Izvoare de bunătate

„Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă…” Ioan 4:14

Domnul nostru nu ne prezintă imaginea unui canal, ci a unei fântâni. “Fiţi umpluţi” (Efeseni 5:18), şi dulceaţa relaţiei voastre vitale cu Isus se va revărsa din voi tot atât de înbelşugată cum aţi primit-o. Dacă descoperi că viaţa Lui nu “curge” din tine aşa cum ar trebui, tu eşti vinovatul; ceva a oprit curgerea. Rămâi lângă Sursă şi, vei fi binecuvântat tu personal? Nu din tine vor curge râuri de apă vie, viaţă de neînfrânt.

Noi trebuie să fim nişte albii prin care Isus să poată curge sub formă de râuri de apă vie pentru binecuvântarea oricui. Însă unii dintre noi suntem ca Marea Moartă. Întotdeauna primim, dar nu dăm niciodată, deoarece nu avem o relaţie bună cu Domnul Isus. Aşa cum primim de la El, la fel de sigur este şi că El va revărsa prin noi binecuvântările Lui; atunci când binecuvântările nu se revarsă în aceeaşi măsură în care le primim, înseamnă că există o fisură în relaţia noastră cu El. Există ceva ce se interpune între tine şi Isus Cristos? Există ceva ce împiedică credinţa ta în EI? Dacă nu, Isus spune că din tine vor curge râuri de apă vie.

Nu este vorba de o binecuvântare pe care să o transmitem şi altora, nici de o experienţă pe care să o pomenim mereu, ci de un râu care curge încontinuu. Rămâi lângă Izvor, păzeşte bine credinţa ta în Isus Cristos şi relaţia pe care o ai cu El, şi atunci din tine va fi o curgere continuă spre alte vieţi, nu va fi uscăciune sau moarte. Nu este prea exagerat să spui că dintr-un credincios vor curge râuri? “Eu nu văd râurile”, spui tu. Nu privi niciodată la tine din perspectiva “Cine sunt eu?” In istoria lucrării lui Dumnezeu vei găsi că El a început de obicei cu cei obscuri, cu cei necunoscuţi, cu cei ignoraţi, dar care au fost întotdeauna loiali lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

Turnarea apelor satisfacţiei

.. .dar el n-a vrut s-o bea. ci a turnat-o înaintea Domnului. 2 Samuel 23:16

Ce a fost pentru tine în ultimul timp ca apa din fântâna Betleemului, dragostea, prietenia, binecuvântarea spirituală? Atunci tu îţi periclitezi sufletul bând din această apă ca să te satisfaci. Dacă bei din ea, n-o poţi turna înaintea Domnului. Nu poţi dedica Domnului lucrul pe care-l doreşti pentru propria ta satisfacţie. Dacă încerci să te satisfaci cu o binecuvântare de la Dumnezeu, ea te va corupe: trebuie să o jertfeşti, să o torni, să faci cu ea ceea ce raţiunea îţi spune că e o risipă absurdă.

Cum pot eu să torn înaintea Domnului dragostea naturală sau binecuvântările spirituale? Numai într-un singur fel – printr-o hotărâre lăuntrică. Există anumite fapte ale unor oameni pe care nu le-am putea accepta niciodată, dacă nu L-am cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că nu stă în puterea umană să le răsplătim. Dar, de îndată ce spun: “Acest lucru este prea minunat şi preţios pentru mine, nu este făcut pentru o fiinţă umană, trebuie să-l torn înaintea Domnului”, lucrul respectiv se revarsă sub formă de râuri de apă vie în jurul meu. Până când nu ajung să torn astfel de lucruri înaintea Domnului, ele sunt un pericol atât pentru cei pe care-i iubesc, cât şi pentru mine, deoarece se vor transforma în pofte. Noi putem pofti şi lucruri care nu sunt murdare sau josnice. Dragostea trebuie să fie astfel curăţită, încât să poată fi turnată înaintea Domnului.

