Iertare

Referințe

Psalmii 30:7

Mă simt murdar și mi-e Rușine
Căci știu că iarăși te-am rănit,
A câta oară, nu pot spune,
Am prea păcătuit…

Sunt prea departe, un fugar,
Mă simt nevrednic, sunt murdar.
Și cum? Să vin așa la Tine?
O Tată! Mi-e așa rușine!

Mă simt învăluit de tină
Și ma ridic cu greu de jos,
Lăsând să cadă lângă mine
Lanțul de vină și reproș.

Încep sa merg… și simt pe umeri
Povara ce apasă greu,
Vreau sa ma prăbușesc, mă clatin,
Atât de slab e trupul meu!

Dar pas cu pas, cu-a mea povară,
Sfios și-n teamă copleșit
Parcă cu ultima suflare
În pragul Tău m-am prăbușit.

Cu mâna-mi rece, tremurândă,
Plină de urme de păcat
Am îndrăznit sa-Ți bat la ușă,
Și-acolo-n praf am așteptat…

In beznă, în tăcere-adâncă
Am plâns, și cu adânci suspine
Am auzit cum cu iubire
Ai deschis ușa pentru mine.

Și-atunci atâta siguranță
Lăuntrul meu a-nvăluit,
Și plin de-ncredere și pace
Cu glasul meu eu Ți-am vorbit:
, , Am îndrăznit la Tine, Tată
Știu că nu mă vei izgoni,
Și, ca de fiecare dată
Vei asculta ce voi vorbi.

Nu am la Tine niciun merit,
Dar vreau sa spun din inimă
Că am greșit și mi-e rușine…
Te rog Isuse, IARTĂ-MĂ!”

Candreanu Andreia 

Azi si intotdeauna!

Azi am auzit ciripind din nou pe uluci, pasarele…
Din trilul lor nu am inteles nimic de război …
De virusi, crize sau de alte multiple nevoi…
Cantau asa linistit. . iar eu vrajit, am uitat de bune si rele…

Azi un fir de iarba a scos timid capul din glie…
N-a zambit si nici nu mi-a dat cu palaria binete…
Dar plāpând cu cea mai mare finete…
Inimii mele ia adus, a primaverii dulce solie…

Azi, ziua a fost mai lunga ca ieri cu 2 minute….
Soarele a zabovit mai mult, atat cat sa scape un tren …
Ca razele sa plătească din caldurā, tribute
Și lumina sā-mi mai ingâne a iubirii refren…

Azi râurile curg mai departe la vale spre ocean …
Ca un destin ce croind, împarte munți și coline…
O albie ce duce ofrande de crap și de clean….
Și starneste pescarul de oameni, prafuit inca-n mine!

Azi usa cerului a mai scârțâit putin in balamale…
Întredeschisa de alai domnesc pregatind a doua venire …
Iar urechea mi-a auzit franturi de cânt prin portale…
Empirice voci incununând cu slava pe Mire!

Azi inca o floare de cires mi-a inflorit pe la tâmplā. .
Mai venerabila tinuta, simt ca pe umeri imbrac. .
Cotodianul, surprinzator, mai iute se-ntamplā…
Calatorind timpul trece prin sufletul meu bogat si sarac…

Azi mi s-a adaugat inca putin of, la dorul de-acasā. .
Privind in urma la sat, inainte la cer…
Simt ca imi arde pieptul si mai mult parca-mi pasā…
De Isus ce m-a nascut aici pentru-a vesniciei mister! !

Azi batranul Univers mai face un pas cu onor inainte. .
Ducandu-si natura ca un stegar flamura-n vânt…
Tot ce-i tārâna si duh de dumnezeiasca sorginte…
Se pleaca dar zilnic in fata, Acelui ce-i Vesnic, Acelui ce-i Sfânt! !

Traian Suciu

Luna Mai

Mai, e luna așteptată
Când planeta se răsfață
E mișcare-n lumea toată
Peste tot e plin de viață.

Luna cea mai înflorită
Plină e de păsărele. .
A lor cântec ne invită
Să privim cu drag la ele.

Deja roadele se-arată
Totul pare-un colț de rai
O ce lună minunată
Este-această lună Mai!

