Of, viață scurtă cum te risipești…

Of, viață scurtă cum te risipești…
Ca floarea cea firavă și aburul ce piere,
Tu ești o școală care pe toți ne sfătuiești,
Să dobândim de-aici, comorile cerești,
Credința și iubirea ce duc la înviere!

Of, viață cât de dragă ne ești la fiecare,
Dar toți plătim cu lacrimi a ta vremelnicie.
Și-așa de greu pricepem, că tot ce e sub soare,
E ori deșertăciune, ori har de îndreptare,
O cale către chin sau drum spre bucurie!

Of, viață cum te treci așa în mare grabă,
Ce ieri era aievea, acum e doar un vis…
De mulți din cei plecați doar amintiri ne leagă
Și lacrima de dor durută și întreagă,
Speranța reîntâlnirii în Rai, în Paradis!

O viață, numai una avem pe-acest pământ
Și după moarte știm că vine judecata,
Acum cât se mai poate să facem legământ,
Cu Domnul care este milos și drept și sfânt,
El dă în veșnicie, pedeapsa sau răsplata!

Of, viață, tu ne ești un dar cu împrumut,
În trupul de țărână un duh nepieritor,
Ești cel mai ne-nțeles și prețios avut,
Un firicel de iarbă și-al cerului sărut,
Un timp de împăcare cu Marele Păstor!

Teodor Groza

Cu încredere

Cu încredere privește
Ziua cea de mâine, știi –
Domnul tău te fericește
Azi, acum și-n veșnicii!

Nu-și părăsește moștenirea,
Ce a zis, va-nfăptui!
În Mâna Lui poartă-ngrijirea
De toți, de toți ai Săi copii!

Tu înalță-L, proslăvește-L,
Vei vedea cum va lucra!
Preamărește-L, mulțumește-L,
Dreapta Sa va triumfa!

Norul nu durează veșnic,
Nu e doar crivăț și iarnă –
Domnul tău, Cel Sfânt, Cel Vrednic
Toarnă peste ai Săi, da, toarnă

Tărie, Har și bucurie,
Binecuvântări divine!
Orișicine azi să știe:
Mâna Sa oricând va ține,

Va conduce pe cărare,
Sprijini-va pas cu pas
În bunătate și-ndurare,
Pe toți ce ascultă Sfântul Glas,

Pe cei, ce-n Sângele jertfit
Își au hainele spălate,
Pe cei ce spun: ”Da, fii slăvit –
Stăpân, Părinte, Împărate! ! ! ”

Lidia Cojocaru 

Pe marea vietii

Pe marea vieții azi vâslesc
Spre zarea-ndepărtată,
Dorind curând ca să sosesc,
S-ating Limanul cel ceresc
În Țara mult visată!

Căci știu și simt din depărtări
Parfumul veșniciei,
Cum umple zarea de cântări
Și-i poartă înspre desfătări
De har și bucurie,

Pe-acei ce-n viață au căutat
Comori nepieritoare
Și toate-n urmă au lăsat
Pentru Alesul Împărat
Ce șade în splendoare!

Vâslesc prin valuri, mă grăbesc
S-ajung curând acasă,
Talazuri multe năpădesc,
Zadarnic pare că trudesc…
Și nimănui nu-i pasă!

Îmi arde sufletul de dor
Și strig cu disperare,
Aștept o Mână de-ajutor
Să mă ridice, să nu mor
Răpus de întristare.

Se-nalță valul tot mai sus,
Furtuna se-ntețește,
Și simt c-aproape sunt răpus
De ce-o veni, de ce s-a dus,
De ce mă năpădește.

Se-ntunecă ziua-n amiaz
De negura ce vine…
Am vrut să am puțin răgaz
Să scap o clipă de necaz,
Să Te zăresc pe Tine!

Să Te mai văd printre-ncercări,
Să Îți mai simt iubirea
Să știu că-n mijloc de dureri
Tu porți a noastre mari poveri
Și ne dai izbăvirea.

Căci știu că nu pot să răzbat
Prin astfel de-ncercare
De unul singur, niciodat’
Când sunt de vânturi clătinat
Și văd că n-am scăpare.

Însă Te chem cu dor, Isus,
Pe Tine-n a mea barcă,
Să mustri valul de nespus
Ce se ridică tot mai sus,
Să mă scufunde parcă.

