Mă uit în jur

Mă uit în jur și „mă crucesc”
Și-aproape nu știu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Și adevăruri ce stropșesc
Chiar sufletul în care șed,

Mă întristează bucuria
Și zâmbetul nepăsător
Al celor ce-și țintesc privirea
În bunul și-n puterea lor
Și mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,

Cu nedreptăți ce îndreaptă sorții
Atâtor minți și vieți credule
Îndreptățind în mari proporții
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porții
Iubirii tari și incredule…

Mă lupt în rugi să fiu lumină,
Un soare-n ziua tuturor
Și-adesea inima-mi suspină
Văzând pe mulți ce-n noaptea lor
Se înalță drept ca o tulpină
Într-un decor strălucitor…

Dar sunt și mai nedumerit
Când văd că toți ajung puternici
(Deși, nu-i unul nimerit
Pentru-a fi pus între cei vrednici)
Și totuși pot nestingherit
Să-și facă nume printre „sfetnici”…

Dar mă uimește un lucru care,
(Nu se prea spune pe pământ);
La cea mai mică încercare
Sunt toți ca pulberea în vânt,
Că-n ei, nu au nici o valoare
De-a sta-n picioare pe pământ…

Mă uit la oameni străluciți
Și plini de glorii în viață
Și-i văd de-a dreptul năuciți,
Cu disperarea înfiptă-n față,
Cu pumnii goi și sărăciți
De Adevăr și de speranță…

N-au simțământ ce dă valoare
Și nici valori de crezământ
Să vadă zori, să-apuce soare,
Să iasă afară din mormânt,
Mormânt de patimi orbitoare,
Că-atâta sunt, atâta sunt!

Mă uit în jur dar mă zidesc
Într-un Cuvânt ce dă viață
Și-s fericit să mă trudesc
Chemând pe cei ce stau în „piață”
La „carul” Tatălui ceresc,
În drum spre Patria semeață!

Ioan Hapca

Foto: Laurentiu Iordache

Legea antagonismului

„Celui ce va birui…” Apocalipsa 2:7

Viaţa fără luptă este imposibilă atât în domeniul natural, cât şi în cel spiritual.

Baza vieţii fizice, mentale, morale şi spirituale este antagonismul. Acesta este unul dintre adevărurile vieţii.

Sănătatea este echilibrul dintre viaţa fizică şi natura exterioară. Ea este menţinută numai prin existenţa unei vitalităţi lăuntrice suficiente pentru a lupta împotriva lucrurilor din afară. Tot ce există în afara vieţii mele fizice este menit să mă ducă la moarte. Înseşi elementele care îmi dau putere să trăiesc atunci când sunt viu duc la dezintegrarea mea după moarte. Dacă am suficientă putere lăuntrică să lupt, aceasta aduce echilibrul necesar sănătăţii mele.

La fel stau lucrurile şi în viaţa mentală. Dacă vreau să-mi menţin o viaţă mentală viguroasă, trebuie să lupt, şi această luptă produce echilibrul mental numit gândire.Acelaşi lucru se întâmpla şi la nivel moral. Orice nu ţine de natura virtuţii este duşmanul virtuţii din mine şi, în funcţie de calibrul meu moral, pot birui şi produce virtute. De îndată ce lupt, sunt moral în lucrul respectiv. Nici un om nu este moral prin natura lui; virtutea se câştigă prin luptă.

La fel este şi în lucrurile spirituale. Isus a spus: În lume veţi avea necazuri” (loan 16:33), adică tot ce nu este spiritual lucrează la distrugerea mea, dar „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.

Trebuie să învăţ să înving lucrurile care mi se împotrivesc şi astfel să ajung la echilibrul sfinţeniei:atunci devine o plăcere să întâmpini împotrivire.

