Rămâi cu noi căci este înspre seară

Rămâi cu noi căci este înspre seară
Şi ziua vieții aproape a trecut
Atâta întuneric e afară
Atâta amăgire ne-înconjoară
Avem nevoie Doamne de un scut.

Rămâi în casa noastră, azi Isuse
Să stăm cu toți la masă, în fața Ta
Să ne-amintim cum trupul Ți se frânge
Şi cum din el au curs sudori cu sânge
Pe cruce sus, pe dealul Golgota.

Rămâi în viața noastră cu iubirea
Şi cu nãdejdea care nu înşealâ
Ca să trăim cu toți neprihănirea
Să ducem pân la capăt mântuirea
Prin jertfa ce în fiecare zi ne spală.

Rămâi cu noi pe calea către casă
Pe drumul către sfântul canaan
Condu-ne Tu, spre patria frumoasă
Căci vrem să fim cu inima voioasă
Când vom ajunge la acel liman.

Atunci când vom intra în noua viață
Iar noaptea va dispare pe vecii
Ne vom trezi în marea dimineață
Privind pe Domnul nostru față-n față
Şi o veşnicie doar cu El vom fi.

Ion Popescu

Nu te supāra pe noi

Stāpâne plin de îndurare
O, nu te supāra pe noi
C-am aruncat și perle rare
Și hainele de sārbātoare
Și n-am mai vrut sā fim eroi.

De-atâtea ori pe-ngusta cale
Cinstire nu Ți-am înālțat
Ne-ai dat un așternut mai moale,
Ne-ai scos din starea cea de jale
Iar noi mereu Te-am neglijat.

În loc de rugā și cântare,
În loc de jertfā pe altar
Ne-am angrenat într-o lucrare
Ce nu implicā închinare
Și am uitat ce-nseamnā har.

Am pus de-oparte sfânta carte
Cāci idolii ne-au inundat
Și nu ne mai gândeam la moarte
S-avem de-mpārāție parte
Ne-nvinse veacul depravat.

Smeriți ne cerem azi iertare
Cā idolul numit ecran
A generat în noi o stare
De cāldicel și nepāsare
Și-am neglijat divinul plan.

Ce-am câștigat mergând la apa
Dintr-un izvor care-a secat?
Ispititorul ne-a dat sapa
Sā ne sāpām cu râvnā groapa
Sā fim în mediu-ntunecat.

Dar Tu Ți-ai arātat puterea
Ți-ai arātat și mila Ta
Ne-ai spus sā ne schimbām plācerea
Sā nu mai invitām cāderea
În viața noastrā sā mai stea.

E-atât de bine lângā Tine
Sā nu mai fim împovārați
Iubirea Ta ne mai susține
În frāmântāri și în suspine
Sā fim de Tine-ncoronați.

George Cornici

Crede-L pe Hristos

Crede-L pe Hristos după cuvânt
Și așteaptă în tăcere ajutorul
Căci aici în lume, pe acest pământ
Ne-a trimis în dar Mângâietorul.

Căci orice luptă grea va fi pe cale
Dacă Îl chemi în ajutor, El nu te lasă
Dar tu să ai credință și în vale
Căci El întinde mâna, Lui de tine-i pasă.

Să nu cârtești când cu putere valul
Va lovi în barcă să-ți distrugă liniștea
Atunci privește și-ai să vezi că malul
Este mai aproape decât ți-ai imagina.

Să nu te temi de nici o veste care
Încearcă să-ți distrugă pacea ta
Tu ai credință și rămâi tot în picioare
Căci Hristosul înviat te va salva.

Și-atunci când urlă diavolul mai tare
Credința ta să-ți fie scut
Să nu te lași răpus, stai în picioare
Cu tine-i Domnul de la început!

Credința să îți fie sprijin tare
Nădejdea să o ai în Dumnezeu
Și-atunci când treci prin încercare
Iubirea Lui, să-ți fie-al tău toiag mereu.

Nichifor Nicu 

Cu privirea fixă…

Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu și vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.

O, fixați-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce știți;
Definiți-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiți
Nu voi care-aveți gândirea
Celor pe cere-i citiți
După cum vă îndeamnă firea.

Spuneți-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiți
Nu voi care nemurirea
Știți frumos s-o definiți
Da-n lumină viețuirea
Vă demască amăgiți
Ce nu urmăresc sfințirea.

Priviți totul coerent
Și vorbiți de închinare
Când ea-i modul inerent
De trăiri și conlucrare
Cu Cel Sfânt, Omniprezent,
Ce pe „viață și mișcare”
Este Domn Omnipotent.

