Eu cred în Dumnezeu

Sunt fiu și nu sunt rob,
Mi-e inima de cer,
Declar că nu-s de aici,
Sunt doar un pasager.
Sunt om, dar preaiubit,
Am suflet valoros,
Menit să fiu altfel:
Să seamăn cu Cristos!

Vreau fără compromis
Și fără îndoieli,
Vreau drum de adevăr
Și tot mai mult din El,
Vreau voia să-mi supun
Doar voii Lui mereu
Și să trăiesc cântând:
„Eu cred în Dumnezeu!”

Decid să nu renunț
Să mai privesc în sus,
Căci vreau să fiu și azi
Chemării Lui dispus.
Refuz să mă mai tem,
Doresc mai curajos
Să merg, chiar să alerg,
Trăind mai cu folos.

Nu cred nici în sistem,
Nu cred în umanism,
Nu cred că-s accident,
Nu cred în ateism!
Eu cred azi Biblia
Și-n veșnic jubileu,
Eu cred în dragoste,
Eu cred în Dumnezeu!

Lucian Cazacu 

E molimă în lume…

E molimă în lume, pe drum este pustiu,
Ceasul cel din ceruri ne spune că-i târziu.
Suspină Galaxia, Pământu-i obosit
Căci răutatea noastră mult le-a mai lovit.

Ne-avertizează Tatăl din Înaltul Loc,
Căci a noastră viață nu e glumă, joc,
Că nu putem prin rele să mai prosperăm
Și nici cu păcatul să tot cochetăm…

Omenirea noastră nu-L mai vrea pe El,
Alungarea Lui a devenit un țel:
Îl scoatem din cămine, Îl scoatem și din scoli,
Nu mai vrem biserici… suntem tot mai goi!

Goi pe dinăuntru, cu suflete plăpânde
Care gem firave când nimeni nu le-aude,
Stau semețe multe, pline doar de „eu”,
Făra judecată, fără Dumnezeu!

De ne-am trezi toți, de ne-am îmbuna,
Poate că Stăpânul din Cer ne-ar asculta,
Ar stinge și cuptorul ce arde pe Pământ
De-ar fi foc în inimi, fiori din Duhul Sfânt!

E vremea de trezire pentru creștinii toți,
Dar și pentru păgâni, pentru stricați și hoți,
E vremea de căință, de rugi înflăcărate,
E vremea de iertare, să-ți faci dușmanul frate!

E vremea renunțării la eul prăfuit,
Și pentru țara noastră să mijlocim smerit,
Să cerem mila Lui peste acest popor,
Să știe toți românii că au un Salvator!

Să știe toți aceia ce-atâta L-au hulit,
Ateii ce pe Domnul L-au batjocorit,
Și toți aceia care divinizează omul,
Că-n cer și pe Pământ nimeni nu-i ca Domnul!

Valentin Joita 

Am să te chem…

Am să Te chem şi-atunci când nu mai este soare,
sub cer întunecat de nori potrivnici, răi,
am să Te chem şi-atunci când inima mă doare,
zdrobită, părăsită în ale morţii văi.

Am să Te chem şi-atunci când cerul e-n tăcere
şi nu mai e nici şoaptă infimă de răspuns,
am să Te chem din noapte, din moarte, din durere,
când sufletul de-o lance barbară mi-e străpuns.

Am să Te strig în rugă sfârşită, fără sunet,
spre Tine mâini de ceara, sleite-am să întind,
durerii îi voi da un nesperat răsunet,
cu cât va fi privirea spre Tine mai cu jind.

Am să Te chem continuu, am să Te-aştept o viaţă,
încununat, de-aş merge, cu spini imenşi şi mulţi,
eu am să-ţi cânt cu lacrimi, în orice dimineaţă,
încredinţat că dorul Tu tot ai să-mi asculţi.

Singeorzan Dorin 

Vom regăsi mărgăritare!

Referințe
Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.
Proverbe 11:25

Se spune că o împărăteasă
avea un vis neîmplinit.
Dorea să constuiască o casă
pentru acei năpăstuiți.

