Nici un regret

31 decembrie

Text: 2Timotei4:l-8

Oricine pune mana pe plug si se uita inapoi nu este destoinic pentru imparatia lui Dumnezeu.'”

Luca 9:62

In 1904, William Borden, mostenitor al proprietatii Borden
Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Parintii i-au facut cadou
o calatorie in jurul lumii. Calatorind prin Asia, Orientul Mijlociu
si, Europa si vazand atatia necajiti, Borden a simtit o povara pe
inima. Scriind acasa a spus: „Ma voi pregati si imi voi consacra
viata pentru campul de misiune”.

Cand a luat aceasta hotarare, a scris la finele Bibliei sale doua
cuvinte: Fara rezerve. Dupa ce a refuzat niste posturi foarte bine
platite, dupa ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai inscris inca
doua cuvinte in Biblia lui: Fara retractari.

Completandu-si studiile la Seminarul Princeton, Borden a
plecat in China ca misionar, dar s-a oprit in Egipt pentru a face
niste pregatiri. Acolo, a contractat o meningita cerebrala si a murit
in mai putin de o luna. Si-a irosit viata, spui tu! Nu insa in ochii
lui Dumnezeu. In Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fara rezerve si
Fara retractari, el a scris cuvintele: Fara regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun sa nu privim inapoi sunt
valabile pentru orice varsta, indiferent ce fel de lucru prestam.
Intreaba-te: Pentru ce traiesc? Care este pasiunea care ocupa cel
dintai loc in inima mea? Doresc eu ca restul vietii mele sa ma
incadrez in planul lui Dumnezeu si sa spun lumii pierdute de
dragostea Lui?

Intrand in acest an nou, haideti sa luam hotararea de a-L
asculta pe Cristos, fara rezerve, fara retractari. Apoi, indiferent
daca vom avea suferinte sau succese, vom fi si noi in stare sa
spunem, atunci cand ne va chema Dumnezeu acasa: „Fara regrete”.

– D.J.D.
Traieste-ti viata inaintea Domnului,
Nu conteaza ce fac altii! Tu, intr-una
Fa ce faci, ca pentru slava Lui,
Cantarul Sau e drept intotdeauna.” 
– Rae

Nu conteaza cat de mult traiesti,
ci cat de bine traiesti.

Painea zilnica

Schimbari

28 decembrie

Text: Deuteronom 32:9-14

Ca vulturul care isi scutura cuibul, 
asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau.

 Deuteronom 32:11, 12

Schimbarile care survin in vietile noastre produc, deseori, in
launtrul nostru sentimente care se contrazic. Asteptam schim-
barile nerabdatori, si in acelasi timp ne este groaza de ele.

Prima schimbare mare din viata mea a avut loc atunci cand am
inceput sa merg la scoala. Locuiam la o ferma in Dakota de Nord,
si nu am avut contact pana atunci decat cu cateva rude si cativa
prieteni. Nu mi-a placut ideea de a fi cu copii pe care nu-i cunos-
team – unii din ei provenind din alte medii culturale. Dar totusi
doream sa fiu „destul de mare” ca sa traversez campul pana la
scoala, impreuna cu verisorii mei. Din fericire, colegii de clasa au
fost prietenosi, astfel ca mi-a placut la scoala. Acele schimbari
timpurii au fost bune pentru mine.

Si israelitii trebuie sa fi incercat aceleasi sentimente con-
tradictorii atunci cand s-au pregatit sa cucereasca tara Promisa.
Planul de a intra intr-o tara „unde curge lapte si miere” era grozav,
dar le era teama de vrajmasii lor. De aceea, Moise le-a pus in fata
un tablou. El le-a vorbit despre puii de vulturi care nu vor sa-si
paraseasca cuibul si sa-si incerce aripile. Dar spre binele lor,
vulturul mama trebuie sa-i oblige sa-si paraseasca cuibul, iar dupa
aceea planeaza in jurul lor ca sa le asigure protectia.

Intocmai dupa cum puii de vultur n-ar zbura niciodata daca
nu ar fi impinsi din cuibul lor, nici noi credinciosii n-am invata sa
urcam spre culmi, daca Dumnezeu nu ar produce fortat anumite
schimbari in viata noastra. N-avem de ce sa ne temem. El ne asigura
de dragostea si grija Sa, oricat de mari vor fi schimbarile. – H.V.L.