Arată-mi că mă poți salva,
Că nu-i zadarnic ruga
Că poți și vântul a-l mustra,
Că poți și marea a certa
Și-Ți ascultă porunca!

Arată-Te ca un Viteaz,
Fă-Ți Numele de slavă
Ia-mi jugul greu de pe grumaz
Să vadă toți că Tu și azi
Răspunzi fără zăbavă!

În Tine mă încred mereu
Și-n Tine-mi pun speranța!
Căci Tu ești Dumnezeul meu
Ce m-a salvat în ceasul greu
Și mi-a ocrotit viața!

M-ai izbăvit de-atâtea ori
Și mi-ai dat biruință,
Dar nu ca să mă lași să mor
Acum, când vin furtuni și nori
Și sunt în neputință.

Iubirea Ta de Salvator
Întrece-orice gândire!
De-acum și-n vecii vecilor
Te-oi lăuda Sfânt Creator
Pentru-a Ta izbăvire!

Valentin Ilisoi 

Mă ții pe stâncă-n mâna Ta

O nouă zi mi-ai dat, Isuse
S-o prețuiesc și să îți cânt
Tu mă ridici când sunt slăbit
Îmi dai putere și avânt.

Mă ții pe stâncă-n mâna Ta,
Și-mi dai să beau din apa vie
Ma-ndrumi atunci când rătăcesc
Îmi dai din sfânta bucurie.

Mă urci pe treptele de har,
Și îmi vorbești cald și duios
Îmi mângâi inima zdrobită
Îți mulțumesc, Isus Hristos

Pășești cu mine-n bucurie
Pășești chiar și în suferință
Îmi îndrepți pașii pe cărare
Și mă ridici iar în credință.

De-aceea cred deplin în Tine,
Și stiu că nu mă vei lăsa,
Mă ții mereu sus în picioare,
Mă ții mereu în mana Ta.

Nichifor Nicu 

Octombrie…

Octombrie… frunzele-și lasă
Căzând, traiul lor temporar;
La fel e și trecerea noastră
Prin viaţa cu iz dulce-amar!

Cu greu traversăm văi de umbră
Și mulţi nu putem fi eroi;
Dar teama rămâne în urmă
Când Domnul pornește cu noi.

Supus Îi e timpul ce trece
-Perpetuu drumeţ milenar-
Și-n lumea confuză și rece
Mai plouă fărâme de Har!

Laura Minciună 

Stânca Neclintită

E o Stâncă ce de veacuri ține sufletele vii
Neclintită și măreață Ea transcede veșnicii
Stânca vieții este una Nume sfânt biruitor
Ancorată-n sfințenie, dragoste și adevăr

Stânca vieții e Yehova Marele ” Eu Sunt” etern
Adonai preasfânt Mesia, prevestit Emanuel
Stâncă neclintită-n ceruri, Creatorul Dumnezeu
Toate le-a creat Acela la Cuvântul Său, perfect

Care-i stânca ce te ține, este neclintită ea?
Ce sustine viata-n tine, cine adaugă ziua ta?
Poti susține cu tărie” tot ce am e truda mea”?
E puterea de la tine? oare nu e mila Sa?

Nu e altă stâncă-n lumea, ce te ține-n viață azi
Este bunatatea Celui ce-a murit și-a înviat
Vino azi la Stânca Vietii sa primesti viață-n dar
Să ai parte de iertare, mântuire, mare har!

Anonim 

Ţi-a dat Stăpânul

Referinta:

„Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!” (1 Cronici 29:11)

Ţi-a dat Stăpânul daru-nţelepciunii
Şi ţi-a sporit belşugul în cămări,
Te-a îndrumat, ţi-a netezit cărări:
I-ai mulţumit la ceasul rugăciunii?

Ţi-a dat Stăpânul viaţă, sănătate
Să te ridici, să umbli, să lucrezi,
Să poţi rosti cuvânt, s-auzi, să vezi:
Îi mulţumeşti Lui pentru-acestea toate?

Ţi-a fost Stăpânul ‎sfântă apărare,
Te-a scos cu braţ puternic din primejdii,
‎Ţi-a fost aproape-n clipa deznădejdii:
I-ai mulţumit Lui pentru-a Sa-ndurare?