E sfârșit de primăvară
Și-i atâta armonie
Dumnezeu ne-aduce iară
Luna asta bucurie.

Prin ea Domnul ne vorbește
Și de n-ascultăm, e vai!
Poate încă ne lipsește
Să luăm ceva din Mai.

Deci Mai. . multă bunătate
Și Mai multă dăruire
Pentru-a minții sănătate
Și a inimii iubire.

Da, Mai multă-nțelepciune
Și Mai mult s-avem credință
Tot Mai multe fapte bune
Și Mai multă umilință.

Mai activi în cele sfinte
Cu Mai multă lepădare
Rugăciune Mai fierbinte
Și Mai mult s-avem răbdare.

Mai atenți la-nvățătura
Regăsită în Cuvânt
Și Mai strânsă legătura
Între frați pe-acest pământ

Inima Mai mult s-asculte
De îndemnul cel de Sus
S-avem roade tot Mai multe
În umblarea cu Isus.

Mai mult zâmbet și culoare
Și Mai multă biruință
Mai puțină întristare
Și Mai multă pocăință.

Mai mult spor în fapte bune
Și-o Mai bună mărturie
De Hristos Mai mult a spune
Cu Mai multă bucurie.

Astfel viața-i mult Mai bună
Chiar prin valuri de-ncercare
Mai aproape de cunună
Mai cu drag pe-a Lui cărare.

Daniel Hozan

14 Mai

„Va lua mieii în braţe, şi îi va duce la sânul Lui.” Isaia 40:11

Cine este cel despre care se vorbeşte atât de frumos? Păstorul cel bun. De ce duce mieii atât de aproape de inimă? Fiindcă are o inimă bună, şi orice slăbiciune îl atinge. Suspinele, neştiinţa şi slăbiciunea mieilor fac apel la compasiunea Lui. Este datoria Lui, ca Mare preot, să aibă grijă de cei slabi. In afară de asta, El i-a răscumpărat cu sângele său, aşa că ei sunt proprietatea Lui. Trebuie să aibă grijă de cei care L-au costat atât de mult. Este responsabil pentru fiecare miel, legat prin legământ să nu piardă nici unul. Mai mult, ei sunt o parte din răsplata Sa slăvită. Dar cum înţelegem expresia „îi va duce”?

Uneori El îi duce când nu îngăduie să sufere prea multe încercări. Viaţa este blândă cu ei. Adesea sunt „duşi” atunci când sunt învăluiţi în dragoste, ca să poată îndura totul mai uşor. Deşi nu au prea multe cunoştinţe, ştiu destule despre blândeţea Păstorului. Adesea El îi duce oferindu-le o credinţă foarte simplă, care ia făgăduinţele aşa cum sunt şi, în nădejde, aleargă la Isus cu orice necaz. Simplitatea credinţei lor le oferă o mare încredere, care îi ridică deasupra lumii. El duce mieii la sânul Său.

Iată dragostea nemărginită. I-ar purta El lângă inimă dacă nu i-ar iubi atât de mult? Apropierea este foarte strânsă; sunt atât de aproape încât nu s-ar putea apropia mai mult. Intre ei există o familiaritate sfântă, fiindcă Christos le oferă nenumărate dovezi de dragoste celor slabi. Ei sunt în perfectă siguranţă; cine i-ar putea lovi lângă inima Lui? Duşmanul ar trebui să-L lovească pe Păstor întâi. Ei au parte de odihnă desăvârşită şi mângâiere blândă. Cu siguranţă, suntem departe de a vedea pe deplin infinita iubire a lui Isus!

C.H. Spurgeon

Nemărginita Ta iubire

Nemarginita Ta iubire
Isuse, mult o prețuim
E-un infinit mai sus de fire.

Surâsul Tău e-așa sublim
Ne-ndeamnă la îmbrățișare,
Să spunem: și noi Te iubim.

Privirea Ta cuceritoare
Ne-a scos din mersul spre neant,
Ne-a îndrumat spre sărbătoare.

Cuvânt-Ți dulce, captivant
Ne cheamă la neprihănire
Căci e divin și relevant.

