În cenușa deznădejdii

În cenușa deznădejdii,
Stau îngenuncheat, mă rog,
Și te strig: „Domnul nădejdii,
Apă vie dă-mi să sorb!„

Că sunt ars de sete-n suflet,
Mă topesc de plâns și dor,
Vreau să fiu mai sfânt în umblet,
Să cânt de-al Tău ajutor.

Stau murdar în gânduri rele,
În cenușă proșternut,
Mă vait de faptele mele,
Mă căiesc, că-s cunoscut

De Cel ce merge cu mine
Pe toți munții care-i urc,
Și în valea cu suspine,
M-a săltat când am căzut.

Treb` să urc pe-o cărăruie
Sus de tot și să apuc
O pâine ce mi se-ntinde…
Mă prind de funii să-ajung,

Ca să sar și peste-o punte,
Ca să trec și peste-un pod,
Și-încă-un deal, tot mai aproape,
Izbăvirea parcă-o văd…

Și iar stau într-o cenuşă,
Și mă opresc din urcat,
Zici că-i bine, că-i călduță,
Dar sufletul… e-apăsat.

Și cu haina-așa mânjită,
Deodată mă trezesc,
Că-o primisem pentru-o nuntă,
Și-aș vrea să mă curățesc.

Timpu-i scurt, și-mi vine-a plânge.
Să întârzii, nu aș vrea.
Inima-n mine s-ar frânge,
Dacă ușa s-o-ncuia.

Este-un timp, o oră, o dată,
Nu pot merge prea târziu.
Să pierd veșnicia toată…
Ce mă ține? Doar eu știu.

Sar în apa izbăvirii,
Prin credință-a mă spăla,
Și cu lacrima sfințirii
Implorând victoria…

Iau o funie-mpletită
Cu post și cu rugăciune,
Și înspre pâinea râvnită…
Lupt cu-a mea întinăciune.

Calc pe mine, pe-al meu eu,
Doare, însă Dumnezeu
Mă apucă și mă saltă
Să mai pot urca o treaptă.

Nu mai sta! Cenușa-i rece!
Și vezi, timpul iute trece.
De când Domnul te-a chemat,
Uită-te, cât ai urcat?!

Prin credință te-ai decis
Și inima ți-ai deschis.
El dă binecuvântarea!
Dumnezeu face chemarea!

Pâinea caldă te așteaptă!
Urcă treaptă după treaptă!
O vei frânge, o vei gusta,
Și vei da și altora.

Trupul ți se va-ntări,
Te vei simți-mbărbătat.
Mereu îți vei aminti:
Dumnezeu te-a ridicat!

Apă vie îți va da,
Rod de viță-adevărat,
Bogății-ți va arăta,
Daruri care ți-a păstrat.

O întreagă aventură
De astăzi, tu, vei avea
Dacă-L ai pe El ca țintă,
Hrana, apa – Biblia.

Și ce-n urmă ai lăsat,
Doar că El ți-e așa de drag,
Tu, nebinecuvântat,
Nu rămâi, copile drag!

La cenușă-ai renunțat,
Iată-te cu un palat!
Erai singur ca o zgură
Fără-a Domnului căldură.

Însă El te cercetează,
Te ajută, te veghează,
În necaz te sprijinește,
Însutit îți răsplătește!

El poate să curățească
Sufletul, să-l primenească,
Să te spele-n sânge sfânt
Prin jertfă și prin Cuvânt.

Lidia Gheorghe 

Dor de cer…

Atat de greu mi-e in cuvinte
Ca sa vorbesc de dorul meu
Caci ce am eu , e-un dor aparte
E-un dor de Sfantul Dumnezeu.

Cum sa exprimi in limba-aceasta
Si in cuvinte-atat de mici…
In vorbe pamantesti, prin oameni,
Ceva ce poti doar ca sa simti ?

Nici dictionarul cel mai mare
Nici omul cel mai intelept
Nu pot gasi in veci cuvinte
A dorului ce-mi arde-n piept.

Oh , dorul meu , sete de apa
E in desertul cel mai greu
Sete ce poate fi-adapata
Numai de Tatal meu din cer.

Oh, dorul meu ce-mi da vointa
Sa trec prin lava de vulcan ,
Chiar daca doare-acuma tare
Stiu c-am s-ajung in Canaan.

Cat strig, stie a mea fiinta
Ca sa traiesc pe placul Sau
Caci flacara dorului mare
A fost pusa de Dumnezeu.