Sfinţenia este echilibrul dintre înclinaţia mea naturală şi legea lui Dumnezeu aşa cum este ea exprimată în Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Autoritatea adevărului

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.” Iacov 4:8

Este esenţial să dai oamenilor ocazia să acţioneze pe baza adevărului lui Dumnezeu. Responsabilitatea trebuie lăsată în seama omului, tu nu poţi acţiona în locul lui: trebuie să fie actul lui deliberat, dar mesajul evanghelic trebuie să-l conducă întotdeauna pe om la acţiune. Refuzul de a acţiona îl lasă pe om exact unde era mai înainte: dar, o dată ce acţionează, el nu va mai fi niciodată acelaşi. Nebunia unei astfel de acţiuni este cea care stă în calea a sute de oameni care au fost convinşi de Duhul lui Dumnezeu. De îndată ce încep să acţionez, chiar din acea clipă încep să trăiesc: orice altceva înseamnă o simplă existenţă. Momentele in care trăiesc cu adevărat sunt momentele în care acţionez cu întreaga mea voinţă.

Nu lăsa niciodată ca un adevăr al lui Dumnezeu, care a fost descoperit sufletului tău, să treacă fără să acţionezi în lumina lui, nu neapărat în exterior, în viaţa ta fizică, ci în domeniul interior al voinţei. Notează-l cu cerneală sau sânge Chiar şi cel mai slab sfânt, care Îl ia în serios pe Isus Cristos, este eliberat în momentul când trece la acţiune şi atotputernicia lui Dumnezeu se face simţită în viaţa lui. Ne confruntăm cu adevărul lui Dumnezeu, mărtunsim că am greşit, dar ne întoarcem aşa cum am venit; apoi ne confruntăm iarăşi cu el şi iarăşi ne întoarcem, şi tot aşa până când înţelegem că treaba noastră nu este să ne întoarcem înapoi. Trebuie să mergem înainte pe baza unui cuvânt primit de la Domnul şi Răscumpărătorul nostru şi să acţionăm. Expresia Lui: “Veniţi la Mine” înseamnă: “Acţionaţi”. “Veniţi la Mine”.

Ultimul lucru pe care-l facem este să venim: însă orice om care vine ştie că, în acel moment, puterea supranaturală a vieţii lui Dumnezeu îl invadează. Puterea dominatoare a lumii, a cărnii şi a diavolului este paralizată, nu prin actul făcut de tine, ci pentru că acţiunea ta te-a legat de Dumnezeu şi de puterea Sa răscumpărătoare.

Oswald CHAMBERS

Cum voi cunoaşte?

” Te laud. Tată,… pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.”

Matei 11:23

În relaţiile spirituale nu creştem pas cu pas. ci ori avem acea relaţie, ori nu. Dumnezeu nu ne curăţă tot mai mult de păcat, dar când suntem în lumină, umblând în lumină, noi suntem curăţiţi de orice păcat. Este nevoie de ascultare şi imediat ce ascultăm, relaţia este făcută desăvârşită. Ajunge să te depărtezi doar o clipă de la ascultare că întunericul şi moartea sunt îndată la lucru.

Toate revelaţiile lui Dumnezeu sunt pecetluite până când ne sunt dezvăluite prin ascultare. Nu vei avea parte niciodată de ele prin filozofie sau meditaţie. Imediat ce asculţi de El. urmează o explozie de lumină. Lasă ca adevărul lui Dumnezeu să lucreze în tine afundăndu-te în el, nu frământându-te cu el. Singurul mod în care poţi ajunge să cunoşti adevărul lui Dumnezeu este să pui capăt încercării de a-l descoperi singur şi să te naşti din nou. Ascultă de Dumnezeu în primul lucru pe care ţi-L arată şi imediat El îţi descoperă lucrul următor.

Am putea citi tomuri întregi despre lucrarea Duhului Sfânt, dar cinci minute de ascultare deplină ar face lucruri Ia la fel de clare ca o rază de soare. “Presupun că voi înţelege aceste lucruri într-o zi!” Le poţi înţelege acum. Nu studiul te face să le înţelegi, ci ascultarea. Chiar şi cel mai mic act de ascultare este suficient ca cerul să se deschidă şi adevărurile profunde ale lui Dumnezeu să ajungă imediat la tine. Dumnezeu nu-ţi va descoperi niciodată mai multe adevăruri despre El până când nu L-ai ascultat în ceea ce ştii deja. Fereşte-te să devii “înţelept şi priceput”.

