In asteptare…

E-aproape sa vina Isus.
Doar clipe ramas-au din noapte…
Franturi de-amintiri m-au rapus
Si-n neguri se-aud numai soapte.

Cazut-am sub crucea ce-o port
Si-mi pare atat de straina!
As vrea s-o ridic, dar nu pot
Caci soapte-n ureche imi suna….

Si ganduri mereu ma framanta,
Si-n plans mai gasesc alinare,
Si orice speranta mi-e franta….
La cine gasi-voi scapare?

Caci cerul se-arata de-otel
Si marea-si arunca talazul;
Si totusi, mai sper, poate El
Imi ia de pe umeri necazul.

Si sper, si veghez, si astept;
In gand imi rasare cununa…
Si dorul mai arde in piept…
Un semn, si se-opreste furtuna!

Lidia Ilas

Bogat sau sarac

Un batranel mergea spre Adunare
Trecea usor prin lanurile-aurii
Si tot citea cu-n fel de-nfiorare
Scriptura Sfanta, Cartea din Vechimi.

Si cum mergea si se oprea deodata
Tot rasfoind prin Psalmi si prin Profeti
Un om bogat cu minte-n destulata
Il infrunta razand cu ochi sireti,

Batrane vad ca esti un om cu carte
Esti plin de-nvatatura pana-n dinti
Si tot citind, gandesti ca dupa moarte
Te-or aseza ispravnic langa sfinti.

Mai omule zadarnica-ti truda
Cum tu in rai? tu rob din neam in neam?
Nu intra in oare-n slava imparatul
Si cei bogati, un Iov, un Avraam?

Tu daca mori te-or pune pe trei scanduri
Fara slujire, fara lumanari.
Eu, pun alai de preoti, randuri, randuri
Si rugaciuni spre sfintele-ndurari

Ce poti tu da pentru pomeni?
Raspunde, sau pentru parastasul tau, cat dai?
Eu, uite dau oricat, ca am de unde
Si atuncea, tu sau eu ajung in rai?

Stapane sa ma ierti de indrazneala
Dar dumneata cunosti mai mult ca noi
Dar raiul nu-i pe bani, nici pe tocmeala
Si bani-n rai n-or fi decat gunoi,

Si nu s-a dat sub cer decat un nume
Numai o slova si numai un vad
Fara iertarea lui Hristos anume
Nu poti intra sa stii decat in iad.

Mai pui de rob ti-ai intrecut masura!
Te crezi om intelept si carturar
C-ai buchisit si tu pe branci Scriptura
Si te-ai facut duhovnic din plugar?

Ia cugeta batrane, cum vrei adica
Vrei sa ma legi cu prostii-ntr-un manunchi
Eu muntele sa-nvat de la furnica?
Eu leul sa ma tarai pe genunchi?

Priveste-n jur, la rasarit si la apus
La miaza noapte si la miaza zi
Pamant si mare, ale cui sunt?
Spune sunt ale tale sau ale cui or fi?

Stapane, cat privesc in jur departe
Nimica nu-i al meu dar nici n-as vrea
Caci uite mie imi spune aceasta Carte, Biblia
Caci eu am mult mai mult ca dumneata…

A dumneata e valea asta multa,
A dumneata e campul inverzit,
A dumneata e brazda, dar asculta,
Priveste cerul, ceru-ntreg e-al meu!

Amin

Onisim Botezatu

Detasare de efemer

Cand zbuciumul zilei slabeste puterea,
Si-adesea te pierzi in al vietii tumult
In linistea noptii ridica-ti privirea
Spre locul in care comori se ascund.

Spre cerul inalt avanta-ti azi dorul
Si-n inima ta pastreaza un cant
Cu versuri in care s-asterni multumirea
Chiar daca adesea pasesti lacrimand.

Caci lacrima care pe-obraz se prelinge
Uda-va pamantul cel secetos
Si-n vremea rodirii cu totii vom zice:
„In lacrima-aceea lucrat-a Hristos!”

Calfa Diana

Aud despre Tine

Îmi fac din petale arcuș peste vreme
Și-ascult despre Tine salcâmii vorbind,
Își leapădă mirul o stea și o prind
Pe struna ce cântă și geme.

Am pace pe umeri și versuri în poale
Și-mi spun despre Tine toți munții vuind;
Cu ochii spre munte, urechea-mi întind
La cântul ce vine din vale.

Aud despre Tine în focuri de arme,
În lerui de gloanțe, în aspru colind;
Cad capete mute la porți de cazarme,
Spre cerul de-Acasă zâmbind.

O trâmbiță sună! Iubirea nu doarme:
Golgota se-nalță primind.

Carmina Iri Voicu

Am cântare pentru cer

Din suspine, din durere,
Am cântare pentru cer
Adun lacrimile mele
Şi-n schimb pace, eu Îi cer.

Lui Isus, Îi cânt din suflet
Şi Îl laud cît trăiesc
El mă simte şi în cuget
Căci iubire-I, dăruiesc!

Tot de slavă-Ţi cânt Isuse,
Prin cântări pentru  mărire
Căci mi-ai pus miere pe buze
De-a-Ţi  cânta pentru slăvire.

Cânt şi ziua, cânt şi seara
Numai Ţie-Ţi cânt mereu
Am iubire ca şi Sara,
Că eşti Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să Te laud
Totdeauna Domnul meu,
Pentru cerul care-l caut
Să-Ţi măresc Numele Tău.