Ţi-a dat Stăpânul har de pocăinţă,
Păcatul fără plată Ţi-a iertat,
De-ai şchiopătat, cu milă te-a purtat:
I-ai mulţumit ‎cu lacrimi de căinţă?

Ţi-a dat Stăpânul mult, Te-a facut rodnic
Şi zilnic bunătatea-şi înnoieşte,
De nici un bine El nu te lipseşte:
Să I te-nchini, să-I mulţumeşti eşti dornic?

‎Ţi-a dat Stăpânul mult şi mult aşteaptă
Şi nu-ţi va cere ce n-ai fi putut …
Poţi azi să-L rogi să-ţi dea alt început
Şi-ascultă-apoi a Duhului Sfânt şoaptă!

Olivia Pocol

Călătorim alături

Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe-acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!

Nu-i nicăieri lumină decât în ochii cui
sa-ndrăgostit de Soare şi stă-n lumina Lui;
c-un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,
prin ochii lui, de-oriunde, priveşti spre Dumnezeu.

Mereu vin alte inimi, dar spun de-acelaşi Dor,
mereu vezi alte feţe, cu-acelaşi sfânt fior,
la cei născuţi din Duhul, te-ai duce iar şi iar,
– laşi fraţii cei de sânge
şi mergi la cei de har…

Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii, şi soţi,
dar dacă nu-s din Duhul – eşti un străin la toţi;
când trupul încetează – în Veacul netrecut,
vom fi străini de-olaltă cum nici ne-am fi ştiut.

O, fii şi fraţi, şi mame ce-aveţi cu voi un sfânt,
primiţi a lui credinţă cât sunteţi pe pământ,
căci dacă mântuirea azi nu vreţi s-o căutaţi,
veţi plânge-n veşnicie pierduţi şi-ndepărtaţi! …

Traian Dorz 

Ca un munte

Ca un munte între dealuri,
Ca un foc între scântei,
Ca un râu trecut de maluri
E Cuvântul Bibliei!

Printre toate ce-s în lume
Cărți și manuscrise vechi
Ce-s numite de om ”bune”
N-au ajuns pe la urechi

Cuvinte mai dătătoare
De viață și de har!
Biblia cea salvatoare
Este-un sfânt mărgăritar!

Cartea-aceasta dovedește
Că exist-un Creator
Care zilnic stăpânește
Peste omul muritor,

Peste-ostroave, peste ape,
Peste-a lumii-împărății
Și departe și aproape
E prezent oriunde-ai fi… !

El e Cuvântul cel Veșnic
Viu și lucrător și drept
El e Dumnezeu puternic
Și în toate înțelept!

Nu-s cuvinte să cuprindă
Măreția Celui Sfânt:
Poate cerul să întindă
Ca pe-un cort peste pământ,

Face semne nevăzute,
Încă de vreun om sub cer
Poate munți ca să strămute,
Scoate lava din crater,

Cheamă astrele pe nume,
Fulgerele-L știu…și fug,
Potolește marea-n spume,
Cheamă omul dintr-un rug,

El se luptă cu dreptate,
Cu-adevăr e-ncins la brâu
Credincios este în toate
Și pe toate ține-n frâu!

Chiar de mulți Îi stau în cale
Și se pun chezași în drum,
Dumnezeu cu-a’ Sale care
Trece și preface scrum

Orișice împotrivire,
Orice plan făcut de om.
El păzește-a Sa zidire,
Cercetează pom cu pom,

El nu are trebuință
De-avocat, de-apărător.
Toate Îi sunt în putință,
Căci e Drept Judecător!

El Își apără lucrarea
Ce-a ‘nceput jos pe pământ.
Tot ce vrea-i doar ascultarea
De Cuvântul Său cel Sfânt!

Nu se teme nici de gloate,
Nici de omul furios;
Când El zarea o străbate
Ca un Fulger luminos,

Se-ngrozesc atunci dușmanii
Dau ‘napoi, se prăpădesc…
Unde sunt a’ lor strădanii
Și cei ce te urmăresc?

Cum să mai cauți scăpare
La cei răi, când știi că sus
Într-o veșnică splendoare
Șade Veșnicul Isus!

El păzește a Sa turmă,
O-ngrădește cu-al Său brat,
Chiar de porcii vin și scurmă
Și se-ntinde câte-un laț

Să mai prindă cate-o oaie,
O oița-un mielușel,
Vin și lupi și mai jupoaie
‘Ici pe ‘colo câte-un miel,

Totuși El este Păstorul,
El veghează peste tot,
El va fi Judecătorul
Ca și-n zilele lui Lot!