„Viata mea-i in mana Tatalui meu,

Si ce-as putea dori sau cere mai mult?

Caci El care mi-a croit cararile mereu

Ma va calauzi pana la sfirsit de drum.” – Fraser

Poate ca ajungem. in situatii care depasesc

posibilitatile rezervelor noastre, dar ele nu vor

depasi niciodata resursele lui Dumnezeu.

Painea zilnica

Istoria lui Isus

17 noiembrie

Text: Luca 1:1-4; 24:44-53

Dar lucrurile acestea au fost scrise,

pentru ca voi sa credeti,… si crezand sa aveti viata…

Ioan 20:31

Imi place sa ma gandesc la Noul Testament ca la „istoria lui Isus”.
Evangheliile ne-o spun si epistolele ne-o explica. Ea este o istorie
demna de crezut, schimbatoare de vieti pentru toti cei ce-L cauta
cu adevarat pe Dumnezeu. Frumusetea ei a fost recunoscuta chiar
de oameni ce nu sunt crestini. Un budist asiatic, dupa ce a citit
Evanghelia dupa Matei, si-a formulat reactia astfel: „Am plans. Isus
a fost o persoana minunata”.

Citirea istoriei lui Isus mi-a adus tarie in timp ce-mi serveam tara
in timpul Celui de al doilea Razboi Mondial. Munceam cate 20 de
ore pe zi intr-un spital din strainatate. Tratand raniti deosebit de
grav, eram epuizat emotional si ma simteam gol din punct de
vedere spiritual. Indoielile imi umpleau inima. Stiam ca am nevoie
de ajutor si l-am gasit In Noul Testament. Il mai citisem, dar acum,
pentru mine, era diferit. Am venit fata in fata cu Isus, ale carui
cuvinte si lucrari reflectau atat de minunat dragostea lui Dum-
nezeu. Cat de minunat a trait Isus o viata fara de pacat si a murit
pe cruce pentru mine! Istoria lui Isus mi-a reannoit spiritul.

Chiar dupa ce am parasit fortele armate si am servit multi ani ca
pastor, am spus istoria lui Isus mereu, mereu, la indivizi si in fata
unor adunari. Apoi, dupa aproximativ 20 de ani de la experienta
mea de peste hotare, m-am alaturat unei misiuni de radio care este
cunoscuta pentru tematica ei: „Spune istoria lui Isus”.

Iubesti si tu aceasta istorie? Te revitalizeaza? O spui si altora? –

H.V.L.

Spune-mi istoria lui Isus,

Scrie-o pe inima mea;

Spune-mi ca e mai mareata

Decat tot ce s-a spus candva!” – Crosby

Cat de ciudat ca unii crestini

nu spun oamenilor cea mai minunata veste

ce a venit vreodata in lume!

Painea zilnica

Mai mult decat biruitori

Cine-ar putea pe noi sa ne desparta
De dragostea slavitului Isus,
Ce rani sapate-n mainile Lui poarta
Prin jertfa sfanta care S-a adus?

Necazul de-ar lovi fara crutare
Si stramtorarea ne-ar invalui,
Ne ancoram de El, de Stanca tare,
Ce nici un val n-o poate birui.

De-ar fi vrajmasul sa ne prigoneasca,
Flamanzi sau goi de-ar fi sa pribegim,
Ne protejeaza mana Lui cereasca,
Suntem predestinati sa biruim!

Primejdii fara numar de-ameninta,
Si sabii s-indreptate catre noi,
Suntem predestinati la biruinta,
Caci nu suntem din cei ce dau ‘napoi.

Noi stim si credem ca acestea toate
Lucreaza impreuna spre folos,
Spre bine vesnic si eternitate,
Cand vom domni in slava cu Hristos.

Nimic nu va putea sa ne desparta
De dragostea cea fara de apus,
Ce Tatal a ales ca sa ne-o-mparta
Prin Fiul Sau iubit, Hristos Isus.

Nici moartea, si nici viata, si nici ingeri,
Nici stapaniri, puteri oricat de mari,
Nici inaltimi, ori adancimi de plangeri
Nu ne vor lua din bratele Lui tari.

Prin lucruri de acum, sau viitoare,
El ne traseaza-un glorios destin;
Suntem, prin dragostea-I nemuritoare,
Mai mult decat biruitori. Amin!

