Ce bine e în brațul Tău

Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!

Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!

Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!

Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?

Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!

Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!

Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!

 Laura Neagu 

Mulțumesc lui Dumnezeu

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru tot ce-mi dă în viață,
Pentru noua zi de har,
Pentru raza de speranță!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că-mi dă viața și mișcarea
Și lumina din Scriptură,
Să nu rătăcesc cărarea!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că și-n vremi de încercare,
Îmi ascultă rugăciunea,
Și-mi dă sfântă alinare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că deși-am fost rătăcit,
El s-a îndurat de mine,
Din păcat m-a izbăvit!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru apă, pentru pâine,
Pentru haina ce o port
Și nădejdea de mai bine!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru scumpa mea soție,
Ajutorul potrivit,
Strop de har și bucurie!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru toți cei dragi, iubiți…
Mă rog zilnic pentru ei
Ca să fie fericiți!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru frații de credință,
Care sunt părtași cu mine,
La necaz și biruință!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru rodul din, , ogoare, ,
Pentru cei întorși din patimi,
Ce-au primit în dar iertare.

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Că în marea lui iubire,
Ne mai iartă, ne mai rabdă
Și ne cheamă la sfințire!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru planul de salvare,
Pentru jertfa lui Hristos
Și a Duhului lucrare!

Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru jug și pentru cruce
Și mă lupt să pot mereu,
Înțelept să le pot duce!

Teodor Groza

Mai dă-mi o zi

Mai dă-mi o zi de Har, o Doamne Sfinte
În care-a Ta lumină să primesc
Să pot prin Sfânta-Ți rază ca să cresc
În înțelesul Sfintelor cuvinte.

Mai lasă-mi înc-o zi a Ta-ndurare
Fiindcă m-Ai sădit și m-Ai săpat
Să pot aduce rodul așteptat
Iar bucuria Ta să fie mare.

Mai dă-mi o zi din Duhul Slavei Tale
Să-mi deslușească minunatu-Ți plan
Dar și-uneltiri ascunse-a lui Satan
Ce voi întâmpina pe Sfânta Cale.

Mai dă-mi o zi, dar plină de Credință
Să cred al Tău Cuvânt cum n-am crezut
Să fac un pas ce nu l-am mai făcut
Concret și decisiv spre biruință.

Și înc-o zi Iubirea Ta o lasă
La mine, la soție, la copii
Iubirea Ta pe toți ne va-ntări
Și-avea-vom binecuvâtare-n casă.

Mai dă-mi o zi. . marcată de Speranță
Cu ochii minții ca să pot privi
Oștiri de îngeri ce mă vor păzi. .
O zi cu Tine-nseamnă. . siguranță.

Daniel Hozan

Clipe de răgaz

Se scurtează timpul ca o veche haină,
Dar și-n strâmtorare e prisos de har,
Orologiul vremii ticăie în taină,
Fiecare clipă de răgaz e-un dar.

Prinși în glod aleșii cad și se-ntinează,
Pentr-un blid de linte dreptul lor și-l vând,
Dar e-o rămășiță care mai veghează,
Are-alt fel de foame și-altă sete-n gând.

Dreapta așteptare pare-o veșnicie,
Arșița pustiei duhu-a moleșit,
Lupta nu-i fățișă, cere dibăcie,
Oare câți răbda-vom până la sfârșit?

În curând se-ncuie ușa milei sfinte
Și nu poate nimeni s-o descuie iar,
Dar ni-s date semne, să luăm aminte!
În curând se strânge grâul în grânar!

A Nunții odaie este pregătită,
Zilele-s scurtate spre a fi scăpați,
Cu trupuri de slavă, doar într-o clipită,
L-al trâmbiței sunet, sus vom fi luați.

Ia fără zăbavă-a mântuirii haină
Dată prin credință tuturor, prin har!
Orologiul vremii ticăie în taină,
Fiecare clipă de răgaz e-un dar!

Olivia Pocol 

Ai Luminii fii…

Sunt născuți din Duh de Dumnezeu
Și resping a lumii ofertă
Călătoresc pe-ngustul traseu
Sosirea-n Paradis e certă.

