22 Ianuarie

Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele care sunt printre copacii pădurii?” Ezechiel 15:2

Aceste cuvinte sunt pentru umilirea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt numiţi via Domnului, dar cu ce sunt ei mai buni decât ceilalţi? Au devenit roditori prin bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă au fost sădiţi într-un pământ bun. Domnul i-a sprijinit de zidul sanctuarului, şi ei rodesc spre slava Lui; dar ce ar fi fără Dumnezeu? Ce ar fi dacă influenţa continuă a Duhului Sfânt nu ar face roade în ei? Credinciosule, învaţă să lepezi mândria, fiindcă nu ai loc pentru ea. Orice ai fi, nu ai motive să te mândreşti.

Cu cât ai mai mult, cu atât îi datorezi mai mult lui Dumnezeu, şi nu trebuie să te mândreşti cu ceea ce datorezi. Gândeşte-te la originea ta; întoarce-te de unde ai pornit. Gândeşte-te ce ai fi fost fără harul divin. Gândeşte-te cum eşti acum. Conştiinţa ta nu-ţi reproşează nimic? Nu ai o mie de greşeli care să stea în faţa ta şi să-ţi spună cât eşti de nevrednic să te numeşti copilul Său? Şi dacă El te-a făcut ceva, nu ai învăţat deja că numai harul Său te-a schimbat? Credinciosule, ai fi fost un mare păcătos dacă Dumnezeu nu te-ar fi transformat. Tu, care eşti atât de mândru de adevăr, ai fi fost la fel de mândru de minciună dacă nu ai fi fost salvat prin har.

De aceea, nu te mândri cu ceea ce aparţine de fapt harului lui Dumnezeu. Odinioară, nu aveai nimic al tău, în afară de păcat şi nefericire. Ciudată mândrie, să te lauzi cu ceea ce ai împrumutat! Nu eşti decât un sărman cerşetor, depinzând de bunătatea Mântuitorului tău; viaţa ta se stinge dacă nu este împrospătată din izvorul vieţii lui Isus, şi încă te mai mândreşti! Să-ţi fie ruşine, inimă josnică!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Însemnele iubirii

Cu har iubirea e divină,
Cu jertfa să măsori iubirea!
Vorbirea goală-ascunde-o vină
Și-n van își flutură-mplinirea.

Un zâmbet ține loc de soare
Când norii razele-i alungă,
Când licărul nădejdii moare,
Un zâmbet poate răni să ungă.

O mână-ntinsă e însemnul
Iubirii căreia îi pasă,
Urmându-i inimii îndemnul,
Pradă nevoii nu te lasă.

Privirea caldă, grijulie,
Topește sloiuri prin unghere,
Înmoaie ger, sau vijelie,
Alină suflete stinghere.

Scriem, în trecere, destine
Și timpul tare se grăbește!
Cel ce rămâne lângă tine,
Acela, negreșit, iubește!

Olivia Pocol 

4 Ianuarie

Crescând în har, şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Christos Isus.” 2 Petru 3:18

Crescând în har” – nu doar într-o însuşire a harului, ci în tot harul. Crescând în rădăcina harului, credinţa. Să te încrezi în făgăduinţe mai mult decât înainte. Lasă credinţa să crească în plinătate, statornicie şi simplitate. Crescând în dragoste. Cere ca dragostea ta să fie mai adâncă, mai intensă şi mai practică, şi să-ţi influenţeze orice gând, cuvânt şi faptă. Crescând în umilinţă Caută să te aşezi cât mai jos, şi să afli cât mai multe despre nimicnicia ta. Pe măsură ce cobori în umilinţă, caută să te ridici apropiindu-te de Dumnezeu în rugăciune şi într-o relaţie mai strânsă cu Isus.

Fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să te facă să „creşti… în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului”. Cel care nu creşte în cunoştinţa lui Isus refuză binecuvântarea. Să-L cunoşti pe El este „viaţa veşnică” (Ioan 17:3) şi să te adânceşti în cunoştinţa Lui înseamnă să creşti în fericire. Cel care nu-şi ia timp prea mult să-L cunoască pe Isus nu ştie nimic despre El. Oricine bea din vinul acesta însetează mai tare fiindcă, deşi Christos te hrăneşte, este o hrană de care nu te saturi niciodată. Dacă vei cunoaşte dragostea lui Isus aşa „cum doreşte un cerb izvoarele de apă” (Psalmi 42:1), atunci vei înseta şi tu după adâncimile dragostei Sale. Dacă nu vrei să-L cunoşti mai bine înseamnă că nu-L iubeşti, fiindcă iubirea strigă întotdeauna „mai aproape, mai aproape”, îndepărtarea de Christos înseamnă moarte, dar apropierea Lui aduce cerul mai aproape.

