De-i viu Isus în viața ta…

De-i viu în viața ta
Mereu Îl vei cinsti
El te va ajuta
Și-n paza Lui vei fi.

De-i viu se va vedea
Pe față și-n priviri
Să rabzi tu vei putea
Și palme și jigniri.

Lăuntru-ți va fi plin
De sfântă bucurie
În loc de-adânc suspin
Va fi speranță vie.

De L-ai primit cândva
Și-a fost vreo nepăsare
Pe gânduri nu mai sta
Deschide-i o intrare.

El stă la ușă blând
Mai bate înc-odată
Să intre cu un gând
Să-ți schimbe viața toată.

Va reveni cu har,
Cu revelații noi
Și îți va spune iar
De viața de apoi.

De-i viu Isus acum
În traiu-ți de pribeag
Cu El vei fi pe drum
Și-Ți va fi foarte drag.

Păstrează-L ne-ncetat
În calea spre Cetate
Căci El ți-a-ncredințat
Un trai cu demnitate.

De-i viu în viața ta
Vei răspândi ce-i scris
Pe Mire-L vei urma
Va fi real, nu vis.

George Cornici

Isaia 53

Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Că tot era de Tatăl plănuit?
Cine-a știut că tot ce El decise
Puternicul Sau braț a-ndeplinit?

Că Fiul Său a fost trimis din slavă
Ca Miel de jertfă pentru-al nost’ păcat. .
El a crescut ca o odraslă slabă
Ca un lăstar într-un pământ uscat.

N-avea vreo frumusețe oarecare
Nici străluciri privirea să ne-atragă
Nimic n-avea a Lui înfățișare
Ca să ne placă, să ne fie dragă.

Disprețuit și părăsit de oameni
(Deși El numai bine-a-făptuit. .
Lovit și chinuit de cei mai zdraveni)
Om al durerii și năpăstuit.

Obișnuit cu-atâta suferință
Și-atât dispreț. . ce tristă panoramă
Că fața-ți întorceai a neputință
Iar noi de loc nu L-am băgat în seamă.

Dar El purta a noastre suferințe
Și-a lumii-ntregi durere L-a strivit
Iar noi rosteam în inimă sentințe:
” E pedepsit de Domnul și smerit. .”

Dar El, pentru a noastre-ntregi păcate,
A fost străpuns și fost-a chinuit
Și pentru făr’delegea lumii toate
De însuși Dumnezeu a fost zdrobit.

Pedeapsa care pace ne aduce,
Căci Domnul ne dorise mântuiți,
Făcu să cadă-asupra Lui la cruce
Prin a Lui răni suntem tămăduiți.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Ca niște oi departe de păstor
Domnu-a făcut, pe El să cadă tare
Nelegiuirea noastră-a tuturor.

Când a fost chinuit cu barbarie
El n-a vorbit, ci a tăcut profund
Ca și un miel dus la măcelărie
Ca oaia-n fața celora ce-o tund.

Prin apăsare luat și judecată
Oricui să creadă-aceasta i-a fost greu:
C-a fost, pentru păcate, șters deodată
Și omorât pentru poporul meu.

Iar groapa-I între răi se nimerise
Și-a Lui mormânt la loc cu cel bogat
Măcar că nici un rău nu săvârșise
Și-n gura Lui minciuni nu s-au aflat.

Domnu-a găsit cu cale să-L zrobească
Prin suferință pentru-al nost’ pacat
Dar după ce avea să se jertfească
El va trăi din nou nelimitat.

Vedea-va o sămânță minunată
De ucenici, urmași ai Harului
Și-a Domnului lucrare ca răsplată
Mereu va propăsi în mâna Lui.

Vedea-va-al muncii rod dimensiune
Și sufletul I se va-înviora
Prin cunoștința-I Robul Meu va pune
Pe mulți în starea unde Domnu-i vrea.

Și va lua asupra Lui povara
Nelegiuirilor celor nevrednici
De-aceea partea Lui va fi comoara
So-mpartă cu ce mari și cei puternici.

