Duh de viață

Duh de viață, Duh preasfânt,
Ne păstrează-n legământ,
Ne adună la altar
Și ne umple vasul iar.

Duh de pace, Duh de sus,
Fă-ne asemeni lui Isus!
Ne învață să trăim,
Ne învață să murim.

Duh măreț, putere dă,
Martori vii și sfinți ne fă
Și ne poartă, Vânt divin,
Cum vrei Tu, dar mai deplin.

Duh Sfânt binecuvântat,
Udă locul însetat
Când tânjim cu dor nestins
După cerul necuprins.

Duh, ce darnic daruri dai,
Pune fapte-n noi și grai,
Rodul sfânt și-un caracter
Coborât de sus din cer.

Duh prea’nalt și înțelept,
Drumul strâmb tu fă-ni-l drept,
Rugăciunea fără foc
Să-și primească sfântul „șoc”.

Duh de har dumnezeiesc,
Arde-n noi tot ce-i firesc,
Ne convinge de păcat
Și de gândul vinovat.

Sfinte Duh, din El, prin El,
Pentru El și cu sfânt zel,
Să ne porți și să ne ții
De acum și-n veșnicii!

Lucian Cazacu

Ai trecut

Ai trecut prin valea morții,
Valea umbrelor ce dor,
Dar și-acol’ Stăpânul sorții
Ți-a dat viață, ajutor.

Ai trecut prin foc și scâncet,
Tăvălit prin scrum de chin,
Ruga îți era doar bocet,
Dar ți-a dat un cer senin.

Ai trecut o lungă seară,
Dar un glas S-a auzit:
„Astăzi, Lazăr, ieși afară!”
Și din morți te-a slobozit.

Ai trecut prin gerul vieții,
Vântul ultimului ceas,
Dar în toiul dimineții
Ți-a dat grai și ți-a dat pas.

Ai trecut să guști amarul
Și pustiul ce te-a frânt,
Dar ți-a stins din suflet jarul
Întristării pe pământ.

Ai trecut și cine știe
Ce aduce o altă zi!
De ești viu, așa să-ți fie
Și viața din vecii!

Lucian Cazacu 

Tot ce doresc

Sa stau langa Tine pe stanca,
E locul pe care-l prefer,
Caci pacea e-asa de adanca,
Si-asa de aproape-s de cer.

Sa pot contempla frumusetea
Splendorii pe care o ai,
Sa-Ti cer un crampei din nobletea
Smereniei Tale sa-mi dai.

Mai mult sa-Ti cunosc caracterul,
Mai mult voia Ta s-o-implinesc,
Sa fiu scufundat in misterul
Iubirii, e tot ce doresc.

„Domnul a zis: ‘Iata un loc langa Mine; vei sta pe stanca.’ ” Exod 33:21.

Anca Winter  

De-aș mai putea s-aleg…

Nu-i lună astă-seară, nici stele nu-s pe cer,
Roiesc fulgi mari ca-n basme și se aștern foșnind,
Sporesc cu-n lat de palmă pufosul lăvicer,
Abia s-a stins ecoul unui târziu colind.

Mai pun o uscătură să-ncing focu-n cămin
Și lunguiețe forme se-ncaieră-n tavan,
Închipuiri bizare pe îndelete vin,
Doar cugetu-i de veghe lungit pe un divan.

Dezlănțuită suflă vifornița la uși,
Mi-alungă toropeala c-un șuierat prelung
Și las să-mi zboare gândul la anii mei apuși,
Dau file-ngălbenite din urmă să-i ajung.

Câte-aș schimba îndată de-aș mai putea s-aleg…
N-aș mai lăsa cu voia vreun bine nefăcut!
Atâtea doar la urmă apuc să le-nțeleg…
Și… o pecete-i pusă pe timpul meu trecut.
……
Afară viscolește, luminătorii nu-s,
Da-n vatră-ncinsă-i hora de flăcări aurii;
Prin vijelia lumii ajunsă la apus,
Aprinde-mi, Doamne, focul nădejdii celei vii!