Doina Ketterer

Adevăr și frumusețe

Intr-o noapte de Mai
cu mii de caleşti în alai,
cu cai de lumină,
într-o noapte senină
plină de zâmbet, de farmec şi tihnă,
cu bolta împodobită ca o magnifică, uriaşă tipsie,
scăldată în raze  – zglobiu evantai -,
din luna alb-argintie,
tivită cu stele
(podoabe şi uşoare şi grele)
m-am apucat să număr toate luminile de pe cer
să le înscriu numărul
în cartea mea de poezie.
Citisem vrăjit în cărţi de astronomie
despre constelaţii,
trăind toate în armonie
şi-n bune relaţii.
(Despre:
Ursa Minor şi Major
Canis Major şi Minor
Draco şi Virgo
Andromeda, Aquarius
Cancer şi Taurus
Orion
Leo
Capricorn
Scorpio
Sculptor şi Hydra
Phoenix, Hercules şi Libra
Pegasus, Casiopeia
Gemini, Pisces, Althea…)

Cu o voinţă de fier
crezându-mă agil,
cu-n smoc de ştiinţă în creier
şi fler
a trebuit să constat
consternat
că nu le pot afla orarul
nici codul
nici cifra.
Doar Dumnezeu, Făurarul,
Cel ce le-a creat
pictând cu ele cerul
le ştie numărul şi misterul…

Într-o dimineaţă senină,
frumoasă ca o regină,
cu soarele mare cât o roată de car
încununat cu raze de aur
şi har,
curios am ieşit în grădină
s-adun un snop de lumină –
trofeu, medalie, laur.
Am ieşit, ca cel din poveste,
cu secera
cu câlţul de cânepă
şi ciubărul,
dorind să fac lumină în sufletul meu,
flămând ca un leu.
N-am reuşit nici măcar o rază,
un strop
s-adun în a inimii vază.
Adevărul, răspunsul la aventură,
l-am aflat în Scriptură:
Adevărul,
Lumina
sunt Dumnezeu…

Într-o zi
citeam Cuvântul.
În sufletul gol
mărşăluia noaptea şi vântul.
Eram acru ca mărul
căutând însetat
Adevărul.
Atunci am găsit în mine puzderie
de godaci:
lucruri murdare
fructe amare
mizerie…
Puteai umple cu ele
milioane de saci!
Pe genunchi am cerut Domnului să mă ierte
să mă curăţească
să mă-nţelepţească
şi să mă sfinţească.
El, în loc să mă certe,
a şters din inima mea toată vina
tot păcatul
El, Împăratul,
Lumina.
În locul negrelor ceţe,
zdrobind fala şi eul
pe cerul vieţii mi-a-ntins curcubeul
creând noi constelaţii
de adevăr
de lumină
şi frumuseţe.
În universul meu
pe-ntinsele spaţii
acum e-o nouă lărgime
lungime
adâncime
şi înălţime
E Dumnezeu!

Nicholas Dinu

Roua cerului

“… Şi cerul lui picură rouă.” (Deuteronom 33.28)

Ceea ce este în Orient rouă pentru natura înconjurătoare, tot aşa este influenţa Duhului Sfânt în domeniul harului. Cât de mult am nevoie de ea! Fără Duhul lui Dumnezeu, eu sunt ca o plantă uscată şi neroditoare, care se veştejeşte, slăbeşte şi moare. Dar îndată ce această rouă mă înviorează, mă însufleţeşte şi-mi redă sănătatea, vigoarea şi bucuria, nu mai am nevoie de nimic, căci Duhul Sfânt îmi dă viaţa şi tot ceea ce cere viaţa. Fără această rouă a Duhului Sfânt, toate celelalte bunuri sunt fără valoare pentru mine. Eu ascult, citesc, mă rog, cânt, iau parte la cină, dar nu primesc binecuvântare atât timp cât nu mi-o aduce Duhul Sfânt. Îndată ce El Se arată şi mă udă, găsesc în căile harului, blândeţe şi folos.

Încă o făgăduinţă pentru mine: “Cerurile vor picura rouă”. Eu voi fi cercetat prin har; nu voi fi părăsit în uscăciunea mea firească, în căldura arzătoare a lumii şi în vântul arzător al ispitei. Oh, cum simt chiar acum această dulce, liniştită şi pătrunzătoare rouă dumnezeiască! Şi de ce nu? Acela care mă face să trăiesc şi face să crească iarba pe câmpii, va face şi pentru mine cum face cu iarba; El mă va înviora din înălţime. Iarba nu poate, ca mine, să ceară rouă; şi Domnul, care udă plantele fără ca ele să ceară, răspunde la rugăciunile fierbinţi ale copilului Său.

Charles Spurgeon

Te caut Doamne in loc de taina

Te caut Doamne in loc de taina
Astept mereu a Ta iubire
In noptile mele de spaima
Sau cand trec prin dezamagire

Te caut Doamne in orice loc
Si-n orisice imprejurare,
Te pot numi al meu noroc,
Daca, ar fi noroc sub soare

In oamenii ce-i intalnesc,
In tot ce vad in jurul meu,
Toate, de Tine imi vorbesc
Slavit si mare Dumnezeu.

In apa marilor, Tu esti
Si-n cerul de azur, senin,
Tu, pentru mine Te trudesti
De Duhul Tau Sfant, sa fiu plin,

Sa fiu plin de puterea Ta
Si atunci, la Tine voi ajunge,
Ramai aici, taria mea,
Si ochii mei nu vor mai plange.

Prin Tine, eu primesc lumina
Cu totul, voi fi transformat,
Si inima-mi grea va fi plina
De Duhul Tau, sfant, minunat

Si eu voi darui iubire
La cei, ce sunt in jurul meu
Mai fac un pas spre mantuire
Slavit si mare, Dumnezeu.

Florenta Sarmasan