PSALMUL 150

Lăudat să fie Domnul
În lăcaşul Său cel sfânt
De unde îşi varsă mila
Și iubirea pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
De tot ce are suflare
De tot ce este lumină
Din Lumina Lui cea Mare.

Lăudaţi-L cu timpane,
Din harfă şi din lăută
Din chimvale sunătoare
Până la cer să se audă.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeu care-i Iubire
Și lumină din lumină
Logos sfânt, nemărginire.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeul nostru sfânt
Și să fie-n lume pace
Cum e-n cer și pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
Tronul Domnului divin
Unde-I vom cânta spre slavă
Alleluia și Amin.

Cei cel-L laudă pe Domnul
Domnul le va da răsplata
Vino, Doamne în curând
Vino-acum, Maranata!

Marin Mihalache 

Reclame

În albul pur

Iubirea a coborât din cer
Prin Raza sfântă, minunată,
Ne-a iubit Isus, Emanuel,
Ne-a împăcat cu al nostru Tată!

Pe El, a cerului Lumină,
Îl aşteptau prin profeţie,
Pe Cel Uns ce  avea să vină
Pentru toţi ca Jertfă vie!

Cu inima în adorare,
În rugăciuni de mulţumire
Să înălţăm spre Cel ce are,
Din veşnicii puteri depline!

Că din norii negri ploi se-ntorc,
Spre valurile indecise!
Nu-i prea târziu, mai este loc
În lăcaşurile promise!

Tu să fii o floare aleasă,
Cu tril de armonii divine,
În albul pur să fii culeasă,
De måna Lui Isus cånd vine!

Vom zbura spre nesfårşit onor
A Dragostei din slăvi cereşti!
Vom străluci în al Său ogor,
În Împărăţia cea de veci!

Maria Șopț 

Prin Uşa deschisă

Īn haina albă de mireasă,
Voi trece-al vremilor prag spre cer,
Voi fi-n elita de El aleasă,
Lângă Fiul sfânt, Emanuel.

Pe marea de cristal vreau să cânt,
În faţa Tronului Lui Dumnezeu,
Iubirea mare a Celui sfânt
Ce-n viaţă m-a însoţit mereu.

Prin sfànta Jertfă de la Calvar,
Oare văzut-am cât ne-a iubit?
A răbdat totul în chin amar,
A învins să fim noi mântuiţi!

Ne leagă Lumina -n veşnicii,
Prin Uşa deschisă către cer,
În toate ai fost, eşti Cel dintâi,
Isuse, Fiul Lui Dumnezeu!

Maria Șopț 

Ce minunat ești!

”Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! … ” Isaia 25:1

În fiecare floare-Ți văd iubirea,
În fiecare zâmbet de culori,
În fiecare rugă port simțirea
Cum te apleci spre noi, spre muritori!

În fiecare susur de izvor,
În fiecare apus și răsărit,
Văd Mâna Ta de Mare Creator
Și-un Glas aud: ”Iubesc și te-am iubit! ”

În roua cristalină revărsată
Pe verdele de viață plin,
Văd Lacrima preasfântă și curată
Ce-a curs, ca eu să fiu salvat de chin!

În fiecare dimineață azurie,
În fiecare rază ce-ncălzește,
Văd mila și-ndurarea ce învie
Și-n har, o Mână Sfântă ce-ntărește!

Te-aud, te văd, te simt în orice clipă
Și n-am cuvinte-n a mulțumi, doar vreau
Ca viața să nu zboare în risipă,
Ca-n ani ce trec ca sunet să îți dau –

Mereu, mereu, doar slavă și onoare,
Măreț Făuritor și Tată Sfânt!
Din inima-mi să curgă lin izvoare
De sinceri mulțumiri spre Tronu-Ți Sfânt.

Lidia Cojocaru 

Ce faci când….?

Ce faci când răspunsul sosește?
Îndreaptă-ți pașii spre altar
C-atunci iubirea ta va crește
Și-atunci înseninări răsar.

Ce faci când furtuna răsare?
Cheamă-Ți Stăpânul în ajutor
Vedea-vei cum teama dispare,
Cum se-alină stări ce te dor.

Ce faci în ceas de tăcere
Când, parcă, Lumina s-a dus?
Amimtește-ți că e o-nviere,
Că harul divin n-a apus.

Ce faci când Cerul decide
Să vină-ncercarea cea grea?
O poartă spre Rai se deschide
Și-atunci să reziști vei putea.

Ce faci când slujba te cheamă
Să treci prin cuptorul aprins?
Pune-ți răspunsul în ramă:
”CU EL NICICÂND NU-S ÎNVINS.”

Ce faci? … acceptă-ntrebarea
Minuni vei vedea-n drumeții
Îți va fi netezită cărarea,
Credința vei ști s-o-ntreții.