Inspirata din Romani 8:28-39.

Anca Winter

Numai Dragostea-Ți supremă

Cât de mare e iubirea, arătată pe calvar,
Ea e plină de speranță și e fără de hotar.
Numai Dragostea-Ți supremă, m-a atras la pieptul Tău,
Inima mea-Ți mulțumește, Fiule de Dumnezeu.

Cerul, marea și pământul, laudă numele Tău,
Florile de pe câmpie, știu că au un Dumnezeu.
Tot ce are azi suflare, tot ce mișcă pe pământ,
Îți aduce osanale, cântă numele Tău Sfânt.

Galaxii și mii de stele, toate cântă într-un cor,
Și slăvesc a Ta putere Sfânt și mare Creator.
Universu-ntreg tresaltă la cuvântul Tău cel Sfânt,
Și iubirea Ta se simte și în cer și pe pământ.

Binecuvântat să-Ți fie, numele Tău, Adonai!
Că în marea Ta iubire, pace sfântă Tu, ne dai.
Și în mila Ta măreață, ne iubești și ne mângâi,
Și-n iubirea Ta de Tată, călăuză ne rămâi.

Nichifor Nicu

Strădanii

Să se vadă dragostea crescând
În noi să se manifeste
Să fie-acesta primul gând,
Să fie reală, nu poveste.

Mai mult să facem un bine
Celor flămânzi, oropsiți
Să vină la har, să se-nchine,
Să fie-n Scripturi instruiți.

Frecvența la rugi să crească
Vai ce subțire-i acum!
Ca-n noi tării să se nască
Și-avânturi cu iz de parfum.

Când vom dubla cercetarea
Cuvântului dat prin profeți
Vom transforma-n zel încercarea,
Din arid vom scoate frum’seți.

Mai adâncă-nrădăcinare
În tot ce-i divin și sublim
S-avem mai des sărbătoare,
Spre binecuvântări să suim.

Mai plină de zel slujirea
Va fi mărturie oricând
Mai plină de dor privirea
Îl vede pe Mire zâmbind.

Iubire dintâi se cere
S-aducă jertfiri la altar
Să poarte nevoi în tăcere
Să rabde nevoi când apar.

Se cere răbdare sporită
Așteptând răspunsul de Sus
Ea poate fi șlefuită
De unul singur: Isus.

Strădanii, mereu, strădanii
În a culege cerești comori
Deci, să nu risipim anii,
La cântar să nu fim ușori.

Răsplată în Slavă urmează
Cu cei ce-n turmă-au rămas
C-așa Trinitatea tratează
Pe cei cu uleiul în vas.

George Cornici

Croncanitul incurajator

16 octombrie

Text: 1 Tesalomceni 5:1-11

„Cat despre dragostea frateasca,n’aveti nevoie sa va scrim ;caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii. ~1Tesaloniceni 4:9 ~
„Deaceea ,mangiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar.~1Tesaloniceni 5:11~

De ce unele biserici sunt vibrante si cresc continuu,in timp ce altele par ca se lupta descurajate?Poate ca diferenta consta in atitudine.Daca membrii unei biserici se intaresc si se incurajeaza recipoc intreaga atmosfera este optimista.Dar un spirit critic ,negativ, hraneste descurajarea si falimentul.

Bruce Larson a ilustrat putera incurajarii in cartea sa „wind and Fire”(Vant si foc) Scriind despre cocorii de dune,a spus :’Aceste pasari mari ,care traverseaza distante enorme peste continente,au trei calitati remarcabile.In primul rand ,isi schimba alternativ pozitia de conducere.

Nici o pasare nu va sta in varful unghilui tot timpul. In al doilea rand,isi aleg conducatori care sa pot rezista turbulentelor .Apoi ,tot timpul cand una dintre ele este infrunte ,celelalte croncanesc semnalizindu-si astfel prezenta”.Larson a comentat:”Aceasta nu este un model rau pentru biserica .”

Cu siguranta ca avem nevoie de lideri care sa faca fata turbulentelor si cei care sunt in conducere trebuie sa imparta autoritatea si cu altii.Dar mai mult ca orice ,avem nevoie de o biserica ce isi semnalizeaza prezenta alaturide liderii ei,incurajandu-i.