Oswald CHAMBERS

Voinţa de a fi credincios

“Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi.” losua 24:15

Voinţa stă la baza întregii activităţi a omului. Nu pot renunţa la voinţă, trebuie s-o exersez. Trebuie să vreau să ascult şi trebuie să vreau să primesc Duhul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ne dă o viziune despre adevăr, nu se pune niciodată problema ce va face El, ci ce vom face noi. Dumnezeu iese înaintea noastră, a tuturor, cu nişte cerinţe mari; cel mai bun lucru este să-ţi aminteşti ce-ai făcut în alte ocazii când ai fost atins de Dumnezeu – atunci când ai fost mântuit sau când L-ai văzut prima dată pe Isus sau când ai înţeles un anumit adevăr. Atunci a fost uşor să I te supui lui Dumnezeu: aminteşte-ţi de acele momente acum, când Duhul Iui Dumnezeu îţi iese înainte cu o nouă cerinţă.

“Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi.” Este o hotărâre deliberată, nu ceva spre care eşti atras cu uşurinţă; şi orice altceva rămâne în suspensie până când te decizi. Chestiunea este între tine şi Dumnezeu; nu sta la sfat cu carnea şi sângele despre ea. Cu fiecare nou pas pe care îl faci, oamenii din jurul tău devin toi mai nedumeriţi şi tocmai aici apare tensiunea. Dumnezeu lasă ca părerea sfinţilor să aibă valoare pentru tine şi totuşi, tu eşti din ce în ce mai puţin sigur că ceilalţi înţeleg pasul pe care-l faci. Nu este treaba ta să afli unde te duce Dumnezeu; singurul lucru pe care ţi-l va explica Dumnezeu este persoana Lui însuşi.

Spune-I deschis: “Voi fi credincios”. Imediat ce te hotărăşti să-I fii credincios lui Isus Cristos, devii un martor împotriva ta însuţi. Nu-i consulta pe alţi creştini, ci spune-l Lui: “Te voi sluji”. Să vrei să fii credincios – şi acordă şi altora acest credit.

Oswald CHAMBERS

Nu da înapoi

“Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” loan 14:13

Împlinesc eu această lucrare lăuntrică? In rugăciunea de mijlocire nu există nici o capcană şi nici un pericolul amăgirii sau al mândriei; este o lucrare făcută în taină şi aduce roade prin care Tatăl este slăvit. Las eu ca viaţa mea spirituală să se irosească, sau o aduc în întregime spre un singur punct central, ispăşirea făcută de Domnul meu? Domină Isus Cristos din ce în ce mai mult fiecare preocupare din viaţa mea? Dacă punctul central sau marea influenţă din viaţa mea este ispăşirea Domnului, atunci fiecare clipă din viaţa mea va aduce roade pentru El.

Trebuie să-mi rezerv timp pentru a-mi da seama care este punctul central al puterii. Petrec măcar un minut dintr-o oră pentru a mă concentra asupra Lui? “Dacă rămâneţi în Mine” – adică dacă eu continui să acţionez, să gândesc şi să lucrez din acest punct central –”cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (loan 15:7). Rămân eu în El? Îmi fac timp ca să rămân? Care este cel mai mare factor de putere în viaţa mea? Este lucrarea, slujirea, sacrificiul pentru alţii sau încercarea de a lucra pentru Dumnezeu? Ceea ce trebuie să exercite cea mai mare putere în viaţa mea este Ispăşirea Domnului.

Nu lucrul cu care petrecem cea mai mare parte a timpului ne modelează cel mai mult, ci Cel care exercită cea mai mare putere asupra noastră. Trebuie să hotărâm să ne limităm şi să ne concentrăm atracţiile. “Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” Ucenicul care rămâne în Isus este voia Lui Dumnezeu şi alegerile lui aparent libere sunt hotărârile rânduite mai dinainte de Dumnezeu. Este misterios? Este contradictoriu si absurd din punct de vedere logic? Da, dar este un adevăr glorios pentru un sfânt.