Dacă ai ajuns plin de amărăciune şi supărare, aceasta este din cauză că Dumnezeu ţi-a dat o binecuvântare pe care ai ţinut-o pentru tine; dacă ai fi turnat-o înaintea Domnului, ai fi devenit cea mai plăcută persoană de pe pământ. Dacă ţii întotdeauna binecuvântările pentru tine şi nu înveţi niciodată să le torni înaintea Domnului, ceilalţi oameni nu-şi vor putea lărgi prin tine viziunea lor despre Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Eşti tulburat?

“Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” Ioan 14:27

Există perioade când pacea noastră se bazează pe ignoranţă, dar, când ne trezim la realitate, pacea lăuntrică este imposibilă, dacă nu este primită de la Isus. Când Domnul nostru vorbeşte despre pace, El aduce pace; cuvintele Lui sunt întotdeauna “duh şi viaţă”. Am primit vreodată ceea ce spune Isus? Vă dau pacea Mea – o pace care vine din faptul că privim faţa Lui şi devenim conştienţi de liniştea Sa. Eşti cumplit de tulburat chiar acum, ameţit de valurile şi talazurile îngăduite în viaţa ta de providenţa lui Dumnezeu?

Ai căutat sub toate “pietrele” credinţei tale şi încă n-ai găsit nici o fântână a păcii, a bucuriei şi a mângâierii? Peste tot e uscăciune? Atunci ridică-ţi privirea spre El şi primeşte liniştea Domnului Isus. Oglindirea păcii Sale este dovada că eşti într-o relaţie bună cu Dumnezeu, deoarece eşti liber să-ţi întorci gândurile către El. Dacă nu ai o relaţie bună cu El, nu te poţi gândi decât la tine însuţi. Dacă laşi ca vreun lucru să-ţi ascundă faţa lui Isus Cristos, atunci ori te vei tulbura, ori vei primi o siguranţă falsă.Priveşti tu acum la Isus în problema care te presează? Primeşti tu pace de la El? Dacă e aşa, EI va fi o minunată binecuvântare de pace în şi prin tine.

Dar dacă încerci să rezolvi problema îngrijorându-te. ÎI dai la o parte pe El şi meriţi tot ceea ce suferi. Ne tulburăm pentru că nu-L luăm pe El în considerare. Când venim la Isus Cristos, nedumerirea dispare, deoarece în El nu există nici o nedumerire, iar singura noastră grijă este să rămânem în El. Pune totul la picioarele Lui şi, în faţa dificultăţilor, a pierderilor şi a tristeţii, ascultă-L pe El spunându-ţi: “Să nu vi se tulbure inima”.

Oswald CHAMBERS

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri
De-aici de pe pămănt
Biruitor în valuri
Prin brațul Tău cel sfănt.

E zi de sărbătoare
Pentru al Tău popor
O binecuvîntare
Un har mîngăietor.

Noi știm c-a Ta venire
Din nou va fi la fel
De-aceia cu iubire
Noi ne luptăm cu zel.

Te-ai înălțat din valuri
Biruitor Isus
Prin jertfa Ta în ceruri
Putem ajunge sus.

Tu ne-ai lăsat aicea
În luptă pe pămînt
Iubirea Ta și crucea
Și Duhul Tău cel sfănt.

E mare suferința
În care ne găsim
Dar ne păstrăm credința
Și voia Ta-nplinim.

O dulce Înălțare
Al biruinței har
Noi ținem adunare
În cinstea Ta azi iar.

Ostași rămînem pururi
Ostași ai lui Isus
Cu gîndul sus la ceruri
La patria de sus.

Această Înălțare
A Mirelui cel sfănt
E pentru noi salvare
De-aici de pe pămînt.

Pop Alexandru

Nimic nu poate fi ca El

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de scump,atît de sfînt,
Ca și Isus cerescul nume
Și sus în cer și pe pămînt.

Prin El avem adîncă pace
Prin El și harul cel sublim,
Prin El putem noi zilnic face
Tot ce e bun,tot ce dorim.

Nu vrem ca să-l schimbăm pe nimeni
Căci nu e altul mai frumos,
Nu s-a născut jos între oameni
Nimeni asemeni lui Hristos.

