Să nu ai un spirit critic

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” Matei 7:1

În privinţa judecării altora, Isus spune: “Nu faceţi asta”. Creştinul obişnuit este cel mai sever critic. Critica face parte din facultăţile obişnuite ale omului, dar în domeniul spiritual nu se câştigă nimic prin spirit critic. Efectul criticii este slăbirea puterilor celui care este criticat. Duhul Sfânt este singurul în măsură să critice, El este singurul în măsură să arate ce este rău, fără să producă dureri sau să rănească. Este imposibil să fii în părtăşie cu Dumnezeu când ai un spirit critic care te face dur, răzbunător şi crud şi te lasă cu ideea măgulitoare că eşti o persoană superioară.

Isus îţi spune că tu, ca ucenic, trebuie să cultivi o atitudine necritică. Aceasta nu se poate face o dată pentru totdeauna. Fereşte-te de orice te pune în poziţia de a te crede o persoană superioara. Nu pot scăpa de privirea pătrunzătoare a lui Isus. Dacă văd aşchia în ochiul tău, înseamnă că eu am o bârnă în al meu. Dumnezeu observă în mine orice lucru rău pe care-l văd eu în tine. De fiecare dată când judec, mă condamn pe mine însumi (vezi Romani 2:17-20). Încetează să mai măsori oamenii după măsura ta. Există întotdeauna încă un lucru în situaţia celuilalt pe care tu nu-l ştii.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să ne cureţe spiritual; după aceea, nu mai rămâne în om nici o posibilitate de mândrie. După ce am înţeles ce zace în mine fără harul lui Dumnezeu, nu mai pot să-mi pierd nădejdea cu privire la nici un om.

Oswald CHAMBERS

Reclame

Iar plânge Cerul peste țară

Iar plânge Cerul peste țară,
Cu lacrimi mari în stropi de ploaie…
Înfrigurată primăvară,
Că omenia-i floare rară,
Ca un copil pierdut în gară…
Fă Doamne sfinte să răsară,
În noi a dragostei văpaie,
Să curgă harul în șuvoaie!

Sunt multe vijelii în țară,
Şi grindina ravagii face,
Nuiaua Domnului coboară,
Ne mustră iar, a câta oară? ? ?
Că necredința ne împresoară,
Purtăm a răului povară,
În patimi omenirea zace
Puțini vor har, puțini vor pace!

Și cum să nu fim judecați,
De Marele Judecător,
Când suntem zilnic mai stricați,
De tot ce-i sfânt înstrăinați,
La juguri rele înjugați… ?
Fă Doamne să fim luminați,
De Tine să ne fie dor,
Să fim al Tău salvat popor!

Teodor Groza

În Mâna Lui!

Mâna Domnului era cu ei… Fapte 11:21 (a).

Cum în vremuri vechi trăite
Noe corabia își făcea
Și când Domnul ușa a închis
A avut în ce a sta,

Cum în vremuri vechi trăite
Lot sufletul își chinuia
Neuitând de Ziditor,
Neprihănit spre Cer privea,

Cum în vremuri vechi trăite
Daniel persevera,
Și Mâna tare a Celui Veșnic
Orișicând cu El era,

Cum în vremuri vechi trăite
Iosua cel cucernic,
Calea Domnului urmând
A stat tare, ca fiu vrednic,

Cum în vremuri vechi trăite
Iosif n-a pierdut credința,
Și Domnul a fost cu el oricând
Dându-i har și iscusință,

Cum în vremuri vechi trăite
David viața încredința
Celui Sfânt, Atotputernic
Și Cel din Glorii îl veghea,

Cum în vremuri vechi trăite
Pavel, plin de râvnă sfântă
Își iubea Atotstăpânul,
Și azi Domnul ne cuvântă:

Știți în Cine vă încredeți,
La umbra cui, vă odihniți!
În Mâna Lui vă este pasul –
Orice ar fi – în El izbutiți!

El, a imimii bătaie
Respirație și cânt,
Vă iubește și vă poartă
Zi de zi în har cu avânt!

Până când o ușă-n glorii
Va primi pe călători –
Pân’ atunci, Atotstăpânul
Ține-n Braț: fiice, feciori.

Lidia Cojocaru 

Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii

„Adăugaţi la… dragostea frăţească, iubirea.”

