Educația noastră

Tată nostru care ești din cerurile sfinte
Ajutorul Tău ne sprijinește drag părinte
El ne ține veghetori mereu și fără vină
Să umblăm prin har cu Domnul în lumină.

Ajutorul Tău în vremuri grele care au fost
Pentru noi cei credincioși este un adăpost
Tu ne-ai sprijinit prin harul Tău cel nesecat
Și prin învățăturile Tale drepte ne-ai educat.

Ne-ai dat harul sfânt care duce la pocăință
Să te căutăm Doamne din inimă prin credință
Și apoi ne-ai dat harul care ne mântuiește
Mântuirea este Darul Tău care ne înoiește.

Ne-ai dat Doamne harul Tău în lucrare Ta
Acel har educativ spre a învăța și a ajuta
Primind educație să fim darnici și iubitori
Ca să fim în societate și-n familie folositori

Ne-ai educat să nu fim mândri ci smeriți
Ca să nu fim ca lumea ci să fim diferiți
Educația noastră am primit-o prin Cuvânt
Fie la Biserică fie prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ne-ai mai educat să ne încredem în Tine
În lucrurile pământești când sunt prea puține
Și în lucrurile duhovnicești suntem educați
Să ne încredem în Tine surori și frați.

O altă bună educație ce o primim mereu
Este rugăciunea înălțată către Dumnezeu
Doamne învață-ne să ne rugăm mai bine
Pentru binecuvântarea ta sfântă creștine.

Suntem educați direct de Dumnezeu
Pentru a crede ce spune Scriptura tu și eu
Suntem îndrumați odihna să ne găsim
Educați și mereu Lui Dumnezeu să-i mulțumim.

Constantin Sferciuc 

O, de-ar ținti căile mele…

O, de-ar ținti căile mele
La lucrurile ce nu pier,
La țara dincolo de stele,
La Tine, Doamne, și la cer.

O, de-aș putea, a mea umblare
S-o ‘ndrept după al Tău cuvânt,
Aș fi o binecuvântare
Și o lumină pe pământ.

Și de-aș păzi a Ta poruncă
Și ale Tale orânduiri,
Aș avea casa, sus, pe stâncă,
Scutit de-orice nenorociri.

O, de-aș putea primi mustrarea
Când mă abat pe alte căi,
Mi-ar fi plină de har cântarea
Și-aș fi ferit de oameni răi.

Nici nu aș fi dat de rușine
La judecată-n fața Ta,
Căci eu nădăjduiesc în Tine,
O, Domnul meu, de-a pururea…

 Leonte Chibici 

Aş vrea să simţi

Fiorii Duhului Tău Sfânt
Îi simt, Isuse, cum m-alină ,
Cum îmi ridică duhul frânt
Ce mult prea des adânc suspină.

Simt în întreaga mea fiinţă
Iubirea Ta fără sfârşit,
Şi lacrime de pocăinţă
Curg pe obrazu-mi obosit.

Te simt, Isuse, eşti cu mine;
Tu nu mă laşi, nu vrei, nu poţi..
Mă liniştesc, Te am pe Tine
Când prea departe îmi sunt toţi.

Ce mângâieri vindecătoare
În sufletu-mi aduci mereu!…
Tu cititor, tu cititoare
Aş vrea să şimţi ce simt şi eu.

Să te inunde bucuria
Celui Prea’nalt, şi să primeşti
Din Duhul Său cel Sfânt tăria
Să poţi ‘nainte să pășeşti.

Să te cuprindă bunătatea
Şi dragostea Tatălui tău,
Prin har să capeţi libertatea
De tot ce-n viaţa ta e rău.

Din orice stare ce te-apasă,
Dorinţe, vise ce s-au dus,
El face-o piatră preţioasă
Pentru cununa ta de sus.

Dă-I toată-ncrederea creştine
Şi vei vedea puterea Sa;
Îl simţi? E-alăturea de tine,
Fii tare, nu te clătina!

Primeşte-această-ncurajare
Din partea Domnului Isus;
Şi-un drum de binecuvântare
Să ai până în ceruri sus.

Paula D 

Ziua copilăriei noastre

Ziua copilăriei noastre
E azi și o serbăm cu drag,
E a tinereții flori albastre
Și a zâmbetului cald din prag.

E zi de dulce sărbătoare
Pentru copii de-orice națiune,
Un zâmbet să le dăm și o floare
Și multă, multă afecțiune.

Copile drag de pretutindeni
Te-mbrățișăm cu toții acum,
Minune dragă între oameni,
Al lumii delicat parfum.

