Capul sus!

ReferințePsalmii 27:14

Capul sus! Privește-n zare:
A trăi e lucru mare,
Viața-i binecuvântare,
Nu intra la disperare!

Capul sus! Privește cerul:
Simplitatea, curcubeul,
Cuceresc întreg tabloul,
Nu necazul tău, nu norul…

Capul sus! Privește luna:
Luminează totdeauna,
În beznă îi vezi cununa,
Ține piept nopții întruna…

Capul sus! Privește bine:
Mâna lui Hristos te ține!
Nu te bizui pe tine,
Azi ești viu, dar cum ești mâine?

Capul sus! Privește harul:
Regele, Învățătorul,
A iubit chiar și dușmanul
Biruind întreg calvarul…

Capul sus! Viu este Domnul,
El ți-a aranjat decorul,
Lasă-n grija Lui tot oful,
Fii viteaz, trăiește-ți crezul!

Horja Robert 

Psalmul 128

Cu-adevărat ferice-i de oricine
Care de Domnul necurmat se teme
Ce-ntruna, când e greu sau când e bine
Pe-ale Lui căi el umblă-n orice vreme.

Atuncea lucrul mâinilor ‘ți-aduce
O bucurie care nu se șterge
Și-oriunde-ai fi sau unde te vei duce
Ești fericit și numai bine-ți merge.

Nevasta-i ca o viță roditoare
Și ca măslinul înflorit din vale
Ai tăi copii-s niște lăstari în floare
Văzându-i împejurul mesei tale.

Așa e binecuvântat anume
Acela credincios în orice vreme
Ce-n orice-mprejurări în astă lume
De Dumnezeu ascultă și se teme.

Trimeată-ți Domnul binecuvântare
Chiar din Sion, ca să vezi fericirea
Ierusalmului în sărbătoare
În orice zi cât îți va fi trăirea.

Să-i vezi pe-ai tăi copii când o să crească
Chiar și pe-ai lor copii să-i vezi la fel
Din ceruri Dumnezeu te ocrotească
Iar Pacea fie peste Israel!

Daniel Hozan

Forma potrivita

Text: Psalmul 71:14-21

De aceea, noi nu cădem, de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” 2 Cor. 4:16

Un evanghelist ne-a relatat o întîmplare într-una din campaniile sale evanghelistice. El a spus: „Am un prieten care în timpul depresiunii economice, şi-a pierdut slujba, averea, soţia, casa, dar s-a ţinut cu tenacitate de credinţa sa – singurul lucru care-i mai rămăsese. Într-o zi s-a oprit să se uite la nişte oameni care construiau o biserică de piatră. Unul dintre ei făţuia o piatră de formă triunghiulară. „Ce faci cu piatra aceasta?” a întrebat prietenul meu. Muncitorul i-a răspuns: „Vezi deschizătura aceea acolo sus lîngă vîrf? Ei bine, o şlefuiesc aici jos ca să se potrivească acolo sus”. Lacrimile i-au umplut ochii prietenului meu în timp ce se depărta. Dumnezeu îi vorbise prin muncitorul acela, explicîndu-i motivul suferinţelor prin care trecuse”.


Poate, recent, ai suferit o mare pierdere. Sau poate ai dureri fizice sau psihice. Omul din afară se pare că „se trece”. Cu toate acestea, dacă îl cunoşti pe Domnul ca Mîntuitor al tău, nu trebuie să fii descurajat. Toate aceste lucruri sînt în mîna iubitoare a Tatălui nostru ceresc, şi El le foloseşte pentru pregătirea ta pentru cer.
Trupurile noastre sunt corturi de lut care se vor reîntoarce în ţarană. Este o binecuvîntare să ştii că în timp ce Dumnezeu lucrează la lutul fiinţei noastre umane fragile, El întăreşte „omul dinlăuntru” ca el să fie reînnoit din zi în zi, astfel că întristările noastre uşoare şi „de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Cor. 4:16, 17). Presiunea mainii Sale poate că provoacă dureri, dar nu uitaţi, El ne aduce aici la forma potrivită acolo sus! – H.G.B

Să fie-aceasta scopul sufletului meu:
Alegerea solemnă, fără ezitare,
Să mă predau controlului divin
Si să mă bucur în orice încercare.”      – Anonim.

Ceea ce noi numim adversitate,
Dumnezeu numeşte oportunitate.

Painea zilnica

Fiului risipitor

Rostesc această binecuvântare
Din partea Ta o Domnul meu iubit
Te rog dă rugii mele ascultare
Și-nviorează-mi sufletul mâhnit.

