Mă-mbrățișează Iubirea

Întâia dată când i-am simțit căldura
(Când cu surâsu-i dulce m-a îmbrățișat)
Am înțeles că Ea este măsura
Să știu ce-nseamnă un Fiu crucificat.

De-atunci Iubirea, constant, este cu mine
În necazuri mici sau mari nu m-a părăsit
Din Ea se nasc bucuriile depline
Cu Ea, ci numai cu Ea sunt fericit.

Mi-a pus în suflet dorul veșniciei
Din starea neputinței m-a eliberat
M-ajută să păstrez starea vredniciei
Plânge cu mine când sunt întristat.

Mă-mbrățișează și iar mă-mbrățișează
Cu gingășie mă mustră când greșesc
Seninătate-n ființă îmi așează
Unde e Ea stările uscate-nfloresc.

O, cum să n-o păstrez în visterie?
Cum să n-o iubesc? Și cum să n-o ador?
Mă-nvață practică, nu teorie
Al Ei izvor e-atât de înviorător.

Mă contopește cu eternitatea
Căci n-are început și nu are final
Susține tot ce-i sfânt, susține Trinitatea
Al Ei obiectiv e fundamental.

De n-ar exista în viața noastră
Am fi ca pleava suflată de vânt
Iubire eternă, iubire măiastră
Vei trece cu noi dincol’ de mormânt.

George Cornici

Să nu-ți amanetezi iubirea

Să-ți hrănești întotdeauna, sufletul cu hrană bună,
Să te-adapi de la izvoare unde curg ape curate.
Și să fugi întotdeauna de o lume rea, nebună,
Să trăiești pe-acest pământ nu prin vorbe, ci prin fapte.

Să te adâncești mai mult, în Scriptură și-n cântare,
Să veghezi în rugăciune și în post să stai mereu,
Să trăiești în adevăr, nicidecum în înșelare,
Să Îl proslăvești de-a pururi, pe Hristosul, Dumnezeu.

Să te-nchini cu bucurie și cu sinceră credință
Și să plângi cu reverență sus la Golgota, la cruce.
Să stai tare-ncredințat că primi-vei biruință,
Și să Îl aștepți pe Domnul, ce în Slavă te va duce.

Să nu-ți tulburi inima și să nu ai deloc teamă,
Să privești mereu în sus chiar de lupta este aspră,
Să nu crezi că ești orfan, căci Hristos, ți-e tată, mamă
Și-ntr-o zi, te va chema, dragostea să-ți răsplătească.

Să nu asculți străina șoaptă, de Hristos s-asculți mereu,
Să nu-ți amanetezi iubirea și dreptul de întâi născut,
Să dai mereu cu bucurie în Numele Lui Dumnezeu,
Și să trâmbițezi Cuvântul și pe Cel ce te-a făcut.

Nichifor Nicu  

O proba a dragostei

Text: Matei 5:38-48           

„…să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevărul.” 1 Ioan 3:18

Diferenţa dintre a arăta dragostea şi numai a vorbi despre ea, este foarte sugestiv arătată de o povestire din viaţa unui profesor de psihologie. Omul nu avea copii, şi ori de cîte ori vedea vreun vecin pedepsindu-şi copilul pentru relele săvîrşite, intervenea şi spunea: „trebuie să-ţi iubeşti copilul şi nu să-l pedepseşti”.
Intr-o vară călduroasă, profesorul îşi repara drumul de beton spre garaj. Obosit după cîteva ore de muncă, a pus jos mistria, şi-a şters transpiraţia de pe frunte şi se îndrepta spre casă. Chiar în momentul acela a văzut cu coada ochiului cum un băieţel neastîmpărat tocmai călca în betonul proaspăt turnat. A alergat după el, l-a înşfăcat şi cînd era gata să-l pocnească, a auzit cum fereastra unui vecin s-a deschis şi o voce i-a strigat: „Hei, profesore! Ai uitat? Trebuie să iubeşti copilul!” La aceasta profesorul a replicat: „II iubesc în abstract, dar nu la concret!” (in limba engleză, cuvîntul pentru concret este identic cu cel pentru beton, n.tr.)


Cît de uşor este să vorbeşti sentimental despre dragoste ca despre ceva intangibil! Dar este mult mai dificil să o pui în practică, în situaţiile vieţii reale. Isus a spus aceasta deosebit de clar în predica de pe munte, dîndu-ne o modalitate de-a ne pune dragostea la încercare. Fără să minimalizeze importanţa pedepsirii răufăcătorului, El ne-a poruncit să ne arătăm amabilitatea şi bunătatea, ba chiar să ne rugăm pentru cei ce ne tratează rău sau îşi arată răutatea faţă de noi..
Atingem noi acest standard? Ai făcut vreodată o faptă bună unuia dintre duşmanii tăi? încearcă. Este o probă a dragostei adevărate. – H.G.B.