Olivia Pocol 

Botezul Domnului Isus

Ce minunata zi de sarbatoare
Cand Dumnezeu din ceruri a vorbit.
Si ne-a lasat o pilda minunata
Prin Fiul Sau cel scump si mult iubit.

El a venit sa ne arate calea
Pe care cei iubiti de El o vor urma.
Sa ne invete care e cararea
Si drumul care duce-n slava Sa.

Linga Iordan Ioan vorbeste si boteaza
Si spune plin de rivna de pacat,…
Despre minia care va sa vie
Pentru acei ce nu vor asculta.

“Pui de napirci, cum stiti voi oare,
De viitoarea Sa manie sa fugiti?
Doar sufletele voastre va sunt goale
Si inimile voastre neschimbate sunt..

Caci Dumnezeu cunoaste inimile voastre
Ca-s rele, neinduplecate si pustii…
Dar voi veniti, veniti la cel care boteaza
Crezand ca apa va va curati…”.

“ Va veni insa Unul mai presus de mine
El are puterea de a cufunda
Dar nu in apa asta curgatoare
Cu Duhul Sfant si Foc va boteza.

A Sale-ncaltaminte nu sunt vrednic
Sa le ating macar sau sa dezleg…
El este-un Sfint, e Dumnezeu din Ceruri
De El va trebui sa fiti voi preschimbati…”

Si deodata gloata se opreste :
Caci din mijlocul ei apare CINEVA!
Si e chiar El, Fiul lui Dumnezeu din ceruri
Veni si El sa fie botezat.

“ O, Domnul meu, eu nu sunt vrednic…
Eu trebuia la Tin’ sa fi venit…”
“ Da, Ioane, Tatal cel din ceruri
A dat porunca… si trebuie –mplinit!”

Si-ndata dupa aceasta-nfaptuire
Duhul cel Sfint a coborit din Cer
In chip de porumbel s-a asezat pe umar
Si glasul Tatalui s-a auzit din Cer:

“Acesta-I Fiul meu cel preaiubit !
In El gasesc toata placerea Mea!
De El sa ascultati necontenit!”
Caci cei ce cred – vor merge-n slava Sa!”

Ce armoie! Si ce legatura s-a simtit
Cand pe pamant Sfinta Treime s-a unit.
Ce completare, si ce integrare…
Ne-a dat dovada noua de-ascultare!…

Isus ne-a dat modelul ce trebuie urmat
E-un ordin, o porunca, ce trebuie-mplinit.
C-acei ce cred si se boteaza, sa fie mantuiti
Si-apoi cu Domnul o viata-or fi nedespartiti.

Caci nu vor fi salvati aceia
Ce se boteaza-n apa doar…
Ci cei ce se-nnoiesc in Duhul,
Ce-si schimba viata, mintea lor…

Sa-I multumim fierbinte Celui
Ce ne-a dat sansa de salvare
Sa-L iubim cu credinciosie
Si sa venim la –a Sa chemare.

Caci cine crede – se boteaza,
Primeste- aceasta marturie,
Si are-n el o viata-ntreaga
Pe Fiul cel din vesnicie.

O, vino scumpul meu prieten,
Azi inca ai a Sa chemare
Si lasa EU-l si pacatul
Primeste azi a Sa iertare!

Si implineste a Sa porunca
Si mergi la apa, te boteaza.
Si-astfel iti asiguri viata
Si fericirea ta eterna.

 Natalia P 

6 Ianuarie

„Dar mâna Domnului venise peste mine seara.” Ezechiel 33:22

Pe calea judecăţii, aceasta poate fi situaţia, şi dacă este aşa, este treaba mea să mă gândesc la motivul acestei vizite şi să îndur nuiaua pe care am primit-o. Nu sunt singurul pedepsit în această perioadă; îngăduiţi-mi să mă supun pedepsei, şi să trag un folos din ea. Dar mâna Domnului poate veni şi în alte moduri — întărindu-mi sufletul şi înălţându-mi gândul spre lucrurile veşnice. O, dacă aş simţi prezenţa Domnului în felul acesta! Simţământul prezenţei divine poartă sufletul către cer pe aripi de vultur. In asemenea ocazii, suntem atât de plini de bucurie spirituală, încât uităm toate grijile şi durerile pământului. Nevăzutul este aproape, şi cele văzute îşi pierd puterea.

