Mi-e dor de cer

Mi-e dor de cer, de Locul sfânt desăvârșit,
De Cetatea eternă, de Mirele iubit,
Mi-e dor de toți cei dragi, ce sunt acolo sus,
Mi-e dor de veșnicie, de-al meu Mire Isus.

Mi-e dor de cer, de locul binecuvântat,
De miile de îngeri, de al meu Împărat,
Mi-e dor de pomul vieții ce rodește mereu,
De Tronul plin de slavă, mi-e dor de Dumnezeu.

Mi-e dor de cer, de străzile ce strălucesc,
De porțile mărețe ce cu drag mă primesc,
Porți de mărgăritare și ziduri de iaspis,
De măreția sfântă, splendori de nedescris.

Mi-e dor de cerul nou, de Cetatea de vis,
De Locul mult dorit, eternul Paradis,
Mi-e dor de locul unde nu vor mai fi dureri,
Nici tânguiri, nici lacrimi, ci sfinte privegheri.

Mi-e dor de cer, mi-e dor de Locul glorios,
De-al meu Mântuitor, de Domnul meu Hristos,
Mi-e dor de Râul vieții, limpede, cristalin,
De Cel Atotputernic, de Domnul meu, Amin!

Ica Drăgoi

Reclame

În albul pur

Iubirea a coborât din cer
Prin Raza sfântă, minunată,
Ne-a iubit Isus, Emanuel,
Ne-a împăcat cu al nostru Tată!

Pe El, a cerului Lumină,
Îl aşteptau prin profeţie,
Pe Cel Uns ce  avea să vină
Pentru toţi ca Jertfă vie!

Cu inima în adorare,
În rugăciuni de mulţumire
Să înălţăm spre Cel ce are,
Din veşnicii puteri depline!

Că din norii negri ploi se-ntorc,
Spre valurile indecise!
Nu-i prea târziu, mai este loc
În lăcaşurile promise!

Tu să fii o floare aleasă,
Cu tril de armonii divine,
În albul pur să fii culeasă,
De måna Lui Isus cånd vine!

Vom zbura spre nesfårşit onor
A Dragostei din slăvi cereşti!
Vom străluci în al Său ogor,
În Împărăţia cea de veci!

Maria Șopț 

Doar Tu, iubire minunată

Doar Tu, iubire minunată
‘Mi-aduci ce-mi este necesar,
Eu, o făptură ne’nsemnată,
S-am parte de atâta har…

Să pot umbla, să pot privi,
Să fiu multora de ajutor,
Să pot lucra, să pot gândi,
Să pot să urc sau să cobor.

Să pot vorbi și auzi,
Să cânt, să strig și să zâmbesc,
Să fiu ce îmi doresc a fi
Și altora să folosesc.

Doar Tu, iubire iertătoare
Nu mă lovești sau nimicești,
Când mă mai clatin pe picioare
Și alunec pe cărări lumești.

Și-n loc să cuget în tăcere,
Să tac și să fiu chibzuit,
Mai scap atâtea din vedere
Și aleg să fiu nesocotit.

În loc s-ascult de a Ta șoaptă
Și voia-Ți Doamne, s-o urmez,
M-abat de pe cărarea dreaptă
Și uit chiar să mă corectez.

De aceea-Ți mulțumesc Părinte
Că numai Tu mă modelezi
Și mă îndrumi spre cele sfinte
Și-ntotdeauna mă veghezi.

De aceea Te slăvesc pe Tine
Și Te înalț prin al meu cânt
Căci Ție doar Ți se cuvine
Mărire-n cer și pe pământ.

Puiu Chibici

Ce bine-i Doamne!

Ce bine! …
Ai poruncit soarelui creat de Tine
Si astăzi să-şi reverse,
Razele călduroase,
Peste mine…
Şi peste oricine! …

Ce bine! …
Că m-am trezit în pace,
Şi-n libertate…
Şi cer senin…
Şi binecuvântări fără de număr,
Ai lăsat peste mine,
Şi peste oricine! …

Însă nu pot făr’ să gândesc,
Spre cei ce se trezesc,
Cu frică şi suspine…
Că azi nu-şi vor găsi pâinea
Sau apa…
Cari gem de prea multă durere
Sau care-s gata…
Chiar să-şi dea viața pentru Tine! …

Cu ce sunt eu mai bun? …
Nu ştiu…
Nu știu dacă să-i plâng pe ei
Sau mai bine… pe mine! …
Fără-ndoială,
Cuvinte n-am să-ți mulțumesc,
De-atât răsfăț,
Ce zilnic primesc de la Tine!
Dar, Doamne! …
Nu vreau să cad în adormire,
Ci gata vreau să fiu oricând,
Să pot primi,
Ce Tu vei vrea să vină! …
De-i foame sau sete,
De-i boală sau urgie,
Chiar de va fi să aleg,
Între viața mea…
Şi-a te urma pe Tine…
E greu să şi gândesc,
Dar mulți au şi făcut-o,
Cu-aceleaşi slăbiciuni
ca mine! . .

