Să ne-amintim, să nu uităm

Să nu uităm de cruda biciuire,
Nici de batjocuri, de ocări,
Pentru-a nu zburda în fire,
Să n-ațipim în binecuvântări!

Să ne-amintim de spinii răi-
Singura cunună la prima-Ți venire,
De cum ai fost trădat de-ai Tăi,
Isus, etern Izvor de Iubire!

Să nu uităm de crucea grea de Har,
În Ghetsimani cum transpirai sânge,
Și cum, căzând pe calea spre Calvar,
Pe femei le opreai de-a Te plânge!

Când ne-amintim de vin cu pelin,
De oțet, când strigai: „Îmi e sete!”
Ne revelezi, clar și deplin,
Jerfa ta, sfinte patimi perfecte…

Iar de trudim să medităm
La sulița profanatoare,
Nici lanțuri pauline nu uităm:
Și-orice-ncercări ne par ușoare!

Apoi, e lesne să ne cercetăm,
Când ne cureți în Lumină, de vină,
Să ne-amintim, să nu uităm
Că ne-ai poftit la Cină!

Marinau Daniela 

Reclame

De necuprins Iubire!

”Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, ”de aceea îl voi
izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Ps. 91:14.

De necuprins Iubire!

Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, mereu voi fi cu el
Sunt Dumnezeul Sfânt, Cel Viu, Emanuel
Cărarea ocrotesc, celor ce Mă cheamă
Celor ce M-ascultă și de Cuvânt țin seamă.

Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, îl voi izbăvi
Cu drag îi voi răspunde și-l voi sprijini
Ochiu-Mi veghetor va fi asupra lui,
Cine ”nu” va spune, când Glasul Domnului

O hotărâre spune, să nu se împlinească?
Va minte El vreodată, sau să obosească?
Cel ce ține cont de vrabie și crin
Să știi, oricând aude al inimii suspin!

Pe cărarea vieții, nu e oricând soare
Spre Zorii Dimineții, însă Dreapta-I tare
Nicicând n-o părăsi pe cel ce-n dor îl cheamă,
Și-n inimă-L cinstește cu frică și cu teamă.

Sfinți în Cel de sus, să pășim spre stele
Mereu ne luminează, Iubirea-I printre ele!
Bucuria vieții, răsune-n imn divin
Slavă, slavă, slavă, Celui ce prin chin,

Smereine și jertfă, de sine lepădare,
Deschis-a drum în Glorii pentru o gloată mare
Ce-l primesc ca Domn, Păstor, Atotstăpân
Pe Soarele Dreptății, Cel Sfânt, de slavă plin!

Mereu voi fi cu el, pentru că Mă iubește
Îl voi izbăvi, pentru că cinstește
Celor ce M-ascultă, le sunt mană, oază
Ascult ruga-n taină, ochiul Meu veghează!

––––––––––––––––––

Ce Mare Ziditor, Ce Mare Dumnezeu,
Răscumpărător, avem tu și eu
Glasuri îngerești, zilnic – mii de mii
Se unesc în imn, spre slava Celui Viu

Cu cel al călătorilor spre Patria de sus,
Cu cei spălați prin jertfa Mielului Isus –
Osana, glorii, glorii, fii lăudat mereu:
Veșnic Atotstăpân, Părinte, Dumnezeu!

Ce Mare Ziditor, ce Mare Dumnezeu!
Să nu-i spui tu: slăvit fii, să nu-i spun: vrednic e
De veșnică cinstire, veșnic mulțumire,
O, ce Mare Jertfire, de Necuprins Iubire! ! !

Lidia Cojocaru 

Despre iubire …

Azi e despre iubire și despre a iubi
E despre puterea ce ai primit-o pentru a dărui
Speranță, ajutor, mângâiere
Cuvinte dulci cu gust de miere
O, ştiu că adesea n-ai putere
Dar caut-o în rugăciune, găseşte-o în Cuvânt!
Atunci tu liber vei fi călăuzit prin orice gând…
Vei sta pe ziduri în picioare
Nu vei cădea, toate sarcinile le vei simți ușoare
Ştiu, ești zdrobit şi slab adesea
Ți-a tremurat şi vocea când cel tare te-njosea
Ai plâns amarnic şi rana te durea…

