Dă-ne Doamne apă rece … !

Dă-ne Doamne apă rece
Când ne bate-un Soare-aprins!
Dă-ne-un vânt de nota zece
Când căldura-i de nestins,

Dă-ne Har şi Liniştire
Când mai suntem supăraţi!
Dă-ne Pace şi Iubire
Când nu ştim să mai fim fraţi,

Şi mai fă căldură-n toamne,
Când vreun frig ne-a potopit,
Ca să-Ţi mulţumim, o Doamne-n
Rugăciuni de neoprit!

Horia Costina 

Se arată zorii vieții…

Se arată zorii vieții în sclipiri de veșnicie,
Apare Dimineața în lumina cea mai vie,
Totul pregatit e, cortina e deschisă
Evenimente arată, vremea e decisă.

Sunet de trompetă străbate-va vazduh,
Toți și mic și mare, uniți cu El în Duh,
Pleca-vom pe vecie în imn de sărbători,
Prin Cel Mare și Sfânt, fiice și feciori.

Curând, totul ne spune, curând, Cuvânt arată,
Curând, o ce minune, e neimaginată,
Curând, totul șoptește, chemând, chemând grăbit,
O cine înțelege, un Dar Nemărginit,

Fosta dat vieții, spre viață și salvare,
Ofrandă a Dimineții, în jertfire și îndurare.
Cine azi aude, o cine îl primește,
Pășind cu El pe cale: viitor dorește.

Isus, este Viața, Isus, e veșnicie,
Isus este speranța, El e Apa-Vie!
El e bucurie, Adevăr și Har,
El, e tot ce ține, e Cel mai Mare Dar!

Tot în jur arată, șoptește și îndrumă,
Privim cu ochi deschiși, e vremea cea din urmă.
Salvatorul cheamă, întrați în sărbătoare,
Mult nu-i, nu rămâne, și ușa de salvare

Se va închide, apoi, începe-vor pe rând,
Nopți-grele-nevoi, miraje spulberând.
Veniți, cheamă Viața, veniți cheamă Iubirea,
Se arată Zorii vieții, și-n Cel Sfânt – Nemurirea!

Lidia Cojocaru 

În stropii de lumină…

În stropii de lumină ce coboară,
Te vad, Te simt și Te respir;
Te văd în dimineți și-n orice seară
Mai Mare și frumos. Si-atunci mă mir…

În unduirea apei iar Te regăsesc
Spălând ce-n rugi smerite îți înșir;
Te simt în pacea ce mi-o dai in toate
Și-ți mulțumesc de harul ce-l inspir.

Te vad în curcubeiele ce-apar
Statornic legământului și Te admir
C-așa cum pui pe ceruri curcubeie
Ne-ai pus în inimi cerul suvenir…

Tăcerile-noptării spun de Tine
Și valea plină cu parfum de trandafir.
Mi-e tot mai drag de dragul Tau de mine
Și te iubesc, Părinte, până la delir…

Și cred Cuvântul revelat de sus
Așa cum l-a crezut orice martir,
C-aici trudim, luptăm si-apoi murim
Dar mâine, ne ridici din cimitir… !

Ionel Nica 

Unde-as fi?

Unde-as fi? o Doamne Sfinte, unde-as fi?
Ratacind pe cai desarte
Mi-as petrece viitorul
Disperat sfarsind in moarte
De n-ai fi Tu Salvatorul
Si n-ai fi Indrumatorul
Meu in orice zi.

Ce-as avea? o Doamne Sfinte, ce-as avea?
Doar o forma de comoara
As purta prin asta lume
Ea de fapt ar fi povara
De n-as sti de Sfantu-ti Nume
Si n-ai fi last anume
Har si-n viata mea

Cine-as fi? o Doamne Sfinte, cine-as fi?
Un cazut sub o reduta
O istorie uitata
Sau o cauza pierduta
De n-as fi stiut vreodata
Ca esti Domn pe viata toata
Ca-TI sunt fiu, iar Tu-mi esti Tata
Pentru vesnicii.

Daniel Hozan 

Respectul

Domnul Isus Hristos Păstorul nostru cel iubit
Prin Sfintele Scripturi astăzi cu drag ne-a vorbit
Ne-a învățat cum să trăim frumos un trai corect
Cum să ne smerim în har să avem în trai respect.

De acum să respectăm pe cei mai înziliți ca noi
Pe cei ce lucrează și se ostenesc în Domnul, apoi
Pe cei ce-s în fruntea turmei o conduc și o păzesc
Prin cuvântul Domnului ne îndrumă și ne călăuzesc.