Acuma Tata, eu iti cer
Ceea ce arde-n pieptul meu
La randul meu sa pot s-ofer
Nespusul dor , un dor de cer…

Danny Dorobantu

O, nu-ţi fie teamă

O, nu-ţi fie teamă de ziua de mâine,
Că ziua, ea însăşi de ea va-ngriji,
-Primeşte-ţi merindea de apă şi pâine
Din Mâna Aceea ce-ţi dă înc-o zi!

O, nu-ţi fie teamă de iarna  geroasă,
Ci fie-ţi credinţa cu mult mai de preţ,
Acel ce-are grijă ca iarba să iasă
Purta-va de grijă nici tu să nu-ngheţi!

O, nu-ţi fie teamă de Sfânta Lucrare
Că ea va fi-nfrântă de cruci şi de spini,
Acel ce-a făcut-o,
Acel Care-o are
Va şti s-o păzească de colţii haini!

O, nu-ţi fie teamă de moarte vreodată,
Tu, cel care-n slujba vieţii te-ai pus,
Minunea va face lumină deodată,
E Viu
Şi Puternic,
Şi Veşnic
Isus!…

Traian Dorz

Iti multumesc!

Referințe
La Tine vin sa-ti multumesc
Ca esti al meu Tata ceresc,
Ca tot ce am, eu am primit
Din mana Ta Isus iubit.

Iti multumesc ca m-ai eliberat,
De sub robie grea Tu m-ai scapat.
Iti multumesc, mi-ai pus o tinta-n fata
Si ai prosmis sa-mi fi vesnic povata.

Iti multumesc ca ma iubesti
Si nicicand nu ma parasesti.
Iti mltumesc ca sunt al Tau
Si nu mai sunt acel om rau.

Iti multumesc ca am vedere
Si ca nu sufar de durere,
Iti multumesc ca am de toate
Celui lipsit ca sa fac parte.

Iti multumesc ca pot s-aud
Si-astfel Isus, pot sa te laud,
Iti multumesc ca am si grai
Sa spun la oameni de-al tau Rai.

Iti multumesc de sanatate,
Atatia oameni nu au parte!
Iti multumesc ca pot sa merg,
Oriunde Doamne pot s-alerg.

Iti multumesc si pentru paine,
Nu imi fac griji de azi pe maine…
Iti multumesc si pentru apa
Pentru izvoare ce ne-adapa.

Pentru tot ce am primit
Eu prea putin am multumit,
Dar astazi Doamne vreau sa spun:
Esti Dumnezeu, esti vesnic bun.

Si toata viata ce-o mai am
AL Tau nume-am sa-L proclam
Ca-n mana Ta, Tu mai purtat
Nici cand de mine n-ai uitat.

O apă curgătoare

O apă curgătoare
Este în stânga mea.
Și pomi cu crengi pletoase
Pe al ei mal.
Un loc umbros de munte
Și răcoros,
Un freamăt liniștit
Dar prea frumos.
Cu flori pe deal,
Albastru, bleu – deschis
Cu păsări diferite,
Pare-un vis.
În mărime și culoare
Și în cânt;
Sunt unice în felul lor.
Zâmbesc în gând.
În față-i o podișcă
Cu carii vechi în lemn
Sub care se revarsă
În vaduri, apă. Semn
Că-i totul în mișcare,
E viață în natură;
În frunze verzi, în iarbă,
În tot e-o legătură
Ce duce mai departe
Speranță, bucurie,
În gând, în vânt, în suflet,
Pe-a norilor solie.
……………………………..
Și… apa curge…
Ducând cu ea
Și gândul meu
Și starea mea.
Căci iar se schimbă,
Se innoiesc,
Cum apa plimbă
Și izvorăsc
Noi, mici izvoare
Ce se revarsă
În râul mare
Ce pace-mi lasă
Când îl ascult
Și-adânc suspin,
Mă liniștesc
Și mă alin.
Și se grăbește…
Aleargă parcă…
Să-și cânte-n treacăt
Povestea toată.
Și-așa… fără să se oprească
În tropot vrea să îmi șoptească:
”Fii mulțumit!
Este speranță!
Ești sprijinit
Cu siguranță!
Ești ocrotit!
Nu-ți fie teamă!
Călăuzit, și casa-ntreagă
El ți-o iubește
Că scumpă-i este.
E Dumnezeu
Ce totul vede,
Ce îți vorbește”.
……………………………..
Și întărit iar mă ridic
Din locu-n care-am mulțumit
De tot ce-n viață întâlnesc
Și vreu mai vesel să trăiesc.
A pus atâta bucurie
În jur, e-așa o armonie,
De-ți faci timp
Ca să le privești,
Să mai respiri,
Să te-odihnești.
Să-apreciezi
Că-i o splendoare.
În duh, o binecuvântare.
Te-ndeamnă toate
Într-un cântec.
E sănătate pentru suflet.

