Bisericii din secolul XXI

Orice s-ar intâmpla stai pe temelie
Pe drumu-ngust s-ai curajul lui Ilie

Orice tendință s-ar ivi filtreaz-o prin Cuvânt
C-așa vei respecta ce-ai spus prin jurământ

Înlătură ideea ce nu se conformează
Cu tot ce Trinitatea, din Slavă, promovează.

Vremuri grele, vremuri profetice trăiești
De precare filozofii să te ferești…

(Că-și fac apariția și-n sanctuare
Pretinzând că-nfăptuiesc o cercetare)

Nori de-amenițări apar la orizont
De-aceea stai departe de Pilat din Pont.

Încrede-te doar în ce spune Scriptura
Dorește mana din Cer, nu acritura.

Fiul Omului ți-a lăsat ca moștenire
Cea mai înaltă formă de iubire…

S-a jertfit total ca Tu să-i fi Mireasă
Să-L însoțești pâna veți ajunge-acasă.

Biserică din Laodicea să nu fii
Iubirea dintâi în fidelitate s-o ții.

Nu include spectacol în serviciul divin
Ci Sfântul Duh să-ți poarte al Tău destin.

Folosește Internetul cu discernământ
Căci se intensifică al mândriei vânt.

Al umilinței strai poartă-l cu demnitate
Doar așa ai acces la eternitate.

Te-așteaptă cununa Mireasă iubită
Răspândește Lumina din Slavă venită.

Răspândește mesaje cu clare concluzii
Care pot anula stări de confuzii.

În sânul tău pacea să locuiască
Tot ce-i divin în tine să se unească.

Întreaga lume să-ți vadă credincioșia
Și-apoi să știe care ți-e obârșia.

Și nu-ți uita menirea în societate:
Să chemi suflete la har și puritate.

George Cornici

Proces de alterație

Tu n-ai cerut nimic de la mine,
Eu, însă, totul ți-am dat!
Lângă toate am pus doar iubirea
Cea care râde în toată sclipirea,
Cea care plânge în flori pe-nserat—
Tu n-ai cerut nimic de la mine,
Eu, însă, totul ți-am dat!
Lângă ramuri cu mugurii copți
Într-un verde de soare fierbinte,
Eu ți-am pus fericirea s-o ai înainte
Cu o lacrimă dată drept cost,
Nedescrisă, săracă-n cuvinte…
Și murind între fire și duh,
Între doliu fierbinte și cântec,
Te-am chemat să te naști din cuvânt,
De lumina iertării păzit,
Să-ți aduci veșnicia aminte.
Tu n-ai cerut de la mine nimic,
Eu, însă, totul ți-am pus înainte!

Mihai Ghidora

Un Dumnezeu plin de incredere

Text: Iov 38:4-8, 31-33

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu ii oranduiesti stăpanirea pe pămant?„Iov 38:33

Dumnezeu nu Se schimbă. La fel, legile pe care le-a pus în funcţiune, atunci cand a făcut lumile, sunt fixe si previzibile. Cu toate că secolele se scurg, legile răman valabile ca o mărturie a faptului că ne putem bizui pe Dumnezeu.
Haddon Robinson a ilustrat acest adevăr îndreptandu-ne atenţia asupra unui orologiu celebru. El a scris: „în turnul primăriei din Copenhaga există cel mai complicat orologiu din lume. Au fost necesari 40 de ani ca să fie construit, la un cost de peste un milion de dolari. Ceasul are zece cadrane, 15.000 de piese şi o acurateţe de două cincimi de secundă la 300 de ani. Ceasul arată timpul zilei, zilele săptămînii, lunile anului, mişcarea planetelor pentru 2.500 de ani. Unele piese ale ceasului nu se vor pune în mişcare numai după ce vor trece 25 de secole”.


„Ceea ce intrigă, adaugă Robinson, este câ acest orologiu nu este exact. Pierde la fiecare 300 de ani, două cincimi de secundă. Ca toate ceasurile, orologiul din Copenhaga trebuie să fie reglat după un orologiu mult mai precis, universul însuşi. Acest orologiu astronomic cu miliardele de piese componente, de la atomi la stele, se mişcă de secole cu mişcări atat de precise şi demne de încredere încat timpul de pe pămant trebuie potrivit mereu după el?
Da, mişcarea planetelor şi a stelelor dovedeşte că Dumnezeu nu se schimbă. Lucrurile de pe pămant se prăbuşesc. Ceasurile se opresc. Maşinile se strică. Instituţiile financiare dau faliment. Oamenii ne dezamăgesc. Dar Dumnezeu şi universul Său rămîn aceiaşi. Increde-te în El. Este un Dumnezeu demn de încredere! – D.C.E.

Tu nu Te schimbi Isuse
Cum nu se pot schimba
Lumina şi iubirea
Ce-n veci răman aşa. ”  – Traian Dorz

Aşteaptă, mult de la Creator şi puţin de la creatură” – Spurgeon

Painea zilnica

Mă-mbrățișează Iubirea

Întâia dată când i-am simțit căldura
(Când cu surâsu-i dulce m-a îmbrățișat)
Am înțeles că Ea este măsura
Să știu ce-nseamnă un Fiu crucificat.