Atâtea lucruri Doamne mă apasă
Tu le cunoști chiar dacă nu le spun
Când marea vieți-i tot mai furtunoasă
Eu binecuvântarea Ta o pun.

Ne-ai spus să ne rugăm iubit Părinte
S-aducem pe cei dragi ‘naintea Ta
Căci negreșit Tu vei lua aminte
Și binecuvîntare le vei da.

Pun binecuvântarea Ta să fie
Ca un balsam, din zori în asfințit
A Ta-îndurare și credincioșie
Să-nvioreze sufletul trudit.

Atâția viruși bântuie prin lume
Și parcă-ntreg pămâtu-i infectat
Dar virusul cel mai grozav anume
E-acel ce poartă numele: păcat.

Covidu-a dus pe mulți în prag de moarte
Unii s-au stins iar alți-au dus-o greu
Păcatul însă-i crunt că te desparte
De Creatorul tău, de Dumnezeu.

La început ești doar asimptomatic
Deși ajungi îngrijitor la porci
Păcatul te distruge sistematic
Atâta timp cât nu vrei să te-ntorci.

Păcatul e călcare de poruncă
Ce încă zice: ”Să te pocăiești!”
În hău adânc păcatul te aruncă
Și-n necredință tu te adâncești.

Păcatul e o boală terminală
Dar Dumnezeu mai poate vindeca
Lumina Lui dă totul la iveală
De te întorci la El tu vei scăpa.

Păcatu-atât de lesne ne-nfășoară
Iar pofta lumii-i plină de plăceri
E-un drum promițător dar el coboară
Spre moarte, cu regrete și dureri.

Așa am fost și eu cândva odată
Dădusem Aurul ceresc pe-un scrum
Dar când m-ai cercetat iubite Tată
Eu m-am oprit și m-am întors din drum.

Tu-l știi pe cel ce umblă-n căi deșarte
Ce-a devenit Cuvântului imun
Dar Doamne cât ar fi el de departe
A Ta chemare peste el o pun.

Așa cum ne promite Testamentul
Balsam vindecător e-n jertfa Ta
La cruce-a curs din răni medicamentul
Ce lumea-ntreagă nu îl poate da.

De-aceea-n numele jertfirii Sfinte
Pe-acel pierdut, pe-acela rătăcit
Adu-l ‘napoi iubitule Părinte
Salvează-l ca să fie mântuit.

Te rog să-l cercetezi iubite Tată
Să-i dai un dor de Tine și de Rai
Zidește-n el o inimă curată
Și-un Duh statornic Doamne Tu să-i dai.

O, adă Doamne ziua glorioasă
Pe care-atâți o așteptăm cu drag
La poarta milei de la Sfânta Casă
Risipitorul fiu s-apară-n prag.

Daniel Hozan

Educația noastră

Tată nostru care ești din cerurile sfinte
Ajutorul Tău ne sprijinește drag părinte
El ne ține veghetori mereu și fără vină
Să umblăm prin har cu Domnul în lumină.

Ajutorul Tău în vremuri grele care au fost
Pentru noi cei credincioși este un adăpost
Tu ne-ai sprijinit prin harul Tău cel nesecat
Și prin învățăturile Tale drepte ne-ai educat.

Ne-ai dat harul sfânt care duce la pocăință
Să te căutăm Doamne din inimă prin credință
Și apoi ne-ai dat harul care ne mântuiește
Mântuirea este Darul Tău care ne înoiește.

Ne-ai dat Doamne harul Tău în lucrare Ta
Acel har educativ spre a învăța și a ajuta
Primind educație să fim darnici și iubitori
Ca să fim în societate și-n familie folositori

Ne-ai educat să nu fim mândri ci smeriți
Ca să nu fim ca lumea ci să fim diferiți
Educația noastră am primit-o prin Cuvânt
Fie la Biserică fie prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ne-ai mai educat să ne încredem în Tine
În lucrurile pământești când sunt prea puține
Și în lucrurile duhovnicești suntem educați
Să ne încredem în Tine surori și frați.

O altă bună educație ce o primim mereu
Este rugăciunea înălțată către Dumnezeu
Doamne învață-ne să ne rugăm mai bine
Pentru binecuvântarea ta sfântă creștine.

Suntem educați direct de Dumnezeu
Pentru a crede ce spune Scriptura tu și eu
Suntem îndrumați odihna să ne găsim
Educați și mereu Lui Dumnezeu să-i mulțumim.

