13 Ianuarie

Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să-i aducă aur, dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber.” 1 împăraţi 22:48

Corăbiile lui Solomon s-au întors în siguranţă, dar vasele lui Iosafat nu au ajuns niciodată în ţara aurului. Providenţa îi face să prospere pe unii şi frustrează dorinţele altora, în acelaşi scop şi prin aceleaşi mijloace, dar Marele Conducător este la fel de bun şi înţelept şi într-un caz şi în celălalt. Poate că, prin amintirea acestui text, avem astăzi harul să-L binecuvântăm pe Domnul pentru corăbiile sfărâmate la Eţion-Gheber, ca şi pentru cele încărcate cu binecuvântări temporare. Să nu-i invidiem pe cei care au mai mult succes şi să nu ne murmurăm nenorocirile de parcă am fi cei mai încercaţi din lume.

Ca şi Iosafat, putem fi preţioşi în ochii Domnului, deşi planurile noastre sfârşesc în dezamăgire. Cauza ascunsă a pierderii lui Iosafat este demnă de studiat, fiindcă aceasta este rădăcina Multor suferinţe ale poporului lui Dumnezeu; cauza se află în alianţa cu o familie păcătoasă şi în prietenia cu păcătoşii. In 2 Cronici 20:37 aflăm că Domnul i-a trimis un profet care a spus: „pentru că te-ai unit cu Abazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea”. Aceasta a fost o pedeapsă părintească, care pare să fi fost o binecuvântare pentru el, fiindcă în versetul următor textului nostru de dimineaţă îl găsim refuzând să îngăduie slujitorilor săi să navigheze pe corăbiile unui rege rău. Dumnezeu a vrut ca experienţa lui Iosafat să fie o avertizare pentru restul poporului, ca să evite să fie „înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14).

O viaţă nefericită este de obicei partea celor care s-au unit prin căsătorie sau prin alte legături cu cei din lume. O, fă-ne Doamne să avem atâta dragoste pentru Tine încât să fim „sfinţi, nevinovaţi, fără pată, despărţiţi de păcătoşi” (Evrei 7:26); fiindcă dacă nu vom fi aşa, ne putem aştepta să auzim spunându-ni-se „Domnul ţi-a nimicit lucrarea”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

2 Ianuarie

Stăruiţi în rugăciune. Coloseni 4:2

Este interesant să observi cât de mult din Scriptură este dedicat rugăciunii, fie că ni se oferă exemple, fie că ni se dau învăţături, fie făgăduinţe. De abia deschidem Biblia şi citim „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului” (Genesa 4:26), şi chiar când vrem să o închidem vedem „Amin”-ul din Apocalipsa 22:21 ca încheiere. Exemplele sunt destule. Aici ne întâlnim cu credinciosul Iacov, dincolo cu Daniel care se roagă de trei ori pe zi, sau cu David care îşi cheamă Dumnezeul din toată inima. Pe munte îl vedem pe Ilie, iar în temniţă pe Pavel şi Sila.

Avem o mulţime de porunci şi mii de făgăduinţe. Ce ne învaţă exemplele acestea despre importanţa şi necesitatea sfântă a rugăciunii? Putem fi siguri că, orice ar fi promis Dumnezeu în Cuvântul Său, se va îndeplini în vieţile noastre. Dacă a spus atât de multe despre rugăciune, este din cauză că El ştie că noi avem nevoie de ea. Atât de mare este nevoia noastră încât, până vom ajunge în ceruri, nu trebuie să încetăm să ne rugăm. Nu ai nevoi? Atunci mă tem că nu îţi cunoşti propria sărăcie. Nu ai nevoie să ceri mila lui Dumnezeu? Atunci poate că mila lui Dumnezeu îţi va arăta cât eşti de nenorocit! Un suflet fără rugăciune este un suflet fără Christos.