Fii binecuvântat în toate
De Preaînaltul Creator,
De ești aproape sau departe
Noi te primim cu drag și dor.

Puiu Chibici 

Hai să ne oprim din drum

Hai să ne oprim din drum
La un popas de cercetare
Căci nevoia de acum
Cere, impune consacrare!

Totul e „frumos și bine”
Și „frumosul” ia amploare,
Numai, dacă Domnul vine,
Câți mai au ceva-n „ulcioare”? !

O, ce predici, ce cântare!
Totul pare-așa frumos,
Dar nu-i binecuvântare,
Căci nu-i „Focul” lui Hristos!

Mă îngrozesc parcă de-acele
Multe „activități frumoase”
Și programe căldicele
Cu lucrări religioase,

Ce-ți adorm așa ușor
Cugetul în mreaja firii
De rămâi nepăsător
La cerința Mântuirii!

Afară-i prăpăd și lacrimi
Și durere câtă vrei
Înăuntru-i foc de patimi
Căci creștinii-s „căldicei”…

Ce-ai să faci Doamne cu acei
Ce nu-și pot birui firea
Nici chiar dacă pentru ei
Îți încetinești venirea? !

Doamne, ne întristează starea
În care-am ajuns și vrem
Să ținem mai ferm „cărarea”
Numai, Doamne, nu putem!

Ne oprim aici, pe loc
Și-Ți cerem într-o suflare,
Să reverși divinu-Ți Foc
Peste orice Adunare,

Peste „mic” și peste „mare”
Pân` la margini de pământ;
Botezând pe fiecare
Cu foc și cu Duhul Sfânt”!

Ioan Hapca

Bucurați-vă în Domnul!

Raza bucuriei sfinte,
Ce inundă-n vii izvoare
Să ne încânte, să ne avânte
Spre înălțimi nemuritoare!

Raza bucuriei sfinte,
Raza cea divin-senină,
Învie, scoale din morminte
La o viață-n har făr’ tină!

Raza sfintei bucurii
Turnată-n dar spre dăruire,
Poartă-n sine armonii,
Ea-i a Cerului sclipire!

Ea-i sulfare de viață,
Ea-i râu de binecuvântare,
Străbate nori, alungă ceață
Prin Jertfa Mielului cea mare!

Ea e forță, ocrotire
Mulțumești – Cerul coboară!
Fug urgii în mulțumire,
N-are loc cel ce omoară!

În bucurie cântă viața,
Tăria prinde aripi de zbor,
Ea aduce dimineața,
Ea-i parfum mirositor,

Ea-i balsam, ea-i vindecare,
Ea-i a Duhului Sfânt șoaptă,
Ce minune, ce splendoare!
Lasă a bucuriei poartă

Deschisă-n orice clipă a vieții –
Ea își va turna seninul,
Purtând spre Zorii Dimineții
Pe aripa Luminii, plinul

Deplin e-n Isus, Prințul Soare,
Domn Divin, Neprihănire,
În El viața-I o splendoare –
Zbor în cânt spre Nemurire!

Lidia Cojocaru 

Să ne iubim vrăjmașii!

Porunca e: ”Să ne iubim vrăjmașii! “
Cu ajutorul Duhului cel Sfânt,
În orice loc ne vor conduce pașii
În alergarea noastră pe pământ!

Să nu ne-mpotrivim acelor care
În rău li-e rațiunea de a fi
Și încărcaţi de ură și frustrare,
Profită de orice pentru-a lovi.

În drumul nostru spre desăvârșire,
Cu rugăciuni pe ei să-i însoţim,
Chiar dac-ar insista în prigonire,
Noi sincer să-i iertăm și să-i iubim!

Mânia noastră să o dăm deoparte!
Ușor de spus, dar de făcut, e greu.
Deci trebuie să credem că în toate,
De ne rugăm, ne-ajută Dumnezeu!

Deși ne stau probleme înainte,
În faţa tulburărilor ce vin,
”Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“
Nu se aplică-atunci când ești creștin!

Ne bucurăm de binecuvântare,
Căci alt ocrotitor ca Domnul nu-i,
Din ce avem, să dăm celui ce n-are
Și să nu-ntoarcem spatele nicicui!

Când vine cineva să se-mprumute
Că sărăcia îl apasă crunt,
În faţa lacrimilor sale mute,
De noi depinde să îi dăm mai mult.

Tu poţi înlocui ușor cămașa
Sau haina ce ai dat-o la săraci,
Și-n veci îţi va rămâne fapta bună
Ce ai avut ocazia s-o faci!