Oswald CHAMBERS

A murit! A inviat! Un adevar atat de minunat!

Referințe

Marcu 10:33-34

*
Împărăţia întunericului cu încrâncenare,
Lovea în cel Prea Sfânt, cu înverşunare.
La moarte condamnase lumina vieţii,
Dorea să zdruncine temelia eternităţii.

Lumina fără teamă păşea spre cruce,
Ea ştia că moartea spre care se duce,
E doar un sfârşit spre un nou început,
Va da omului, ceea ce-n păcat a pierdut.

Crucea era preţul salvării din păcat,
De robia păcatului omul să fie eliberat.
La cruce cu sânge semna actul împăcării,
Lumina revărsa harul minunat al iertării.

Satan, cel viclean, se credea învingător,
Dar la cruce înţelese că deja-i pierzător,
Cu dezlănţuită ură încercă o ultimă mişcare,
S-oprească planul mântuirii cu o strigare:

– De eşti Tu, Cel care pe alţii mântuieşti,
Coboară de pe cruce şi chinul să-ți oprești.
Isus în ascultare de Tatăl, dându-se la moarte,
La împlinirea planului mântuirii lua parte.

Atotputernicul Tată privea cu mare durere,
Cum Fiul se frângea sub păcatele mele grele.
Tatăl își întoarse fața, nu putea să privească
Păcatele noastre ce-începură să-l strivească,

Isus în cel mai greu moment s-a simțit părăsit,
– ”Eloi, Eloi, Eloi, lama sabactani?” striga rănit.
În clipa în care știa deja, că totul s-a sfârșit,
Dinainte să-și dea duhul, a zis: – ”S-a isprăvit”

A treia zi, după cum ucenicilor mai înainte a spus,
A înviat din morți, să-i întărească, la ei s-a dus.
Eliberarea omului de sub păcat era începută,
Întunericul pricepea că lupta e deja pierdută.

Lumina este Adevărul, călăuză spre veșnicie,
Isus este Ușa, prin care intri în Sa Împărăție.
De sub puterea morții, prin viața ce și-a dat,
Și-apoi prin învierea Sa, ne-a răscumpărat.

Satan și azi se luptă, să oprească dacă poate,
Din planul de mântuire pe oameni a scoate.
Pune piedici, ispite, căci știe mult prea bine,
Cine află Adevărul, mănâncă a vieții pâine,

Bea din apa vieții, nu piere, este mântuit.
De aceea nu vrea Adevărul să fie descoperit.
Viclean pune la îndoială lumina adevărului,
Ba chiar pune la îndoială și existența răului.

El știe că vremea lui e aproape de sfârșit,
Încearcă să apuce, pe cei ce spre cer au pornit.
Răcnește ca un leu, prada să-și paralizeze,
Să-i tulbure pe străjerii ce stau pe metereze.

Vă cheamă poate ultima oară, Cel Veșnic Viu,
Grăbiți la El, până mai e har și nu va fi târziu.
Veniți la Calvar să găsiți iertarea mult dorită,
Mântuirea cu iubire divină, v-a fost pregătită.

A murit! A înviat! Un adevăr atât de minunat!
Nu refuza iubirea, ce viața pentru tine și-a dat.
Și-n puterea învierii ți-a pregătit o viață veșnică.
Să ai parte de ea, predă-ți azi inima fără frică.

O iubire atât de mare, te condamnă de-o ignori,
Las-o-n inimă să-ți pătrundă cu a veșniciei zori.
Isus Hristos e viu! Cu moartea pe moarte a călcat.
Mântuirea și-învierea noastră la Golgota s-a semnat.