Nu te mulţumi deci cu o cunoaştere mediocră a lui Isus. Caută să cunoşti mai multe despre El în natura Lui divină, în relaţiile Lui cu oamenii, în lucrarea Lui desăvârşită, în moartea Lui, în învierea Lui, în prezenta Lui lucrare de mijlocire şi în viitoarea Lui revenire glorioasă. Apropie-te de cruce, şi caută taina rănilor Sale. Să creşti în dragostea pentru Isus, şi să ai o mai bună înţelegere a dragostei Sale pentru noi, este cea mai bună încercare a creşterii în har.

Meditaţii C. H. Spurgeon

E zi deosebită…

E zi deosebită
E zi de sărbătoare
Inima-i pregătită,
Ființa-mpodobită
Cu har și închinare.

Serbăm o Misiune
Cum alta n-a mai fost
O tainică minune
(Așa se poate spune)
S-avem sfânt adăpost.

Însăși dumnezeirea
S-a coborât la noi
Să nu ne-nvingă firea,
Să vină omenirea
La starea vieții noi.

Sărbătorim Cuvântul
Pe Terra întrupat
Căci Cerul, nu pământul
Adus-a Legământul
Prin care ne-a-nfiat.

Din noi răsare dorul
Pe Prunc să-L mai vedem
E fericit poporul
Că El, Mântuitorul
A vrut să Îl avem.

E zi deosebită
Cântăm cu toți în cor:
“În lumea răscolită
De virus și ispită
Avem un Salvator.”

Stările de bucurie
Cu drag le exprimăm
E har în visterie
Putem spune, putem scrie
Că spre Rai înaintăm.

Ne plecăm în adorare
Să-L cinstim pe Împărat
El a vrut eliberare
Să ne scoată din pierzare
Ce cadou sublim ne-a dat!

Tot lăuntrul să ne fie
Locuință pentru El
S-a născut în modestie
Să fim sfântă mărturie,
Să ne fie-n veci model.

E zi de celebrare
Crăciunu-i iar la noi
Iubirea-i jerfitoare
Ne-a dat în Cer intrare
Și nu mai vrem ‘napoi.

George Cornici
Crăciun, 2021

Scrisoare

Drag Isuse, vreau să știi,
Eu sunt unul dintre vii!
O scrisoare vreau să-ți scriu,
Să-ți comunic tot ce știu.
Să enumăr, așadar,
Ce mi-ai adus Tu în dar.
De asemenea, voi scrie
Ce Ți-am dat eu, ca dar, Ție.

Păi, Tu mi-ai adus lumină,
Eu, Te-am pus în beznă plină
Și-adevărul, mi-ai adus,
Eu minciuni, în loc, am pus.
Tu, mi-ai dat mulțimi de har,
Eu nu le-am primit, măcar.
Tu, în grajd ai fost născut,
Eu, în puf am fost făcut.
Tu ai fost sărac, în lume,
Eu în schimb, avut-am nume.
Tu ai fost ascultător,
Iar eu, împotrivitor.
Tu, de mine-ai avut milă,
Eu de Tine-avut-am silă.
Ai venit, căci m-ai iubit,
Eu, cu ură Te-am primit.
Ai vrut să mă iei în mâini,
Iar eu, Te-am primit în pumni.
Pe cât de mult m-ai iubit,
Pe-atât Te-am batjocorit.
Ai venit ca să-ți faci treaba,
Eu ți-am smuls, cu ură, barba.
Mi-ai dat strai făr` cusătură,
Eu, Ți-am dat în schimb, ruptură.
O coroană mi-ai adus,
Eu, pe cap, doar spini Ți-am pus.
Mi-ai adus o-împărăție
Și, nici nu mi-a păsat, mie.
Mi-ai adus pe Dumnezeu,
Eu, prin viață, pe cel rău.
Dumnezeu era în Tine
Și-eu credeam că ești ca mine.
Mi-ai adus, din cer, un nimb,
Eu Ți-am dat bice, la schimb.
Ai venit să-mi iei păcate,
Eu, Ți-am pus crucea în spate.
Când Tu liber m-ai făcut,
Eu, pe-o cruce Te-am bătut.
Tu, din mine-ai scos frisoane,
Eu, în Tine-am pus piroane.
Ai venit să-mi dai alin,
Eu, Ți-am dat Ție, suspin.
Mi-ai dat în cer o avere,
Pe pământ, eu Ți-am dat fiere.
De mila mea, însetat,
Eu, să bei, oțet Ți-am dat.
Când omorai moartea mea,
Eu ți-am înfipt sulița.
Când spre cer Mi-ai dat avânt,
Eu Ți-am dat Ție mormânt.
Ușa morții-ai descuiat-o,
Eu, cu-o piatră-am astupat-o.
Când Tu, viața-n schimb Ți-ai dat,
Eu, din morți am înviat.
Ai dat tot ce-aveai să dai,
Să mă ai cu Tine-n rai.
Și de-ar mai fi trebuit,
Sigur nu Te-ai fi oprit.