Trupul slujitor aşteaptă la poalele muntelui, iar sufletul stăpân se închină pe culme, în prezenţa Domnului. O, dacă mi-ar fi acordat un asemenea anotimp de comuniune divină în seara aceasta! Domnul ştie că nevoia mea este foarte mare. Darurile mele tânjesc, stricăciunea creşte, credinţa este slabă, şi evlavia rece; toate acestea sunt motive care cheamă mâna Sa vindecătoarea asupra mea. Mâna Sa poate răcori fierbinţeala de pe fruntea mea, şi poate opri tumultul din inima mea.

Glorioasa mână care a creat lumea poate să creeze o minte nouă pentru mine. Neobosita mână care poartă temeliile lumii poate să-mi susţină spiritul. Iubitoarea mână care îngrijeşte sfinţii mă poate înveseli. Şi atotputernica mână care sfârşie duşmanii poate să-mi supună păcatele. De ce să nu simt atingerea acestei mâni în seara aceasta? Vino, suflete. Spune-I lui Dumnezeu că mâinile lui Isus au fost străpunse pentru răscumpărarea ta, şi vei simţi asupra ta aceeaşi mână care 1-a atins pe Daniel în timp ce se ruga, ca să vadă chipul lui Dumnezeu.

C.H. Spurgeon

Oglindească-se Hristos

Oamenii-și dau cu părerea despre roadele-altora,
Despre pocăința lor n-au de spus nici un cuvânt.
Ei se văd mereu perfecți, n-au nimic a-și reproșa
Sparg destine, sfarmă vise folosind cuvântul Sfânt.

Sunt categorii de oameni care nu se văd pe ei,
Dar atenția lor se-ndreaptă către cei ce se-ostenesc.
Dacă văd că faci ceva, ești ca prada între lei,
Și-apoi caută să te-atace, din lovit nu se opresc.

Propășirea lor nu-i harul, este doar în falsitate,
Scopul lor e unul singur, să dărâme ce-i frumos.
Reguli sumbre și doctrine și versete-ntortochiate,
Dar trăirea lor e rece și e fără de Hristos.

Ce crezi tu, ce ai văzut, ce-ai trăit doar prin credință,
Pentru ei, n-are valoare, și-i lipsit de Dumnezeu.
Dacă nu faci cum spun ei, ești un om în neputință,
Și te zbați în întuneric și-n păcatul cel mai greu.

De nu faci dup-al lor plac, ești catalogat pierdut,
Ești un om ce-aleargă-n viață doar în pofte și-n plăceri.
Ești firesc, nelegiuit, păcătos, ești un rebut,
Care n-are destinație, se-ndreaptă spre nicăieri.

Pentru ei, firma contează, dacă nu-i urmezi pe ei,
Clar ești împotriva lor și ești om periculos.
Au privirea sfidătoare și-atitudine de zei,
Și îi simți că-s reci și goi și străini de El, Hristos.

Vorba ta nu-i necesară, însă vorba lor e cheia
Care-oferă-nțelepciune și te poartă spre liman.
După asta se ghidează și trăiesc oamenii-aceia,
Care n-au nimic ceresc, uneori nici chiar uman.

Însă ce să vezi, surpriză, biblia spune altceva,
Că acei ce cred în Domnul și în Sfânt Numele Lui,
Dacă L-au primit în inimi și credința vor urma,
Vor primi drept să se facă toți, copii ai Domnului.

Nu prin voia firii lor, nici din sânge omenesc,
Nici prin voia vreunui om, ci născuți din Dumnezeu.
Astfel, toți aceia care în Hristos se-adăpostesc,
Au o siguranță-n suflet și-s purtați pe brațul Său.

Garanția oferită de Hristos și de scriptură,
Este cea mai importantă, nu se poate anula!
Toți acei ce-s plini de bârfă, de invidie și de ură,
Partea lor e doar osânda, cerul nu îl vor vedea.