Cutreierase-mpărăția
și-și frânse inima de dor,
ardea profund în ea iubirea
fiindcă avea Mântuitor.

Ea nu era doar o regină
din lumea-aceasta trecătoare;
în trupul ei plăpând, de tină,
trăia-o-a Cerului moștenitoare.

Se proșternu în rugăciune
și-apoi un plan înfăptui.
Soțului ei în taină-i spune:
„Aș vrea-un refugiu-a construi

pentru orfanii acestei lumi,
pentru pierduți și părăsiți.”
„Un nobil gând, dar nu văd cum
atâția bani ar fi găsiți.”

„Stai fără griji, pot rezolva!”,
răspunse ea încrezătoare.
Își scoase de pe cap coroana
arătând diamantul cel mai mare:

„Acesta poate-acoperi
întreaga sumă necesară.”
Soțul, privind-o, înlemni:
„Vinzi diadema regală?”

„Nu, dragul meu, doar diamantul.”
„Dar este cel mai prețios,
simbol unic în tot Regatul… ”
„O, merită pentru Hristos!”

Convins, l-a vândut pentru ea.
N-a durat mult și a aflat
că toată lumea o numea:
-regina fără diamant-

Dar casa-ncet s-a construit
și-n ziua de inaugurare
familia regală a sosit
ca să asiste la serbare.

Privea regina mamele
cândva lipsite de speranță,
ștergându-și astăzi lacrimile
de bucurie, în siguranță.

Și multe glasuri de copii
cântau cum doar ei pot să cânte-
cerești și sfinte armonii
spre slava Eternului Părinte.

Spre soțul ei se aplecă
și-n șoaptă spuse fericită:
„Ei ne vor fi în cer cunună,
da, pentru Hristos merită!”

***
Așa va fi o veșnicie:
vom regăsi mărgăritare-
întreaga noastră avuție
strânsă-n a cerului hambare.

Vorbele bune, ce-au zidit
pe cei din jurul nostru, poate
cum nici nu ne-am închipuit…
le vom afla atunci pe toate.

Tot ce jertfim, tot ce răbdăm,
-oricât de mic sau cât de mare-
pentru că Isus ne e Domn,
spre slava Numelui Său mare,

se scrie sus și se adună,
iar Dumnezeu ne-a răsplăti:
eternitatea împreună,
dar și cununi va împărți!

Multumirea

Când privesc întinse plaiuri,
Cer și mare și pământ,
Munți înalți, câmpii și dealuri,
Toate au un singur cânt!

Toate sunt ca-ntr-o orchestră
Fiecare pe-al ei ton,
De pe planeta terestră
Înspre al Dreptății Tron,

Își înalță toate cântul
Să-L slăvească pe-Mpărat,
Pe Cel Veșnic, pe Preasfântul,
Pe Acel ce le-a creat!

Nu e loc răgaz s-aștepte,
Niciodată, nicidecum!
Ar sta timpul pe-a lui trepte
S-ar opri din al său drum,

S-ar preface tot întinsul
Într-un loc mort și pustiu,
Dac-o clipă universul
N-ar slăvi pe Cel ce-I Viu!

Toate își cunosc menirea,
Toate știu să nalțe-n zbor
Lauda și mulțumirea
Spre Slăvitul Creator!

Îl înalță cu-ndrăzneală,
Fiindcă merită slăvit!
Nu e loc de oboseală,
Nu e loc de târguit!

Într-un glas și-ntr-o dorință,
Cum e greu de-nchipuit,
Toate câte au ființă
Îl slăvesc necontenit!

Dar tu, om cu rațiune,
Om, creat de Dumnezeu,
Plămădit ca prin minune
De-un Stăpân din Empireu,

Om cu simțuri și cu minte,
Om, cu suflet și cu duh!
Om, cu rădăcini preasfinte,
Care tinzi înspre văzduh,

Care poți rosti-n cuvinte
Numele Celui de sus,
Poți să-nveți și să ții minte
Lucruri mari și greu de spus,

Unde-ți sunt laudele tale?
De ce nu Îl preamărești
Ca-ntr-o zi de sărbătoare
Pe Acel din slăvi cerești?

