Croncanitul incurajator

16 octombrie

Text: 1 Tesalomceni 5:1-11

„Cat despre dragostea frateasca,n’aveti nevoie sa va scrim ;caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii. ~1Tesaloniceni 4:9 ~
„Deaceea ,mangiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar.~1Tesaloniceni 5:11~

De ce unele biserici sunt vibrante si cresc continuu,in timp ce altele par ca se lupta descurajate?Poate ca diferenta consta in atitudine.Daca membrii unei biserici se intaresc si se incurajeaza recipoc intreaga atmosfera este optimista.Dar un spirit critic ,negativ, hraneste descurajarea si falimentul.

Bruce Larson a ilustrat putera incurajarii in cartea sa „wind and Fire”(Vant si foc) Scriind despre cocorii de dune,a spus :’Aceste pasari mari ,care traverseaza distante enorme peste continente,au trei calitati remarcabile.In primul rand ,isi schimba alternativ pozitia de conducere.

Nici o pasare nu va sta in varful unghilui tot timpul. In al doilea rand,isi aleg conducatori care sa pot rezista turbulentelor .Apoi ,tot timpul cand una dintre ele este infrunte ,celelalte croncanesc semnalizindu-si astfel prezenta”.Larson a comentat:”Aceasta nu este un model rau pentru biserica .”

Cu siguranta ca avem nevoie de lideri care sa faca fata turbulentelor si cei care sunt in conducere trebuie sa imparta autoritatea si cu altii.Dar mai mult ca orice ,avem nevoie de o biserica ce isi semnalizeaza prezenta alaturide liderii ei,incurajandu-i.

Este o lectie pentru fiecare dintre noi in acest obicei unic al cocorilor de dune.Sa ne verificam atitudinile Suntem cartici la adresa lidilor nostri din biserica ?Avem un spirit negativist?Daca este asa ,e timpul sa-i incurajam pe altii ,sa-i sprijinim pe liderii nostri Intarindu-ne unii pe altii .Cine poate sa spuna ce se va petrece in biserica noastra, daca am incepe sa”croncanim incurajtor?

Daca ajutoru-mi poate usura
Povara fratelui meu,
Da-mi iubirea si intelepciunea Ta
Sa-l ajut atunci la greu.”- Anonim

Traieste pentru a-i ridica pe altii,
Si nu pentru a-i demola.

Painea zilnica

Mai dă-mi o zi

Mai dă-mi o zi de Har, o Doamne Sfinte
În care-a Ta lumină să primesc
Să pot prin Sfânta-Ți rază ca să cresc
În înțelesul Sfintelor cuvinte.

Mai lasă-mi înc-o zi a Ta-ndurare
Fiindcă m-Ai sădit și m-Ai săpat
Să pot aduce rodul așteptat
Iar bucuria Ta să fie mare.

Mai dă-mi o zi din Duhul Slavei Tale
Să-mi deslușească minunatu-Ți plan
Dar și-uneltiri ascunse-a lui Satan
Ce voi întâmpina pe Sfânta Cale.

Mai dă-mi o zi, dar plină de Credință
Să cred al Tău Cuvânt cum n-am crezut
Să fac un pas ce nu l-am mai făcut
Concret și decisiv spre biruință.

Și înc-o zi Iubirea Ta o lasă
La mine, la soție, la copii
Iubirea Ta pe toți ne va-ntări
Și-avea-vom binecuvâtare-n casă.

Mai dă-mi o zi. . marcată de Speranță
Cu ochii minții ca să pot privi
Oștiri de îngeri ce mă vor păzi. .
O zi cu Tine-nseamnă. . siguranță.

Daniel Hozan

Lucrarea crestina

Text: Efeseni 6:5-9                          

Lucraţi… pentru mancarea, care rămâne pentru viaţa veşnică…” Ioan 6:27

Trei oameni lucrau la o construcţie foarte mare. Unul a fost întrebat: „Ce faci aici?” „Amestec mortar”, a spus el. Al doilea a răspuns: „Ajut Ia înălţarea acestui zid”. Cand al treilea a fost întrebat, a răspuns: „Construiesc catedrală pentru gloria lui Dumnezeu”.
Aceşti trei oameni ar fi putut lucra la fel de bine la o maşină, un camion, o casă, un drum, sau orice alt produs sau serviciu pe care îl pot face un om sau o femeie. Mulţi oameni lucrează pentru a-şi caştiga existenţa, ca să obţină succes fără ca să se îmbogăţească. Aceste motive nu trebuie să fie motivele principale pentru munca unui creştin. Ca şi al treilea om din povestirea anterioară, trebuie să vedem că ceea ce dă muncii noastre valoare eternă nu este produsul sau serviciul muncii noastre, ci însuşi procesul muncii – efectuarea slujbei cu credincioşie, pentru gloria lui Dumnezeu. într-o broşură intitulată: „De ce să mergi la lucru?” scriitorul dă două motive biblice pentru muncă:

(1) Dumnezeu a poruncit aceasta pentru că munca este bună. (2) Munca „creează un climat în care credinciosul II poate reprezenta pe Isus Cristos”. Cu alte cuvinte, trebuie să muncim pentru a-L satisface pe Dumnezeu şi să demonstrăm colegilor noştri de muncă ce schimbare face Cristos în viaţa cuiva.
Următorul poem captează esenţa oricărei munci creştine: „ Tată, unde-ai vrea astăzi să lucrez? Şi să dărui iubirea la oricine. Atunci mi-a arătat un colţ micuţ. Spunandu-mi: „Ingrijeşte-l pentru Mine!”  – D.J.D.

Oricare ar fi munca zilnică şi grea,
Să îmi caştig painea, aş vrea să pot vedea
Marea slujbă şi cinste în care m-ai pus
De a-i aduce pe alţii la Domnul Isus. ”   – Stalter

Dumnezeu ne-a dat ceva de făcut în lumea aceasta; apreciem oare îndeajuns această onoare?

Painea zilnica

S-a meritat…

În veacu-acesta sumbru de întuneric groaznic,
Tu, Doamne, cu răbdare, ne pregăteşti de Praznic;
Şi-n timp ce cu noroaie ne-mproaşcă cel viclean,
Tu ne găteşti serbarea la malul de mărgean.

Iubirea Ta curată e-un soare mult mai mare
Decât ce beznă neagră ar vrea să ne-mpresoare;
Şi mult mai sclipitoare e slava Ta de vis
Decât e defăimarea cernitului zapis.

Şi crucea de pe umeri, Isuse, ni-e mai dragă,
Decât comori cât munţii, şi-arginţi cât lumea-ntreagă.
Ne-ai dat atâta slavă, atât noian de har,
Că parcă tot amarul e-un dulce de nectar.

În mijloc de batjocuri, eşti lângă noi într-una;
Ne-mbraci cu Adevărul, mai tare ca minciuna;
Compui dintr-o furtună un tril de ciocârlii;
Suspinul şi durerea, le schimbi în simfonii.

Şi-aşa cum în adâncuri de şisturi discordante,
Cărbunele devine filon de diamante;
Aşa lucrezi Tu, Doamne, în ghemul de pământ
Ceva ca o minune, ceva frumos şi sfânt…

…O operă sublimă, ceva ce nu-i din fire,
Ceva din alte sfere, din zări de nemurire;
Ne faci prin toate-acestea, să fim Mireasa Ta,
Cea nobilă, curată, ca fulgii albi de nea.

Şi-atunci când în mărire vom sta fără cuvinte,
Uimiţi de strălucire, la malurile sfinte,
Vom spune poate-n şoaptă, că tot ce-am îndurat,
Tot drumul plin de lacrimi, O, da… s-a meritat!

Valentin Popovici 

Lacom sau multumit?

Text: 1 Timotei 6:1-16

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor…” 1 Timotei 6:10

Cineva a spus: „Banii sunt paşaportul universal cu care poţi merge oriunde în afară de cer, şi cu care poţi cumpăra orice în afară de fericire”. In ei înşişi, banii sunt buni şi necesari, dar dragostea de ei este păcat. Cei care încearcă să-si găsească mulţumirea prin bogăţie de obicei nu pot fi satisfăcuţi, numai dacă ar avea puţin mai mult.
Într-o dimineaţă, în timp ce cobora scările, un om bogat a auzit din bucătărie pe bucătăreasă exclamand: „Oh, dacă aş avea doar 5 dolari, aş fi atat de mulţumită!” Gandindu-se la ceea ce auzise şi dorind s-o vadă multumită bogatul i-a înmanat o bancnotă de 5 dolari. Femeia i-a mulţumit foarte frumos. Omul s-a oprit la uşa bucătăriei să audă dacă femeia va da slavă lui Dumnezeu cu aceeaşi satisfacţie. De îndată ce ea a fost convinsă că n-o aude nimeni, a spus: „O, de ce n-am zis 10 dolari!” Acesta este strigătul tipic al inimii lacome.