Lidia Gheorghe

Gradina Lui Dumnezeu

Ce frumoasa esti,
Gradina sfanta!
Cu cine sa te aseaman eu?
Ce frumoase flori ai in Tine,
Sumpa Gradina!
Deschide-ti portile sa intru in tine,
Caci este dimineata,
Si vreau sa-mi spal fata,
Din izvorul care curge din tine!
Ce apa cristalina curge din tine!
Gradina sfanta!
A cui esti tu, Gradina?
Lasa-ma sa intru, sa simt mirosul Tau,
Sa trag in piept parfumul Tau!
Ce frumoase flori! A cui esti Gradina?
Ce izvor curge in mijlocul Tau!
Si ce frumoas esti imbracata!
Gata de nunta!
Eu plang si suspin de dragul Tau.
Esti scumpa ca diamantele si pietrele pretioase!
Nu mai pot… mi-e sleita inima dupa Tine,
Si mi se topeste inima de dorul Tau!
As vrea sa stau in Tine!
Stiu a cui esti Gradina scumpa!
Esti a Dumnezeului si a lui Isus!
Ingerii in tine stau in rocoarea zilei.
Si Domnul te iubeste, caci tu esti Fiica Lui preaiubita!
Sufletul meu te iubeste!
Esti ca un curcubeu!
Tu le intreci pe toate.
Am mai vazut gradini, dar ca Tine, una nu este!
Tu esti sigura la Tatal TAU.
Preafericito!
Deschide-ti portile si lasa-ma sa ma imbat de mirosul Tau!
Esti asa de frumoasa…
Esti ca Mireasa gata pentru nunta!
Atunci iti vei deschide portile,
Cand va veni Mirele la Tine!
Atunci Mireaso vei bea apa vietii!
Ce frumoasa esti,
Gradina a Lui Dumnezeu!
in gradina acea se afla apa vieti!si gardina acea santem noi adica mireasa gata pt nunta.este discrierea podoabelor,si hailor ei.finalul de nunta.santem gata ca o mireasa,noi poporul Domnului,santem gradina.mireasa Lui Isus! HAR SI PACE!
Condrea Gheorghe

Frânt şi fumegând

“Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.” (Isaia 42.3)

Eu pot să am încredere că Dumnezeul meu mă va primi cu blândeţe, deşi sunt în adevăr slab, încovoiat şi neînsemnat ca o trestie. Se zice despre mine: “Mă sinchisesc de el ca de un pai”; şi această vorbire, cu toate că este puţin binevoitoare, nu este nepotrivită. Iată, eu mă simt mai neînsemnat decât o trestie care creşte în apă, căci ea tot îşi ridică capul deasupra. Dar eu sunt doborât; sunt sfâşiat cu asprime şi cruzime. Nu mai e nici o cântare în mine, căci eu sunt zdrobit şi nu pot să scot nici un sunet, ca o vioară spartă. Dar Domnul Isus nu mă va zdrobi de tot; şi dacă El mă cruţă, puţin mă interesează ce vor face alţii. O, Mântuitor blând şi îndurător, eu mă adăpostesc lângă Tine şi aşa uit vânătăile mele.

Într-adevăr se poate foarte bine să fiu asemănat cu un muc care fumegă, a cărui flacără s-a stins şi care dă numai fum. Eu sunt mai curând o piedică decât un ajutor. Gândurile duhului meu tulburat îmi şoptesc că Satana a suflat în lumina mea şi că Domnul nu va întârzia să oprească fumul neplăcut care iese, stingând complet lumina mea cu un stingător. Totuşi am băgat de seamă că la braţele sfeşnicului sfânt erau numai mucuri, nu şi stingătoare. Domnul Isus nu înăbuşă lumina mea şi eu pot să prind curaj. Doamne, aţâţă din nou focul meu şi fă ca flacăra lui să strălucească spre slava Ta şi spre lauda dragostei şi bunătăţii Tale.

Charles Spurgeon

Mânia spre slava lui Dumnezeu

“Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.” (Psalmul 76.10)

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.

Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.

Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

Charles Spurgeon

Apa vie

Voi, ce zilnic gustaţi ape
Din fântâni sau din izvoare
Lângă voi, aflat de-o parte,
E-o fântână ţâşnitoare.

Stârnpăra-vi-se-va setea,
Însetaţi de veşnicie,
Râul lumii niciodată
N-are gust ca apa vie!