Ar mai fi multe de spus
Dar, eu mă opresc, Isus,
Căci de mine, mi-e rușine
Să mă mai compar cu Tine.
Totuși, doar mai vreau să-ți spun
Că-acum, sunt pe drumul bun;
Pentru mine, nu degeaba,
Tu, Isus, sfârșit-ai treaba.
Mai jos, scrisoarea-am semnat:

Un mort care a-înviat!

Dumitru Gheorghiu

În urma Ta

Să Te urmez mi-ai spus, Isuse,
Şi am pornit în urma Ta,
Iar Duhu-n Gheţimani mă duse,
Pe Dolorosa, Golgota …

Ce greu mi-a fost să gust amarul,
Să fiu un rob, nu corifeu! …
Cât am jelit urcând Calvarul
Ca să-mi crucific “eul” meu!

Ce greu a fost să-mi văd şi golul,
Că sunt şi eu un biet tâlhar,
Pustiei i-am tot dat ocolul,
Iar ce sunt azi sunt doar prin har!

Ce greu mi-a fost să-nvăţ răbdarea,
Să tac, să iert, să nu blestem,
Să nu mă clatine trădarea
Şi doar de Tine să mă tem!

Ce greu mi-a fost, în vreme bună
Să Te urmez, să-Ţi fiu supus,
Dar Tu, prin beznă, prin furtună
Mi-ai fost şi far şi scut, Isus!

Ce greu mi-a fost s-ascult de Tine
Şi-n Tine să mă-ncred deplin,
Că pâinile, chiar de-s puţine,
Mi le-nmulţeşti de Ţi le-nchin!

În faţa măreţiei Tale
M-aplec smerit şi vrerea-mi frâng
Şi-n urma Ta, pe-ngusta Cale,
Din darurile sfinte strâng!

Olivia Pocol 

Chemat pe nume

Eu știu că nu trăiesc doar să-mi adun
Averi și bani și toate câte cele
Ci ca să pot la cât mai mulți să spun
De Tine, sfinte Tată, că ești Bun
Și despre Salvatorul vieții mele.

Din pulbere, prin har El m-a cules. .
Mi-a arătat pe cruce cum murise
M-a-mbrățișat. . și-atunci am înțeles
Că El de bunăvoie a ales
O moarte. . ce viață-mi dăruise.

M-ai izbăvit de legi ce mă țineau
În iureșul de pofte și păcate
Ce-n suflet răzvrătirea creionau
Iar orice legături ce mă legau
Isus Hristos mi le-a tăiat pe toate.

Pe calea mântuirii am pornit
Trecând perdeaua ruptă pe din două
Cu sufletul de sângele-I stropit
C-o inimă și-un cuget curățit
Cu apa-I sfântă, pe cărarea nouă.

Tu mi-ai promis că fi-vei credincios
Că orice-ar fi Tu-ți ții făgăduința
Iar dacă drumul e anevoios
Să-l pot cândva sfârși victorios
Mă vei păzi și-mi vei mări credința.

De-atuncea Doamne, când am mai căzut
Pe drumul greu de munte sau prin vale,
De fiecare dată m-a durut
Dar am strigat spre Tine și-am văzut
Cum brațul Tău m-a ridicat pe cale.

Cu sufletul deplin încrezător
Și animat de sfânta Ta chemare
De Harul Tău voi spune tuturor. .
Și că-n curând în Țara fără nor
Va-ncepe nesfârșita Sărbătoare.

