Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri
De-aici de pe pămănt
Biruitor în valuri
Prin brațul Tău cel sfănt.

E zi de sărbătoare
Pentru al Tău popor
O binecuvîntare
Un har mîngăietor.

Noi știm c-a Ta venire
Din nou va fi la fel
De-aceia cu iubire
Noi ne luptăm cu zel.

Te-ai înălțat din valuri
Biruitor Isus
Prin jertfa Ta în ceruri
Putem ajunge sus.

Tu ne-ai lăsat aicea
În luptă pe pămînt
Iubirea Ta și crucea
Și Duhul Tău cel sfănt.

E mare suferința
În care ne găsim
Dar ne păstrăm credința
Și voia Ta-nplinim.

O dulce Înălțare
Al biruinței har
Noi ținem adunare
În cinstea Ta azi iar.

Ostași rămînem pururi
Ostași ai lui Isus
Cu gîndul sus la ceruri
La patria de sus.

Această Înălțare
A Mirelui cel sfănt
E pentru noi salvare
De-aici de pe pămînt.

Pop Alexandru

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Și iată… în sfârșit… am sosit

Venit-am dintr-o lume de mister
Prin întuneric şi scăldată-n apă, (Psalmul 139 v.15)
Cum din adâncul apei de sub cer,
Din întunericul plin de mister
Fu scos pământul; lumea fu creată. (Geneza 1 v.2, 3, 4b, 9)

Venit-am din eterne fericiri
– Ferice de cei ce nu se născură – (Eclesiastul 4 v.3)
În lumea plină de nenorociri;
Venit-am din eterne fericiri
La suferinţe, ca orice făptură. (Iov 5 v.7)

Venit-am să vă fac mai fericiţi,
Să nu vă fie casa prea pustie
Şi binecuvântare să primiţi. (Psalmul 127 v.3; 128 v.4)
Venit-am să vă fac mai fericiţi
Şi planul veşnic împlinit să fie. (Psalmul 139 v.16;  Romani 8 v.28)

Venit-am să înviorez cu drag:
Bunici, mătuşi ori unchi ce mă-nconjoară,
Pe cei ce trec al casei noastre prag;
Venit-am să înviorez cu drag
Pe toţi ce pentru mine se rugară.

Venit-am iată şi între cei sfinţi
Spre a primi o binecuvântare
Mai mare decât a oricăror prinţi;
Venit-am iată şi între cei sfinţi
Pentru-a-mi petrece viaţa-n Adunare:

În Adunarea-ntâilor născuţi
Ce scrişi sunt în a Cerurilor Carte (Evrei 12 v.22a, 23, 24)
Ce pe pământ fuseseră crescuţi … (Efeseni 4 v.13)
Venită sunt deci printre cei născuţi
Pe acest pământ, înspre … eternitate.

Petrica Plesa

Dacă voieşte cineva

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L urmeze,
Acela, ca un bun ostaş, păcatul să-nfiereze.
Tot sinele mândriei lui să-şi lepede deodată,
Cu-a vieţii Cruce pe Isus urmându-l viaţa toată.

Urmarea Lui nu e un chin, ci-o binecuvântare.
O, fericiţi toţi cei ajunşi cu El în sărbătoare!…

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L asculte,
Acela va putea smerit să-nveţe-atât de multe!
Doar învăţând de la Isus blândeţea şi iubirea,
Va învăţa pe cei pierduţi să-şi afle mântuirea.

O cruce-n lume toţi avem, mai grea ori mai uşoară,
Dar fără de Isus simţim cum crucea ne doboară
Oricine-n viaţa de acum  din dragoste voieşte
Şă-şi ducă crucea cu Iisus, puteri din El primeşte.

Şi va vedea apoi uimit cum sângerata-I Mână
Îi va purta şi crucea lui, el doar va merge-n urmă.

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L primească,
Va trebui şi firea lui cu El să-şi răstignească.
Acelaşi nefârşit calvar, aceeaşi grea durere
Vor îndura acei ce vor s-ajungă la-nviere.

Pe calea lui Isus mereu e numai suferinţă,
Dar cei ce-L vor urma primesc prin cruce biruinţă…

Oricine va voi fricos viaţa aici să-şi scape,
Acela o va pierde apoi şi va ajunge-n moarte.
Dar orişicine viaţa-acum va pierde-o prin jertfire
Va străluci-ntre sfinţii Lui la marea Răsplătire.