2 Petru 1:5,7, Bucureşti 2001

Pentru cei mai mulţi dintre noi dragostea este ceva nedefinit; nu știm ce înseamnă ea. Dragostea înseamnă a prefera o persoană in locul alteia, iar, din punct de vedere spiritual, Isus ne cere să-L preferam pe EI (vezi Luca 14:26). Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, este uşor ca Isus Cristos să fie pe primul loc, dar apoi trebuie să punem în practică aceste lucruri despre care vorbeşte Petru.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să arunce afară din viaţa mea falsitatea şi atitudinea pioasă.

Duhul Sfânt îmi arată că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că sunt vrednic de iubit, ci deoarece este în natura Lui să facă acest lucru. „.Acum, îmi spune El,arată aceeaşi dragoste altora” – Iubeşte aşa cum te-am iubit Eu”. „Voi aduce in jurul tău oameni pe care nu-i poţi respecta, dar trebuie să le arăţi dragostea Mea, aşa cum ţi-am arătat-o şi Eu ţie”. Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii. Unii au încercat să facă asta, dar au obosit repede.„Domnul are îndelungă răbdare…” Să privesc înlăuntrul meu ca să văd cum a lucrul El cu mine. Faptul că ştiu că Dumnezeu m-a iubit dincolo de orice limită, în ciuda păcatului, a josniciei, a egoismului şi a răutăţii mele, mă obligă să merg in lume şi să-i iubesc pe alţii in acelaşi fel.

Dragostea lui Dumnezeu faţă de mine este inepuizabilă şi eu trebuie să-i iubesc pe alţii de pe terenul dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Creşterea în har se opreşte în momentul când îmi ies din fire. Îmi ies din fire pentru că trebuie să trăiesc alături de o persoană dificilă. Să mă gândesc cât de respingător am fost eu pentru Dumnezeu! Sunt eu gata să mă identific atât de mult cu Domnul Isus, încât viaţa şi bunătatea Lui să se reverse prin mine tot timpul? Nici dragostea naturală şi nici dragostea divină nu rămân dacă nu sunt cultivate. Dragostea este spontană, dar trebuie menţinută prin disciplină.

Oswald Chambers

Mama

Ești raza caldă a dimineții,
Ești har divin, ești sensul vieții,
Ești cântec drag, ești armonie,
Ești pace, farmec, bucurie.

Tu, suflet plin de bunătate
Ce totul faci, ce totul poate,
Tu nume sfânt, de pus la rană,
Fii binecuvântată mamă.

Cu tine viața e frumoasă,
Cu tine-i plinătate-n casă;
Tu ești a lumii bogăție,
Ești susurul ce blând adie.

De ziua ta se-aprind candele,
Se împletesc cununi de stele,
Se aștern covoare vii de flori
În zeci și sute de culori.

E ziua ta, e sărbătoare,
Mama e-un nume scump sub soare.
De aceea azi cu bucurie
Din inimă-ți dorim: fii fericită,
De acum și până-n veșnicie.

Puiu Chibici 

Ce mare har !

Ce mare har să ai in cer un Tată,
Să-L chemi iar El la timp să-ți dea răspuns,
De n-aş avea nimic în lumea toată
Ci doar pe Domnul meu, mi-ar fi de-ajuns.

Ce mare har să-L ai mereu, creştine,
Alăturea de tine pe Hristos,
Să ştii că orice-ar fi, îți va fi bine,
Din orice greu te scoate glorios.

Ce mare har să-i spui orice dorință
Iar El s-o împlinească minunat;
Nu-i vreo ispită fără biruință,
Nu-i niciun greş să nu fie iertat.

Ce mare har să ai totul în Sine,
Să fii de-a Lui prezență copleşit,
Să uiți de tot, să nu-ți pese de tine,
Să fii cuprins de Cel ce te-a iubit.

Ce mare har să fi în părtăşie
Cu Cel ce te-a creat, te-a mântuit;
Ce mare har odată-n veşnicie
Să fii cu Domnul tău, ce fericit… !

Paula D 

Puterea Ta îmi e de-ajuns

Puterea Ta îmi e de-ajuns
Să-naintez spre Tine,
Să-nving tristeţile de ieri
Victorios spre mâine.

Când sunt dator, puterea Ta,
De tot ce am mă iartă
Şi-n plus, mă-nvaţă a urca
Iertând pe-o nouă treaptă.

Când am în mine-un singur dor
Şi-acela mi se stinge,
Puterea Ta mi-e ajutor
Şi de dorinţi m-aprinde,

M-aprinde ca să nu mă sting
Nici viu, nici mort de Tine,
Dar să rămân un far pe zid
Şi ieri, şi azi, şi mâine.