De-atunci Iubirea, constant, este cu mine
În necazuri mici sau mari nu m-a părăsit
Din Ea se nasc bucuriile depline
Cu Ea, ci numai cu Ea sunt fericit.

Mi-a pus în suflet dorul veșniciei
Din starea neputinței m-a eliberat
M-ajută să păstrez starea vredniciei
Plânge cu mine când sunt întristat.

Mă-mbrățișează și iar mă-mbrățișează
Cu gingășie mă mustră când greșesc
Seninătate-n ființă îmi așează
Unde e Ea stările uscate-nfloresc.

O, cum să n-o păstrez în visterie?
Cum să n-o iubesc? Și cum să n-o ador?
Mă-nvață practică, nu teorie
Al Ei izvor e-atât de înviorător.

Mă contopește cu eternitatea
Căci n-are început și nu are final
Susține tot ce-i sfânt, susține Trinitatea
Al Ei obiectiv e fundamental.

De n-ar exista în viața noastră
Am fi ca pleava suflată de vânt
Iubire eternă, iubire măiastră
Vei trece cu noi dincol’ de mormânt.

George Cornici

Să nu-ți amanetezi iubirea

Să-ți hrănești întotdeauna, sufletul cu hrană bună,
Să te-adapi de la izvoare unde curg ape curate.
Și să fugi întotdeauna de o lume rea, nebună,
Să trăiești pe-acest pământ nu prin vorbe, ci prin fapte.

Să te adâncești mai mult, în Scriptură și-n cântare,
Să veghezi în rugăciune și în post să stai mereu,
Să trăiești în adevăr, nicidecum în înșelare,
Să Îl proslăvești de-a pururi, pe Hristosul, Dumnezeu.

Să te-nchini cu bucurie și cu sinceră credință
Și să plângi cu reverență sus la Golgota, la cruce.
Să stai tare-ncredințat că primi-vei biruință,
Și să Îl aștepți pe Domnul, ce în Slavă te va duce.

Să nu-ți tulburi inima și să nu ai deloc teamă,
Să privești mereu în sus chiar de lupta este aspră,
Să nu crezi că ești orfan, căci Hristos, ți-e tată, mamă
Și-ntr-o zi, te va chema, dragostea să-ți răsplătească.

Să nu asculți străina șoaptă, de Hristos s-asculți mereu,
Să nu-ți amanetezi iubirea și dreptul de întâi născut,
Să dai mereu cu bucurie în Numele Lui Dumnezeu,
Și să trâmbițezi Cuvântul și pe Cel ce te-a făcut.

Nichifor Nicu  

O proba a dragostei

Text: Matei 5:38-48           

„…să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevărul.” 1 Ioan 3:18

Diferenţa dintre a arăta dragostea şi numai a vorbi despre ea, este foarte sugestiv arătată de o povestire din viaţa unui profesor de psihologie. Omul nu avea copii, şi ori de cîte ori vedea vreun vecin pedepsindu-şi copilul pentru relele săvîrşite, intervenea şi spunea: „trebuie să-ţi iubeşti copilul şi nu să-l pedepseşti”.
Intr-o vară călduroasă, profesorul îşi repara drumul de beton spre garaj. Obosit după cîteva ore de muncă, a pus jos mistria, şi-a şters transpiraţia de pe frunte şi se îndrepta spre casă. Chiar în momentul acela a văzut cu coada ochiului cum un băieţel neastîmpărat tocmai călca în betonul proaspăt turnat. A alergat după el, l-a înşfăcat şi cînd era gata să-l pocnească, a auzit cum fereastra unui vecin s-a deschis şi o voce i-a strigat: „Hei, profesore! Ai uitat? Trebuie să iubeşti copilul!” La aceasta profesorul a replicat: „II iubesc în abstract, dar nu la concret!” (in limba engleză, cuvîntul pentru concret este identic cu cel pentru beton, n.tr.)


Cît de uşor este să vorbeşti sentimental despre dragoste ca despre ceva intangibil! Dar este mult mai dificil să o pui în practică, în situaţiile vieţii reale. Isus a spus aceasta deosebit de clar în predica de pe munte, dîndu-ne o modalitate de-a ne pune dragostea la încercare. Fără să minimalizeze importanţa pedepsirii răufăcătorului, El ne-a poruncit să ne arătăm amabilitatea şi bunătatea, ba chiar să ne rugăm pentru cei ce ne tratează rău sau îşi arată răutatea faţă de noi..
Atingem noi acest standard? Ai făcut vreodată o faptă bună unuia dintre duşmanii tăi? încearcă. Este o probă a dragostei adevărate. – H.G.B.

Nu căuta o cale de-a scuza
Tumultul urii-nrobitoare.
Iubirea trece peste moartea sa
S-aducă dulcea vindecare. ”   – D.J.D.