Unde-ți este mulțumirea
Și recunoștința ta?
De ce taci, când fericirea
Este în a-L înălța?

Tu om… tu, cel mai datornic
Tu nu-I dai lauda ta
Celui ce așteaptă dornic
Mulțumiri spre slava Sa!

El ți-a dat înțelepciune
Să judeci și să gândești,
Să alegi pe cele bune
Dintre cele ce-s lumești.

Să veghezi întotdeauna
Ca trairea ta de jos
Să lucească precum luna
Spre mărirea lui Hristos!

Căci și-aceasta-i o-nchinare
De un bun miros plăcut,
Lauzi prin a ta purtare
Pe Acel ce te-a făcut!

De aceea, cu-ndrăzneală
‘Nalță-ți glasul tău spre Cer,
Să nu cazi de oboseală
Ca acei ce-n lume pier.

Întru totul va depinde
De-asta, măntuirea ta…
Dă năvală și vei prinde
Loc la masă-n Slava Sa!

Asta, sa-ți scalde gândirea
Ne-ncetat pe-acest pământ:
Nu uita, că mulțumirea
E-așteptarea Celui Sfânt!

Valentin Ilisoi

Chemati-L astazi pe Isus

Chemaţi-L astăzi pe Isus
Cu inima de doruri plină
Pe Cel ce-n cerul sfânt S-a dus
Şi locuieşte în lumină.

El, Mielul Golgotei de ieri,
Şi-a răspândit, prin Duh, aroma
Ca noi primind din El puteri
Să-L proclamăm şi azi ca Toma.

E ceasul nostru negreşit
De mărturie şi răsunet
Ca omul ce nu L-a primit
Să nu ne-audă ca pe-un tunet.

Chemaţi-L astăzi pe Isus
Cu inima înflăcărată
Căci ziua noastră-i spre apus
Şi vine Mirele îndată.

Cuvântul Lui e neclintit
Şi-i mult mai tare ca o stâncă.
În El duşmanii au lovit
Şi mai lovesc şi astăzi încă.

Dar fericit e omu-acel
Ce-L crede zilnic şi-L urmează
Căci Mesia Emanuel
Prin Duhul îl îmbărbătează.

Ca şi în Cana din Galil
Cereţi-i astăzi vin şi apă,
Cu duh aprins, cu gând umil,
Ca Nunta Lui în cer să-nceapă.

Sunt multe crize pe pământ.
El dă soluţia cea bună
Precum pe Golgota S-a frânt
Pe vechiul şarpe să-l răpună.

Sunt prea mulţi oameni ameţiţi
De propaganda lumii rele.
Chemaţi pe Isus fericiţi
Că vine El de printre stele.

El este Martor credincios
Cu „Da şi-Amin!” din sfânta Carte.
El ne va ridica de jos
Şi ne va izbăvi de moarte.

Isus ne-a zis: „Eu vin curând!”
La toţi Hristos ne ştie truda.
Se-arată-n slavă Mielul blând
Şi Leul cel născut din Iuda!

Corneliu Livanu 

Bagajul

Este vremea de plecare
Timpul s-a apropiat
De călătoria mare
Ce v-oi face-o neașteptat.

Să-mi gătesc de-acum bagajul
Trebue să mă pregătesc
Să fiu gata-n orice clipă
Spre cer să călătoresc.

Să-mi fac ordine în lucruri
Și curat în viața mea
Ca să fiu în toate gata
Domnul cînd mă va lua.

Să-mi las grijile deșarte
Alergarea cea lumească
Faptele de răutate
Vorba cea necreștinească.

Să mă las de-ngrijorarea
După lucruri trecătoare
Și viața să mi-o gătesc
Pentru traiul cel ceresc.
Să dau roade tot mai bune
Zi de zi ca să citesc
Cum vrea Domnul de la mine
Să-l ascult, să mă sfințesc.