Rugăciunea este gânguritul copilului încrezător, lovitura războinicului credincios, amintirea sfinţilor adormiţi în Domnul. Este respiraţia, cuvântul, alinarea, puterea, onoarea unui creştin. Dacă eşti copil al lui Dumnezeu, vei căuta faţa Tatălui tău şi vei trăi în dragostea Tatălui tău. Roagă-te ca în anul acesta să fii sfânt, umil, zelos şi răbdător. Roagă-te să ai o comuniune mai strânsă cu Christos, şi să intri mai des în sala de ospeţe a iubirii Lui. Roagă-te să fii un exemplu şi o binecuvântare pentru ceilalţi, ca să poţi trăi mai mult spre gloria Stăpânului tău. Moto-ul pentru acest an să-ţi fie „Stăruiţi în rugăciune”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pierdut din cauza tacerii!

7 noiembrie Text 1Petru 3:8-17

Si cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit?

Romani 10:14

Am citit despre un proces pierdut din cauza tacerii unui avocat.
Distinsul avocat Samuel Hoar (1778-1856), era avocatul apa-
rarii. Cand i-a venit randul sa prezinte cazul, el a spus juriului ca
faptele in favoarea clientului sau erau atat de evidente incat de-
monstrarea lor ar fi o insulta la adresa inteligentei lor. Juriul s-a
retras pentru deliberare si s-a intors numai dupa cateva minute cu
verdictul vinovatiei inculpatului. Samuel Hoar a fost uimit! „Cum
ati putut ajunge la un asemenea verdict?” a intrebat el. Presedin-
tele juriului a spus: „Am cazut de acord cu totii ca daca s-ar fi putut
spune ceva in legatura cu acest caz, tu ai fi spus. Dar din moment
ce n-ai prezentat nici o marturie a nevinovatiei sale, am decis sa-l
declaram vinovat”. Tacerea a pierdut un proces.

Cat de des pierdem ocazia de-a vorbi despre Cristos, pentru ca
tacem. Cei ce au nevoie sa auda Evanghelia pot trage concluzia ca
mantuirea nu este atat de importanta pentru a vorbi despre ea.
Ganditi-va numai la colegii de lucru sau la vecinii care stiu despre
noi ca suntem crestini. Cum interpreteaza ei tacerea noastra despre
Cristos? Nu se asteapta ei sa le vorbim despre El? Ei ar putea sa ne
spuna: „Am fost de acord ca daca s-ar fi putut spune ceva despre
Cristos, ne-ati fi spus. Dar din moment ce nu ati prezentat nici o
marturie in favoarea Sa, am decis sa-L respingem”.

Petru ne sfatuieste: „Fiti intotdeauna gata sa raspundeti oricui
va cere socoteala de nadejdea care este in voi” (1 Petru 3:15). Sa
vorbim intotdeauna despre El – chiar si cand nu suntem intrebati.

– R.W.D.

Este viata ta o binecuvantare?

Vorbesti de Domnu-ti minunat?

Ai vorbit de cer, de salvare,

Acelora din moarte si pacat?” – Smyth

Mantuirea poate veni in tacere,
dar nu trebuie sa tacem despre ea.

Painea zilnica

Ce bine e în brațul Tău

Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!

Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!

Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!

Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?

Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!

Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!

Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!

 Laura Neagu 

Mai dă-mi o zi

Mai dă-mi o zi de Har, o Doamne Sfinte
În care-a Ta lumină să primesc
Să pot prin Sfânta-Ți rază ca să cresc
În înțelesul Sfintelor cuvinte.

Mai lasă-mi înc-o zi a Ta-ndurare
Fiindcă m-Ai sădit și m-Ai săpat
Să pot aduce rodul așteptat
Iar bucuria Ta să fie mare.

Mai dă-mi o zi din Duhul Slavei Tale
Să-mi deslușească minunatu-Ți plan
Dar și-uneltiri ascunse-a lui Satan
Ce voi întâmpina pe Sfânta Cale.

Mai dă-mi o zi, dar plină de Credință
Să cred al Tău Cuvânt cum n-am crezut
Să fac un pas ce nu l-am mai făcut
Concret și decisiv spre biruință.

Și înc-o zi Iubirea Ta o lasă
La mine, la soție, la copii
Iubirea Ta pe toți ne va-ntări
Și-avea-vom binecuvâtare-n casă.