Este o lectie pentru fiecare dintre noi in acest obicei unic al cocorilor de dune.Sa ne verificam atitudinile Suntem cartici la adresa lidilor nostri din biserica ?Avem un spirit negativist?Daca este asa ,e timpul sa-i incurajam pe altii ,sa-i sprijinim pe liderii nostri Intarindu-ne unii pe altii .Cine poate sa spuna ce se va petrece in biserica noastra, daca am incepe sa”croncanim incurajtor?

Daca ajutoru-mi poate usura
Povara fratelui meu,
Da-mi iubirea si intelepciunea Ta
Sa-l ajut atunci la greu.”- Anonim

Traieste pentru a-i ridica pe altii,
Si nu pentru a-i demola.

Painea zilnica

Numai pentru barbati

Text: Efeseni 5:25-33                       

Bărbaţilor, iubiţi-vâ nevestele cum a iubit si Cristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea…” Efeseni 5:14

Dacă un bărbat şi-ar iubi soţia atat de mult cat a iubit Cristos Biserica, ce transformare miraculoasă ar cunoaşte căsnicia aceea! O asemenea dragoste plină de sacrificiu ar pune capăt oricărei necuviinţe, comportări nesăbuite din partea bărbatului. El ar fi bun, plin de grijă şi iertător. Ar fi mult mai interesat de fericirea soţiei sale decat de cea a lui personală. De fapt, ar fi gata să-şi dea viaţa pentru ea.
Un om îi spunea pastorului Rowland Hill din Londra despre moartea soţiei unui alt pastor. Comenta că Dumnezeu a luat-o la Sine pentru că soţul ei o iubea prea mult. Auzind aceasta, Hill a izbucnit: „Cum, domnule! Poate un om să-şi iubească soţia prea mult? Imposibil, domnule! Numai dacă a putut s-o iubească mai mult decat Şi-a iubit Cristos Biserica”.


în Efeseni 5:25, apostolul Pavel porunceşte: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…” Iar în Coloseni 3:19, el spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele”. Nu, în mod categoric nu, dacă un bărbat îşi iubeşte soţia cu dragostea lui Cristos, este imposibil s-o iubească prea mult!
Privind la exemplul măreţ al dragostei Domnului pentru noi, ar trebui să căutăm să ne potrivim vieţile după el. Bărbaţii nu trebuie să se îngrijoreze niciodată că ar putea să-şi iubească soţia prea mult. In schimb, ar trebui să se întrebe frecvent: „îmi iubesc eu suficient soţia?” – R.W.D.

PENTRU BĂRBAŢI:” Gandeşte-te la modul în care Cristos ne arată dragostea Sa. Cum ţi-ai putea arăta la fel dragostea, soţiei tale?

Painea zilnica

Secretul dragostei cerești!

Prin crucea sfântă din Golgota
Tu om bun, viață ai căpătat
Du vestea asta și du vorba
Căci ești om liber, ai scăpat.

Pe margini de mormânt ai fost
Indiferent, nepăsător,
Și nu vedeai al vieții rost
Pe toate, le luai ușor.

Crezând că doar acum trăiești
Și această viață se sfârșește,
Nici vorbă, să nădăjduiești
Că o altă viață în Cer este.

Secretul dragostei cerești
Tu încă nu l-ai deslușit
Dar fii atent, drept să privești
La Fiul, care s-a jertfit.

Un pas de faci, să ai credință
La toate să dai importanță
De crezi, tu capeți biruință
Curaj și multă cutezanță.

Nu este piedică spre Cer
Doar necredința, te oprește
În lumile care nu pier
Isus Te așteaptă, Te dorește.

Acol să fie casa ta
Comoara ta, acol să fie
Pe această cale Domnul vrea
Să ajungi etern, în veșnicie.

Pe Domnul trebuie să-L iubești
Părtaș să fii cu El în viață
Să Îl urmezi, să Îl slujești
Să-L vezi pe Domnul tău, în față.

Îți cată candela golită
Și umple-o, ca să fie plină
Privește fața Lui iubită
Privește fața Lui, senină.

Privește rănile adânci
Care și azi le poți vedea
Smerit să fii, apoi să plângi
Să nu ascunzi durerea ta.

Pe Salvator să-L răsplătești
Să crezi în El orice ar fi
Cu patimă să Îl iubești
Să ajungi cu El, în veșnicii!

Florența Sărmășan