Cu brațul Lui întotdeauna
A biruit pe toți cei răi,
El are-n mîna Lui cununa
S-o de-a răsplată alor Săi.

Fermecător și dulce nume
Isus,Isus cel răstignit,
Noi te slăvim căci Tu din lume
La sînul Tău ne-ai odihnit.

Prin orice suferinți am trece
Te vom urma mereu,mereu,
Cu Tine zilnic vom petrece
Oricît ne-ar fi aici de greu.

A noastră binecuvîntare
În orice zi,orice necaz,
Tu ne ești har în adunare
Prin Tine sufletul ni-e treaz.

Noi zilnic stăm în așteptare
Cu ochii țintă numai sus,
La marea zi de sărbătoare
Cînd vei veni din nou Isus.

Nimic nu poate fi pe lume
Atît de sfînt și de frumos,
Ca Tine veșnicule nume
Ce ne-ai salvat,Isus Hristos !

Pop Alexandru

Și iată… în sfârșit… am sosit

Venit-am dintr-o lume de mister
Prin întuneric şi scăldată-n apă, (Psalmul 139 v.15)
Cum din adâncul apei de sub cer,
Din întunericul plin de mister
Fu scos pământul; lumea fu creată. (Geneza 1 v.2, 3, 4b, 9)

Venit-am din eterne fericiri
– Ferice de cei ce nu se născură – (Eclesiastul 4 v.3)
În lumea plină de nenorociri;
Venit-am din eterne fericiri
La suferinţe, ca orice făptură. (Iov 5 v.7)

Venit-am să vă fac mai fericiţi,
Să nu vă fie casa prea pustie
Şi binecuvântare să primiţi. (Psalmul 127 v.3; 128 v.4)
Venit-am să vă fac mai fericiţi
Şi planul veşnic împlinit să fie. (Psalmul 139 v.16;  Romani 8 v.28)

Venit-am să înviorez cu drag:
Bunici, mătuşi ori unchi ce mă-nconjoară,
Pe cei ce trec al casei noastre prag;
Venit-am să înviorez cu drag
Pe toţi ce pentru mine se rugară.

Venit-am iată şi între cei sfinţi
Spre a primi o binecuvântare
Mai mare decât a oricăror prinţi;
Venit-am iată şi între cei sfinţi
Pentru-a-mi petrece viaţa-n Adunare:

În Adunarea-ntâilor născuţi
Ce scrişi sunt în a Cerurilor Carte (Evrei 12 v.22a, 23, 24)
Ce pe pământ fuseseră crescuţi … (Efeseni 4 v.13)
Venită sunt deci printre cei născuţi
Pe acest pământ, înspre … eternitate.

Petrica Plesa

Dacă voieşte cineva

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L urmeze,
Acela, ca un bun ostaş, păcatul să-nfiereze.
Tot sinele mândriei lui să-şi lepede deodată,
Cu-a vieţii Cruce pe Isus urmându-l viaţa toată.

Urmarea Lui nu e un chin, ci-o binecuvântare.
O, fericiţi toţi cei ajunşi cu El în sărbătoare!…

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L asculte,
Acela va putea smerit să-nveţe-atât de multe!
Doar învăţând de la Isus blândeţea şi iubirea,
Va învăţa pe cei pierduţi să-şi afle mântuirea.

O cruce-n lume toţi avem, mai grea ori mai uşoară,
Dar fără de Isus simţim cum crucea ne doboară
Oricine-n viaţa de acum  din dragoste voieşte
Şă-şi ducă crucea cu Iisus, puteri din El primeşte.

Şi va vedea apoi uimit cum sângerata-I Mână
Îi va purta şi crucea lui, el doar va merge-n urmă.

Dacă voieşte cineva pe Domnul să-L primească,
Va trebui şi firea lui cu El să-şi răstignească.
Acelaşi nefârşit calvar, aceeaşi grea durere
Vor îndura acei ce vor s-ajungă la-nviere.

Pe calea lui Isus mereu e numai suferinţă,
Dar cei ce-L vor urma primesc prin cruce biruinţă…

Oricine va voi fricos viaţa aici să-şi scape,
Acela o va pierde apoi şi va ajunge-n moarte.
Dar orişicine viaţa-acum va pierde-o prin jertfire
Va străluci-ntre sfinţii Lui la marea Răsplătire.