Dan Viorica

Creatorii de iluzii

Mă tot frământă o-ntrebare:
De ce ne-alegem ca model
Niște triste haimanale?
De ce nu vrem în nici un fel,
Să ne trezim la realitate,
Să înțelegem chiar acum
Că nu e bine, nu se poate
Și n-acceptăm: „e bine-oricum”?
Noi chiar nu vrem să înțelegem,
Că lupta asta ne-aparține,
Noi așteptăm izbăvitori
Să vina, să ne faca bine?
Trec zilele și ne trec anii
Noi încă așteptăm momentul
Dar pe la spate, toți golanii,
Își trăiesc acum, prezentul
Și nu le pasă că tu n-ai,
Să pui o pâine azi pe masă
Ei sunt stăpâni și-aici și-n rai,
Și la mama lor, acasă.
Au mereu acel ceva
Simțindu-se doar superiori
Ei mereu au replica,
Și de-aici jos, și din nori.
Dacă îi asculți atent
Parcă-ți vine să îi crezi,
Eul lor este prezent
Și tu parcă aberezi…
Asta vor mereu să credem,
Că ei sunt aceia care
Au creat miezul în fanta,
Și mirosul de la floare…
Ca au pus coada la prună
Și culoare ierbii-au dat
Și pe greier și furnică,
Despre muncă i-a-nvățat.
Râdem, râdem și glumim,
Dar de nu deschidem ochii,
Și de nu ne revenim,
O să dăm toți ortu’popii.
Tristul adevăr se vede
Și se simte tot mai des,
Luptă-te Tu, pentru tine
Că oricum, n-ai de ales.
N-aștepta minuni deșarte
Fii mereu om curajos
Și citește Sfânta carte,
Adevărul e-n Hristos.
Nici un adevăr pe lume
Nu-i atât de-adevărat,
Cum este Hristos, Mesia,
Ce cu Tatăl ne-a-mpăcat.
Dacă vrem să fie bine,
Haideți să privim în sus
Căci acolo-i ajutorul,
În mâna tare-a Lui Isus.

Nichifor Nicu 

Izvorul litigiului

Fără binecuvântare şi Esau e plin de ură.
Vrea pe Iacov să-l omoare depăşind orice măsură.
Ura nu e de la Domnul, ea doar de le cel rău vine
Să-şi justifice purtarea şi mândria sa de sine.

Pe-absurde resentimente lumea-ntreagă e clădită
Şi de-aceea viaţa noastră nu este prea fericită.
Se pornesc războaie grele între naţiuni duşmane
Dar dreptate nu există, ci doar ură cu şicane.

Iacov împărţea iubirea cu Rahela şi cu Leea.
Dar Rahela e iubită mult mai mult în vremea-aceea.
Când văzu ea că rivala începu mai mult să nască
A-nceput de-atunci Rahela tot mai mult s-o pizmuiască.

Pizma este slăbiciunea ce ne pare cam şireată
Pentru că nu vrea ca lumea s-o cunoască deocamdată.
Domnul însă-i cântăreşte şi Rahelei tot amarul
Ca-n final să o trateze cu iubire şi cu harul.

Pe Beniamin şi Iosif ea lui Iacov i-a născut.
Ca de idoli s-o despartă Domnu-o ia în nevăzut.
Şi-a rămas Iacov în urmă cu durere-n pieptul său
Acceptând voinţa sfântă ce-l păzise de-orice rău.

Da, păcatul totdeauna e-un izvor de multe rele.
Astfel diavolul încearcă să omoare şi să-nşele.
El se bagă în familii, la ONU şi-n parlamente
Să lovească Israelul prin figuri impertinente.

Să strice prin calomnie proiecte umanitare
Şi pe solii din Biserici ce fac evanghelizare.
Cei ce luptă cu păcatul şi cu homosexualii
Sunt luaţi în băşcălie şi trataţi ca şi vandalii.

Pe Ana şi pe Penina un litigiu greu le paşte.
Una e favorizată de copiii care-i naşte.
Ana este infertilă, dar ea are-un suflet mare.
Ea se roagă lui Iehova şi Îi cere îndurare.