Poate nu cunoşti izvorul
Despre care se vorbeşte?
E Isus, Mântuitorul,
Cel ce apa-ţi dăruieşte

El a stat ieri cu femeia,
Astăzi, iată-L, stă cu tine,
El e râul, apa vie,
Bea din Domnul azi creştine!

Fă-ţi din inimă găleată,
Pleacă-te înspre fântână
Şi-ai să scoţi, ca niciodată,
Din Isus, o apă bună.

Vei simţi a ei răcoare,
Care-ntrece orice apă,
În pământ aşa izvoare
Nu-ntâlneşti oricât se sapă.

Nu-ntâlnesti o calitate
Ce-ntâlneşti la apa vie,
Dac-o bei,nu-ti mai e sete,
Nu o zi,o veşnicie.

Priviţi câţi se văd de fata,“
Ce-au băut din apa sfantă,
Întrebati-i dacă-n viată
Au alt dor ce-i mai framantă-

Au în lume altă sete,
Să alerge-n altă parte?
Ce izvor din lume poate
De Isus a-i mai desparte?

Ce fântână-i mai adâncă,
Să poţi spune că-i mai rece?
Unde eşti, Samarinteancă,
Să strigi iar în plină voce,

Că se simte iar nevoia
Să trezeşti înc-o cetate
Căci mai sunt şi azi de-aceia,
Ca şi tine, arşi de sete.

Să le spui de ce izvorul
Apei vii e-atât de rece,
Căci el curge chiar din ceruri
Si prin mii de straturi trece.

Izvorăşte dintr-un munte
Din Sion,din temelie
Vânturile Tarii Sfinte
Răcorindu-l, îl adie.

Apa vie-i alimentul
Ce nu are-asemănare
Ea e bună-ntotdeauna
Şi ca leac de vindecare.

Conţinutul ei şi saţul,
Cine le-ar putea descrie?
Ea dă hrană, ea dă viaţă,
Stropul sfânt, apa cea vie.

Apa vie-i dădătoare
De minuni şi sănătate
Nicio apă de sub soare
Ce dă ea, să dea nu poate!

Stau, de pildă, Siloamul
Şi Betezda mărturie
Şi chiar mii de-ar fi în lume,
Le va-ntrece apa vie.

Cine bea din apa vie,
Bea viaţă, sănătate
Şi se bucură că ştie
Că pe veci nu-i va fi sete.

Cine bea, primeşte-ndemnul
Şi pe alţii să-i imbie.
Apa vie-i Însuşi Domnul,
Năvăliţi la apa vie!

Umpleţi-vă toţi găleata
Din a Domnului fântână,
Chiar şi-acel ce-ntâia dată
L-a-ntâlnit, şi el să vină.

Vino tată, vino mamă,
Veniti dragi creştini cu toţii,
Veniti până când va cheamă
Ca să beti din râul vieţii!

O, izvor ce dai viaţa,
O, fântână nesecată,
Lumea care-o vezi de faţă,
E o lume însetată.

Tu ştii ce înseamnă setea,
Şi Tu-ai fost de ea răpus
Aminteşte-Ti de-un burete
Ce Ti-a fost întins în sus!

Stă Calvarul mărturie
Ca sa n-aibă nimeni scuze
Apa vie, apa vie,
Nimeni azi să n-o refuze!

Apă vie, râu de viaţa,
Râu de binecuvântare,
Lumea care-o vezi de fată
Stâmpar-o cu-a Ta răcoare!

Ori si cine ar-fi să vie,
Bătrâni,tineri,chiar si pruncii,
Da-le Doamne,apa vie,
Ce-ai promis Samaritencii !

Teodor Codreanu

Te-am curățat de tot ce-ți trăgea seva

Te-am curățat de tot ce-ți trăgea seva.
Ți-am șters praful păcatului de tot.
Apa vieții ți-am pus la rădăcină
Și uscăciunea și amarul le-am dat jos.

Și vreu să ai putere să sporești,
Să te menții cât mai plăcut sub soare.
Prin frumusețea ta să dăinuiești
Și sănătos să răspândești splendoare.

Ești unicat; așa cum ești în felul tău.
Cu ce ești tu-înzestrat, altul nu are.
Cu ce te-asemeni în destinul tău?
Cu-un pom, puțin mai mult decât o floare.

Și dacă tot ți-e viața scurtă pe pământ,
Îmbărbăteză-te! Și soarbe lumină din Cuvânt
Ce-ți ține trunchiul drept, cu ramuri înspre soare,
Cu roade atârnând și rădăcina tare.

Lidia Gheorghe