Au lăsat în urmă trecutul
Cu tot ce-i trăgea la pământ
N-au mai vrut să-i domine lutul,
Au intrat într-un nou Legământ.

Ghidați fiind de Raza divină
Nu se mai duc în nopți de păcat
Ci stau cu Fiul la Cină
Căci El din neant i-a salvat.

S-au atașat de-al lor Mire
Convinși ca-nviat pentru ei
Și-acum la mulți dau de știre
Să nu creadă-n falși dumnezei.

Lumina, adânc, îi pătrunde
Cu-a ei caracter ceresc
Și traiul lor corespunde
Cu tot ce-i dumnezeiesc.

Nimic nu-i mai poate desparte
De dorul ce-l au pentru Rai
Ei știu că dincolo de moarte
Merg cei ce-L slujesc pe-Adonai.

Traseul e clar pentru dânșii
Dar cheamă și pe-alții la har
Putem să-i numim “neînvinșii”
Ei, zilnic, înalț-un altar.

Fii ai Luminii pe Terra
Și-n veci ai Luminii fii
Ei și-au schimbat maniera
Și pot spre Mesia sui.

George Cornici

Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Lumina dintre stele

A fost odată ca niciodat’
Din zări depărtate, zări de povești
Un Bun și Drept, Măreț Împărat
Stăpân pe pământ, dar și-n cele Cerești

Era Mândru în toate, Bun peste măsură
Plin de iubire și dragoste neântâlnită
În Prezența Sa, nu există ură
Ci numai iubire, cu bucurie-mpletită

Și-avea un Fiu, asemeni cu Tatăl
Mândru și Falnic, în toate cele
Blând și smerit, în Duh și în fapte
Un Astru Măreț, o Stea între stele

Iubirea eternă, ce ne-a fost arătată
S-a Făcut om și a Venit pe pământ
Și Trupul, Cuvântul, venit de la Tată
A zămislit în Fecioară, prin Duhul cel Sfânt

Și S-a Născut pe pământ, om după fire
Chip după Chipul, Celui de Sus
Dar Sfânt în felul de-a fi, și gândire
Copilaș, drăgălaș, cu nume Isus

A crescut ca și noi, cu bune și rele
În lumea, în care cu toții  trăim
Dar fără păcat, lumină-ntre stele
O punte, pe care ar trebui să pășim

N-a fost cunoscut de popor, ca Mesia
De toți ai săi, cei de neam și iubiți
L-au ocărât, arătând-și ticăloșia
Plini de păcat și de rău împietriți

N-au vrut să primească, viața de sus
Tăgăduind cu putere, pe Cel ce-a Venit
Să ne ierte păcatul, după cum El a spus
Dar cu toții într-un glas, s-au răzvrătit

Pironit sus pe cruce, cu toți au strigat
Să moară, să moară, e vinovat
Cu vina cea falsă, a fost acuzat
Că rătăcește pe toți, spre păcat

Trăit-ai durerea lui Dumnezeu
Să-ți vezi, Singurul Tău Fiu?
Cum e zdrobit, pe lemnul cel greu!
În mijlocul celor, cu suflet pustiu?

Aceasta-i iubirea ce ne-a fost arătată
De Tatăl prin Fiul și Duhul Cel Sfânt
Un Har imens, un legământ fără plată
O legătură de viață, între cer și pământ

Pentru toți cei ce vor să trăiască
Și-au ales viață din viață, spre veșnicie
Trupul și firea, să putrezească
Iar Duhul din om, cu Tatăl să fie.

Bandi Sebastian Alexandru

Când Fiul m-a chemat la El

Mi-am pus vița-n rânduială
Când Fiul m-a chemat la El
Până atunci a fost răceală.

A fost o lipsă din Betel
Și trai învăluit în ceață,
Un trai la cel mai jos nivel.

Dar mi-a vorbit despre viață
Cu graiul Lui duios, plăcut
Și m-a privit, direct, în față.

‘Nainte nu L-am cunoscut
Dar ce surpriză, ce uimire!
Mi-a vindecat ce m-a durut.

