Amintirile sunt despre Tine

Amintirile sunt despre Tine:
Cum Te căutam fără să știu,
Mestecam orice, crezând că-i bine,
Atingeam un mort, sperând că-i viu.
Și plângeam, hălăduind prin lume,
Floare vestejită, fără nume.

Amintirile sunt despre Tine:
Îmi zgâriam picioarele prin râu,
Pietrele mi se strângeau, ciorchine,
Și-adormeam flămând și fără frâu.
Hămesit, la margini de ogor,
Istovit, aproape de izvor.

Amintirile sunt despre Tine,
Țipăt din cenușă și din noapte –
Aș fi spus și nu aveam la cine
Că mi-i somn și bubele mi-s coapte.
Dar mi-au spus și stelele, și norii
Să descui la poarta închisorii…

Eu, salvatul fără nici un merit,
Răsplătitul fără vreo ispravă,
Am primit din înălțime credit,
De la Prințul coborât din slavă.

Absorbit pe veci de-a Ta iubire
Năvălindă-n orice amintire,
Astăzi stau cu inima-mpăcată,
La piciorul Tău, ca nestemată.

Viorica Mariniuc 

Reclame

Dragostea poate

Nu pot in palme masura oceane,
Nu pot, inot, marea a strabate,
Nu pot scurta distanta dintre ape,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot opri timpul sa treaca,
Nu pot face inima-mi sa bata,
Nu pot ierta si uita toate,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot intinde curcubeul,
Din varful muntilor pana la poale,
Nu pot cuprinde empireul
Eu sigur nu, dar Dragostea poate.

Nu pot umbri cu mana mea un soare,
Nu pot starni un mic vant in noapte,
Nu pot da forma sau culoare,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot sa fac norii sa dea ploaie,
Nu pot da ceata groasa la o parte,
Nu pot citi-n toti ochii bunatate,
Nu pot iubi, dar Dragostea poate.

Eu pot doar in genunchi sa vin la Tine,
Sa ma-ntaresti ca-s slab in toate.
Eu pot a crede in Iubire,
Iar ce eu nu pot, Dragostea sigur poate!

Bocicu Mirela 

Împărat al slăvilor divine

“Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.”  (1 Ioan 2:6)

Împărat al slăvilor divine,
Dătător de har și mântuire,
Poartă-mi ființa pe cărări senine,
Pe făgașul vieții de iubire!

Toarnă har în versu-mi călător,
Dragostea și mila Ta, Rabuni,
Să trezească suflete ce mor,
Amăgite-n rătăcirea lumii.

Pentru Tine roade să adun
Căutând pe toți, în orice parte,
Și-n iubirea Ta să îmi supun
Dorul de credință și dreptate.

Întărește-mă, Te rog, în harul Tău
Pe cărarea vie-a mântuirii,
Să-Ți slujesc și-n bine și la rău,
Îmbrăcat în hainele Iubirii.

Și cât trupul meu va fi pământ,
Să fiu solul dragostei creștine,
În lumina Sfântului Cuvânt
Să vorbesc și să mă port ca Tine!

Gelu Ciobanu 

Suntem nimic fără iubire

Se fac tratate, se desfac,
Ne amăgim printre confuzii,
Când stăpânește peste veac
Împărţitorul de iluzii…

Cu toţi suntem judecători
De vinovaţi, fără prezumții;
Intervenim, bifând erori,
Cu necerutele soluţii…

De sfaturi si orgolii plini
În fraze lungi, declamatoare-
Suntem cu-adevărat creștini,
Sau doar arame sunătoare?

Să fim mai iubitori! ne-am zis,
Dar ne-am lăsat conduși de fire,
Când clar, în Biblie stă scris:
Suntem nimic fără iubire!

O, Doamne, vrem să cultivăm
Răbdarea, pacea, modestia,
Iubire să primim, să dăm
Și să renască bucuria!

Laura Minciună 

M-ai cuprins cu a Ta iubire

M-ai cuprins cu a Ta iubire
Duhul Tău m-anconjurat
M-ai scăldat în fericire
Pace și tihnă mi-ai dat

Mi-ai iertat păcatul greu
Și pe cruce Te-ai jertfit
Ești de-a pururi Domnul meu
Tu ești tot ce mi-am dorit

Tu ești Dumnezeul meu
Nimeni nu Te-nlocuiește
Tu ești și vei fi mereu
Farul ce călăuzește

De iubire sunt cuprins
Căci simt a Ta bunătate
Inima mea s-a aprins
Și Te laud pentru toate

Eu Te laud cu iubire
Și cu gura Te slăvesc
Dătător de fericire
Pentru toate-Ți mulțumesc

Glorios ești Domnul meu
Ești în toate ne-ntrecut
Slavă dau numelui Tău
Și porunca Ta, ascult.

Florenta Sarmasan

Fă Doamne anul care vine

Fă Doamne anul care vine
Un an de pace și iubire
Un an de împliniri divine
Și de profundă mulțumire.

Fă Doamne anul care vine
Un an de sfântă pocăință
Un an de părtășii depline
Și sinceră recunoștință.

Au fost destule răni deschise
În anul care a trecut
Au fost atâtea nemplinite vise
Și-atâtea încă de făcut.