O revistă creştină scria că într-o carte de cantâri, dactilografa grăbită, în loc să scrie versul: „Doresc în ceruri ca cristalul”, a scris: „Doresc în ceruri capitalul”. Editorul revistei remarca: „Versiunea revăzută a cantării poate fi acceptabilă pentru mulţi care au căzut pradă dragostei de bani”.
A găsi bucuria şi satisfacţia care vine de la Dumnezeu – aceasta înseamnă mulţumire. Fii realist acum, cauţi să fii bogat în bunuri ori bogat în Dumnezeu? Eşti lacom sau mulţumit?– H.G.B.

Cel ce are în Cristos odihna
în tot ce-i lacrimă şi-ngrijorare,
E mai bogat, chiar dacă ar avea
Al său, tot aurul din lumea mare. – Garrison

Măsura adevăratei noastre bogăţii este ceea ce vom avea în veşnicii

Painea zilnica

Bisericii din secolul XXI

Orice s-ar intâmpla stai pe temelie
Pe drumu-ngust s-ai curajul lui Ilie

Orice tendință s-ar ivi filtreaz-o prin Cuvânt
C-așa vei respecta ce-ai spus prin jurământ

Înlătură ideea ce nu se conformează
Cu tot ce Trinitatea, din Slavă, promovează.

Vremuri grele, vremuri profetice trăiești
De precare filozofii să te ferești…

(Că-și fac apariția și-n sanctuare
Pretinzând că-nfăptuiesc o cercetare)

Nori de-amenițări apar la orizont
De-aceea stai departe de Pilat din Pont.

Încrede-te doar în ce spune Scriptura
Dorește mana din Cer, nu acritura.

Fiul Omului ți-a lăsat ca moștenire
Cea mai înaltă formă de iubire…

S-a jertfit total ca Tu să-i fi Mireasă
Să-L însoțești pâna veți ajunge-acasă.

Biserică din Laodicea să nu fii
Iubirea dintâi în fidelitate s-o ții.

Nu include spectacol în serviciul divin
Ci Sfântul Duh să-ți poarte al Tău destin.

Folosește Internetul cu discernământ
Căci se intensifică al mândriei vânt.

Al umilinței strai poartă-l cu demnitate
Doar așa ai acces la eternitate.

Te-așteaptă cununa Mireasă iubită
Răspândește Lumina din Slavă venită.

Răspândește mesaje cu clare concluzii
Care pot anula stări de confuzii.

În sânul tău pacea să locuiască
Tot ce-i divin în tine să se unească.

Întreaga lume să-ți vadă credincioșia
Și-apoi să știe care ți-e obârșia.

Și nu-ți uita menirea în societate:
Să chemi suflete la har și puritate.

George Cornici

Proces de alterație

Tu n-ai cerut nimic de la mine,
Eu, însă, totul ți-am dat!
Lângă toate am pus doar iubirea
Cea care râde în toată sclipirea,
Cea care plânge în flori pe-nserat—
Tu n-ai cerut nimic de la mine,
Eu, însă, totul ți-am dat!
Lângă ramuri cu mugurii copți
Într-un verde de soare fierbinte,
Eu ți-am pus fericirea s-o ai înainte
Cu o lacrimă dată drept cost,
Nedescrisă, săracă-n cuvinte…
Și murind între fire și duh,
Între doliu fierbinte și cântec,
Te-am chemat să te naști din cuvânt,
De lumina iertării păzit,
Să-ți aduci veșnicia aminte.
Tu n-ai cerut de la mine nimic,
Eu, însă, totul ți-am pus înainte!

Mihai Ghidora

Un Dumnezeu plin de incredere

Text: Iov 38:4-8, 31-33

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu ii oranduiesti stăpanirea pe pămant?„Iov 38:33

Dumnezeu nu Se schimbă. La fel, legile pe care le-a pus în funcţiune, atunci cand a făcut lumile, sunt fixe si previzibile. Cu toate că secolele se scurg, legile răman valabile ca o mărturie a faptului că ne putem bizui pe Dumnezeu.
Haddon Robinson a ilustrat acest adevăr îndreptandu-ne atenţia asupra unui orologiu celebru. El a scris: „în turnul primăriei din Copenhaga există cel mai complicat orologiu din lume. Au fost necesari 40 de ani ca să fie construit, la un cost de peste un milion de dolari. Ceasul are zece cadrane, 15.000 de piese şi o acurateţe de două cincimi de secundă la 300 de ani. Ceasul arată timpul zilei, zilele săptămînii, lunile anului, mişcarea planetelor pentru 2.500 de ani. Unele piese ale ceasului nu se vor pune în mişcare numai după ce vor trece 25 de secole”.