Laura Minciună 

Binecuvântarea ascultării

„Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta…. te voi binecuvânta foarte mult.”Genesa 22:16-17

Avraam a ajuns în punctul în care a luat contact cu însăşi natura lui Dumnezeu, unde a înţeles realitatea lui Dumnezeu.

„Ţelul meu este Însuşi Dumnezeu…

Cu orice preţ. Doamne iubit, pe orice cale”

„Cu orice preţ pe orice cale” înseamnă nimic din alegerea noastră pe calea pe care Dumnezeu ne duce la ţintă.Când Dumnezeu vorbeşte naturii Sale din mine, îmi este imposibil să mă îndoiesc; singurul lucru pe care pot să-l fac este să ascult imediat. Când Isus spune: „Vino”, eu vin; când spune: „Părăseşte lucrul acesta”, îl părăsesc; când spune: „Încrede-te în Dumnezeu în problema aceasta”, mă încred. Această umblare în ascultare este dovada prezenţei naturii lui Dumnezeu în mine.Ca Dumnezeu să mi Se descopere, acest lucru e determinai de caracterul meu, nu de caracterul Lui.„Pentru că sunt meschin. Căile Tale îmi par adesea meschine.”Prin disciplina ascultării ajung în locul unde a fost Avraam şi descopăr cine este Dumnezeu.

Dumnezeu nu va fi niciodată real pentru mine până când nu mă întâlnesc cu El în Isus Cristos. Atunci voi cunoaşte adevărul cuvintelor „Dumnezeule, nu este nici un alt Dumnezeu sub soare, nu este nimeni ca Tine”.Promisiunile lui Dumnezeu n-au nici o valoare pentru noi până când nu ajungem să înţelegem natura lui Dumnezeu prin ascultare. Putem citi unele lucruri din Biblie de 365 de ori pe an şi ele să nu aibă nici un înţeles pentru noi; apoi, dintr-o dată înţelegem ce-a vrut să spună Dumnezeu, deoarece am ascultat de El într-o anumită situaţie şi pe loc ni s-a revelat natura Lui. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt,.Da” şi „Amin”. Acest „Da” trebuie să izvorască din ascultare: când, prin ascultare, spunem „Amin” la o promisiune, acea promisiune ajunge să fie a noastră.

Oswald CHAMBERS

Ce privilegiu!

Ne-am bucurat că am putut privi
Cum ne zâmbește ceru-n zori de zi?
Ieșim prin parc, vedem copii la joacă;
Atâţia alţii nu mai pot s-o facă!

Putem să admirăm atâtea flori
În contopiri divine de culori
Și-n mângâierea vântului de vară
Să ne plimbăm desculţ pe drum de ţară…

Ne-ncearcă-un simţământ răscolitor
Când ascultăm cum cântă un izvor?
Sunt lucruri care par neînsemnate,
Dar Dumnezeu ne-a înzestrat cu toate!

Am reflectat cât suntem de iubiţi
De Bunul Dumnezeu și ocrotiţi,
Că poate fi iertată rătăcirea
Subordonând lui Dumnezeu gândirea?

Ce privilegiu e că ne-am trezit
Și mai avem atâtea de trăit…
Trăim, și asta-i binecuvântare;
Dar CUM trăim? -e marea întrebare!

Laura Minciună 

Închinarea

„Şi și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului.” Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată. Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii.

Betel este simbolul părtăşiei cu Dumnezeu; Ai este simbolul lumii. Avraam şi-a „întins cortul” între acestea două. Adevărata valoare a activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea părtăşiei noastre cu El. Graba nu este niciodată bună: întotdeauna există destul timp pentru a ne închina lui Dumnezeu. Clipele de linişte înaintea lui Dumnezeu pot fi o capcană. Trebuie să ne „întindem corturile” acolo unde vom avea totdeauna momente de linişte cu Dumnezeu, indiferent cât de zgomotoase ar fi momentele noastre în contact cu lumea, in viaţa spirituală nu există trei clape distincte, şi anume: închinarea, așteptarea şi lucrarea.

Unii dintre noi mergem în salturi, ca nişte broaşte spirituale, sărind de la închinare la aşteptare şi de la aşteptare la lucrare. Dorinţa lui Dumnezeu este ca acestea trei să meargă împreună. Ele au mers întotdeauna împreună în viaţa Domnului nostru. El nu era niciodată grăbit, deşi era totdeauna ocupat. Aceasta este o chestiune ce ţine de disciplină; nu putem ajunge acolo dintr-o dată.

OSWALD CHAMBERS