Oricine va mărturisi pe Domnu-n astă lume
Şi Domnul va mărturisi, în Cer, frumosu-i nume,
Dar cel ce se va ruşina pe Domnul să-L vestească
Cum va putea în ochii Lui apoi să mai privească?!

În faţa Oştilor Cereşti şi-a Tatălui, odată,
Pentru acel care-a tăcut, şi Domnul o să tacă…

Ce-i foloseşte unui om să aibă-aici mărire
Dacă în clipa morţii lui va merge la pieire?!
De-ar câştiga pământu-ntreg, să-i meargă numai bine,
Ah, ce folos de-i aruncat în veşnice suspine?

Ce va putea să dea în schimb ca sufletul să-şi scape?
Spre-al mai răscumpăra apoi, el cu nimic nu poate!…
De-aceea orişicine vrea dupa Isus să vină,
El Însuşi îi va dărui răsplata Lui Divină!

Gigi Garneata

Zi de mare sărbătoare

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Și-n ceru-ntreg răsună o cântare
Căci S-a născut Mesia cel promis
Din Cerul Sfânt la noi a fost trimis.

Astăzi e zi de mare sărbătoare,
E fericire, e bucurie mare
Căci S-a născut la iesle-n Betleem
Pruncul cel Sfânt numit Emanuel.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
De pace, har și binecuvântare
Căci a venit al nostru Împărat
Ca să salveze lumea de păcat.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Iar noi cântăm cu bucurie mare
Căci Dumnezeu din cer ne-a dăruit
Pe singurul Său Fiu cel Preaiubit.

Astăzi e zi de mare sărbătoare
Pe-ntreg pământul se cântă Osanale,
Iar toți ce pe Mesia-au așteptat
Nespus de mult s-au bucurat.

Astăzi e zi de mare bucurie
În care toți venim cu mulțumire
Căci Dumnezeu în marea Lui iubire
Ni L-a trimis pe Isus din mărire.

Deci, în această zi de sărbătoare
Să venim toți cu laudă și-adorare
Să-L preamărim pe Isus tot mereu
Căci a făcut din noi copii de Dumnezeu.

Făgăduinţa întâlnirii viitoare

“Dar Eu vă voi vedea iarăşi şi inima vi se va bucura.” (Ioan 16.22)

Este sigur că Isus va veni din nou în curând şi, când El ne va vedea pe noi şi noi îl vom vedea pe El, va fi mare bucurie. O, dacă venirea Lui glorioasă ar fi cât mai curând!

Dar făgăduinţa Lui se împlineşte totuşi în fiecare zi, în alt sens. Bunul nostru Mântuitor, în multe rânduri ni se arată nouă “din nou”. El ne-a dat iertarea şi de fiecare dată când suntem întristaţi printr-o nouă greşeală, El vine la noi să ne aducă aminte de iertarea Lui. El ne-a descoperit că Dumnezeu ne-a primit şi, cum vede că credinţa noastră slăbeşte, Ei vine din nou ca să ne spună “Pace vouă” şi să bucure astfel inima noastră.

Prea iubiţilor, toate binecuvântările din trecut sunt garanţii pentru îndurările viitoare. Dacă Isus a fost cu noi, ni se va arăta din nou. Nu priviţi o binecuvântare din trecut ca ceva mort şi înmormântat după care să purtaţi doliu, ci socotiţi-o ca o sămânţă aruncată care se înalţă şi va răsări din ţărână pentru a vă îmbărbăta prin aceste cuvinte; “Eu vă voi vedea iarăşi”. Zilele acestea sunt triste pentru noi pentru că Isus nu este cu noi ca mai înainte; să prindem curaj, căci El nu este departe de noi. Picioarele Lui sunt iuţi ca ale cerboaicei sau ale unui cerb tânăr şi-L vor aduce la noi într-o clipeală din ochi. Să ne bucurăm deci, căci El ne zice: “Eu vă voi vedea iarăşi”.

Charles Spurgeon