„Ceea ce intrigă, adaugă Robinson, este câ acest orologiu nu este exact. Pierde la fiecare 300 de ani, două cincimi de secundă. Ca toate ceasurile, orologiul din Copenhaga trebuie să fie reglat după un orologiu mult mai precis, universul însuşi. Acest orologiu astronomic cu miliardele de piese componente, de la atomi la stele, se mişcă de secole cu mişcări atat de precise şi demne de încredere încat timpul de pe pămant trebuie potrivit mereu după el?
Da, mişcarea planetelor şi a stelelor dovedeşte că Dumnezeu nu se schimbă. Lucrurile de pe pămant se prăbuşesc. Ceasurile se opresc. Maşinile se strică. Instituţiile financiare dau faliment. Oamenii ne dezamăgesc. Dar Dumnezeu şi universul Său rămîn aceiaşi. Increde-te în El. Este un Dumnezeu demn de încredere! – D.C.E.

Tu nu Te schimbi Isuse
Cum nu se pot schimba
Lumina şi iubirea
Ce-n veci răman aşa. ”  – Traian Dorz

Aşteaptă, mult de la Creator şi puţin de la creatură” – Spurgeon

Painea zilnica

Mă-mbrățișează Iubirea

Întâia dată când i-am simțit căldura
(Când cu surâsu-i dulce m-a îmbrățișat)
Am înțeles că Ea este măsura
Să știu ce-nseamnă un Fiu crucificat.

De-atunci Iubirea, constant, este cu mine
În necazuri mici sau mari nu m-a părăsit
Din Ea se nasc bucuriile depline
Cu Ea, ci numai cu Ea sunt fericit.

Mi-a pus în suflet dorul veșniciei
Din starea neputinței m-a eliberat
M-ajută să păstrez starea vredniciei
Plânge cu mine când sunt întristat.

Mă-mbrățișează și iar mă-mbrățișează
Cu gingășie mă mustră când greșesc
Seninătate-n ființă îmi așează
Unde e Ea stările uscate-nfloresc.

O, cum să n-o păstrez în visterie?
Cum să n-o iubesc? Și cum să n-o ador?
Mă-nvață practică, nu teorie
Al Ei izvor e-atât de înviorător.

Mă contopește cu eternitatea
Căci n-are început și nu are final
Susține tot ce-i sfânt, susține Trinitatea
Al Ei obiectiv e fundamental.

De n-ar exista în viața noastră
Am fi ca pleava suflată de vânt
Iubire eternă, iubire măiastră
Vei trece cu noi dincol’ de mormânt.

George Cornici

Să nu-ți amanetezi iubirea

Să-ți hrănești întotdeauna, sufletul cu hrană bună,
Să te-adapi de la izvoare unde curg ape curate.
Și să fugi întotdeauna de o lume rea, nebună,
Să trăiești pe-acest pământ nu prin vorbe, ci prin fapte.

Să te adâncești mai mult, în Scriptură și-n cântare,
Să veghezi în rugăciune și în post să stai mereu,
Să trăiești în adevăr, nicidecum în înșelare,
Să Îl proslăvești de-a pururi, pe Hristosul, Dumnezeu.

Să te-nchini cu bucurie și cu sinceră credință
Și să plângi cu reverență sus la Golgota, la cruce.
Să stai tare-ncredințat că primi-vei biruință,
Și să Îl aștepți pe Domnul, ce în Slavă te va duce.

Să nu-ți tulburi inima și să nu ai deloc teamă,
Să privești mereu în sus chiar de lupta este aspră,
Să nu crezi că ești orfan, căci Hristos, ți-e tată, mamă
Și-ntr-o zi, te va chema, dragostea să-ți răsplătească.

Să nu asculți străina șoaptă, de Hristos s-asculți mereu,
Să nu-ți amanetezi iubirea și dreptul de întâi născut,
Să dai mereu cu bucurie în Numele Lui Dumnezeu,
Și să trâmbițezi Cuvântul și pe Cel ce te-a făcut.

Nichifor Nicu