Dor de cer…

Atat de greu mi-e in cuvinte
Ca sa vorbesc de dorul meu
Caci ce am eu , e-un dor aparte
E-un dor de Sfantul Dumnezeu.

Cum sa exprimi in limba-aceasta
Si in cuvinte-atat de mici…
In vorbe pamantesti, prin oameni,
Ceva ce poti doar ca sa simti ?

Nici dictionarul cel mai mare
Nici omul cel mai intelept
Nu pot gasi in veci cuvinte
A dorului ce-mi arde-n piept.

Oh , dorul meu , sete de apa
E in desertul cel mai greu
Sete ce poate fi-adapata
Numai de Tatal meu din cer.

Oh, dorul meu ce-mi da vointa
Sa trec prin lava de vulcan ,
Chiar daca doare-acuma tare
Stiu c-am s-ajung in Canaan.

Cat strig, stie a mea fiinta
Ca sa traiesc pe placul Sau
Caci flacara dorului mare
A fost pusa de Dumnezeu.

Acuma Tata, eu iti cer
Ceea ce arde-n pieptul meu
La randul meu sa pot s-ofer
Nespusul dor , un dor de cer…

Danny Dorobantu

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Și iată… în sfârșit… am sosit

Venit-am dintr-o lume de mister
Prin întuneric şi scăldată-n apă, (Psalmul 139 v.15)
Cum din adâncul apei de sub cer,
Din întunericul plin de mister
Fu scos pământul; lumea fu creată. (Geneza 1 v.2, 3, 4b, 9)

Venit-am din eterne fericiri
– Ferice de cei ce nu se născură – (Eclesiastul 4 v.3)
În lumea plină de nenorociri;
Venit-am din eterne fericiri
La suferinţe, ca orice făptură. (Iov 5 v.7)

Venit-am să vă fac mai fericiţi,
Să nu vă fie casa prea pustie
Şi binecuvântare să primiţi. (Psalmul 127 v.3; 128 v.4)
Venit-am să vă fac mai fericiţi
Şi planul veşnic împlinit să fie. (Psalmul 139 v.16;  Romani 8 v.28)

Venit-am să înviorez cu drag:
Bunici, mătuşi ori unchi ce mă-nconjoară,
Pe cei ce trec al casei noastre prag;
Venit-am să înviorez cu drag
Pe toţi ce pentru mine se rugară.

Venit-am iată şi între cei sfinţi
Spre a primi o binecuvântare
Mai mare decât a oricăror prinţi;
Venit-am iată şi între cei sfinţi
Pentru-a-mi petrece viaţa-n Adunare:

În Adunarea-ntâilor născuţi
Ce scrişi sunt în a Cerurilor Carte (Evrei 12 v.22a, 23, 24)
Ce pe pământ fuseseră crescuţi … (Efeseni 4 v.13)
Venită sunt deci printre cei născuţi
Pe acest pământ, înspre … eternitate.

Petrica Plesa

Ruga mea

Doamne ascuta ruga mea
Caci in veci o voi ‘nalta
Catre tine Domnul meu
Scump si vesnic Dumnezeu.

Cand sufletul imi e mahnit
Si trupul firav mi-e trudit
Tu Doamne imi dai alin
Pace si ma scapi de chin.

Doamne cand nu voi putea
Catre tine a striga
Sufletul si inima
Catre Tine vor zbura.

Catre Tine inspre cer
Unde necazurile pier
Unde toate s’or uita
Si cu tine vor canta
Sufletul si inima
Caci eu Doamne sunt a Ta.

Canta draga inima
Striga azi de bucurie
Striga cat esti inca vie!
Striga rugaciunea ta
Caci Domnul o va asculta
El va fi scaparea ta!

Dan Oana

Lumina din Lumina

Din lumina Lui primim lumina
Izvor sfânt de dragoste si har,
Tot asa cum Soarele si Luna
Zi si noapte sunt al lumii far.

El ce-a biruit prin moarte moartea,
Facând punte-ntre pamânt si cer,
Vrea din inimi sa alunge noaptea
Sa-i deschidem usile de fier.

S-a-naltat sa ne fie mai bine,
S-a întors prin Duhul între noi,
Locuieste-n suflete crestine,
Pregateste-n cer locasuri noi.

Domnul vietii a gustat si iadul,
Cel ce-i Duh aievea s-a-ntrupat,
Dumnezeu a fost numit si Omul:
Mântuirea e un dar nemeritat!

Nelu Rosu

E iarăş primăvară

De mii de ani în prag de primăvară,
Cum zorii vin în orice dimineaţă,
Un Soare veşnic face să dispară,
Ca prin minune gerul de afară,
Şi  Mâna-I tare face să răsară,
Covorul fără seamăn de verdeaţă.

Ca nişte mesageri apar în zare,
Purtând în suflet dorul de acasă,
Nenumărate păsări călătoare,
Se-ntorc la noi din marea depărtare,
Vestind încă un an de îndurare,
Şi-o primăvară dulce şi frumoasă.