Să-i respectăm cu drag pe tinerii noștri și pe cei mici
Pe tații noștri ce ne cresc în Domnul și pe mămici
Pe bătrânii noștri trecuți prin timp și pe bunici
Să avem respect mare față de ei și mai puține critici.

Să-i respectăm iubind pe cei bolnavi și handicapați
Pe cei ce de la moarte prin har au fost scăpați
Căci în dragostea de sus este și mult respect
Ca omul lui Dumnezeu să facă totul bine și perfect.

Respectul se învață fiule ca să fii fără de vină
Dumnezeu din ceruri îți va da har și Energie Divină.
Să poți să ajuți pe fiecare când trebuie și este necesar
Căci și tu prin îndurare Domnului ai avut parte de har.

 Constantin Sferciuc 

Mi-ești bucuria vieții

Mi-ești bucuria vieții
Isuse, Domnul meu
Dai sens frum’seții
Mă-nveselești mereu.

Ești tot de ce-am nevoie
Oricând, oriunde-aș fi
Pe răni mi-aduci aloe
Și alte alifii.

Mi-aduci înviorare
Când sufletul mi-e trist
Răspunzi la o-ntrebare:
De ce, aici, EXIST?

Îndrumător pe cale
Ca nimeni altul ești
Faci așternutul moale
Cu Cerul mă unești.

O, câtă-ncurajare
Îmi dă privirea Ta!
În Slava viitoare
Cu Tine-veci voi sta.

Părtaș la jug cu mine
Sfârșim ce-am început
Onor Ți se cuvine
Că-n har Tu m-ai crescut.

Îmi netezești cărarea
Și pașii mi-i păzești
Mi-ai pregătit intrarea
În spațiu-n care ești.

A vieții împlinire
Ai fost și-așa vei fi
Vom fi în moștenire
Cu-ai Nemuririi fii.

George Cornici

Acolo Sus , în Ceruri !

Acolo Sus, în Ceruri, e-un Domn ce ne iubeşte
Şi ne alintă veşnic, la fel, pe orişicare!
Aici, în nedreptate, noi ne urâm orbeşte!
De ce mâhnim cu-aceasta o Fiinţă-ndurătoare?

Acolo Sus, în Slavă, e-un Domn cu har de pace,
Veghind cu-aleasă milă pe omul în nevoie!
Aici, în reacredinţă, noi ne luptăm rapace
Pentru un ban nesigur! Aceasta-i a Sa voie?

Acolo Sus, în Raiul Preasfânt şi Bun, e-o Rază
Ce-aşteaptă în Lumina-I un suflet ca să-l culce!
Aici, în destrămare, abia găsim o oază
Să ne-ntreţinem viaţa! Nu EL ni-e apa dulce?

Acolo Sus, cu milă, noi ne aflăm Iertarea,
Credinţa şi Smerirea, ce jos, nu-s spre găsire!
Dacă dorim acestea şi căutăm Salvarea,
De ce nu-I spunem Ruga ce-aduce Mântuire?

Horia Costina  

Bucuria de a merge la biserica

Text: Psalmul 122

Mă bucur cand mi se zice: „Haidem la Casa Domnuluil” Psalmul 122:1

Pentru o vreme, în timpul copilăriei mele, cuvintele Psalmului 122:1 scrise pe peretele bisericii noastre, mi-au creat sentimente confuze. Îmi plăcea să mă întalnesc cu prietenii la biserică şi să mă bucur de sentimentul măreţiei şi al grandorii lui Dumnezeu, pe care îl aveam adesea. Dar nu eram în mod particular prea bucuros să merg la biserică, ori de cate ori i se deschideau porţile, în zilele acelea, rugăciunea pastorală dura 20 de minute, şi predicatorii obişnuiau să coboare foarte adanc, să stea acolo mult timp şi să iasă extenuaţi. Dar azi, sunt foarte mulţumitor lui Dumnezeu că am crescut într-o casă unde mersul la biserică era o obligaţie. Această practică a avut un impact adanc în viaţa mea. Psalmistul a spus că era bucuros atunci cand era invitat să se alăture pelerinilor în drumul spre Templul din Ierusalim. Era deosebit de încantat să se simtă una cu credincioşii din toate cele 12 seminţii ale lui Israel. Era plin de bucurie si de dragoste în actul închinării, încat tanjea de dorul păcii Ierusalimului, dorind pacea şi bogăţia binecuvantărilor divine pentru cetăţenii lui. Cand mergem Ia biserică din motive corecte si cu o atitudine corectă, aducem glorie lui Dumnezeu şi primim învăţătură, mangaiere şi suntem îndemnaţi la noi acţiuni spirituale. Pe langă acestea, îi încurajăm pe alţii şi primim încurajare de la ei.


