O ce har

O ce har… o ce har
Să pot să cânt în miez de noapte
Să pot cu Tine să vorbesc
Nu pe ascuns, vorbind în şoapte
Sau lăcrimând, fiind biciuit pe spate
O ce har, . . o ce har
Să pot să-Ti spun că Te iubesc,

O ce har… o ce har
Când orice vrei ți-e-ngăduit
Şi poți la masă ca să stai cu sfinții
Nu prigonit, bătut şi umilit
Sau pe o cruce-n cuie răstignit
O ce har… o ce har
Să poţi să te-ntâlneşti cu fraţii,

O ce har. . o ce har
Aceste vremuri de trăieşti
Sunt de la Dumnezeu, un dar. .
Tu poţi să râzi, să cânţi, şi să iubeşti
Tu poţi zâmbi, în loc să pătimeşti
O ce har… o ce har
De şti pe acestea să le preţuieşti.

Daniel Borgovan

Reclame

A venit toamna!

A venit toamna cu pletele-n ceață
Zâmbindu-ne-n prag din razele reci,
Pe umeri ducând belșug de dulceață,
Lăsându-și veșmântul și salba-n poteci.

A venit toamna cu miros de gutuie
Gonind norii vineți în vârfuri de brazi,
Hăulind prin livezi, prin coloane din vie,
Bucurând pe săraci, strâmtorând pe nomazi.

A venit toamna în munți și câmpii
Cu poalele pline de roade și ploi,
Săturând, deopotrivă, maturi și copii,
Râzând și plângând printre flori și noroi.

A venit toamna-n chemări de cocor
Pășind diafan peste zarea divină,
Șoptindu-ne dulce-n al frunzelor zbor:
-Faceți provizii de har și lumină,
și roade cerești, din “Sfânta Grădină!”

Gelu Ciobanu 

Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

Alexandru Marius 

E toamnă de vis!

E toamnă de vis! Toamnă divină!
Soarele cerne o blândă lumină.
Comorile toamnei, covor de culori,
Încântă privirea din noapte în zori.

Privesc necuprinsul în rouă și ceață
Și frunzele moarte și frunzele-n viață.
Și chiar dacă tremur în ploaie și vânt,
Mă bucur de toamna bogată și cânt.

Și urc pe cărarea albită de har
Purtând, credincios, al Cerului dar.
Și toamna vieții mi-e tot mai senină
Și sufletul cald și plin de lumină!

Gelu Ciobanu 

A venit toamna!

A venit toamna cu pletele-n ceață
Zâmbindu-ne-n prag din razele reci,
Pe umeri ducând belșug de dulceață,
Lăsându-și veșmântul și salba-n poteci.

A venit toamna cu miros de gutuie
Gonind norii vineți în vârfuri de brazi,
Hăulind prin livezi, prin coloane din vie,
Bucurând pe săraci, strâmtorând pe nomazi.

A venit toamna în munți și câmpii
Cu poalele pline de roade și ploi,
Săturând, deopotrivă, maturi și copii,
Râzând și plângând printre flori și noroi.

A venit toamna-n chemări de cocor
Pășind diafan peste zarea divină,
Șoptindu-ne dulce-n al frunzelor zbor:
-Faceți provizii de har și lumină,
și roade cerești, din “Sfânta Grădină!”

Gelu Ciobanu

Numele Lui

Motto: „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici
un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” FA 4:12.
„De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele
care este mai presus de orice nume.” Filipeni 2:9.

Știm din Sfintele Scripturi
Că la început a fost Cuvântul
Mai întâi… Și mai înainte
De-a fi cerul și pământul.

Astfel, din toată zidirea
Este Cel Întâi Născut;
Și mai știm că lucrurile
Toate prin El s-au făcut.

Apoi, Cuvântul S-a întrupat
Când vremile s-au împlinit –
Și plin de adevăr și har
Printre noi a locuit.

Și am privit la slava Lui
Măreață și strălucită,
Ca Singurul Născut din Tatăl –
Odrasla Neprihănită.

El a venit la ai Săi…
Dar ai Săi nu L-au primit
Pe Cel ce Tatăl Îl numește
Fiul Meu cel Preaiubit.

Pentru cei fără credință
Care-s plini de-amară fiere
E o Piatră de poticnire
Și o Stâncă de cădere.

Dar cei care L-au primit
Și-apoi, L-au urmat mereu,
Le-a dat dreptul să se facă
Copiii lui Dumnezeu.

Așa a venit Lumina –
Soarele Neprihănirii,
Cel care este Mesia –
Căpetenia mântuirii.

Pentru noi a răsărit
Luceafărul de dimineața
Cel ce e Lumina lumii –
Calea, Adevărul, Viața.

El a venit să mântuiască
Lumea de păcatul greu…
Despre El Ioan a spus
Că-I Mielul lui Dumnezeu.

El e Răscumpărătorul
Pentru întreaga omenire,
Mielul fără de cusur
Și Jertfa de Ispășire.

El a murit sus pe cruce,
Hainele-I trase la sorți…
E Cel ce-a pătimit în trup,
Cel Întâi Născut din morți.

Tatăl L-a înălțat la ceruri
În Împărăția Nemuririi,
Dar oamenilor le-a lăsat
Evanghelia mântuirii.

Lui I-a dat toată puterea
Și în cer, și pe pământ –
Lui, Neprihănirea noastră,
Cel Adevărat și Sfânt.

Însuși Tatăl Îl numește
Robul Meu, Alesul Meu –
Iar Petru știe că El este
Hristosul lui Dumnezeu.

El e Păstorul cel bun
Și noi Îl urmăm mereu
Că El este Întipărirea
Ființei lui Dumnezeu.

