Ce bine e în brațul Tău

Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!

Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!

Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!

Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?

Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!

Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!

Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!

 Laura Neagu 

Mai dă-mi o zi

Mai dă-mi o zi de Har, o Doamne Sfinte
În care-a Ta lumină să primesc
Să pot prin Sfânta-Ți rază ca să cresc
În înțelesul Sfintelor cuvinte.

Mai lasă-mi înc-o zi a Ta-ndurare
Fiindcă m-Ai sădit și m-Ai săpat
Să pot aduce rodul așteptat
Iar bucuria Ta să fie mare.

Mai dă-mi o zi din Duhul Slavei Tale
Să-mi deslușească minunatu-Ți plan
Dar și-uneltiri ascunse-a lui Satan
Ce voi întâmpina pe Sfânta Cale.

Mai dă-mi o zi, dar plină de Credință
Să cred al Tău Cuvânt cum n-am crezut
Să fac un pas ce nu l-am mai făcut
Concret și decisiv spre biruință.

Și înc-o zi Iubirea Ta o lasă
La mine, la soție, la copii
Iubirea Ta pe toți ne va-ntări
Și-avea-vom binecuvâtare-n casă.

Mai dă-mi o zi. . marcată de Speranță
Cu ochii minții ca să pot privi
Oștiri de îngeri ce mă vor păzi. .
O zi cu Tine-nseamnă. . siguranță.

Daniel Hozan

De la zdrobire la binecuvantare

6 octombrie

Text: Isaia 6:1-8

Vai de mine, Sunt pierdut… am vazut cu ochii mei pe
imparatul, Domnul ostirilor!” Isaia 6:5

Scriitorul de literatura devotionala F.W. Boreham din Noua
Zeelanda, a auzit cantand o fata frumoasa un cantec minunat.
Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemultumire,
dupa ce cantecul s-a terminat. Un prieten de-al sau care a avut un
sentiment similar si a incercat sa afle ceea ce lipsea cantecului, a
comentat: „Intr-o zi inima ii va fi zdrobita, si daca o vei auzi cantand
atunci vei fi multumit”. Ceea ce voia sa spuna era ca suferintele
vor putea da o adancime vietii ei care ii va schimba minunata
performanta intr-o experienta adanc miscatoare.

In Scriptura, zdrobirea este adeseori premergatoare binecuvan-
tarii. Dupa ce lui Iacov i s-a frant coapsa si a ramas olog, Dumnezeu
i-a schimbat numele in Israel, care inseamna: „printul lui Dum-
nezeu” (Genesa 32:28). Cand Isaia L-a vazut pe Domnul „plin de
marirea Lui”, el fost umilit de conditia extrem de pacatoasa in care
se afla. O singura privire asupra sfinteniei lui Dumnezeu l-a despu-
iat de toata mandria. Prima data a fost zdrobit, apoi a fost in
masura sa raspunda chemarii lui Dumnezeu pentru slujba.

In Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea ma voi lauda mult
mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos sa
ramana in mine… caci, cand sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni
12:9, 10). Si pentru ca trupul Domnului a fost frant si sangele Lui
a fost varsat la Calvar, curg binecuvantarile purificatoare spre viata
ta si a mea.

Permite oare Dumnezeu ca in viata ta sa fie anumite greutati,
chiar acum? Hotarste-te sa nu te lasi infrant de ele. Increde-te in
El. Lasa-L sa transforme zdrobirea ta in binecuvantare. – P.R.V.

O inima zdrobita poate da viata;

Din adancul ei frumseti se vor ivi;

Iar cand ea se da deplin pentru lsus,

Iubirea Lui prin ea va straluci.” – D.J.D.

Inainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu,
va trebui poate sa fii ranit adan
c”

Painea zilnica

Invatarea lectiei

Text: Evrei 12:1-11                           

Pedeapsa…aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii.” Evrei 12:11

In cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, Ray Stedman povesteşte despre o femeie care fusese învăţătoare într-o şcoală, 25 de ani. Cand a auzit că există o slujbă în care putea fi promovată, a făcut imediat cerere pentru ocuparea postului. Cu toate acestea, în funcţia aceea a fost aleasă o altă persoană care preda numai de un an de zile. S-a dus la directorul şcolii să întrebe, de ce s-au petrecut astfel lucrurile. Directorul i-a spus: „îmi pare rău, dar dumneavoastră nu aveţi 25 de ani de experienţă cum pretindeţi; aveţi doar un an experienţă pe care îl repetaţi de 25 de ani”. În tot timpul cat fusese învăţătoare, ea nu făcuse nici un progres.


Ca şi creştini, este posibil ca nici noi să nu creştem atunci cand nu deosebim pedeapsa Domnului de-a lungul experienţelor vieţii. El permite dificultăţilor să’ vină în viaţa noastră pentru a ne maturiza şi pentru a deveni creştini care aduc roadă. Ni se spune: „…nu dispreţui pedeapsa Domnului” (v. 5); „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte” (v.6); „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii” (v.7); şi „pedeapsa… aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii” (v.ll). Disciplina lui Dumnezeu devine o binecuvîntare cand răspundem corect la ea. Dacă avem resentimente faţă de ea, căpătăm amărăciune în loc de înţelepciune.
Cat de important este să învăţăm bine orice lecţie pe care ne-o predă Dumnezeu prin disciplinarea Sa iubitoare! Numai atunci, indiferent caţi ani avem la credinţă, putem pretinde că avem experienţă pentru a merita o răsplătire de la Dumnezeu. Şcoala loviturilor puternice este folositoare numai celor care îi învaţă lecţiile. – R.W.D.

Doamne, precum vrei, aşa fă Tu!
Tu eşti Olarul, iar eu lutul.
Fă-mă ca să fiu pe placul Tău
Acum cand stau la Cuvîntul Tău! 
„- Pollard

Pedeapsa Domnului nu este niciodată cruda, ci este pentru îndreptare

Painea zilnica

Când Fiul m-a chemat la El

Mi-am pus vița-n rânduială
Când Fiul m-a chemat la El
Până atunci a fost răceală.

A fost o lipsă din Betel
Și trai învăluit în ceață,
Un trai la cel mai jos nivel.

Dar mi-a vorbit despre viață
Cu graiul Lui duios, plăcut
Și m-a privit, direct, în față.

‘Nainte nu L-am cunoscut
Dar ce surpriză, ce uimire!
Mi-a vindecat ce m-a durut.

Orice gând și-orice simțire
Lui i le-am încredințat
Căci mi le duce-n Nemurire.

Nu mai sunt întemnițat
În celula nepăsării
Să-L slujesc m-a învățat.

Nu voi da, nicicând uitării
Ce-a urmat de-atunci, ce har
Starea binecuvântării.

E frecvență la altar
De-unde ‘nalț recunoștință
Consemnată-n calendar.

A fost timp de neștiință
Dar trezirea a venit
Știu a Cerului cerință…

Știu Cine m-a mântuit.

George Cornici

O binecuvantare mai mare

Text: Faptele 20:32-38

Este mai ferice să dai decat să primeşti.” Faptele 20:35

Beneficierea de amabilitate a altora îţi aduce bucurie, dar faptul că tu însuţi eşti amabil îţi aduce şi mai mare bucurie. Pavel a cunoscut acest adevăr. In timp ce era în închisoare, el spune că „s-a bucurat în Domnul” atunci cand a primit darul credincioşilor din Filipi (Filipeni 4:10). Dar a găsit o satisfacţie şi mai mare atunci cand le-a slujit celor din Efes fără ca să primească sprijinul lor material. Dand ecou cuvintelor lui Cristos, el a putut spune: „Este mai ferice să dai decat să primeşti”.
Dr. William Ott şi soţia sa şi-au petrecut vacanţa anului 1986 lucrand în Filipine. Lucrand din greu într-o zonă de mare instabilitate politică şi cheltuindu-şi cateva mii de dolari din banii proprii, ei au ridicat calitatea echipamentului şi a educaţiei unei clinici dentare finanţată de o misiune creştină. Tot ceea ce au primit de la oameni au fost mulţumirile din inimă ale unui dentist al clinicii. Dar acest lucru a fost suficienţi După ce s-au întors acasă, Dr. Ott i-a spus unui coleg, pe nume Dr. Maurice Irvine, despre vacanţa lor de vară. Comentand conversaţia aceea, Dr. Irvine a spus că a observat Ia doctorul Ott un adanc sentiment de mulţumire, ceva cu care nu s-ar fi întalnit după o vacanţă plină de distracţii. El experimenta suprema bucurie care se naşte numai din slujirea dezinteresată.