Dar tu ești mesager ceresc
Tu fost-ai curățat de tot ce e firesc
Ai fost spălat în sânge sfânt
Acum ai altă menire pe acest pământ:
Un sol care iubește şi când e rănit
Un sfânt care iartă şi când e umilit
Ridică-ti îndrăzneț ochii la cer
Tu, ştiu prea bine că ai un caracter
Modelat de un Părinte veșnic viu
Nu te teme, nu te va uita pe veci în acest pustiu!
Te va privi cu drag, te va ocroti ca un viteaz
Va sta doar pentru tine pururi treaz
Nu va ațipi, necontenit te va păzi…
Dar tu iubește, ştiu că nu-i uşor
Dar El ne va da aripi, să fie ca un zbor
Şi spre neant e doar un drum îngust
Nu te lăsa copleșit de dezgust
Mai iartă o clipă, mai strânge în inimă iubirea
Şi dăruieşte-o celui care o așteaptă cu nerăbdare
Va fi grațiat şi el, şi tu de orice condamnare…
Şi atunci, în slăvi divine
Bucuros vei fi, așa cum se cuvine
Unui străjer ce a ales iubirea…

Szabo Mihaela Dorina.

De ce te zbați atât de mult?

De ce te zbați atât de mult
În lumea-aceasta, fire?
Doar ştii că în al ei tumult
Nu afli fericire.

De ce te lupți si te trudeşti
Din zori şi până seară?
Căci tot neîmplinită eşti,
Purtând o grea povară.

De ce alergi la oameni, dar,
Cerşind a lor iubire?
Când vezi că te trădează iar;
Din nou dezamăgire…

De ce tot vrei să demonstrezi
Ce poți, ce ai? Nu-i bine.
Oricât te străduieşti, nu vezi?
Nu le pasă de tine.

Opreşte-te din goana ta,
Ridică-ți sus privirea,
Isus ți-întinde mâna Sa
Şi îți dă fericirea.

La Domnul linişte găseşti
Şi-o pace minunată,
Nimic din tot ce îți doreşti
Nu-ți va lipsi vreodată.

Putere, sănătate, har,
Curaj şi mângâiere,
O dragoste fără hotar,
Sens şi apreciere.

Lipeşte-ți inima de cer
Şi viața ta pustie
Va căpăta un alt aer:
Parfum de veşnicie.

Paula D 

Amintirile sunt despre Tine

Amintirile sunt despre Tine:
Cum Te căutam fără să știu,
Mestecam orice, crezând că-i bine,
Atingeam un mort, sperând că-i viu.
Și plângeam, hălăduind prin lume,
Floare vestejită, fără nume.

Amintirile sunt despre Tine:
Îmi zgâriam picioarele prin râu,
Pietrele mi se strângeau, ciorchine,
Și-adormeam flămând și fără frâu.
Hămesit, la margini de ogor,
Istovit, aproape de izvor.

Amintirile sunt despre Tine,
Țipăt din cenușă și din noapte –
Aș fi spus și nu aveam la cine
Că mi-i somn și bubele mi-s coapte.
Dar mi-au spus și stelele, și norii
Să descui la poarta închisorii…

Eu, salvatul fără nici un merit,
Răsplătitul fără vreo ispravă,
Am primit din înălțime credit,
De la Prințul coborât din slavă.

Absorbit pe veci de-a Ta iubire
Năvălindă-n orice amintire,
Astăzi stau cu inima-mpăcată,
La piciorul Tău, ca nestemată.

Viorica Mariniuc 

Preasfântul Duh!

Din albe zări senine, pe aripi de iubire,
Trimis de Dumnezeul Măririlor de Sus,
A coborât la noi, în ziua Cincizecimii,
Preasfântul Duh ceresc al Domnului Isus!

El a venit în lume, peste ființa noastră,
Să ne conducă viața în duh și adevăr,
Să mijlocească zilnic cu dor și cu suspine,
Să fie-al nostru Scut și Bun Apărător!

Când norii deznădejdii revarsă întristare
Și plouă cu dureri în noaptea suferinței,
Cu mâini de mamă dulce ne mângâie duios
Preasfântul Duh al păcii, speranței, și credinței!

Oricât de grea e crucea și calea cât de-amară,
Oricât de mare-i lupta pe-acest pământ străin,
În orice clipă-a vieții, prin rugă și credință,
Ne-ajută, și ne-ascultă Preasfântul Duh divin!

Îți mulțumim, Isuse, că-n dragostea Ta mare
Nu ne-ai lăsat orfani, străini, descurajați,
Și ne-ai trimis din slava cerească, minunată,
Preasfântul Duh, să fie în toți, surori și frați!

Ne închinăm smeriți la Tronul Îndurării
Cu inimile-aprinse de dragostea curată
Și Te rugăm, Isuse, ca-n ziua Cincizecimii,
Să faci și azi prin Duhul minuni ca altădată!