Nu căuta o cale de-a scuza
Tumultul urii-nrobitoare.
Iubirea trece peste moartea sa
S-aducă dulcea vindecare. ”   – D.J.D.

A întoarce bine pentru bine, este omeneşte;
a întoarce bine pentru rău e dumnezeieşte.

Painea zilnica

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Veniți să ne închinăm

Veniți cu adevărat să ne închinăm
Pruncului născut împărat!
Nu lângă iesle, nu lângă brad,
Nu lângă stele aprinse ce ard,
Ci în duhul smerit,
În duhul curat,
Veniți să ne închinăm cu adevărat!

Veniți să ne închinăm Regelui sfânt,
Iubirii Lui să îngenunchem!
Nu doar în zile cu soare și flori,
Nu doar acuma de sărbători,
Ci viața întreagă,
Din noapte, din zori,
Veniți Regelui să ne închinăm!

El merită darul din inima ta,
Ofranda aleasă și vie.
Veniți să ne închinăm Domnului așa,
Cu toată puterea,
Cu toată iubirea…
Ca între oamenii buni,
Între oamenii Lui
Voie bună și pace să fie!

Mihai Ghidora 

Când viața pe acest pământ ai să sfârșești

Când viața pe acest pământ ai să sfârșești,
Când pe Domnu-n față ai să-L privești,
Când durerea și lacrima nu vor mai fi,
Vei iubi, vei iubi, da vei iubi.

Când Domnul ne va lua în Slava Sa
Cu Sfinții împreună ne vom bucura.
Fără sfârșit și fără margini în veșnicii,
Vom iubi, vom iubi, da vom iubi.

Când armonia dragostei divine
Ne va învălui, în zările senine,
Vor răsuna ale noastre imnuri mii
Și vom iubi, vom iubi, da vom iubi.

Când împreună cu toți cei mântuiți
Vom cânta în cor cântarea marii biruiți,
Mirelui nostru pe veci Îi vom mulțumi
Și-L vom iubi, Îl vom iubi, Îl vom iubi.

Iubim căci suntem născuți din Dumnezeu.
Dragostea turnată-I în noi prin Duhul Său.
Iubim căci nu putem trăi decât iubind!
Fără iubire nu trăim călăuziți de Duhul Sfânt.

Iubirea-i ascultare de Cuvântul Sfânt.
Iubirea-i să trăiești smerit și blând.
Iubirea-i lepădare de sine și speranță.
Iubirea-i apa vie ce dă vieții viață.

Iubirea-i lupta cea bună prin credință.
Iubirea este pace în greu și-n suferință.
Iubirea e turnată în noi prin Duhul Sfânt,
Iubirea e răbdare și trudă pe pământ.

Iubirea-i lepădare de orice este pământesc,
Iubirea-i să privești în sus, la darul ceresc.
Iubirea-i mulțumire, în orice împrejurare.
Iubirea-i liniște și pace pe îngusta cărare.

Iubirea-i să știi când să vorbești și când să taci.
Iubirea-i să cauți celui de lângă tine să-i placi.
Iubirea-i a pune nevoia celuilalt mai sus de nevoia Ta.
Iubirea-i chemarea de a te jertfi și de-a aștepta.

Iubirea-I Dumnezeu, din care-am fost născuți
Iubirea-I natura celor ce-s de Duhul umpluți
Iubirea-I adevărul drept și sfânt și nepătat
Iubirea-I apa vie, ce dă viață celui însetat.

Iubirea-i frumusețe, e har ceresc de bogății
Iubirea-i armonia celei mai frumoase melodii
Iubirea-i o privire ce te mângâie cu dor
Iubirea-i așteptarea fecioarei în pridvor.

Te-aștept Isuse, Te-aștept, deși ești în inima mea.
Dar vreau perdeaua timpului și ceața să se ia
Căci vreau din ochii mei să nu-Ți mai scap privirea
Și pentru veci de veci vreau să-Ți împărtășesc iubirea.

Marinela Buzas 

Rămâi cu noi căci este înspre seară

Rămâi cu noi căci este înspre seară
Şi ziua vieții aproape a trecut
Atâta întuneric e afară
Atâta amăgire ne-înconjoară
Avem nevoie Doamne de un scut.

Rămâi în casa noastră, azi Isuse
Să stăm cu toți la masă, în fața Ta
Să ne-amintim cum trupul Ți se frânge
Şi cum din el au curs sudori cu sânge
Pe cruce sus, pe dealul Golgota.