Oricine va mărturisi pe Domnu-n astă lume
Şi Domnul va mărturisi, în Cer, frumosu-i nume,
Dar cel ce se va ruşina pe Domnul să-L vestească
Cum va putea în ochii Lui apoi să mai privească?!

În faţa Oştilor Cereşti şi-a Tatălui, odată,
Pentru acel care-a tăcut, şi Domnul o să tacă…

Ce-i foloseşte unui om să aibă-aici mărire
Dacă în clipa morţii lui va merge la pieire?!
De-ar câştiga pământu-ntreg, să-i meargă numai bine,
Ah, ce folos de-i aruncat în veşnice suspine?

Ce va putea să dea în schimb ca sufletul să-şi scape?
Spre-al mai răscumpăra apoi, el cu nimic nu poate!…
De-aceea orişicine vrea dupa Isus să vină,
El Însuşi îi va dărui răsplata Lui Divină!

Gigi Garneata

Zi de mare sărbătoare

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Și-n ceru-ntreg răsună o cântare
Căci S-a născut Mesia cel promis
Din Cerul Sfânt la noi a fost trimis.

Astăzi e zi de mare sărbătoare,
E fericire, e bucurie mare
Căci S-a născut la iesle-n Betleem
Pruncul cel Sfânt numit Emanuel.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
De pace, har și binecuvântare
Căci a venit al nostru Împărat
Ca să salveze lumea de păcat.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Iar noi cântăm cu bucurie mare
Căci Dumnezeu din cer ne-a dăruit
Pe singurul Său Fiu cel Preaiubit.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Pe-ntreg pământul se cântă Osanale,
Iar toți ce pe Mesia-au așteptat
Nespus de mult s-au bucurat.

Astăzi e zi de mare bucurie
În care toți venim cu mulțumire
Căci Dumnezeu în marea Lui iubire
Ni L-a trimis pe Isus din mărire.

Deci, în această zi de sărbătoare
Să venim toți cu laudă și-adorare
Să-L preamărim pe Isus tot mereu
Căci a făcut din noi copii de Dumnezeu.

Făgăduinţa întâlnirii viitoare

“Dar Eu vă voi vedea iarăşi şi inima vi se va bucura.” (Ioan 16.22)

Este sigur că Isus va veni din nou în curând şi, când El ne va vedea pe noi şi noi îl vom vedea pe El, va fi mare bucurie. O, dacă venirea Lui glorioasă ar fi cât mai curând!

Dar făgăduinţa Lui se împlineşte totuşi în fiecare zi, în alt sens. Bunul nostru Mântuitor, în multe rânduri ni se arată nouă “din nou”. El ne-a dat iertarea şi de fiecare dată când suntem întristaţi printr-o nouă greşeală, El vine la noi să ne aducă aminte de iertarea Lui. El ne-a descoperit că Dumnezeu ne-a primit şi, cum vede că credinţa noastră slăbeşte, Ei vine din nou ca să ne spună “Pace vouă” şi să bucure astfel inima noastră.

Prea iubiţilor, toate binecuvântările din trecut sunt garanţii pentru îndurările viitoare. Dacă Isus a fost cu noi, ni se va arăta din nou. Nu priviţi o binecuvântare din trecut ca ceva mort şi înmormântat după care să purtaţi doliu, ci socotiţi-o ca o sămânţă aruncată care se înalţă şi va răsări din ţărână pentru a vă îmbărbăta prin aceste cuvinte; “Eu vă voi vedea iarăşi”. Zilele acestea sunt triste pentru noi pentru că Isus nu este cu noi ca mai înainte; să prindem curaj, căci El nu este departe de noi. Picioarele Lui sunt iuţi ca ale cerboaicei sau ale unui cerb tânăr şi-L vor aduce la noi într-o clipeală din ochi. Să ne bucurăm deci, căci El ne zice: “Eu vă voi vedea iarăşi”.