Fiindcă s-a dat pe Sine Însuși morții
Fiind pus la număr cu cei blestemați
Purtând păcatu-ntreg schimbat-a sorții
Căci Se rugase pentru vinovați.

Daniel Hozan

De n-ar fi fost

De n-ar fi fost un Iacov și-un Ioan
Dorind chiar și în Cer întâietate
Unde-am fi noi când Eul cel viclean
Își cere astăzi drepturile-n toate?

De n-ar fi fost un Iscariotean
Un Iuda cunoscut pentru trădare
N-am ști că idolul suprem zis ban
E implicat în orișice vânzare.

De n-ar fi fost o cină și-un ștergar
Și-o pâine care pentru noi se frânge
Am ști noi oare despre Sfântu-Ți Har
Și că-nfrățirea s-a făcut cu sânge?

De n-ar fi fost în noaptea de amar
Cocoșul să anunțe deșteptarea
Câți dintre noi am pierde-un ultim har
Trăindu-ne în tihnă lepădarea.

De n-ar fi fost Caiafa și Pilat
Să judece cum a voit poporul
Să osândească pe nevinovat. .
Și noi L-am acuza pe-Învățătorul.

De n-ar fi fost coroana cea de spini
Scuipatul, pălmi și zbiciuiri pe spate
Cu toții-am fi străini printre străini
Zbătându-ne între păcat și moarte.

De n-ar fi fost pe cruce țintuit
Isus între tâlharii cei de seamă
N-am ști ce mult chiar Tatăl ne-a iubit
Și că pe cel mai păcătos Îl cheamă.

De n-ar fi fost mormântul sigilat
Și-atâtea străji romane să-L păzeasccă. .
Cu toate-aceste Domnul A-nviat!
Ca planul cel Divin să-l împlinească.

De n-ar fi stat trei zile în mormânt
Descătușând din locuința morții. .
Prin a Lui moarte boldul morți-a frânt
Isus deține-n veci cheile porții

De n-ar fi fost Maria-n zori de zi
Să vadă prima piatra răsturnată. .
Dar cel care-L iubește poate ști
Căci El ți se prezintă ca răsplată.

De n-ar sta ucenicii încuiați
Cînd pe-a lor inimi gânduri negre plouă
Cînd sunt atât de triști și disperați
Isus li se arată: ”Pace vouă!”

De n-ar fi fost și Toma cel absent
Să-l întâlnești apoi și ca dovadă
Să Te atingă fizic, conștient
Și astfel lămurit și el să creadă.

De n-ar fi fost Emaus și cei doi
Și-o cină unde ochii le-Ai deschis. .
O, ce nevoie Doamne-avem și noi
De Tine-n drumul înspre Paradis.

Privind în urmă la atâta Har
Prin Sfântul Duh, credința se renaște
Și-Ți mulțumim Isuse iar și iar
Căci ne-ai salvat, că ești al nostru Paște.

Vom proclama de-acum în lung și-n lat
Contra destinului supus tăcerii
Căci jertfa Ta cu Tatăl ne-a-mpăcat
Iar noi am fost motivul Îvierii.

Daniel Hozan

Recunoștință

În fața tronului Tău Sfânt
De Slavă și Mărire
M-aplec cu fața la pământ
Și vin cu mulțumire.

Părinte drag, nu pot plăti
Și n-ar fi cu putință
Oricât ar vrea și s-ar trudi
Umila mea ființă.

Căci eu spre Tine am strigat
” Părinte Sfânt, ai milă!
Copilul mi-e accidentat
Și starea-i instabilă. .

Tu ști că încercarea-i grea
Și ne cunoști durerea. .
Dar eu îl pun în mâna Ta
Tu ai toată puterea ”

Și-n ruga ce-am înaintat,
Să fie jertfa-ntreagă,
Cu drag ni s-au alăturat
Mulți frați din lumea largă.

Iubirea Ta ne-a aprobat
A inimii dorință
Și ca răspuns, ai declarat
”Deplină biruință!”

După cinci zile de amar,
De comă, intubare
Din mâna Ta primit-am Har
Și Danny e-n picioare.