De-aceea, azi te rog…
Când una din acestea
Vor bate-n uşa mea,
Eu să fiu pregătită,
Cu-armura Ta-mbrăcată…
Si bine ascunsă…
În Tine! …

Mihaela Tureatca 

Isus în Grădina Ghetsimani

Luca 22/43
” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ”

Cunosc o Grădină între pământ şi cer,
Unde  suspinele se înalţă şi pier,
Isus e singur, cu raze reci de lună,
Cu mantia nopţii, şi a ei cunună!

-”Tată Sfânt, Stăpân eşti în cer şi pe  pământ,
Pecete de Diamant e al Tău  Cuvânt,
Înlătură, te rog, Paharul cel amar!
Ruga Mea se înalţă spre Sfântul Altar! ”

Fumul alb de rugă ajunge pe altar,
În picioare rămâne Paharul amar,
Trupul firav, amarnicele suspine,
Se luptă cu albele Peceţi divine!

Plâng doar ramurile bătrâne de măslin,
Ele şterg sudoarea şi sângele divin,
Stelele s-au ascuns după haina de nori,
Măslinii şi-au scuturat florile în zori.

-”Tu, Isus, nu laşi singur pe cel întristat,
Tu nici nu adormi când eşti, în taină, chemat,
De atâtea ori mi-ai dat floarea îndurării;
Lângă Tine stau în clipa întristării! ”

Un înger coboară din Hotarul ceresc,
Cântând duios, aripile albe îi cresc;
-”Nu eşti singur, Isus, între cer şi pământ,
Lângă Tine e Tatăl, şi cerul cel sfânt!

Nu eşti singur în Grădina Ghetsimani,
Plâng cu Tine cei răscumpăraţi ani şi ani,
Stau lângă Tine şi Îti cântă ”Mărire!
Sângele lui Isus face ispăşire! ”

Fumul alb, de pe altar, coboară de sus,
Şi, în genunchi, în Grădină, stau cu Isus;
Reci sunt, azi, razele albastre de lună,
Dar cel răscumpărat Îi este Cunună!

Arancutean Eliza 

Am ancora în cer prin har

Am ancora în cer, prin har, şi nu mai bâjbâi în zadar
prin lumea de gunoaie, unde-i doar foc de paie.
Domnul Isus e Stânca mea; să bată vânturi cât or vrea,
deloc nu mă vor clătina, căci El e Cetăţuia mea.

Am ancora în cer la El; furtuni să vină fel de fel,
sunt pe pământ în turma Lui. El nu permite nimănui
să-I smulgă vreo mioară; deci tot ce mă-nconjoară
e sub controlul Lui divin, sunt ocrotit de El deplin!

Am ancora în cer în El; să vină vânturi de-orice fel,
sunt pe pământ doar călător, iar El mă duce la izvor.
Sunt sub controlul Lui divin, El nu m-adapă cu pelin,
căci El este Izvorul meu; suntem ascunşi în Dumnezeu.

Chiar dacă-ngăduie furtună, ea prevesteşte vreme bună,
căci ancora e sus în cer şi-acolo nu merg cei ce pier,
ci cei răscumpăraţi de El cu sânge sfânt. A fost şi Miel,
dar şi Păstor, Păstorul bun; convins de El cu dor o spun:

Curând va poposi cu norii! Voi ancora cu El în  glorii!

Petru Ion

Ruga din Ghetsimani

Mi-e sufletul întristat de moarte. . .
Și ce să Îți spun Eu Ție, Tată, acum?
Să duci paharul acesta de Mine departe? !
Dar tocmai pentru asta am venit din cer atâta drum! . . .

Cum să Mă-ntorc ‘napoi fără de ei? !
Va fi prea pustiu și trist printre stele. . .
Cum să nu fie-acol’ cu Mine ucenicii Mei,
Cum să n-am lângă Mine iubitoare Magdalene? !
Cum să las aici copilașii ce I-am binecuvântat,
Sau sufletele care-au plâns de dor după Mine? !
Cum să-i uit pe cei cu care la masă am stat,
Cum să nu Îmi pese de-a bolnavilor mulțime? !
Cum să n-aud plânsul celor întristati,
Cum să nu le dau eterna mângâiere? !
Cum să n-am o țară pentru cei aici înstrăinați? !
Cum să nu doresc a orfanilor de viață înfiere? !

Și cum să las popoarele să meargă-n iad,
Cum să nu-i smulg din a Vrajmașului ghiare? !
Cum să nu-Mi întind mâna sper cei ce-n hăuri cad,
Cum să-i las duși în flăcări mistuitoare? !

O, DĂ-MI-L, TATĂ, CA SĂ-L BEAU!
Tot veninul lui îl las să curgă-n Mine!
Vreau ca în Slavă cu Mine să pot să iau,
Pe toți oamenii, ca Noi putem ierta pe oricine!

Maria Trifan 

El e unic drum spre Soare!

S-a născut Mântuitorul,
A venit jos pe pământ.
El, Isus – e Salvatorul!
El e unic drum spre cânt!