A fost un an și cu durere
Și cu necazuri și cu amar
Cu lacrimi calde prin unghere
Și cu dorințe la altar.

Cu inimi deznădăjduite
Cu suflete arzând de dor
Cu cereri mii abia șoptite
Cu strigăte de ajutor.

Fă anul care iată vine
Un an de binecuvântare
Fără dureri fără suspine
Fă-l Doamne-un an de îndurare.

Fă-l un răspuns la rugăciune
Fă-l casă pentru cei săraci
Fă-l colțisorul cel de pâine
An de belșug Te rog să-l faci.

Puiu Chibici

Vorba

Vorba pleacă, nu așteaptă,
De-i trimisă, s-a și dus!
Ea dă cinste sau rușine,
Căci contează cum s-a spus.

Vorba-i dulce, dar și amară,
Leagă rana, dar o și face,
Este pâine, dar și piatră,
Dă război, face și pace.

Vorba închide sau deschide,
Te condamnă sau salvează,
Te ridică, te coboară,
Sau te marginalizează.

Vorba frânge inimi dacă,
A zburat pe negândite,
Însă aduce mângâiere
De-n iubire se transmite.

Vorba leagă sau dezleagă,
Vorba stinge sau aprinde.
Viața, binecuvântarea,
Uneori de ea depinde.

Vorba smulge sau plantează,
Ea dărâmă, ea zidește,
Vorba-i condimentul păcii,
Satură sau flămânzește.

Vorba goală, fără esență,
Nu ajută la nimic!
Ori ești mare prin vorbire,
Ori vorbind, devii mai mic.

Vorba, ori te promovează,
Ori te pune pe butuci,
Ea te scapă sau provoacă
Abandon chiar la răscruci.

Vorba minte sau dezminte,
Spune adevăr sau nu,
Rodul vorbei îl consumă
Nu doar alții, ci și tu.

Inima-i locașul care
Naște vorba bună, rea,
Deci, ‘nainte de-a vorbi,
Vezi cum stai cu inima.

Lucian Cazacu

Cât mai e har

Cât mai e har putem ierta
Pe-oricine și pentru orice
Când harul se va termina
Oricât am vrea n-om mai putea.

Cât mai e har putem iubi
Nu doar pe cei ce ne iubesc
Când harul e Dumnezeiesc
Iubești pe cei ce îți greșesc.

Cât mai e har în rugăciune
Cu Domnul poți să mai vorbești
Păcatul tău ai cui il spune
Și în genunchi să te căiești.

Cât mai e har în adunare
Mai poți simți fiorul sfânt
Te cercetază prin cântare
Și prin al Domnului cuvânt.

Când harul de la noi s-a lua
Si untdelmen n-ai adunat
Să ai în candelă și-n vas
Amar atunci vei regreta.

E ultim ceas trâmbița sună
Să te trezești din somnul tău
Să-ti curățești haina căci vine
Cu slavă mare Dumnezeu.

Nicolae Zamfir

Din fir de praf Tu m-ai făcut

Din fir de praf Tu m-ai făcut,
Din lacrimi și din suferință,
Prin jertfa Mielului Preasfânt,
Ai insuflat in min’ credință.

Mi-ai spus ca sunt Copilul Tau
Și chiar talanți ai pus în mine,
Să te slujesc mereu, mereu,
Să te ascult, să fac doar bine.

Mi-ai dat harul de-a fi supus,
Mi-ai spus să fiu pildă-n vorbire,
Ai spus că ținta-i s-ajung sus,
Și m-ai umplut cu-a Ta iubire.

Mi-ai șoptit dulce și duios:
„În încercări voi fi cu tine!
Să rămâi tare, credincios,
Căci ești al meu, iubit creștine!”

Tu nu mi-ai spus că va fi-ușor
Dar ai promis că ești cu mine,
Pe drum voi merge încetișor,
Pân’ mă voi întâlni cu Tine.

Mihăluț Miriam 

Nu cere de la oameni ajutor

Nu cere de la oameni ajutor
Căci nu la mulți, neapărat, le pasă,
Omul promite, dar e schimbător,
Și atunci când nu te-astepți… te lasă!

Nu aștepta miloși samariteni
Gata de jos să te ridice,
Căci nu sunt între pământeni
Prea mulți la greu să se implice.

Nu-ți spune păsul nimanui
Căci vei primi doar compasiune,
Mai bine spune-I Domnului,
Plecat, zdrobit în rugăciune.

Au fost atâția ce și-au pus
Nadejdea-n omul muritor
Crezând că tot ce el le-a spus
Se va-ntâmpla în viitor.

Doar vorbe goale și-amagire
Aceasta-i tot ce au primit,
Căci cel ce-ofera cu iubire
E numai Unul; Mielul Cel jertfit.

Nu cere de la-aceia ce par drepți
Și că au inima aleasă
Căci s-ar putea o viață să-i aștepți
Măcar o dată să îți intre-n casă.

Învață odată pentru totdeauna
Prietene. . ! că omul e pământ
Și singurul ce poate opri furtuna
E Domnul Slavei Cel deapururi Sfânt.

Lui doar să-i ceri când ești la strâmtorare
Și El nevoia ți-o va împlini,
Dacă și tu raspuns-ai la a Lui chemare
Și știi c-ai fost cum El te-a vrut să fii.

Puiu Chibici