Mai dă-mi o zi. . marcată de Speranță
Cu ochii minții ca să pot privi
Oștiri de îngeri ce mă vor păzi. .
O zi cu Tine-nseamnă. . siguranță.

Daniel Hozan

De la zdrobire la binecuvantare

6 octombrie

Text: Isaia 6:1-8

Vai de mine, Sunt pierdut… am vazut cu ochii mei pe
imparatul, Domnul ostirilor!” Isaia 6:5

Scriitorul de literatura devotionala F.W. Boreham din Noua
Zeelanda, a auzit cantand o fata frumoasa un cantec minunat.
Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemultumire,
dupa ce cantecul s-a terminat. Un prieten de-al sau care a avut un
sentiment similar si a incercat sa afle ceea ce lipsea cantecului, a
comentat: „Intr-o zi inima ii va fi zdrobita, si daca o vei auzi cantand
atunci vei fi multumit”. Ceea ce voia sa spuna era ca suferintele
vor putea da o adancime vietii ei care ii va schimba minunata
performanta intr-o experienta adanc miscatoare.

In Scriptura, zdrobirea este adeseori premergatoare binecuvan-
tarii. Dupa ce lui Iacov i s-a frant coapsa si a ramas olog, Dumnezeu
i-a schimbat numele in Israel, care inseamna: „printul lui Dum-
nezeu” (Genesa 32:28). Cand Isaia L-a vazut pe Domnul „plin de
marirea Lui”, el fost umilit de conditia extrem de pacatoasa in care
se afla. O singura privire asupra sfinteniei lui Dumnezeu l-a despu-
iat de toata mandria. Prima data a fost zdrobit, apoi a fost in
masura sa raspunda chemarii lui Dumnezeu pentru slujba.

In Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea ma voi lauda mult
mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos sa
ramana in mine… caci, cand sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni
12:9, 10). Si pentru ca trupul Domnului a fost frant si sangele Lui
a fost varsat la Calvar, curg binecuvantarile purificatoare spre viata
ta si a mea.

Permite oare Dumnezeu ca in viata ta sa fie anumite greutati,
chiar acum? Hotarste-te sa nu te lasi infrant de ele. Increde-te in
El. Lasa-L sa transforme zdrobirea ta in binecuvantare. – P.R.V.

O inima zdrobita poate da viata;

Din adancul ei frumseti se vor ivi;

Iar cand ea se da deplin pentru lsus,

Iubirea Lui prin ea va straluci.” – D.J.D.

Inainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu,
va trebui poate sa fii ranit adan
c”

Painea zilnica

Invatarea lectiei

Text: Evrei 12:1-11                           

Pedeapsa…aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii.” Evrei 12:11

In cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, Ray Stedman povesteşte despre o femeie care fusese învăţătoare într-o şcoală, 25 de ani. Cand a auzit că există o slujbă în care putea fi promovată, a făcut imediat cerere pentru ocuparea postului. Cu toate acestea, în funcţia aceea a fost aleasă o altă persoană care preda numai de un an de zile. S-a dus la directorul şcolii să întrebe, de ce s-au petrecut astfel lucrurile. Directorul i-a spus: „îmi pare rău, dar dumneavoastră nu aveţi 25 de ani de experienţă cum pretindeţi; aveţi doar un an experienţă pe care îl repetaţi de 25 de ani”. În tot timpul cat fusese învăţătoare, ea nu făcuse nici un progres.


Ca şi creştini, este posibil ca nici noi să nu creştem atunci cand nu deosebim pedeapsa Domnului de-a lungul experienţelor vieţii. El permite dificultăţilor să’ vină în viaţa noastră pentru a ne maturiza şi pentru a deveni creştini care aduc roadă. Ni se spune: „…nu dispreţui pedeapsa Domnului” (v. 5); „Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte” (v.6); „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii” (v.7); şi „pedeapsa… aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătătoare de pace a neprihănirii” (v.ll). Disciplina lui Dumnezeu devine o binecuvîntare cand răspundem corect la ea. Dacă avem resentimente faţă de ea, căpătăm amărăciune în loc de înţelepciune.
Cat de important este să învăţăm bine orice lecţie pe care ne-o predă Dumnezeu prin disciplinarea Sa iubitoare! Numai atunci, indiferent caţi ani avem la credinţă, putem pretinde că avem experienţă pentru a merita o răsplătire de la Dumnezeu. Şcoala loviturilor puternice este folositoare numai celor care îi învaţă lecţiile. – R.W.D.