Charles Spurgeon

Extinderea binecuvântării casei

“Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale.” (Psalmul 128.5)

Această făgăduinţă este pentru acela care se teme de Dumnezeu şi merge cu seriozitate pe drumul sfinţeniei. El va avea binecuvântarea casei sale; soţia sa şi copiii vor fi pentru el un izvor de mare fericire lăuntrică. Dar, ca mădular al Bisericii, el doreşte să-i vadă propăşind în credinţă, căci el are tot atâta râvnă pentru slujba Domnului ca şi pentru sine. Când Dumnezeu întăreşte casa noastră, este drept ca şi noi să dorim să vedem casa Sa clădindu-se. Bunurile noastre nu sunt bune decât pe măsura în care slujesc la creşterea binelui Bisericii. Da, veţi fi binecuvântaţi când vă veţi ridica în adunarea Domnului; veţi fi călăuziţi, însufleţiţi, îmbogăţiţi, când vă veţi înălţa laudele şi rugăciunile, şi când veţi mărturisi jertfa cea mare. Atunci “Dumnezeu te va binecuvânta din Sion”. Nu vei fi singurul care vei beneficia de toate acestea; însăşi Biserica va folosi, credincioşii se vor înmulţi şi lucrarea lor sfântă va fi încununată cu izbândă. Mulţi prea iubitori ai Domnului văd această făgăduinţă împlinindu-se pentru ei în tot timpul vieţii. Dar uneori chiar ei distrug atâtea cauze măreţe! Să fim dintre aceia care fac bine Ierusalimului în toate zilele. Prin mila Ta, Doamne, fă-ne în stare. Amin!

Charles Spurgeon

Dedicație

Stăm astăzi pe cumpăna vecinei ,rasarit,s
Pentru că ne iubim mai mult decât am crezut vreodată
Și suntem siguri că dragostea
Nu va pieri niciodată .

Când ne plimbăm de mână prin răsărit de stea
Și tot ce ne înconjoară este marea ,
Cum aș putea să uit privirea ta?
Este gravată în viața mea .

De la început am simțit că vom fi împreună
Și iată că azi se împlinește un vis ,
Pentru că ne-am dorit același apus
Și același răsărit în zori de zi .

Când clipele apun și soarele dispare ,
Ești ca o stea ce apare în zare ,
Te iubesc fără încetare ,
Iar cerul revarsă binecuvântare .

Ești prințul pe care l-am așteptat
Și am primit ce niciodată nu am sperat ,
Chiar dacă drumul era diferit ,
Astăzi , din dragoste ne-am unit .

Am așteptat un prinț și a venit un rege ,
Căci Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea
Și fără să mai cer ceva ,
Împlinirea este în inima mea .

Eu sunt aici , cât voi trăi pe lume ,
Să îți ofer în  schimb iubirea mea
Și să rămânem fericiți ,
Câte zile vom avea .

Căci inimile noastre s-au legat ,
Printr-o singură clipă de neuitat ,
Noi , am rămas de neschimbat
Iar dragostea noastră s-a conturat .

Sunt atât de fericită pentru că te am pe tine
Ești al meu și eu a ta
Și-i mulțumesc lui Dumnezeu
Câte zile îmi va da .

Poartă-ne Tată pe brațul Tău ,
Să putem avea pacea cerească ,
Iar căminul nostru să fie un colț de Paradis ,
Unde dragostea Ta să domnească .

Puia Sunamita

Primim aşa cum dăm

“Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” (Matei 5.7)

Este oare drept, că aceia care nu iartă să fie iertaţi şi aceia care nu dau nimic săracilor să fie ajutaţi în nevoile lor? Dumnezeu ne va măsura cu propria noastră măsură: aceia care au fost stăpâni asupritori sau creditori nemiloşi, vor vedea pe Domnul lucrând sever cu ei. “Vei fi o judecată fără milă, faţă, de aceia care n-au avut milă.”Să ne trezim de azi, dând şi iertând; să învăţăm să fim îndurători; să facem totul cu bunătate, dragoste şi milă; sa nu judecăm aspru purtarea oamenilor, căutând ceartă cu ei, să nu aşteptăm prea mult de la ei, ci să fim mulţumiţi cu ce ne pot sluji. Vrem să avem parte de milă, îndurare? Să fim şi noi miloşi. Pentru a avea parte de fericire, să împlinim condiţia. Nu este oare o datorie plăcută să fii bun? Nu găsim noi mai multă plăcere în bunătate decât în mânie, în lipsă de lărgime de inimă sau indignare? Ca să căpătăm îndurare este o binecuvântare şi răsplată. Numai harul putea face o astfel de făgăduinţă. Noi iertăm semenilor noştri numai o mică datorie, în timp ce Domnul ne iartă datoria tuturor păcatelor noastre.

Charles Spurgeon