Te-am întâlnit și-a fost uimire
Când ne-ai iertat păcatul greu
Spre-a nu-l purta în Nemurire.

Când Te-am primit ne-ai dat trofeu
Ca semn că ne-ai schimbat purtarea,
Că-i doar un singur Dumnezeu.

Călătorind pribegi spre zarea
Ce se extinde-n Paradis
Cu Tine-nvingem încercarea.

Nu-i fantezie, nu e vis
Ci-i har și e credință vie
Cum și apostolii au zis.

Ai pus în noi credincioșie
Și o păstrăm; e giuvaer
Și stăm cu Tine-părtășie…

Călătorind, constant, spre Cer.

George Cornici

Cântarea Anei

Acuma cânt, căci inima mea toată
În Domnul mi se bucură deplin
Fiindcă puterea mi-a fost înălțată
De Domnul, Dumnezeul meu divin.

Și larg mi s-a deschis gura-împotrivă
La toți vrăjmașii ce m-au prigonit
De-aceea Doamne sfinte, deopotrivă
Mă bucur de-ajutorul Tău primit.

Căci nimeni nu e sfânt și nu-i cucernic
Ca Domnul, nici un om și nici un zeu
Nu-i altul ca și Tine de puternic
Nici Stâncă nu-i ca-al nostru Dumnezeu.

Nu mai vorbiți cu-atâta îngâmfare
Nu mai rostiți cuvinte de mândrie
Căci Domnul Dumnezeu e-Acela care
Ne cântărește fapta, totul știe.

Arcul vestit, a celora puternici
S-a sfărâmat și-acum ei sunt învinși
Și-aceia slabi, cei socotiți nevrednici
De Domnul cu putere sunt încinși.

Cei ce erau sătui se-nchiriază
Și pentr-o pâine foarte greu muncesc
Iar cei ce-au fost flămânzi se ospătează
Și-n liniște acum se odihnesc.

Aceea ce-a fost stearpă-i fericită
De șapte ori a zămislit copii
Iar cea cu mulți copii stă lâncezită
Și nu mai poate ca să aibă fii.

Da, Dumnezeu omoară și învie
În Locuința morților coboară
De neasemuit e-a Lui tărie
Chiar și de-acolo Domnul scoate iară.

Da, Domnul e Acel ce sărăcește
Tot El îmbogățește-n tainic fel
Căci Dumnezeu e-Acel care smerește
Și-Acel care înalță e tot El.

Din pulbere pe cel sărac ridică
Și din gunoi pe-acela ce-i lipsit
Și-i pune ca să șadă fără frică
Cu cei mai mari alături neclintit.

Ca moștenire, lor le dă Preasfântul
Un tron domnesc, cu slavă și cu vază
C-a Lui sunt stâlpii care țin pământul
Pe care lumea-ntreagă o așează.

Pe preaiubiții Lui îi ocrotește
Chiar pașii le păzește de cădere
În negură pe răi îi nimicește
Căci nu pot birui cu-a lor putere.

Din înălțimi, mai sus de ceruri încă
Domnul, pământu-ntreg va judeca
El, tunetul asupra lui aruncă
Vrăjmașii Lui atunci vor tremura.

La Împăratul Său, ce îl iubește
Va da putere-n toată-Împărăția
Căci Unsului iubirea-i dovedește
Și îi va înălța nespus tăria.

/

Daniel Hozan

Tovărășia vieții

Fiul meu, tovărășia
Vieții tale să ți-o legi
Numai de ființa care
Are-aceiași căutare:
Te-nțelege și-o-nțelegi,
Și pân’ la capăt poți să mergi.

Numai de ființa care
Crezul tău împărtășește,
Să petreacă nu se-așteaptă
Și învățătura dreaptă
Ce-o ai tu mărturisește,
Altfel, nu se potrivește.

Altfel, vei vedea cu ochii
Ce amar se-adeverește.
Scrisul Cărții Sfinte care
E lumină și-ndrumare
Și pe-oricine sfătuiește,
Dar pe nimeni nu silește.

Nu te înjuga la jugul
Ce nu ți se potrivește!
Că nu poți ara cu plugul
Când la coarne e nătângul
Care-ntruna doar cobește.
Ară strâmb, dar se fălește.