Să nu-mi iau la bagaj firea
Și lucrurile ce le vrea ea
Și să nu-mi opresc privirea
La ce îmi oferă lumea.

Zi de zi imi fac bagajul
Îmi ia timp să ma pregătesc
Ca sa fiu eu oricînd gata
Cu Domnul să mă întîlnesc.

Dar mai important de toate
Îmi trebuie document
Scris cu slovele divine
Pașaport cu testament.

Pașaport plătit cu sînge
De Isus, Domnul ceresc
Ce mi-a dat cetățenia
Cu un preț Dumnezeiesc.

Doar cu bagaj de calitate
Și cu Pașaportul Sfînt
Voi fi gata de răpire
Și să zbor de pe pămint.

Dina Roata

Nădejdea mea rămâne vie!

Oricâte greutăți m-apasă
Am o nădejde în Isus
Când toți se duc, singur mă lasă
Eu îmi îndrept privirea-n sus

Acolo-i Domnul meu cel sfânt
Ce-a suferit în cazne grele
Să pot pleca de pe pământ
Să mă despart de cele rele

Eu știu că Domnul mă iubește
Că-L simt mereu în viața mea
Și-acum, din cer mă ocrotește
Stă ca un scut în calea mea

E o pavăză ocrotitoare
Când cel viclean mă urmărește
Atunci când sufăr și mă doare
Mă mângâie, mă ocrotește,

Căci milă-mi poartă Domnul meu
Mă vede slab și nevoit
Alăturea Îmi stă la greu
Prin toate văd că sunt iubit

Nădejdea mea rămâne vie
Eu cred în Domnul meu, Isus
Doresc a Sa Împărăție
Și vreau s-ajung la ceruri, sus

Doar El iertare-mi poate da
Pentru păcat, căci am greșit
Cunoaște bine viața mea
Și-mi vede sufletul smerit

El, gloriosul meu Isus
Cunoaște bine a mea căință
La ceruri mă va duce, sus
Și voi fi plin de biruință!

Florența Sărmășan 

Adu-ţi aminte, Domnul meu…

Adu-ţi aminte, Domnul meu,
De starea roabei Tale,
Vezi mersul ei slăbit şi greu,
Privind cu dor spre cer mereu,
De-aici de jos din vale.

Adu-ţi aminte, Domn iubit,
De lacrimile mele,
Şi dă-mi al păcii răsărit
În duhu-mi strâns şi încolţit
De gândurile rele.

Adu-ţi aminte, o, Isus,
De ruga mea săracă,
Şi lasă-mi harul Tău de sus
Ca-n toate voia-Ţi mai presus
În mine să se facă.

Adu-ţi aminte, o, Hristos,
De inima-mi zdrobită
Şi dă-i Tu iar un chip frumos
S-arate doar ce-i cu folos,
De Tin’ călăuzită.

Adu-ţi aminte, Doamne iar,
Pe plaiurile sfinte,
Când vei veni cu slăvi şi har,
De-un rob netrebnic şi murdar..
Adu-ţi Te rog aminte…

Paula D 

Raiul copilăriei

Am fost în rai pentru o vreme,
Lipsit de grijuri, teamă sau nevoi.
Raiul copilăriilor eterne
Cu vise, jocuri, soare și zăvoi.

Eram la casa parintească
Copil iubit, plin de speranțe,
Gata mereu să se însuflețească
Oricând, și-n orice circumstanțe.

Era frumos totul în jur,
Toate-aveau gust și împlinire,
Și aerul era mai pur,
Și ceru-avea mai multă strălucire.

Și diminețile erau
Mai pline parcă de lumină,
Iar ploile parcă cădeau
În cântece de mandolină.

Rai minunat cu rouă și iubire,
Cu flori și cu miros de fân,
Cu liniște și stropi de fericire
În vechiul și umilul nost’ cămin.

Odată-n cer pe sfinte plaiuri
Eu cred că te voi reîntâlni,
Dar nu vremelnic, ci o veșnicie
Unde cu toți vom fi pe veci copii…

Puiu Chibici