El e unic drum spre Soare!
El e unic drum spre Cer!
Prin El, Țara în splendoare
Nu-i enigmă, nu-i mister.

Nu e basm, fantasmă faină
Ci-i un loc, ce-i pregătit
Pentru acei ce alba haină
Au îmbrăcat și s-au sfințit.

Ascultă Vestea tu, acel
Ce crezi că tot e aici și acum. . .
-Se coborî din cer, ca Miel
Să-ți scape sufletul pe drum!

Să-ți salveze astăzi viața!
Poate n-or mai fi chemări. . .
Căci curând e Dimineața
Și zbura-vom înspre zări,

De nevisat, neînchipuit,
De neimaginat, ce-așteaptă
Pe-ai Săi, deci vin’ acum grăbit!
Predăte Lui! Azi te deșteaptă!

Mărețe străluciri lăsata
Și veni umil, supus. . .
Să scăpăm de judecată,
Să avem un nume Sus.

În Univers chemări răsună:
Veniți la Masa Mea! Veniți!
Ascultați Vestea cea bună
Auziți? – Grăbiți! Grăbiți!

E ceva mai prețios –
Decât Vestea Mântuirii?
Ea e prin Isus Hristos,
El – e Calea fericirii! ! !

El e unic drum spre Soare!
El e unic drum spre cânt!
S-a născut Mântuitorul. . .
A venit jos, pe pământ. . .

Lidia Cojocaru 

El, condiția mântuirii !

Să scrii cuvinte. . . nu-i de-ajuns,
Pe-o foaie de hârtie;
De-n inimă nu ți-e Isus
Salvare și izbăvire!

Să cânți cu glasul tău cântări
În casa de-adunare
Nu te va-nălța spre zări
De nu e Dumnezeu, al tău
Și tu al Lui pe veșnicie!

Să alergi la rugăciune ne-încetat
Nu e garanția pentru Ceruri.
El, e-un Dumnezeu prea sfânt și minunat,
Vino la El să-ți stampere dorul.

Să te ridici în fața unui popor,
Să-nalți rugăciuni desăvârșite,
Nu-i nimic din ce nu poate face-n vrăjitor,
Ca-n vechime, cu Moise și al lui Dumnezeu popor
Dar ce face diferența
E-un slujitor cu Duhul Sfânt, cu doru’n inimă de Împărăție!

Să ai zile de jertfă neîncetat
Nu-i nimic, de nu-i acolo Dumnezeul întrupat,
De-n inima nu ți-e-mparat,
De strângi gunoaie necurmat,
De tot la fel ești. . . neschimbat. . .

De-L ai pe El în viața ta,
Să strige lumea cât va vrea,
Tu ești un Fiu, soldat în oastea Sa,
Plătit cu Sânge Sfânt, răscumpărat!

Nu mai ești un sclav pe pământuri străine
Ci ești un rob ascuns în dragostea lui Hristos,
El te-a reabilitat din ruine
Și de-acum Lui să îi rămâi veșnic credincios.

Să fac-oricine câte slujbe vrea,
Fără Isus în ele, e deșertăciune
Și-ntreagă viața sa va dispărea
În neant, fără salvarea Sa,
De-l ai pe El rămâi însă scris în Cartea Sa
Iar la sfasit, pe porți de aur când tu vei intra
Te vei bucura în Cer o Veșnicie!

Simona Niculai 

El e oricând Biruitor!

Referințe
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu. . . Iov 19: 25.

Dar știm –
Al nost’ Răscumpărător,
E viu! Da, viu mereu!
El e oricând Biruitor,
Căci este Dumnezeu! ! !

Cine-I poate sta-mpotrivă?
Cine poate a se opune?
Ce-a poruncit El – fi-va,
Prin Sfânt Cuvânt ne spune!

Da, cer și pământ vor trece,
Dar ce-a spus în veci rămâne!
Eu și tu, ca abur’ trecem,
El e Viu și azi și mâine!

Ne încredem? – Biruința,
Ce-i prin El a fost și ține!
Deci ‘nainte prin credință
Fără frică! Știm în cine,

Știm în Cine e Tăria,
Știm în Cine e Izvorul,
Știm prin Cine-I Bucuria,
Prin Isus, Mântuitorul! ! !

Nimic și nimeni, niciodată
Nu poate despărți un fiu,
De Dragostea Sfântului Tată,
De-n El rămâne și e viu!

N-aveți teamă de necazuri!
Nu vă-ndoiți când valul vine!
Atotstăpân peste talazuri
E Domnul Mare, Cel ce vine!

Mireasă, ține sus făclia!
Întăreștete-n Cuvântul Său!
Ce e vântul? Ce-i urgia,
Când un Braț de Dumnezeu

Te sprijinește, te conduce
Și îți spune: Nu! N-ai teamă!
Curat prin Jertfa de pe cruce,
Mergi spre zorii fără seamăn!

Da, știu –
Al meu Răscumpărător,
E Viu! Da, Viu mereu!
El e oricând Biruitor,
Căci este Dumnezeu!