Casa ta întotdeauna
Cu iubire s-o-ncălzești!
De la tot ce-i rău te-abate,
Ca să-ți fie cald în toate:
Câte faci, câți ani trăiești
Și pe Domnul să-L slujești.

Augustin Tecar 

In locul meu

A fost o Via Dolorosa, a fost o cale a durerii,
A fost un drum al suferintei, al umilintei si-al tacerii,
A fost insa o-inlocuire, un Miel trimis de Dumnezeu,
Isus Hristos, Mantuitorul, l-a strabatut in locul meu.

A fost o cruce inaltata, un mijloc groaznic de tortura,
Pacatul meu a cauzat-o, pacatul meu fara masura,
Si blestemat pe lemnul crucii eu ca sa mor se cuvenea,
Insa Isus Si-a dat viata, viata Lui pentru a mea.

A fost momentul parasirii, cel mai intens din tot Calvarul,
Si apogeul suferintei; atunci a-inregistrat cantarul
Iubirii maxima valoare, cand, parasit de Dumnezeu
A fost pe cruce Fiul Slavei, ca parasit sa nu fiu eu.

Pentru un pacatos ca mine, un pacatos asa de mare,
Iubirea a platit o plata; a fost cea mai costisitoare;
Prin jertfa-I de substituire rascumparat sunt astazi eu,
Caci m-a iubit fara masura, si-a luat pe cruce locul meu.

Anca Winter 

Iubire răstignită pentru mine

M-am îndrăgostit de Tine Doamne
Cel ce-ai venit de Sus din veșnicie,
Te-ai coborât la un păcătos ca mine
Să mă eliberezi din greul lanț al firii.

Ești dovada vie de Iubire
Ce mi-ai arătat-o sus pe cruce,
Ca să mă scapi de marea de păcate
De tot ce-i rău în sufletul din mine.

Doamne, în acea coroană cu spini
Ai dovedit iubirea trăită cu durere,
Prin cuiele ce-au pătruns a Tale mâini
M-ai cucerit cu-a Ta veșnică iubire.

Mi-ai arătat iubirea Ta cu Sânge,
Cu Trupul Tău ce a fost frânt pe cruce.
Să mă eliberezi de blestemul și râul de patimi
Ce mi-au înecat surâsul și înțelegerea iubirii.

Mă-ncred în veșnicia iubirii sfinte
În biruința Ta văzută-n Înviere,
Mi-ai dat în toate, nădejde prin credință
Și ți-ai făcut o casă din inima-mi umilă.

Abia aștept ziua minunată
Să fiu cu Tine-acolo Sus în slavă,
Să-mi umplu inima de fericire
Din veșnicu-Ți izvor de viață și iubire.

Simion Ioanăș

Va fi odat-o lume, a păcii și-a iubirii

Va fi odat-o lume, a păcii și-a iubirii
Unde nu va fi frică, nici foamete nici frig
Unde cei sfinți purta-vor veșmântul nemuririi
Și unde niciodată, cei dragi nu se mai sting.

Va fi o-mpărăție de cântec și-adorare
De coruri infinite ce nu s-or mai sfârși
Va fi o adunare de sfântă sărbătoare
Iar Împărat și Rege, Isus Hristos va fi.

Acolo orice rană adâncă sau durere
Vor fi uitate pururi, căci Domnul va domni
Acolo orice suflet primi-va mângâiere
Căci nu vor mai fi lacrimi, ci numai bucurii.

Va fi odat-o țară în care niciodată
Nu vor mai fi amaruri nici triste despărțiri
Va fi o părtășie cum n-a mai fost vreodată
În patria cerească, cu sfinte străluciri.

Unde vor paște, mielul și leul împreună
Unde nici flori nici frunze nu s-or mai ofili
În raiul fără ură și fara de minciună
De trudă și-alergare, pe veci ne-om odihni.

Va fi o re-ntâlnire de mult timp așteptată
Cu-aceia după care, am suspinat de dor
Ieruslimul nou, cetatea minunată
Va fi căminul nostru în vecii vecilor.

Puiu Chibici