Iar Harul Tău lucrează felurit
Aievea dar și-n medii virtuale
Cuvântul Tău nu poate fi oprit. .
Cu mii și mii de frați m-a înfrățit
Pășind uniți pe-a mântuirii cale.

De-aceea împreună să veghem
Să ne-ndemnăm mereu la fapte bune
Chiar când parcurgem un climat extrem
Căci nu știm câtă vreme mai avem. .
Trompeta sfântă gata stă să sune.

Isus revine! ce mai zăbovești?
El încă iartă azi vinovăția
Te-ntoarce azi la El ca să-L primești
Dacă-mpreună vrei să moștenești
Viața în etern și-Împărăția.

Iar când Isus pe nori se va ivi
Și noi vom părăsi această lume
Când mântuiții la un loc vor fi
Când numele la toți se va citi
Și eu și tu. . să fim chemați pe nume.

Daniel Hozan

Vreau să Te cânt

În fiecare zi ce vine
Vreau să Te cânt, Isuse drag,
Că doar cu Tine și prin Tine
Pot trece-al veșniciei prag.

Cu moartea Ta și Învierea
Ne-ai dat o șansă și-un drum nou,
Și-acum doar Tu ne dai puterea
De-a Te urma, preasfânt Erou!

Te rog să ne îndrumi Tu gândul
Și să ne-arăți ce-i de făcut,
Cât timp vom mai umbri pământul
Să Te urmăm, să ne fii Scut!

Te laud, Doamne, înc-o dată
Și în continuu voi găsi,
Când caut cu privirea-roată,
Motive noi de-a-Ți mulțumi.

Din suflet mi-ai luat furtuna
Și m-ai îndepărtat de rău,
Că m-ai iubit întotdeauna
Și astăzi sunt copilul Tău.

Veghem cu inima-n alertă,
Căci și prin Duh, și prin Cuvânt,
Ne spui ce-aproape e momentul
Venirii Tale pe pământ!

Cu psalmi de laudă în inimi,
Recunoștință în priviri,
Noi așteptăm un semn din ceruri
Al iminentei Reveniri.

Și dependenți de-a Ta iertare,
Nu încetăm a Te slăvi,
Că-n orice timp și-orice lucrare
Prin harul Tău vom birui!

Laura Minciună 

Speranță vie

Că-i frig în noi nu-i născocire,
Mai e vreun licăr de speranță?
Statornicia-i rătăcire,
Blândețea e în disonanță
Cu împietrita strălucire,
Să fii altfel e cutezanță!

Cu-o lungă iarnă-n așteptare,
Mai ții aprins în suflet focul
Să încălzească la-nnoptare?
Lumina ți-o ascunde-obrocul?
N-ai vrea să fii un far, un soare,
Acel care sfințește locul?

Sunt încă vieți neprihănite
În lumea fără har, pustie,
Pe plaiuri reci, încremenite
Aprind a Cerului făclie,
Bine-și știu rostul, sunt menite
Să țină-n noi speranța vie!

Olivia Pocol  

Să te asculte Domnul !

Să te asculte Domnul dimineața!
Când pe genunchi în rugă te cobori
Iubirea Lui să-ți lumineze fața
Și înc-o zi să-ți ocrotească viața
Să te asculte Domnul dimineața
Din Sfântul Său locaș mai sus de nori.

Să te asculte Domnul la amiază!
Când te gândești la El pentr-un moment
Chiar dacă munca se accentuează
Iar valul de probleme nu-ncetează
Să te asculte Domnul la amiază
Și-n duhul tău să-L simți mereu prezent.

Să te asculte Domnul pe-nserate!
Cand vii după un timp istovitor
Să-I mulțumești de Har și bunătate
Că te-a trecut cu bine peste toate
Să te asculte Domnul pe-nserate
Simțindu-I pe deplin al Său fior.

Să te asculte Domnu-n toi de noapte!
Când te ridici din pat ca să-I vorbești
Cerându-I Tatălui Ceresc în șoapte
Să-Ți ierte multe gânduri, vorbe, fapte. . .
Să te asculte Domnu-n toi de noapte
Și-al Lui dorit răspuns tu să-l primești.

Să te asculte Domnul totdeauna!
În orice zi, oriunde ai fi dus…
Iar de-L urmezi și-Îi mulțumești întruna
Cu siguranță vei primi cununa
Și-Acel ce te-ascultase-ntotdeauna
Te va primi in Slava Lui de sus.

Daniel Hozan