Rămâi în viața noastră cu iubirea
Şi cu nãdejdea care nu înşealâ
Ca să trăim cu toți neprihănirea
Să ducem pân la capăt mântuirea
Prin jertfa ce în fiecare zi ne spală.

Rămâi cu noi pe calea către casă
Pe drumul către sfântul canaan
Condu-ne Tu, spre patria frumoasă
Căci vrem să fim cu inima voioasă
Când vom ajunge la acel liman.

Atunci când vom intra în noua viață
Iar noaptea va dispare pe vecii
Ne vom trezi în marea dimineață
Privind pe Domnul nostru față-n față
Şi o veşnicie doar cu El vom fi.

Ion Popescu

Nu te supāra pe noi

Stāpâne plin de îndurare
O, nu te supāra pe noi
C-am aruncat și perle rare
Și hainele de sārbātoare
Și n-am mai vrut sā fim eroi.

De-atâtea ori pe-ngusta cale
Cinstire nu Ți-am înālțat
Ne-ai dat un așternut mai moale,
Ne-ai scos din starea cea de jale
Iar noi mereu Te-am neglijat.

În loc de rugā și cântare,
În loc de jertfā pe altar
Ne-am angrenat într-o lucrare
Ce nu implicā închinare
Și am uitat ce-nseamnā har.

Am pus de-oparte sfânta carte
Cāci idolii ne-au inundat
Și nu ne mai gândeam la moarte
S-avem de-mpārāție parte
Ne-nvinse veacul depravat.

Smeriți ne cerem azi iertare
Cā idolul numit ecran
A generat în noi o stare
De cāldicel și nepāsare
Și-am neglijat divinul plan.

Ce-am câștigat mergând la apa
Dintr-un izvor care-a secat?
Ispititorul ne-a dat sapa
Sā ne sāpām cu râvnā groapa
Sā fim în mediu-ntunecat.

Dar Tu Ți-ai arātat puterea
Ți-ai arātat și mila Ta
Ne-ai spus sā ne schimbām plācerea
Sā nu mai invitām cāderea
În viața noastrā sā mai stea.

E-atât de bine lângā Tine
Sā nu mai fim împovārați
Iubirea Ta ne mai susține
În frāmântāri și în suspine
Sā fim de Tine-ncoronați.

George Cornici

Crede-L pe Hristos

Crede-L pe Hristos după cuvânt
Și așteaptă în tăcere ajutorul
Căci aici în lume, pe acest pământ
Ne-a trimis în dar Mângâietorul.

Căci orice luptă grea va fi pe cale
Dacă Îl chemi în ajutor, El nu te lasă
Dar tu să ai credință și în vale
Căci El întinde mâna, Lui de tine-i pasă.

Să nu cârtești când cu putere valul
Va lovi în barcă să-ți distrugă liniștea
Atunci privește și-ai să vezi că malul
Este mai aproape decât ți-ai imagina.

Să nu te temi de nici o veste care
Încearcă să-ți distrugă pacea ta
Tu ai credință și rămâi tot în picioare
Căci Hristosul înviat te va salva.

Și-atunci când urlă diavolul mai tare
Credința ta să-ți fie scut
Să nu te lași răpus, stai în picioare
Cu tine-i Domnul de la început!

Credința să îți fie sprijin tare
Nădejdea să o ai în Dumnezeu
Și-atunci când treci prin încercare
Iubirea Lui, să-ți fie-al tău toiag mereu.

Nichifor Nicu 

Cu privirea fixă…

Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu și vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.

O, fixați-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce știți;
Definiți-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiți
Nu voi care-aveți gândirea
Celor pe cere-i citiți
După cum vă îndeamnă firea.

Spuneți-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiți
Nu voi care nemurirea
Știți frumos s-o definiți
Da-n lumină viețuirea
Vă demască amăgiți
Ce nu urmăresc sfințirea.

Priviți totul coerent
Și vorbiți de închinare
Când ea-i modul inerent
De trăiri și conlucrare
Cu Cel Sfânt, Omniprezent,
Ce pe „viață și mișcare”
Este Domn Omnipotent.

Nu-mi vorbiți cu insistență
Dintr-a voastră înțelepciune
De divin și Omniprezență
Când sunteți o regiune
Fără a Domnului prezență,
Un gol și-o dimensiune
Fără-a Vieții existență!

O, lumina din Lumină
Să fie-n voi evidentă,
Minunată și deplină,
Că-așa, în lupta iminentă
Cu armata rea, haină,
Victoria-i eminentă
Prin Prezența Cea divină.

De ai Viața și trăiești;
Cu privirea fixă-n tine
Spune tare cine ești
Și cu Marea Veste Bună
Transformă zilnic destine,
Luptând să restabilești
„Vechile cărări” Divine.

Ioan Hapca