„Îţi voi dărui copilul!”, spune ea în agonie.
Domnul păcii o ascultă şi-i dă marea bucurie.
Samuel e rodu-acela cel născut din rugăciune:
Un profet, judecătorul, cel născut ca o minune.

Dumnezeu prin el lucrează, schimbă vremuri şi sisteme
Pentru că omul acesta doar de Dumnezeu se teme.
El e-o pildă şi-un exemplu de neatinsă curăţie.
Cine în lucrarea noastră poate ca şi el să fie? !

Când lucra în competiţii Absalom cu al său rege
El îi câştiga pe oameni şi pe sine se alege.
David fuge din cetate cu ai lui, descumpănit.
Numai Domnul îl salvează la momentul potrivit.

În pădurea lui Efraim într-o luptă ce s-a dat
Absalom moare în luptă de o creangă spânzurat.
Astfel Domnul îi plăteşte răzvrătirea şi mândria
Când îşi pierde dintrodată viaţa şi împărăţia.

E o lecţie completă cum vine din cer fotonul
Pentru toţi antisemiţii care jinduiesc Sionul.
Ei toţi trebuie să ştie că nu-i rege demodat
David care-n cer aşteaptă să se-ntoarcă la palat.

Va veni cutremur mare peste moscheea Omar
Când Hristos Se va întoarce cu putere şi cu har.
„Absalom” din lumea-ntreagă va rămâne de ruşine
Când adevăratul Rege vine cu puteri depline.

Lăcomia cea primară, lenea şi nemulţumirea
Sunt izvoare de litigii care macină-omenirea.
Dar Hristos venind în lume este Adevăr şi Cale.
El e Viaţa noastră-ntreagă ce dă bucurii, nu jale.
*
Hai, primeşte-L prin credinţă, prin căinţa ta amice
Căci de tine Domnul slavei nicidecum nu se dezice!
El îţi dă Împărăţia dacă suferi pentru El
Şi astfel leit să semeni, prin ce eşti, cu blândul Miel.

Corneliu Livanu 

Dezertor sau ucenic?

“Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.

loan 6:66

Când Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, îţi dă din Cuvânt viziunea clară a voii Sale, iar mintea şi sufletul tău sunt pline de încântare, trebuie să” umbli în lumina acelei viziuni, altfel te vei cufunda în robia unui punct de vedere care n-are nici o legătură cu Domnul.

Neascultarea mentală faţă de viziunea cerească te va face robul unor puncte de vedere străine de Isus Cristos. Nu privi la altul spunând:  “Păi, dacă el poate avea acest fel de a privi lucrurile şi-i merge bine, de ce nu pot și eu?” Tu trebuie să umbli în lumina viziunii care ţi-a fost dată ţie, fără să te compari cu alţii şi fără să-i judeci; aceasta este între ei şi Dumnezeu. Când descoperi că o idee care-ţi este dragă contravine viziunii cereşti şi începi să comentezi, în tine vor începe să se dezvolte simţul proprietăţii şi dorinţa de a-ţi apăra dreptul personal, lucruri care n-au avut nici o valoare pentru Isus Cristos. El a fost întotdeauna împotriva acestor lucruri, care sunt rădăcina a tot ceea ce este străin de El. „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). Dacă nu vedem aceasta, este din cauză că ignorăm principiile de bază ale învăţăturii Domnului nostru.

Noi avem tendinţa de a ne întinde şi de a ne delecta cu amintirea experienţei minunate pe care am avut-o. Dacă ţi se arată, prin lu­mina lui Dumnezeu, un standard nou-testamental şi tu nu încerci să te conformezi lui sau nici nu te simţi înclinat să te conformezi lui, vei începe să dai înapoi; conştiinţa ta nu reacţionează la adevăr. Nu mai poţi fi niciodată acelaşi după ce ţi s-a revelat un adevăr al lui Dumnezeu. Momentul revelaţiei te va marca, fie ca pe un ucenic şi mai devotat al lui Isus Cristos, fie ca pe un dezertor.

Oswald Chambers