Fă din frecventarea cu regularitate a bisericii un obicei. Du-te acolo, aşteptandu-te să dai şi să primeşti. Pe măsură ce această practică va deveni o parte integrantă a vieţii tale, credinţa ta va creşte tot mai puternică şi vei deveni o binecuvantare. Curand te vei trezi spunînd: „Mă bucur că este timpul de mers la biserică”. – H.V.L.

Săptămana nu-i completă pană încă nu păzim
Ziua Domnului în care sufletul să ni-l hrănim.
Ca să ducem crucea vieţii, ajutor primim de sus,
Cand, prin rugă şi-nchinare, avem har de la Isus.”   
– D.J.D.

Vino la biserică pentru întărirea credinţei tale

Painea zilnica

Din nesfarsite Taine

Din Crucea de la Golgota mi-e dat
Sa port si eu, tarana pieritoare,
A suferintei cruce – har bogat –
Dar sunt biruitoare
Prin Jertfa Ta, Ceresc Mantuitor!
Ingaduie-mi de aceea
Sa ma-nchin
Si Sa-Ti sarut
Preasfintele picioare!

Ma doare … tot ce doare pe pamant
Mandria fara rost si viclenia,
Batjocura,
Minciuna – fals vesmant –
Si ura ce ucide bucuria!
Meschinaria, barfa fara rost,
Cortegiul trist de boli apasatoare
Si vorbele murdare …
Si-orice gand,
Sau faptele
Ce se-ascund
De sfantul Soare!

Sub umbra suferintelor ma frang!
Dar, intr-o clipa-as fi deplin zdrobita
Daca nu ar purta chiar Domnul Sfant
Aceasta dura cruce de granit …
Ciudat e
Ca ma-nalta-n cuget iar
Ingusta Cale a Dragostei cu jar:
– Slavit sa fii, Acel ce m-ai iubit! !
Si nu oricum,
Ci pana la sfarsit! !
Da, nu oricum!
Ci c-o Iubire – adanca.

Anonim  

Ranit pentru a vindeca

Text: 2 Corinteni 1:1-14

Binecuvantat să fie Dumnezeu… care ne mangaie în toate necazurile noastre…” 2 Corinteni 1:3,4

Dumnezeu poate să îngăduie să fim răniţi, ca prin vindecarea pe care ne-o dă să ne facă vindecători ai altora. Apostolul Pavel declară că Dumnezeu „ne mangaie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi înşine suntem mangaiaţi de Dumnezeu, să putem mangaia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Cor. 1:4). Nenumăraţi oameni ai lui Dumnezeu au suferit boli, greutăţi, şi adversităţi, care i-au pregătit pentru a le sluji altora. V. Gilbert Beers, un lider creştin foarte respectat, a spus că el şi soţia lui au învăţat semnificaţia versetului din 2 Corinteni 1:4 prin moartea fulgerătoare a fiului lor celui mai mare. Aveau inimile sfaşiate, dar pe măsură ce săptămanile treceau, au început să simtă vindecarea minunată a lui Dumnezeu. Apoi s-au trezit atraşi în vieţile altor fiinţe rănite ca şi ei. Beers a scris: „Am început să descoperim, în lunile care au urmat, că am ajutat la vindecarea altor fiinţe rănite, într-un mod cum nu mai făcusem pînă atunci”.


Nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne rănească, frangandu-ne inima, prin dureri sau prin persecuţii. Durerile vor veni. Trăind într-o lume păcătoasă, suntem condamnaţi să suferim mai devreme sau mai tarziu. Dar putem fi siguri că Dumnezeu va lăsa durerea spre binele nostru. Crezand acest lucru din toată inima, vom avea mangaierea lui Dumnezeu, vindecare şi pace. Prin durerile noastre şi experimentînd purtarea Sa de grijă plină de har, vom putea deveni mai bine echipaţi ca pană atunci, pentru a aduce mangaiere şi vindecare altora. – H.V.L.

SUGESTIE DE ACŢIUNE
Gandiţi-vă la încercările prin care aţi trecut pană acum.
Cunoaşteţi pe cineva care trece acum prin aceleaşi lucruri?
De ce să nu-i trimiteţi o carte poştală sau să-i daţi un telefon, ca să-l încurajazţi.

Suferinţa poate pregăti pe creştinul obişnuit pentru lucrări neobişnuite

Painea zilnica