El va face deosebirea
Între cel rău și cel bun
Cel ce a trăit sfințirea
Va trăi cu-al Său Stăpân!

Cel ce și-a stricat purtarea
Și-a umblat după desfrâu,
Aspră-i va fi acuzarea,
Lacrimi îi vor curge, râu…

Deci mai bine, azi cu toții
Sinceri, să ne cercetăm:
Cel ce judeca-va morții
Știe și unde umblăm,

Și-orice faptă și vorbire…
Totu-i gol, descoperit
Șansa este doar SFINȚIRE,
Pentru cerul cel slăvit!

Nu mai e timp de gândire,
Nu e loc de dat ‘napoi…
Ia astăzi o hotărâre
Pentru ziua de apoi!

Hotărăște-ți azi destinul
Tu decizi, e viața ta…
Cine îti este stăpânul?
Pe ce cale vei umbla?

De aceasta va depinde
Întru’ totul soarta ta:
Dă navală, și vei prinde
Loc la masă-n Slava Sa!

Pentru ce să pierzi tu totul
În Împărăția Lui
Ca în iad să te-ardă focul
Pentru restul timpului?

Mai există o portiță,
Încă mai este și har!
Prin adâncă pocăință
Primești mântuirea-n dar!

Azi, căci mâine nu se știe
Dacă ai să mai trăiești?
Pentru-a Lui Împărăție
Poți ca să te pocăiești!

E aproape să se-arate
Slava Marelui Hristos!
Deci renunță azi la toate
Să trăiești de-acum frumos,

Mare-ți va fi răsplătirea,
Nicicând nu vei regreta,
Vei gusta ce-i nemurirea
În Împărăția Sa!

El, Mesia, Preaînaltul
Va domni pentru vecii!
Leapădă deci tot păcatul
Așteptând aceea zi.

Luptă, rabdă, iartă toate
Uită-ți tot trecutul tău,
Doar prin Dumnezeu se poate
Face bine din ce-i rău.

Cheamă-L în a ta viață,
Spune-i Lui tot greul tău
Si El îți va da speranță
Și puteri pe drumul greu.

El e Totul, îndrăznește,
Doar prin El încă ești viu
Nu-L auzi cum îți șoptește
Că vrea să îți spună ‘fiu’?

Ca un Tată, cu iubire
Poartă grija ta mereu,
Vrea să îți dea mântuire
Prin Isus, prin Fiul Său!

Ce-a murit pentru păcatul
Lumii-ntregi și pentru-al tău…
Recunoaște că-Împăratul
E Fiul Lui Dumnezeu!

Doar atât, și ai salvare
Doar atât, și ești iertat… !
Poate-i ultima strigate
Și-apoi vei fi judecat…

Azi câstigă-ți mântuirea,
Azi primește-L pe Hristos,
Caută să trăiești sfințirea
Pentru Cerul Glorios!

Valentin Ilisoi 

Dumnezeu este fidel

De te simți înstrăinat
De al Domnului Sfânt Har
Și te știi prins în păcat
Vino astăzi la Altar

La Altarul mânturii
Unde sânt aprinși cărbuni
Ca să-ți arzi patima firii
Să nu fii ca cei nebuni

Vino astăzi, ca să vezi
Cât de bun e Dumnezeu
Te va face ca să pierzi
Totul, ce îți face rău

Și te va purta la cruce
Să-ți arăte Fiul Său
Și cum Sfântul Sânge curge
Pentru viitorul tău

Te iubește și te vrea
Ca să fii mereu cu El
Chiar de viața este grea
Dumnezeu este fidel

Ceea, ce îți va promite
El va face, negreșit
Și va fi al tău Părinte
Doar de El vei fi iubit

Doar a Lui Asemănare
El va pune-n mintea ta
De păcat vei ști iertare
Prin jertfa din Golgota

Vei fi fiul Său, iubit
Plin cu Duhul Său cel Sfânt
De nu vei fi împărțit
Între Cer și-ntre pământ

Căci doar de vei fi integru
Haru-ți va fi înmulțit
Gândul nu-ți va mai fi negru
Ci spe Ceruri ațintit.

Berbec Ion