Precum Isuse, Tu ne-ai spus
Că ”totu-i cu putință”
Pentru acel ce-Ți e supus
Și-Ți cere cu credință.

La cruce-n Sângele vărsat
În Jertfa Ta cea mare
Găsim balsamul minunat
Ce-aduce vindecare.

Căci Tu ești Domn și-n veci domnești
Oriunde să se știe!
Minuni și astăzi săvârșești
Puterea Ta e vie!

De-aceea, iată-mă că vin
Cu-adâncă mulțumire
În fața tronului Divin
De Slavă și Mărire

Primește-mi jertfa pe-al Tău jar
Adusă prin credință
E tot ce pot să pun pe-altar. .
A mea recunoștință.

Daniel Hozan

Ce mare Har!

Ce mare Har, să fii copil al Cerului,
Ce mare Har să fii iubit de Acel,
Ce zi și noapte se-ngrijește cu iubire,
Purtând în ocrotirea-I, Credincios, Fidel!

În Adevăr umblând, să știi, e mare Har,
A răspândi iubire-i o virtute,
E mare Har, și o viață-n trai pe altar,
E mare Har, să ți se spună: du-te,

De fii o stea prin milioane-stele,
Ce luminează-n întunericul cel dens,
Iubirea lui Isus, fiind printre ele –
Redau valori vieții și bun sens.

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Ca-n tine, Cel crucificat traiește,
Și printre zecile și miile de mii,
Măritul se adoră, se slăvește!

Căci n-ar fi Viața și Lumina fără El,
Și nici Iubirea în parfumul ei frumos,
Un abur trecător am fi făr’ Miel,
Cu pas înspre abis, vertijinos!

Dar se îndură de noi, El, Adevărul,
Venind în lume, lăsând tron Regesc,
Și-n El, ce-I Har, și-I Răscumpărătorul,
Iubirea, viața, fericirea se odihnesc!

Ce mare Har, ce mare Har să știi,
Iubit ești de Acel, ce totul știe
Și zi de zi, în zbor spre veșnicii,
Îți este Călăuză, Apă Vie!

Lidia Cojocaru

Cine sta pe tronul vietii mele?

Text: Matei 23:1-12

..Jnvăţaţi de la Mine căci Eu sint bland şi smerit cu inima…” Matei 11:29

Cand pictura lui Rafael „Madona Sixtină” a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întai în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunand: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!” Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru?
În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mandrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitandu-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup” (1 Timotei 3:16), spunand: „Eu sînt bland şi smerit cu inima”.

Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dumnezeu şi să-i binecuvante pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama cand un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios II va înălţa pe învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi”. Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele – eul sau Mantuitorul?” Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este bland şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! -H.G.B.

Isuse, Mare fără margini
De binecuvantări şi har;
Umila noastră mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar. ”   – Traian Dorz.

Dă-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers

Painea zilnica

Se scurge-atât de iute…

Se scurge-atât de iute
Viața ce-o trăim
Cu vrute și nevrute
Dar cum ne pregătim?

Vine-o zi și trece
Și-altele apar
Cum le vom petrece
În acest timp de har?

De-om lua aminte
La divinul sfat
Vom găsi cuvinte
Demne de-Mpărat.

Întrebări sunt multe
Și-așteaptă răspuns
Cine vrea s-asculte
Cu zel va fi uns.

Clipa următoare?
Nu contăm pe ea
Viața-i trecătoare
Bun miros să dea!

Prezentând ofrande
Tatălui slăvit
Vom vedea ghirlande
În Plaiul dorit.

Cu cârtiri și ceartă
Traiu-i deformat
Doar ocară poartă
Nu e acceptat.

Să-ngropăm invidii,
Asprimi s-alungăm
Astea sunt rezidii
Să nu le purtăm!

Să păstrăm comoara
Sfintelor umblări
Să cunoască țara
Binecuvântări.

Zilele trec iute
Unde merg? Nu știm
Dar vor fi pierdute
Dacă nu slujim.

George Cornici

Ai Tăi copii am devenit…

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa cănd noi ne-am predat
Spre altă țintă am pornit,
Spre luminosul infinit
Și Tu ne-ai binecuvântat.