Ce a spus Hristos în biblie, clar, e mult mai important
Ce spun oamenii din jur, treaba lor, mie nu-mi pasă!
Știu, invidia și cu bârfa sunt un cancer galopant
Care macină în suflet și tristețe-n urmă lasă.

Mă încred deplin în Domnul și așa să faci și tu,
Dacă împlinești aceasta, ferice va fi de tine.
Oamenii-și dau cu părerea dar tu spune-le un „Nu”
Și trăiește prin credință nu prin ura care vine.

Căci de ură-i plină lumea, însă dragostea lipsește,
Dac-o ai, păstreaz-o în suflet, răspândește-o-n jurul tău,
Căci așa face un om care zilnic se-ostenește
Să trăiască pentru cer, pentru Sfântul Dumnezeu!

Un creștin adevărat, nu dărâmă, ci zidește,
Nu aruncă vorbe goale, ci-l ridică pe-un căzut
Astfel, în credința lui, zilnic, zilnic propășește,
Și lucrează cu Hristos, pentru omul cel pierdut.

Să ne-ajute Dumnezeu să fim sare și lumină,
Să dăm gust, să dăm valoare, oferind tot ce-i frumos,
Să fim grâu la seceriș, nu cumva să fim neghină,
Și în noi în orice vreme, oglindească-se Hristos!

Nichifor Nicu 

Pace pe pământ

Luca 2
14„Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi† Lui.”

Pe câmpul păstorilor, noaptea se lasă,
Pace aduce -n  suflet, și a sa casă,
Porumbei albi, cerești, coboară pe pământ,
Răsună puternic glasul Duhului Sfânt.

Focul păstorilor, cu flăcări rubinii,
Suspinul izvorului, înspre vesnicii,
-„Tăcere sa fie”, zic către  inima mea,
Să  aud pe Domnul, Sfânta-i chemarea Sa!

Mare-i  templul ceresc, un flaut suspină,
Deschide portalul de pace, lumină,
O oaste a cerului zboară spre pământ:
„-Noi Il vestim pe Mesia, Pruncul cel Sfânt!

Pace pe pământ între oameni sa fie,
Ne – a trimis Tatăl ceresc din veșnicie,
Slavă lui Dumnezeu, ce domnește în cer!
Bucurați-vă, păstorilor din Israel!

Noaptea cea Sfântă  peste lume  coboară,
Aprinde focul credinței, pe câmp, afară,
Caută pacea, și aleargă după ea,
S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”

Noaptea  Sfântă  peste lume  s-a lăsat,
Tu ai lacrimi în ochi, dar nu mai fi posac,
Ferice de tine, de plângi, vei fi mângâiat,
S – a născut Mesia, al tău Împărat!”

Fluierul vântului  începe să cânte,
Izvorul cel vesel, drumeți să încânte,
Iar Eu strig vesel către inima mea:
-S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”

Arancutean Eliza  

Emanuel, in veci pe tron

Betania Worship Dublin

Psalmul 113

Lăudați pe Domnul nostru! Lăudați-L!
Voi, robii Lui, lăudați-L neîncetat!
Lăudați Numele Domnului! ‘nălțați-L!
Fie-a Lui Nume binecuvântat!

Din zori de zi, când soarele răsare,
Pân’ la apusul lui spre înserat
De-acum și până-n veac, fără-ncetare
Fie-a Domnului Nume lăudat!

Mult mai presus de neamurile toate
Al nostru Domn e înălțat de-a pururi
Iar Slava Lui, ce peste tot străbate
Își are locul mai presus de ceruri.

Cine-i ca Dumnezeul nostru mare?
Ca Domnul, ce așa sus locuiește?
El vede orice face fiecare. .
Și-n cer și pe pământ, El tot privește.

El pe sărac ridică din țărână
Pe cel lipsit înalță din gunoi
Cu cei mai mari ai țării împreună
Îi face ca să șadă mai apoi.

De cea care-a fost stearpă se-ngrijește
Îi dă o casă și-mprejur copii
O face mamă și o-nveselește
Lăudați pe Domnul nostru pe vecii!

Daniel Hozan