ce ironie! Omul acesta ar fi putut să fie bogat. Ar fi putut avea atat de mult, dacă ar fi voit să aştepte – să joace cinstit. Dar acum este un om sfîrşit.
Totuşi să nu ne oprim aici. Gandiţi-vă la posibilitatea care-i mai rămane. Atat timp cat mai respiră, el poate, ca şi talharul de pe cruce, să-şi recunoască păcatul şi să ceară ajutorul lui Cristos. Si chiar aşa, cum acel criminal, considerat nepotrivit pentru a mai trăi în societate, a devenit potrivit pentru paradis, acest om poate deveni „o făptură nouă”, un cetăţean al cerului.


O asemenea întoarcere este întotdeauna posibilă pentru un păcătos. Acest lucru îl spunea Dumnezeu lui Israel prin profetul Ezechiel. Deoarece El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celui râu, El îi roagă să se pocăiascâ. Poate crezi că o asemenea întoarcere nu este cinstită, ori că tu ai ajuns prea rău să mai poţi fi reannoit. Dacă crezi în Isus ca Mantuitor al tău, vei face din această posibilitate o realitate. – M.R.D. II

Cum de poţi lăsa ca ziua să se facă an?
Şi s-amai cand Domnul are pentru tine un plan.
Vino la Isus Cristos şi crede-al Lui Cuvant.
Viaţă veşnică tu vei primi în cerul sfant.”  – Branon

Nu există oameni atat de buni ca să se mantuiască singuri – si nici atat de răi ca să nu poată fi mantuiti de Dumnezeu

Painea zilnica

Nu te teme

Nu te teme, turmă mică, Domnul tău nu te-a lăsat!
El cunoaște mersul vremii, știe tot și ce-ai oftat!
Știe lacrimile toate, căci le-a strâns, le-a cântărit
Ca să-Ți dea, acolo-n slavă, prețul lor nemărginit!

Nu te teme când vrăjmașul strigă-n guri de uriași
Nu te teme când te-ntâmpin fiii lui și-ai lui urmași
Domnul pune-n a ta mână cea mai ascuțită piatră
Vei zdobi și tâmpla nopții și-amăgirea idolatră

Nu te teme ca să sângeri de ocara lui Hristos
Prin zdrobiri culegi parfumul, mirosind tot mai frumos!
Nu te teme de-astă vreme clătinată de-acest vânt
Domnul ține totu-n lume printr-o voie și-un Cuvânt!

Și când cerul parcă tace, când tânjești la un răspuns
Nu te teme, Domnul vine, nu va rămânea ascuns
Îți răspunde doar atunci când vrei voia să-I asculți
Sau când slaba ta credință a crescut, să-i muți pe munți!

Camelia Stîngaciu

Nu te teme

Nu te teme, turmă mică, Domnul tău nu te-a lăsat!
El cunoaște mersul vremii, știe tot și ce-ai oftat!
Știe lacrimile toate, căci le-a strâns, le-a cântărit
Ca să-Ți dea, acolo-n slavă, prețul lor nemărginit!

Nu te teme când vrăjmașul strigă-n guri de uriași
Nu te teme când te-ntâmpin fiii lui și-ai lui urmași
Domnul pune-n a ta mână cea mai ascuțită piatră
Vei zdobi și tâmpla nopții și-amăgirea idolatră.

Nu te teme ca să sângeri de ocara lui Hristos
Prin zdrobiri culegi parfumul, mirosind tot mai frumos!
Nu te teme de-astă vreme clătinată de-acest vânt
Domnul ține totu-n lume printr-o voie și-un Cuvânt!

Și când cerul parcă tace, când tânjești la un răspuns
Nu te teme, Domnul vine, nu va rămânea ascuns
Îți răspunde doar atunci când vrei voia să-I asculți
Sau când slaba ta credință a crescut, să-i muți pe munți!

 Camelia Stîngaciu