El e veșnic Pâinea vieții
Pentru cei înfometați,
Izvorul de apă vie
Pentru toți cei însetați.

El e Stânca, Temelia,
Martorul cel Credincios,
Și sub toate aceste Nume
Noi dăm slavă lui Hristos.

Că prin El, la Tronul slavei
Avem un Mijlocitor:
Fiul Celui Preaînalt –
Credinciosul Ziditor.

Ioan Vasiu

Nu este niciun Har mai mare

Nu este niciun Har mai mare
Și nicio viață mai frumoasă,
Decât ca jos, aici sub soare,
Chiar dacă viața-i trecătoare,
Tu să aspiri spre Sfânta Casă!

Nu este umblet mai frumos
Și nici trăire mai aleasă,
Decât ca frate cu Hristos,
C-un trai, cuvânt și gând frumos,
Să trăiești jos ca și Mireasă!

Nu e niciunde-n lume trai,
Nici suflet și pas mai voios,
Decât când tu dai tot ce ai
Și ții cărarea către rai,
Chiar și pe drum anevoios!

Nu este viitor frumos
Acel clădit pe bani și-avere,
Ci-atunci când Stânca e Hristos,
Când mergi pe drumul Său pe jos,
Cu râvnă și primind Putere!

Și nu e-n lume răsplătire,
Mai mare, sfântă și bogată,
Ca cea primită la venire
Și la măreața întâlnire
A Lui Hristos cu-a Lui Mireasă!

Curcanu Mihaela-Naomi 

La tronul de har

Aducem temerile noastre la tronul de har
Și revenim cu-n dar (un scump mărgăritar)
Cutezători ne ducem oriunde El ne spune
Să știe cât mai mulți ce-nseamnă o minune.

Aducem pocăința să ia noi energii
Nicicând să nu accepte un sfat spre letargii
Și astfel împlini-vom tot ce ne cere Cartea
Să nu ne-ngrijorăm de tot ce-aduce moartea.

Aducem și credința și vrem o analiză
Căci nu vrem, mai târziu, să fie vreo surpriză
Să fie tare-n lupte, să fie neînvinsă
De duhul de slujire să fie ea cuprinsă.

La tronul de-ndurare venim cu neputința
Și-apoi, în mod plenar, ne dăm toată silința
Că vrem să conectăm vorbirea cu-aplicarea
Să nu fie-n zadar slujirea și chemarea.

Ne-așternem fericirea naintea Celui care
Nu trece cu vederea o rană care doare
Lăsăm acolo plânsul și tot ce ne apasă
Nălțăm recunoștință că Cerului îi pasă.

Aducem ofrandele noastre la tronul de har
Știind că jertfa supremă n-a fost în zadar
Conecția cu Cerul nu vrem să fie distrusă
C-așa menținem viața din împliniri compusă.

George Cornici

Dumnezeu e la lucru…

Dumnezeu e la lucru, e chiar acum
Să-ți vindece răni create pe drum
Răspunsu-a venit; de ce mai aștepți?
Nu te-atașa de-ai gliei adepți!

Că nu dormitează e foarte clar
Îmbracă și azi veșmântul de har
O rază cerească să poți s-o distingi.
În orice-ncercare să poți să învingi.

Cerut-ai ceva și El nu ți-a dat
Nu-nseamnă c-a Lui iubire-a-ncetat
Primit-ai ceva cu mult mai de preț
Să fii convins că ești spre Slavă drumeț.

EL, Veghetor al destinelor noastre
Nu te lasă zdrobit în dezastre
Ci intervine în mod miraculos
Să te înalțe în spațiul luminos.

Mult așteptatul răspuns a sosit
Să-l descoperi fă pasul potrivit
Deschide ferestrele spre Liman
Să poți să privești cerescul Canaan.

Dumnezeu e la lucru în orice zi
El te poate vedea, te poate-auzi
Apelând la El în necaz și probleme
Nu vor mai fi motive-a te teme.

George Cornici

Existența strigă, spune…

Cântaţi lui Dumnezeu, împărăţiile pământului, şi lăudaţi pe Domnul! Ps. 68:32

Unic Dumnezeu Preasfânt –
Domn Etern pe galaxii
Cel, ce ții în mâni pământ –
Soare, stele mii de mii…

Cel, ce dai lumină, viață
Și-ntărești cu a Ta prezență,
Prin Tine-i noua dimineață!
Prin Tine este chintesență!

Prin Tine-i ziua ce-o trăim
Și ziua ce sperăm că vine!
Prin Tine-s Doamne, mulțumim
De-un azi frumos și de un mâine…

De tot ce faci, de tot ce dai,
De tot ce ești, de tot ce spui –
Aș vrea Doamne întreg plai,
Să vadă cui dator îi e, cui?

Cine-I Creator a toate?
De la Cine toate vin?
Cum poate omul, o cum poate
Să nu-ți înalțe-n chip senin –

Slavă, glorii și onoare
Când existența strigă, spune:
O lume, lume… De ce oare
Nici vremea zilei ce apune,

Nu îndreaptă spre căință
În Braț plin de îndurare?
Scăldați în Har și prisosință…
Prin Cine-i Bunătatea Mare?

Ai stat s-asculți, s-asculți ce spune
O inimă, ce îți mai bate?
Și ea-i a Cerului minune,
În clipele de El purtate!

Prin Cine zorii cristalini
Seninul cerului arată,
Și ochii mamei dulci, senini,
Și masa doldora bogată?

Nu prin Cel ce te-a creat?
Nu prin Cel ce totul ține?
Recunoaște pe Împărat !!!
Fugi de chinul cel ce vine !!!

Lidia Cojocaru