De am a suferi vre-un chin
Puterea Ta e dulce
Şi-n ramura de har sublim
Privesc spre ea la cruce.

Puterea Ta îmi e de-ajuns
Să birui lumea toată!
Şi-apoi, cu Tine-al meu Isus
Să am aceeaşi soartă.

Prin ea ajung în veşnicii
Să mă-ntâlnesc cu Tine,
De-aceea, Doamne, până vii
Puterea Ta mă ţine!

Mihai Ghidora 

Încă o zi

Doamne, inca o zi în viața noastră
Prin al Tău har nemărginit ne-ai dăruit
Ne-ai ocrotit si ai vegheat asupra noastra
Iar zorii diminetii s-au ivit.

Deschid fereastra si privesc splendoarea
Cerului senin si linistit
Coruri de păsări iti canta bunătatea
A Ta îndurare si azi s-a înnoit.

Natura întreaga te lauda Părinte
Miresmele din flori te alintă ne-încetat,
Soarele se înalță, luminând iti da cinste
Ma alătur și eu lor spunand: Ești Minunat!

M-aplec cu reverență să-ți mulțumesc o Doamne
Ca, pot sa vad lumina si tot ce ai creat
Din zorii dimineții să pot pașii cu Tine
E harul Tău Isuse, un dar nemeritat.

Nu pentru-a mele fapte, nimic n-am bun în mine
Dar binecuvântari cerești ai revărsat
S-avem belșug de apă, de viață și de pâine
Cu sănătate Doamne ne-ai binecuvântat.

Iti mulțumesc de pacea si liniștea deplină
De casa si de Țara unde m-ai așezat
De libera credinta de-a spune Vestea Bună
De dragostea si jertfa prin care am fost salvat.

Despre-a Ta bunătate oricât de mult aș scrie
Sunt versuri prea sărace sa poată a exprima
Iubirea Ta de Tată nu pot a o descrie
Dar cu recunoștință o spune inima.

Esty Petre 

Eutih și Onisim

De vei vedea-n biserica noastră
Un Eutih proptit de-o fereastră,
Sau stând ascuns pe după vreo scară
Nici înăuntru şi nici pe afară …,

Neluând seama la ce se spune
Nici lângă Domnul, dar nici în lume,
Cu mintea dincolo de dosul porţii,
Aproape cuprins de ‘somnul morţii’,

Întinde-i mâna, priveşte-l cu drag,
Adu-l înăuntru stingher de stă-n prag,
Şi pomeneşte-l, cu milă, în rugă,
Poate o patimă grea îl subjugă,

Poate-i rănit, sau duhul i-e stins,
Sau poate-i de răzvrătire cuprins,
Poate nu ştie ce cale s-apuce,
Condu-l în rugă, cu milă, la cruce!

Sau de vei da peste vreun Onisim
Pornit să prade … ce-agonisim,
Ori fuge bezmetic şi n-are ostoi
Nu-l izgoni, ci adu-l înapoi!

Azi poate nu-i nimănui de folos,
Dar şi pentru el murit-a Cristos!
Domnul ți-a şters datoria cu milă,
Mustră-l, dar nu cu ură sau silă!

Cel ce toate-a adus în ființă
Îți rabdă zilnic a ta necuviință,
Fă-ți milă şi iartă-l, mai rabdă-l un pic …
În scurtă vreme şi el dă în spic.

Copiii noştri-s pierduți lângă noi
Fii omul păcii când ei ‘vor’ război!
Arată-le calea crucii, cu har,
În Rai, lângă Domnul, stă chiar un tâlhar!

Olivia Pocol

Împărat al slăvilor divine

“Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.”  (1 Ioan 2:6)

Împărat al slăvilor divine,
Dătător de har și mântuire,
Poartă-mi ființa pe cărări senine,
Pe făgașul vieții de iubire!

Toarnă har în versu-mi călător,
Dragostea și mila Ta, Rabuni,
Să trezească suflete ce mor,
Amăgite-n rătăcirea lumii.

Pentru Tine roade să adun
Căutând pe toți, în orice parte,
Și-n iubirea Ta să îmi supun
Dorul de credință și dreptate.

Întărește-mă, Te rog, în harul Tău
Pe cărarea vie-a mântuirii,
Să-Ți slujesc și-n bine și la rău,
Îmbrăcat în hainele Iubirii.

Și cât trupul meu va fi pământ,
Să fiu solul dragostei creștine,
În lumina Sfântului Cuvânt
Să vorbesc și să mă port ca Tine!

Gelu Ciobanu