George Cornici

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,
haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,
haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,
haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,
să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,
să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai
şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,
haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,
să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,
să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,
să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,
să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,
să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin…

Traian Dorz

Cu Tine sus …

Traiesc acum si lupt doar prin credinta
Doresc mereu si-as vrea sa fii cu mine,
Sa pot sa simnt prezenta TA STAPANE.
As vrea sa ma golesc de mine si de rau …
Sa scriu iaras pe gheata a mea ura
Sa vina soarele cel cald sa o topeasca .
Sa las pe apa raului, ce tin asa de tare
Ce-i piedica acum in drumul rugii mele …
Ce fratele candva a zis sau a facut, sa uit .
Si traiesc iubirea cum TU vrei ISUS,
Ca cei din jur sa vada si sa stie
Ca TU esti DOMNUL vietii mele …
Iar eu sunt rob umil la poala crucii TALE.
Nu ma lasa sa lupt cu pumnu-n vant,
Opreste-ma din multa alergare …
Caci de trudit ce sunt nu stiu de unde vin
Nici unde merg nu stiu, si uit unde ma vrei …
Trimite HARUL innoirii sfinte, de sus
Sa vina peste mine ca o manta de foc,
Sa biruiesc prin TINE, si sa merg spre TINTA …
Si daca-n drumul meu vrei foc sa pui,
Prin el sa imi vorbesti, o, DOAMNE,
TE rog ISUS, cu mila sa ma invelesti
Si sa rezist in foc, sa arda orice zgura …
Sa stau plecat in rugaciune vreau,
Si sa astept CUVINTUL TAU sa vina …
Deschide CERUL TAU, va fi de-ajuns,
Si voi pricepe-atuncea LUMINA TA …
Caci TU esti SOARELE din viata mea.
Sa-mi luminezi orice ungher ascuns …
Iar inima si gandul sa fie indreptat in sus …
Acum cu inima golita de tot ce raul a cladit
Astept o UNGERE divina ca sa vina,
Sa-mi incalzeasca sufletul sleit de valga si putere …
Mai am un dor si vreau sa fie singurul,
De TINE sa fiu plin si de IUBIREA SFANTA
Cat mai traiesc pe-acest pamant sa TE vestesc
Sa cant sa scriu de TINE, DOAMNE MARE…
Cand vei veni sa ma gasesti o sluga buna,
Cu sfintii-n stol sa zbor doresc, ISUSE !

J.G. RIVISH

În ziua-n care m-ai găsit

În ziua-n care m-ai găsit
Eram căzut jos, în păcat
Și-mi amintesc că m-ai privit
Cu-atâta drag. . și m-ai iubit,
Deși-n noroi eram scăldat.

Aveam haina murdară, ruptă. .
Mă cufundam în greu suspin,
Dar cu-ndurarea-Ți ne-ntreruptă,
Mi-ai dat din dragostea Ta multă. .
M-ai mângâiat, mi-ai dat alin. .

Mi-ai dat să beau din apa vieții
Și m-ai hrănit cu pâinea Ta,
Iar eu, din zorii dimineții,
Încă din vremea tinereții,
M-am hotărât a Te urma.

Ce bine e cu Tine, Tată!
Nimic, în veci, nu-mi va lua
Iubirea Ta nemăsurată,
Ce mi-a schimbat viața toată
Și mi-a dat aripi de-a zbura!

Cezara Talos 

Despăgubeşte, Doamne

Despăgubeşte, Doamne, iubirea jertfitoare,
iubirea care tace purtându-şi crucea grea,
iubirea care arde şi suferă, şi doare
că numai Tu ştii Singur ce lupte duce ea!

Despăgubeşte, Doamne, iubirea-nsingurată,
ascunsă şi lăsată să sufere-ntre spini,
că ea-şi deschide rana ferită şi curată,
în ceasul tainic, numai spre ochii Tăi divini.

Despăgubeşte, Doamne, iubirea tăinuită
ce-şi arde-ascuns în sine tot mirul ei frumos,
iubirea ce rămâne adânc ne-mpărtăşită,
că ea păşeşte-n lume mai greu după Hristos.

Despăgubeşte, Doamne, iubirea cheltuită
în lacrimă şi-n jertfă spre cel nedemn de ea,
iubirea ce se frânge călcată şi zdrobită,
c-aceasta-i cea mai sfântă iubire şi mai grea!

Traian Dorz

Îmbrăţişează cerul

Din Cuvânt, din raza dulcii bucurii,
Ne-ai dat Iubirea sfåntă ca altoi,
Prin Har duhovnicesc să-mpleteşti în noi
Cumuni de biruinţă în pietre vii.

Primeşte mireasma cerului acum,
La Calvar a plâtit a ta iertare,
Mai este Har pentru fiecare
Şi mai poţi alege drumul drept şi bun!

Clepsidra vremii şi-a-nteţit socoata,
Împarte timpul în claie de fire,
Nu mai e mult şi Mirele vine
Şi-aduce cu El şi judecata!

Fii treaz, veghează să dăm năvală
La moştenirea ce ne-a pus-o în faţă!
Atât de iute s-apropie, s-arată
Ziua Domnului vine-n mare grabă!

Atunci, răpit în slavă al Tău popor
De oriunde ar fi, într-o clipită
Îmbrăťişează cerul prin Uşa deschisă
În adorare prin triumfalul zbor!

Maria Șopț