Ai îngropat negrul trecut
Și ne-ai vorbit de-un viitor
În care Tu ne vei fi scut
Ce bine-i că Te-am cunoscut
Isuse, Bun și Blând Păstor!

Sfinte dorințe ai plantat
Demni de Paradis să fim
Cum să trăim ne-ai învățat,
Cum să iertăm ne-ai arătat,
Cum pe dușmani să îi iubim.

Am devenit ai Tăi urmași
Oriunde mergi mergem și noi
Să rătăcim Tu nu ne lași
Orientezi ai noștrii pași
Spre dulcea viață de apoi.

Cu noi la jugul greu Tu tragi,
Ne ușurezi grele poveri
Spre-a Ta iubire ne atragi
Când vin furtuni nu Te retragi
Trimiți din Slavă adieri.

Ce transformare și ce har!
Ce revelații am primit!
Comori culegem în hambar
Al nostru obiectiv e clar:
E trai de patimi dezrobit.

Copii de Rege azi suntem
Și-n veci așa va fi, o știm
Suntem sub har, nu sub blestem
Splendori în sfântul Plai vedem
Pe scara Cerului suim.

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa când ai apărut
Și cu iubire ne-ai privit
Și-atât de dulce ne-ai vorbit
Și-ai vindecat ce ne-a durut.

George Cornici

Răscumpărătorul meu e viu

Răscumpărătorul meu e viu,

„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu „Iov 19/256

O creangă înflorește, soarele urcă,
Izvorul speranței începe să curgă,
Ciocârlia cântă- n zorii dimineții:
„-Te lăudăm, Isuse, Domnul Vieții!”

Cântă și mierla, glasul i se înalță,
Roua dimineții, în pustiu, e viață,
Crinul de nisip soarbe rouă în pustiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!

A pornit și vântul, zboară spre colină,
Două femei se grăbesc spre o grădină,
În mână, un muc slăbuț cu glas fumuriu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!”

Dar Stânca-i mișcată, Mormântul este gol,
Dinspre cer, coboară, în grădină, un stol,
-„Mormântul este gol!” vântul tare a strigat,
El nu e printre morți, Cristos a înviat!”

Păsări cântă în cor la Mormântul pustiu:
„-Nu căutați printre morți pe Cel ce e viu!
Mucul nu se va stinge, va fi mai mlădiu,
Isus, Răscumpărătorul tău este viu!

Isus este acum în raza de soare,
Isus umblă acum pe valuri de mare.
El e pe munte, și în floarea de smochin:
-„Isuse, nu Te vedem, totuși Te simțim!”

Dacă ești trist, bolnav, ca și Iov cel milos,
De ești un muc bătrân, nu mai ești de folos,
Privește Mormântul, ce e gol și pustiu:
„-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!”

De ești ca Maria, nu Il vezi pe Isus,
Ia rouă cerească și privește în sus!
Strigă înspre mare, strigă spre pustiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!”

Raza cerească, zâmbitoare, tot urcă,
Izvorul sfânt de Har începe să curgă,
Glasul ciocârliei e flaut argintiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!

Arancutean Eliza 

În fiecare dimineață…

În fiecare dimineață, m-aplec să văd splendoarea Ta
Și ea îmi deschide zări în față, de bucurii prin Mâna Ta,

Prin mila Ta, se așterne roua, verdele doar Tu îl ții,
Tăria vieții, o zi nouă – prin Tine, toate le susții!

Tu așternut-ai zări senine, munți și dealuri și câmpii,
Prin raza-ți: bucurii divine, râs zglobiu pui la copii,

Fluturași și păsărele, peștișori și melușei,
Crângul plin de viorele, toporași și clopoței,

Îngrijirea Ta eternă, palma Ta, plină de har,
Ea-i acei ce-n drag proșternă, armonii, al vieții dar!

Te slăvim în veci, Părinte, glorificăm Numele Tău!
De dragostea-ți mereu fierbinte, lăudat fii, Dumnezeu!

Lidia Cojocaru