Doamne, precum vrei, aşa fă Tu!
Tu eşti Olarul, iar eu lutul.
Fă-mă ca să fiu pe placul Tău
Acum cand stau la Cuvîntul Tău! 
„- Pollard

Pedeapsa Domnului nu este niciodată cruda, ci este pentru îndreptare

Painea zilnica

Când Fiul m-a chemat la El

Mi-am pus vița-n rânduială
Când Fiul m-a chemat la El
Până atunci a fost răceală.

A fost o lipsă din Betel
Și trai învăluit în ceață,
Un trai la cel mai jos nivel.

Dar mi-a vorbit despre viață
Cu graiul Lui duios, plăcut
Și m-a privit, direct, în față.

‘Nainte nu L-am cunoscut
Dar ce surpriză, ce uimire!
Mi-a vindecat ce m-a durut.

Orice gând și-orice simțire
Lui i le-am încredințat
Căci mi le duce-n Nemurire.

Nu mai sunt întemnițat
În celula nepăsării
Să-L slujesc m-a învățat.

Nu voi da, nicicând uitării
Ce-a urmat de-atunci, ce har
Starea binecuvântării.

E frecvență la altar
De-unde ‘nalț recunoștință
Consemnată-n calendar.

A fost timp de neștiință
Dar trezirea a venit
Știu a Cerului cerință…

Știu Cine m-a mântuit.

George Cornici

O binecuvantare mai mare

Text: Faptele 20:32-38

Este mai ferice să dai decat să primeşti.” Faptele 20:35

Beneficierea de amabilitate a altora îţi aduce bucurie, dar faptul că tu însuţi eşti amabil îţi aduce şi mai mare bucurie. Pavel a cunoscut acest adevăr. In timp ce era în închisoare, el spune că „s-a bucurat în Domnul” atunci cand a primit darul credincioşilor din Filipi (Filipeni 4:10). Dar a găsit o satisfacţie şi mai mare atunci cand le-a slujit celor din Efes fără ca să primească sprijinul lor material. Dand ecou cuvintelor lui Cristos, el a putut spune: „Este mai ferice să dai decat să primeşti”.
Dr. William Ott şi soţia sa şi-au petrecut vacanţa anului 1986 lucrand în Filipine. Lucrand din greu într-o zonă de mare instabilitate politică şi cheltuindu-şi cateva mii de dolari din banii proprii, ei au ridicat calitatea echipamentului şi a educaţiei unei clinici dentare finanţată de o misiune creştină. Tot ceea ce au primit de la oameni au fost mulţumirile din inimă ale unui dentist al clinicii. Dar acest lucru a fost suficienţi După ce s-au întors acasă, Dr. Ott i-a spus unui coleg, pe nume Dr. Maurice Irvine, despre vacanţa lor de vară. Comentand conversaţia aceea, Dr. Irvine a spus că a observat Ia doctorul Ott un adanc sentiment de mulţumire, ceva cu care nu s-ar fi întalnit după o vacanţă plină de distracţii. El experimenta suprema bucurie care se naşte numai din slujirea dezinteresată.


Gandeşte-te cum îţi planifici concediul. Sau cand îţi planifici bugetul familiei. Împlineşte cuvintele lui Isus aşa cum le-am citit în Faptele 20:35. Vei fi mai fericit şi mai împlinit decît oricand. Este o binecuvantare să primeşti, dar mai mare binecuvantare este să dai! – H.V.L.

Iubirea este viaţa cea adevărată,
Domnul însuşi dăruind mereu ne-arată.
Cand dai, e sfantă, pură desfătare
Ce-ţi dă o dublă binecuvantare.” – Anonim

Castigul îl face pe om harnic, economiile îl fac pregătit; dărnicia îl face binecuvantat

Painea zilnica