Nu-mi vorbiți cu insistență
Dintr-a voastră înțelepciune
De divin și Omniprezență
Când sunteți o regiune
Fără a Domnului prezență,
Un gol și-o dimensiune
Fără-a Vieții existență!

O, lumina din Lumină
Să fie-n voi evidentă,
Minunată și deplină,
Că-așa, în lupta iminentă
Cu armata rea, haină,
Victoria-i eminentă
Prin Prezența Cea divină.

De ai Viața și trăiești;
Cu privirea fixă-n tine
Spune tare cine ești
Și cu Marea Veste Bună
Transformă zilnic destine,
Luptând să restabilești
„Vechile cărări” Divine.

Ioan Hapca

Înălțare…

A personificat Iubirea
Și-i așteptăm din nou venirea
Izbăvitorului pios,
Al vieții Domn, Isus Cristos!
De la-nviere la-nălțare,
Vădindu-Se în lumea mare,
Cutreierând, lăsa dovadă
Și cel mai pesimist-să creadă!
Și sutelor de ucenici
S-a arătat, fiind aici;
Apoi, sub ochii tuturor,
S-a ridicat, cuprins de nor,
Să mijlocească-n cerul sfânt
Pentru acei de pe pământ
Ce pocăindu-se, vor fi
Părtași cu El, în veșnicii!

La cerul Tău nădăjduim
Și-n cânt de dor Te preamărim!
Schimbați în cuget și trăire,
Veghem și Te-așteptăm, Sfânt Mire!

Laura Minciună  

Marea trecere

ReferințeEclesiastul 3:11

Mi se scurg zilele în clepsidra nemiloasă a timpului,
Adie puțin clipele şi apoi, purtate pe aripa vântului,
Plutesc înspre zări depărtate şi fără întoarcere,
Astăzi e ieri şi mine e azi – o tăcută, implacabilă trecere.

Multe s-au dus, mai puține sunt cele rămase
Au zburat iute clipe de vis efemere pe pagini întoarse
Tablouri dragi cu chipuri, cu zâmbet neşters
Trudesc să m-oprească puțin din grabnicul mers.

M-am intrebat: cine sunt, ce am fost, ce voi fi?
La ce bun, o viață aici cineva şi-ar dori?
Doar asta să fie? Un cânt, un fior, un cuvânt?
Un abur ce se-arată puțin, între cer şi pământ?

Credința, Nădejdea, Iubirea, chiar gândul înalt,
La ce-ar folosi să le ai, dacă totu-i în van, e neant?
Totul să fie, doar zbatere-ntre leagăn şi cruce?
Marea mea trecere, spre ce liman mă va duce?

Doresc mai mult decât o viață şi-o plecare senină,
Doresc nemurirea, râvnesc să trăiesc în lumină!
Însetat de Cuvânt, caut izvorul cu apa cea vie,
Fiindcă-n mine Dumnezeu a înscris: „Veşnicie”!

Olivia Pocol

Jos masca!

Referințe
Istoria iată apune,
Pe scenă se trage cortina,
Că-i la final ni se spune
‎Şi-n jur ni se stinge lumina.

‎Vorbim despre viaţă-n şarade,
Cu aer de-actori pricepuţi,
Jucăm cu talent mascarade‎,
Dar suntem şi falşi şi corupţi!

‎De alţii puţin ne mai doare,
Ne-nchidem în noi, ne-nrăim
Şi ce dacă-n jur se mai moare?
Nu-i rău cât noi încă trăim! …

‎Ne-am tot ridicat fortăreţe,
Cu lacăte-n noi ne-am închis,
Suntem orbi şi surzi la poveţe,
Dar tot mai atenţi la dichis.

‎Şi nu înghiţim “hrana tare”,
‎”Posmagii” ni-i vrem înmuiaţi,
‎Să fim ţărmuiţi cu răbdare,
Plăcut la urechi gâdilaţi!

Minciuna ni-i astăzi consoarta,
Cu care la braţ defilăm,
Suntem diplomaţi căci “se poartă”,
Deşi doar pe noi ne-nşelăm!

Iubirea e-o tristă romanţă
Cântată pe-un vechi gramofon,
Ne supără-a ei disonanţă,
Nu merge cu moda în ton.

Suntem şi mari meşteri la vorbă,
‎De visuri isteţi făurari,
Dar luăm şi săgeţile-n tolbă,
Putem fi şi aspri samsari.

Uitarăm şi grija de frate,
Ni-e felul hapsân şi hain,
‎Principii, valori sunt uitate,
La ce-l mai blamăm pe Cain? …

Şi cine păcatu-şi mai plânge?
‎Mai sunt printre noi slujitori?
Noi doar înjosim sfântul sânge
‎Nevrednici, de har profitori!