Constantin Sferciuc 

O, de-ar ținti căile mele…

O, de-ar ținti căile mele
La lucrurile ce nu pier,
La țara dincolo de stele,
La Tine, Doamne, și la cer.

O, de-aș putea, a mea umblare
S-o ‘ndrept după al Tău cuvânt,
Aș fi o binecuvântare
Și o lumină pe pământ.

Și de-aș păzi a Ta poruncă
Și ale Tale orânduiri,
Aș avea casa, sus, pe stâncă,
Scutit de-orice nenorociri.

O, de-aș putea primi mustrarea
Când mă abat pe alte căi,
Mi-ar fi plină de har cântarea
Și-aș fi ferit de oameni răi.

Nici nu aș fi dat de rușine
La judecată-n fața Ta,
Căci eu nădăjduiesc în Tine,
O, Domnul meu, de-a pururea…

 Leonte Chibici 

Aş vrea să simţi

Fiorii Duhului Tău Sfânt
Îi simt, Isuse, cum m-alină ,
Cum îmi ridică duhul frânt
Ce mult prea des adânc suspină.

Simt în întreaga mea fiinţă
Iubirea Ta fără sfârşit,
Şi lacrime de pocăinţă
Curg pe obrazu-mi obosit.

Te simt, Isuse, eşti cu mine;
Tu nu mă laşi, nu vrei, nu poţi..
Mă liniştesc, Te am pe Tine
Când prea departe îmi sunt toţi.

Ce mângâieri vindecătoare
În sufletu-mi aduci mereu!…
Tu cititor, tu cititoare
Aş vrea să şimţi ce simt şi eu.

Să te inunde bucuria
Celui Prea’nalt, şi să primeşti
Din Duhul Său cel Sfânt tăria
Să poţi ‘nainte să pășeşti.

Să te cuprindă bunătatea
Şi dragostea Tatălui tău,
Prin har să capeţi libertatea
De tot ce-n viaţa ta e rău.

Din orice stare ce te-apasă,
Dorinţe, vise ce s-au dus,
El face-o piatră preţioasă
Pentru cununa ta de sus.

Dă-I toată-ncrederea creştine
Şi vei vedea puterea Sa;
Îl simţi? E-alăturea de tine,
Fii tare, nu te clătina!

Primeşte-această-ncurajare
Din partea Domnului Isus;
Şi-un drum de binecuvântare
Să ai până în ceruri sus.

Paula D 

Ziua copilăriei noastre

Ziua copilăriei noastre
E azi și o serbăm cu drag,
E a tinereții flori albastre
Și a zâmbetului cald din prag.

E zi de dulce sărbătoare
Pentru copii de-orice națiune,
Un zâmbet să le dăm și o floare
Și multă, multă afecțiune.

Copile drag de pretutindeni
Te-mbrățișăm cu toții acum,
Minune dragă între oameni,
Al lumii delicat parfum.

Fii binecuvântat în toate
De Preaînaltul Creator,
De ești aproape sau departe
Noi te primim cu drag și dor.

Puiu Chibici 

Hai să ne oprim din drum

Hai să ne oprim din drum
La un popas de cercetare
Căci nevoia de acum
Cere, impune consacrare!

Totul e „frumos și bine”
Și „frumosul” ia amploare,
Numai, dacă Domnul vine,
Câți mai au ceva-n „ulcioare”? !

O, ce predici, ce cântare!
Totul pare-așa frumos,
Dar nu-i binecuvântare,
Căci nu-i „Focul” lui Hristos!

Mă îngrozesc parcă de-acele
Multe „activități frumoase”
Și programe căldicele
Cu lucrări religioase,

Ce-ți adorm așa ușor
Cugetul în mreaja firii
De rămâi nepăsător
La cerința Mântuirii!

Afară-i prăpăd și lacrimi
Și durere câtă vrei
Înăuntru-i foc de patimi
Căci creștinii-s „căldicei”…

Ce-ai să faci Doamne cu acei
Ce nu-și pot birui firea
Nici chiar dacă pentru ei
Îți încetinești venirea? !

Doamne, ne întristează starea
În care-am ajuns și vrem
Să ținem mai ferm „cărarea”
Numai, Doamne, nu putem!

Ne oprim aici, pe loc
Și-Ți cerem într-o suflare,
Să reverși divinu-Ți Foc
Peste orice Adunare,

Peste „mic” și peste „mare”
Pân` la margini de pământ;
Botezând pe fiecare
Cu foc și cu Duhul Sfânt”!

Ioan Hapca