A întoarce bine pentru bine, este omeneşte;
a întoarce bine pentru rău e dumnezeieşte.

Painea zilnica

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Veniți să ne închinăm

Veniți cu adevărat să ne închinăm
Pruncului născut împărat!
Nu lângă iesle, nu lângă brad,
Nu lângă stele aprinse ce ard,
Ci în duhul smerit,
În duhul curat,
Veniți să ne închinăm cu adevărat!

Veniți să ne închinăm Regelui sfânt,
Iubirii Lui să îngenunchem!
Nu doar în zile cu soare și flori,
Nu doar acuma de sărbători,
Ci viața întreagă,
Din noapte, din zori,
Veniți Regelui să ne închinăm!

El merită darul din inima ta,
Ofranda aleasă și vie.
Veniți să ne închinăm Domnului așa,
Cu toată puterea,
Cu toată iubirea…
Ca între oamenii buni,
Între oamenii Lui
Voie bună și pace să fie!

Mihai Ghidora 

Când viața pe acest pământ ai să sfârșești

Când viața pe acest pământ ai să sfârșești,
Când pe Domnu-n față ai să-L privești,
Când durerea și lacrima nu vor mai fi,
Vei iubi, vei iubi, da vei iubi.

Când Domnul ne va lua în Slava Sa
Cu Sfinții împreună ne vom bucura.
Fără sfârșit și fără margini în veșnicii,
Vom iubi, vom iubi, da vom iubi.

Când armonia dragostei divine
Ne va învălui, în zările senine,
Vor răsuna ale noastre imnuri mii
Și vom iubi, vom iubi, da vom iubi.

Când împreună cu toți cei mântuiți
Vom cânta în cor cântarea marii biruiți,
Mirelui nostru pe veci Îi vom mulțumi
Și-L vom iubi, Îl vom iubi, Îl vom iubi.

Iubim căci suntem născuți din Dumnezeu.
Dragostea turnată-I în noi prin Duhul Său.
Iubim căci nu putem trăi decât iubind!
Fără iubire nu trăim călăuziți de Duhul Sfânt.

Iubirea-i ascultare de Cuvântul Sfânt.
Iubirea-i să trăiești smerit și blând.
Iubirea-i lepădare de sine și speranță.
Iubirea-i apa vie ce dă vieții viață.

Iubirea-i lupta cea bună prin credință.
Iubirea este pace în greu și-n suferință.
Iubirea e turnată în noi prin Duhul Sfânt,
Iubirea e răbdare și trudă pe pământ.

Iubirea-i lepădare de orice este pământesc,
Iubirea-i să privești în sus, la darul ceresc.
Iubirea-i mulțumire, în orice împrejurare.
Iubirea-i liniște și pace pe îngusta cărare.

Iubirea-i să știi când să vorbești și când să taci.
Iubirea-i să cauți celui de lângă tine să-i placi.
Iubirea-i a pune nevoia celuilalt mai sus de nevoia Ta.
Iubirea-i chemarea de a te jertfi și de-a aștepta.

Iubirea-I Dumnezeu, din care-am fost născuți
Iubirea-I natura celor ce-s de Duhul umpluți
Iubirea-I adevărul drept și sfânt și nepătat
Iubirea-I apa vie, ce dă viață celui însetat.

Iubirea-i frumusețe, e har ceresc de bogății
Iubirea-i armonia celei mai frumoase melodii
Iubirea-i o privire ce te mângâie cu dor
Iubirea-i așteptarea fecioarei în pridvor.

Te-aștept Isuse, Te-aștept, deși ești în inima mea.
Dar vreau perdeaua timpului și ceața să se ia
Căci vreau din ochii mei să nu-Ți mai scap privirea
Și pentru veci de veci vreau să-Ți împărtășesc iubirea.

Marinela Buzas 

Rămâi cu noi căci este înspre seară

Rămâi cu noi căci este înspre seară
Şi ziua vieții aproape a trecut
Atâta întuneric e afară
Atâta amăgire ne-înconjoară
Avem nevoie Doamne de un scut.

Rămâi în casa noastră, azi Isuse
Să stăm cu toți la masă, în fața Ta
Să ne-amintim cum trupul Ți se frânge
Şi cum din el au curs sudori cu sânge
Pe cruce sus, pe dealul Golgota.

Rămâi în viața noastră cu iubirea
Şi cu nãdejdea care nu înşealâ
Ca să trăim cu toți neprihănirea
Să ducem pân la capăt mântuirea
Prin jertfa ce în fiecare zi ne spală.

Rămâi cu noi pe calea către casă
Pe drumul către sfântul canaan
Condu-ne Tu, spre patria frumoasă
Căci vrem să fim cu inima voioasă
Când vom ajunge la acel liman.

Atunci când vom intra în noua viață
Iar noaptea va dispare pe vecii
Ne vom trezi în marea dimineață
Privind pe Domnul nostru față-n față
Şi o veşnicie doar cu El vom fi.

Ion Popescu