Tablou de o splendoare ne-ntâlnită,
Cu flori ce se întrec în frumuseţe,
Natura minunat împodobită,
A fost de Tatăl iarăş pregătită,
Să dea Pământului de veacuri neştirbită,
An după an aceeaş tinereţe.

Dar tu sărmane om, n-ai bucurie,
Nu poţi să vezi  comori ce te-nconjoară,
Eşti parcă cufundat în agonie,
Ţi-e inima de adevăr pustie,
Şi parcă-n drumul tău de-o veşnicie,
N-ai mai avut în suflet primăvară.

Trezeşte-te! în cer e sărbătoare,
Prin văi smochinul iarăş înfrunzeşte,
E pe sfârşite vremea de-ndurare,
Vino la Cruce să primeşti iertare!
Sărmane om lovit de grea-ncercare,
Isus Mântuitorul te iubeşte!

Ilie Belciu

Psalmul 92

(2 Cronici 16,9 :“Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia
a căror inimă este întreagă a Lui.” )

Ce frumos e ca pe Domnul, astăzi, să Îl lăudăm,
Și în Fața Lui, cu toții, inima să ne plecăm!
Al Tău Nume, Prea Înalte, să-L cântăm și să-L cinstim,
Marea Ta credincioșie, tuturor să o vestim!
Să audă tot pământul că ești plin de bunătate,
De iertare și iubire însă, judeci cu dreptate!
Ce adâncă Ți-i gândirea, Dumnezeule Prea Sfânt,
Mare e a Ta lucrare, sus în cer și pe pământ!
Totuși, cei lipsiti de minte, la acestea, nu iau seama,
Și trăiesc păcate grele iar de Domnul, nu au teamă!
Chiar dacă îi vezi, ca iarba, ca în lume se-nmulțesc,
Pe aceștia, ce într-una, în tot locul înfloresc,
Asta  se întâmplă iată, numai pentru ca să fie,
Scoși pe veci din Cartea Vieții, nimiciți pentru vecie!
Dar Tu, Doamne, Prea Puternic, Care peste veacuri treci,
De ai Tăi, întotdeauna, înălțat vei fi în veci!
Risipiți vor fi ca fumul, cei care Îți sunt vrăjmași,
Și în negura uitării, se vor pierde ai lor pași!
Ochiul celui ce în Domnul, viețuiește cu credință,
Va vedea cum se-mplinește Sfânta Lui Făgăduință.
Îi va auzi urechea, glasul Domnului din nor,
Cum îl strigă și-l numește, al Său Fiu moștenitor!
Cel curat, precum finicul, înverzește an de an,
Și va creste între oameni, ca un cedru din Liban!
Vor fi verzi și plini de sevă, cei sădiți în Casa Lui,
Niște pomi cu multă roadă în grădina Domnului!
Dumnezeu e drept în toate, neschimbat precum o stâncă,
Mare e lucrarea-I Sfântă, iar gândirea Lui, adâncă!

Dorel Gaftoneanu

Eu am un Tată

Eu am un Tată scump în cer
Și-un Sfânt Mijlocitor mai am,
În încercări eu nu disper
Căci nu mai sunt cel ce eram.

Isus Hristos m-a mântuit
Și viața veșnică mi-a dat,
De făr`-de-legi m-a izbăvit,
În sânge haina mi-a spălat.

Cum voi putea să-I mulțumesc
Că pentru mine a murit?
Cum aș putea să-L părăsesc
Când pentru mine s-a jertfit?

Pe lemnul crucii El a plâns
Nu pentru El, ci pentru noi,
C-atât de josnici am ajuns,
La suflet și la minte goi…

Eu, dezbrăcat de caracter,
Înconjurat de lașitate,
N-am mai avut ce să-I ofer,
Doar pizmă, ură, răutate…

Dar El, plângând cu mult amar,
Cu sângele-I curgând pe cruce,
Îndurător fără hotar
Îmi spuse-atunci cu voce dulce:

„Eu vin la tine să te iert
Iar tu cu pietre-arunci în Mine,
În gură ai veninul fiert,
Îți fierbe sângele prin vine.

Să nu uiți însă niciodată
Că ai un Tată scump în cer
Și-o dragoste nestrămutată
Eu azi pe cruce îți ofer.

Nu meritam să fim iubiți
Ducând o viață de păcate,
De-aceea suntem fericiți
Că ne-ai salvat, Sfânt Împărate.

Pe Golgota, acolo, sus
A fost iertat păcatul meu
Prin jertfa Domnului Isus
Pe lemnul crucii gros și greu.

Smerit, vin astăzi – ca și El –
Să-I mulțumesc o veșnicie
Căci însăși jertfa Lui de Miel
M-a adăpat din Apa Vie.

Puchea Dorel