Să ne mărești credința și să ne dai putere
În plinătatea scumpă a Duhului Tău Sfânt
Să fim lumini și sare, o Evanghelie scrisă,
Biserica Ta sfântă și vie, pe pământ!

Gelu Ciobanu

De ai ști…

Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui… Evr. 3:15 (a).

De ai ști, că-i azi plecarea…
Dacă ai ști: un mâine nu-i…
Cum, o cum va fi umblarea,
Ai alege a fi al cui?

De ai ști – nu mai e timp!
De ai ști – revine Domnul!
Ce ai alege în răstimp?
Și furat vei fi de somnul

Ce cuprinde în neștire,
Amorțeală, neveghere,
Când o inimă-n iubire
Cheamă, cheamă: ”Priveghere! ”

Sculați, sculați mai cheamă azi!
Sculați, sculați, nu mai e timp!
E veghere în pas treaz,
Candela, mai arde-n timp?

Sculați, sculați, trompete sună
Sculați, sculați, azi mai e zi!
Alegeți Viața-n clipa bună,
Apoi, târziu va fi, târziu…

Suflet drag, de-ai ști Iubirea
Ce pe cruce te-a purtat
Dorindu-ți viața, fericirea
Unui braț de Împărat

De-ai ști, ești în ochii Lui comoara
Ce te iubește, te-a iubit
Că a dat Unicul Fiu să moară
Să fii pe veci un izbăvit,

Ce pe calea fericirii
Atotstăpânul își slujește
Și Imnul Vieții în dar, Zidirii
În palma-I Sfântă-l îngrijește…

De ai cunoaște: azi – plecarea…
De ai ști – un mâine nu-i…
Diferită ar fi umblarea,
Spuneți, cui slujești azi, cui?

Lidia Cojocaru 

De ce se duc momentele frumoase

De ce se duc momentele frumoase
Atât de repede în amintire,
De ce aceste clipe prețioase
Ne lasă adeseori durere și mâhnire?

Mă-ntreb, de ce atât de iute zboară
Când parcă numai ce-au venit,
De ce nu-i veșnic primăvară,
De ce există asfințit?

Mi-e dor de zilele senine,
De acel timp de nedescris
Când mă simțeam atât de bine,
Crezând că sunt în Paradis.

Vis trecător de fericire
Întoarce-te din când în când
Să retrăim acea-mplinire
Măcar în inimă și-n gând.

Există-n cer un loc anume,
O minunată-mpărăție
Unde iubirea are un Nume
Și unde-i pururi bucurie.

Puiu Chibici 

Iertarea

Nu e loc de răzbunare
Pe cărarea pocăinței,
Este loc doar de iertare,
Și de dus jugul credinței.

Așa spune Sfânta Carte,
Vocea Tatălui de sus:
De iertare vrei s-ai parte?
Iartă cum ierta Isus!

El, care-i Judecatorul
Și Stăpân peste pământ,
Nu vrea ca ispititorul
Să te biruie, urând.

Căci mânia nu lucrează
Nicicând spre sfințirea ta,
De aceea, azi veghează
Să nu cazi în cursa sa.

Când dorești să-ntorci cu rele
Celui ce ți-a făcut rău,
Nu uita, mai sus de stele
E un Veșnic Dumnezeu

Care-ți știe chiar și gândul,
Și pornirea ta murdara…
Și ce faci, când El, Preasfântul
Te va izgoni afară?

Cum să aștepți vreo răsplată
De la Tatăl tău Ceresc,
Cand iubești ca lumea toată:
-Doar pe cei ce te iubesc?

Dacă vrei vreo răsplătire
De la Dumnezeul tău,
Să iubești fără cârtire:
Pe cel bun și pe cel rău!

Și pe cel ce-ți este frate,
Și pe cruntul tău dușman,
Doar așa poți să ai parte
De Cerescul Canaan!

Nu mai este altă cale
Înspre locul mult visat:
Calea e doar ascultare
Ce Cuvântul ce s-a dat.

Mulți caută ocolișuri,
Variante, scurtături,
Însă grelele suișuri
Ce le urci și le înduri

Vor avea o răsplătire,
Chiar din mâna Mielului
Căci ai trăit în sfințire
Spre onoarea Domnului!

Dar de-ți faci viața ușoară
Încălcând Cuvântul scris
Să nu-ți fie o povară,
Vei fi un creștin învins!

Doar acel ce biruiește
Va ședea pe tronul Său…
Doar acel ce își sfârșește
Trăirea în Dumnezeu.

Deci, trăiește în iubire,
Luptă pentru-al Său Cuvânt,
Împlinește-l cu sfințire,
Căci El vine în curând!

Valentin Ilisoi