‎Cât oare mai vrea să ne rabde?
Ne miră c-a vrut să ne-oprim?
Că focul mâniei Lui arde?
Şi-acum ne jelim că murim?

Să fim mai smeriţi, se cuvine
Ca nişte-ntinaţi, răzvrătiţi‎,
Căiţi şi umpluţi de ruşine‎,
Să-I cerem să fim izbăviţi!

Datori s-aruncăm orice mască,
Să fim întâi sinceri cu noi,
Sfidând un infern ce se cască,
Să-ncepem cu “EUL” război!

Olivia Pocol

Biserică scumpă!

Biserică scumpă, născută-n Iubirea
Ce-a fost atârnată-ntre cuie și bici,
Nu-i jertfă mai mare în toată-omenirea
Să poată da celor ce cred, mântuirea
Și Duhul prin care simțim înfrățirea
Cu Tatăl din cer si cu frații de-aici.

Biserică sfântă, sublimă, curată —
Albită la cruce, iertată-n Hristos,
De-ai tăi ești cântată, de alții — scuipată,
Dar nimeni, nicicând nu va stinge vreodată,
Din Golgota până-n a raiului poartă,
Lumina drapelului tău glorios!

Biserică dragă, iubită, aleasă,
Nimic pe pământ nu-i așa necuprins,
Ești taină-ntre taine — de mulți ne-nțeleasă,
Că veacuri ai fost și bătută și arsă
Și-au vrut din istorii pe veci să fii ștearsă,
Dar nici o putere din lume n-a-nvins.

Ce mari bucurii și ce lacrimi senine,
Inundă azi ochii atâtor creștini,
Căci ani au trecut… ani ce nu-ncap în rime…
O, sfântă biserică, Domnul revine!
Tot cerul a fost pregătit pentru tine,
Ca-n veci să te bucuri cântând în lumini.

Biserică scumpă, cu ‘naltă chemare,
Ce-n veacul de-acum pe Isus îl slujești,
Rămâi credincioasă și triumfătoare
Și-n lumea aceasta cu inimi murdare,
Rămâi o lumină din cer spre salvare,
Purtând sus drapelul chemării cerești!

Irina M 

De Tine atașat

Creștin de formă, nesupus,
Împovărarea mi-am depus
La crucea Domnului Isus
Prin care m-ai salvat,
Azi liniștit să pot urma
Calea ce-ai pus-o-n fața mea,
Înspre Împărăția Ta
-Cu suflet transformat!

Prin tot ce-n lume desfășori
Iubirea Ta nu ne-o măsori;
În ea Tu blând mă înfășori
Și-ncredere îmi dai.
Tot Tu mă-ncurajezi la greu
Când piedici sunt în drumul meu,
De Tine atașat mereu,
Să pot ajunge-n rai!

Și pozitive mărturii,
Când voi pleca, m-or însoți,
Statornic de Te voi sluji
În valea de suspin,
Țărână-n pulbere de stea,
Călătorind spre dreapta Ta
Promisa Țară voi vedea
Și veșnicul senin!

Iubit, iertat de-atâtea ori,
Mireasma Ta în lan de flori
Făcându-mi parte de comori
Ferite de rugini,
Iar moliile n-or mânca
Din bogăția ce-mi vei da,
Că zestrea și comoara mea
Vor fi-ntre heruvimi!

Laura Minciună 

Știi tu oare, ce-i iubirea?

Știi tu oare, ce-i iubirea?
Sau știi de unde vine ea?
Știi cât putut-a să iubească,
Să rabde, să se umilească,
Acel ce Dragoste era?

Ai tu răbdare îndeajuns,
Cu cel ce zici că îl iubești,
Sau, gândul rău când te-a pătruns,
Cu vorba îndată ai distrus,
Ceea ce dragoste numești?

Dragostea este răbdatoare
Și plină e de bunătate,
Smerită, blândă, iertătoare,
Ea nu se mânie, nu înșeală,
Ea suferă pentru dreptate.

Pe cruce, în chin și agonie,
El dragostea Şi-a arătat,
Pentru întreaga omenire,
Ce își vărsau a lor mânie,
El i-a iertat și S-a rugat …

De ești creștin tu ești chemat,
Să Îl urmezi pe Domnul tău
El e modelul de urmat
El pentru tine S-a rugat,
Să duci în lume chipul Său.

În beznă, tu, să fii lumină,
În ură, dragoste cu zel,
Să ierți și să te rogi întruna,
Căci te așteaptă-n cer cununa,
Dacă trăiești și tu ca El.
Ana Onofrei.