Orice gând și-orice simțire
Lui i le-am încredințat
Căci mi le duce-n Nemurire.

Nu mai sunt întemnițat
În celula nepăsării
Să-L slujesc m-a învățat.

Nu voi da, nicicând uitării
Ce-a urmat de-atunci, ce har
Starea binecuvântării.

E frecvență la altar
De-unde ‘nalț recunoștință
Consemnată-n calendar.

A fost timp de neștiință
Dar trezirea a venit
Știu a Cerului cerință…

Știu Cine m-a mântuit.

George Cornici

Potop de har

Pe nesimțite viața ni se scurge
Participând cu toții în galop
La colectiva cursă ce decurge. .
Traseu ce orice om îl va parcurge
Dar neavând cu toți același scop.

Trăim în lumea asta minunată
Cu-atâtea frumuseți de nedescris
De ai și o familie-așezată
Dacă mai ai o mamă și un tată
E har, în dreptul tău acuma scris.

De ai puterea să le faci pe toate
Din zori de zi și până pe-nserat
De te-ai trezit din somn cu sănătate
De-ai hrană să mănânci pe săturate
Ai parte de un har considerat.

Noi n-am adus nimic aici în lume
La fel vom și pleca. . fără nimic
Averi și case, firme și renume
În fața morții nu-s măcar nici glume
Atunci descoperi cât poți fi de mic.

Dacă alergi în lumea asta mare
Să te îmbogățești, să fii în top. .
Mândria și dorința de-nălțare
Au dus atâția oameni la pierzare
Căci au ales greșit al vieții scop.

Să știi că n-ai venit la întâmplare,
Că goana după faimă e-n zadar,
Că Dumnezeul Veșinic, Bun și Mare
Te-a rânduit să fii aici sub soare.
Să contemplezi aceasta-i mare har.

Să realizezi că viața se termină
Că nu trăiești mai mult decât ți-e scris
Dar dincolo de bolta cea senină
E-o veșnică Cetate de Lumină
Și viața cea de veci în Paradis.

Da, lumea cu-al ei iureș ne consumă
Iar mulți de cele sfinte n-au habar
Nu știu că noi nu suntem numai humă
C-am fost creați și ființa noastră-însumă
Și-a Lui suflare, ce-i al veții dar.

E-un dar din Cer, să poți să ai suflare
E-un har ca să trăiești când alții mor
Iar prin credință ființa muritoare
Să poată trece-n viața viitoare
Refigurată de Mântuitor.

Cu-n suflet murdărit cu câte toate
Nu poți intra în Veșicul Palat
Isus Hristos e-Acela care poate
Să spele și să ierte de păcate
Prin sângele Lui Sfânt ce l-a vărsat.

Chiar dacă-atâtea planuri eșuează
Destinul vieții tale nu-i ratat
Deși atâtea voci dezinformează
Un singur lucru-i sigur și contează
Potop de har Isus Hristos ți-a dat.

Ne confruntăm cu multe situații
Și negre știri din ce în ce apar
Incendii, pandemie, inundații
Bacterii, molimi, viruși, malformații
Întreaga lume parcă-i un focar.

Politica nedreaptă ne insultă
Iar sodomiții se răscoală iar
Copiii noștrii nu ne prea ascultă
Și-avem nevoie de răbdare multă
O Doamne bun, trimite-ne-al Tău har.

Pe nesimțite viața se prelinge
Iar într-o zi aici se va sfârși
Cu-atâtea lucruri lumea ne încinge
Dar fericit e-acel care învinge
Crescînd din har în har în orice zi.

Când vom intra pe porțile Cetății
Pășind pe străzi de aur și cleștar
Simțind deplin prezența Trinității
Profund recunoscând Divinității
Că n-am răbdat atâtea în zadar.

Dar până-n ziua-ceea minunată
Pe care-o așteptăm cu-atâta dor
Prin lumea asta deteriorată
Te rog, din Cerul Sfânt, iubite Tată
Ne dă potop de har și ajutor.

Daniel Hozan