Gandeşte-te cum îţi planifici concediul. Sau cand îţi planifici bugetul familiei. Împlineşte cuvintele lui Isus aşa cum le-am citit în Faptele 20:35. Vei fi mai fericit şi mai împlinit decît oricand. Este o binecuvantare să primeşti, dar mai mare binecuvantare este să dai! – H.V.L.

Iubirea este viaţa cea adevărată,
Domnul însuşi dăruind mereu ne-arată.
Cand dai, e sfantă, pură desfătare
Ce-ţi dă o dublă binecuvantare.” – Anonim

Castigul îl face pe om harnic, economiile îl fac pregătit; dărnicia îl face binecuvantat

Painea zilnica

A lua darul in dar

Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36                   

„… îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă.” Plangerile 3:22, 23

Ce s-ar întampla dacă soarele nu ar răsări maine dimineaţă? Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris: „La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La pranz era la fel de mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea aceea. Unii plangeau, iar alţii îşi frangeau mainile de disperare. Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate spre răsărit. Cand orizontul a început să se coloreze în roşu şi cand soarele se ridică din nou, s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul!”


Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor pană ce ne sunt luate. Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorandu-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este atît de mare (Plîngerile 3:22, 23).
Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!” (Psalmul 68:19). Binecuvantările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. – R.W.D.

Privind la haru-Ti minunat,
Cuprins mi-e sufletu-n uimire.
Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cant
De dragoste şi proslăvire.” – P.L.

Nu fi atat de preocupat de darul lui Dumnezeu încat să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte

Painea zilnica

Capul sus!

ReferințePsalmii 27:14

Capul sus! Privește-n zare:
A trăi e lucru mare,
Viața-i binecuvântare,
Nu intra la disperare!

Capul sus! Privește cerul:
Simplitatea, curcubeul,
Cuceresc întreg tabloul,
Nu necazul tău, nu norul…

Capul sus! Privește luna:
Luminează totdeauna,
În beznă îi vezi cununa,
Ține piept nopții întruna…

Capul sus! Privește bine:
Mâna lui Hristos te ține!
Nu te bizui pe tine,
Azi ești viu, dar cum ești mâine?

Capul sus! Privește harul:
Regele, Învățătorul,
A iubit chiar și dușmanul
Biruind întreg calvarul…

Capul sus! Viu este Domnul,
El ți-a aranjat decorul,
Lasă-n grija Lui tot oful,
Fii viteaz, trăiește-ți crezul!

Horja Robert 

Psalmul 128

Cu-adevărat ferice-i de oricine
Care de Domnul necurmat se teme
Ce-ntruna, când e greu sau când e bine
Pe-ale Lui căi el umblă-n orice vreme.

Atuncea lucrul mâinilor ‘ți-aduce
O bucurie care nu se șterge
Și-oriunde-ai fi sau unde te vei duce
Ești fericit și numai bine-ți merge.

Nevasta-i ca o viță roditoare
Și ca măslinul înflorit din vale
Ai tăi copii-s niște lăstari în floare
Văzându-i împejurul mesei tale.

Așa e binecuvântat anume
Acela credincios în orice vreme
Ce-n orice-mprejurări în astă lume
De Dumnezeu ascultă și se teme.

Trimeată-ți Domnul binecuvântare
Chiar din Sion, ca să vezi fericirea
Ierusalmului în sărbătoare
În orice zi cât îți va fi trăirea.

Să-i vezi pe-ai tăi copii când o să crească
Chiar și pe-ai lor copii să-i vezi la fel
Din ceruri Dumnezeu te ocrotească
Iar Pacea fie peste Israel!

Daniel Hozan