Credinţa-n Dumnezeu

Credinţa mea în Dumnezeu
M-apropie mai mult de ceruri,
Mă ţine lângă sfântul har
Şi mă-ntăreşte-n grele vremuri.

Credinţa mea în Dumnezeu
E-un tainic dor mai sfânt, mai mare
Decât al zărilor hotar,
Crescut spre lumea viitoare.

Credinţa mea în Dumnezeu
E-un dar nemeritat în mine,
E-un legământ înscris pe veci
În dragostea ce-n piept rămâne,

E un izvor curat şi viu
În astă lume vinovată
Şi-n numele Iubirii Lui
Îmi curăţeşte viaţa toată.

Numai credinţa-n Dumnezeu
Mă ţine neschimbat pe cale
Şi mă-ntăreşte ne-ncetat
În dragostea Măririi Sale.

Mihai Ghidora 

Reclame

Când o ușă se închide

În fața unei uși închise
Ai stat atâta și ai bătut,
Însă nimeni nu deschise
Căci dragostea din ei murise,
Și plânsul tău nu i-a durut!

Ridică-te și nu mai bate
Căci dacă-o ușă-închide El,
Deschide 10-n altă parte
Iar Domnul-i singurul ce poate,
Deschide uși chiar și spre cer.

De-atâtea ziduri te-ai lovit
Încercând să le zdrobești,
Dar ai căzut istovit
Căci sufletul ce-i împietrit,
Nu pricepe că-l iubești!

Inimile ce-s de piatră
Zidurile sufletești,
Doar Dumnezeu o să poată
Să le sfărâme odată,
Tu continuă să iubești.

Atât de mult ai așteptat
Să vezi că ruga ți-a rodit,
Cu lacrimi solul l-ai udat
Însă ce ai semănat,
Nici până azi n-a înflorit!

Dar te rog, nu dispera
Cândva o să înflorească,
Chiar Pavel de-ar semăna
Apollo de ar uda,
Dumnezeu face să crească!

De-ar fi să pierzi ce-ai adunat
Și să nu mai fii o stea,
Să știi că tot ai triumfat
Și încă ești foarte bogat,
Dacă nu-ți pierzi dragostea.

Dragostea-i nemuritoare
Și Ea va dăinui mereu,
Va suporta orice vâltoare
Nu va fi nimeni s-o doboare,
Căci dragostea e Dumnezeu!

Mirela Olteanu 

E ingropat trecutul meu

E ingropat trecutul meu,
In rana palmii Tale,
Si vina mea, pacatul greu,
Le-a sters pe veci chiar Dumnezeu,
Cu lacrimile Sale.

Am pironit si eu, hain
Iubirea… la Calvar,
Ti-am dat si eu sa bei pelin,
Dar Tu-ai raspuns din cruntul chin,
Cu Dragoste si Har.

Cuprins pe veci in Harul Tau,
Iti daruiesc azi viata,
Ma pune Doamne pe ilau,
Sa scoti din mine tot ce-i rau,
Sa-mi straluceasca fata.

Sa fiu un vas in casa Ta,
De cinste, pentru Tine,
Iar cei din jur prin viata mea,
Sa vada zilnic, Dragostea,
Sa vada ceru-n mine.

Alexandru Marius

Să rămân mulţumitoare!

Cu ochii minţii spre Cristos,
Spre dragostea-I nepieritoare,
Voi lua din viaţă ce-i frumos
Și am să fiu mulţumitoare!

Și, Doamne, de vor fi-ncercări,
Sunt grele, dar sunt trecătoare;
Te rog ca Tu să-mi dai puteri
Și să rămân mulţumitoare!

Când cu obstacole firești
Mă voi lupta, vreau să fiu tare,
Căci numai Tu mă întărești
Spre-a fi și-atunci mulţumitoare!

Iar dacă vei îngădui
Să trec prin boli, prin supărare,
Prin toate îmi doresc a fi
Mai mult decât mulţumitoare!

Nu vreau mai mult decât mi-ai dat
Și nu-mi doresc avere mare…
Când viaţa-ntreagă mi-ai schimbat,
Am fost și sunt mulţumitoare!

De nevăzut cu ochi lumești,
De necuprins în larga zare,
Stăpânul vieţii mele-ești
Motiv de-a fi mulțumitoare!

Laura Minciună 

Dragostea

Chiar de-aș vorbi în limbi o mie
Și plin de-nțelepciune-aș fi
Dacă pe drum spre Veșnicie
În mine Dragostea nu-i vie
Și-n întunerec nu-s făclie
Atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar dacă tainele Scripturii
Le înteleg și le descos
De neglijez microbul urii
Și-ajung produsul conjucturii
Cînd Dragostea-i opusul urii
Atunci la ce mi-e de folos?

Chiar dacă pâinea mi-aș împarte
Și la săraci le-aș dărui
Voi bântui pe căi deșarte
Dacă nu-i Dragostea ce-mparte
Sunt fapte, dar sfârșesc in moarte
Și-atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar trupul, fără ezitare
De-aș da să-mi fie mistuit
Dar fără Dragostea Lui mare
Sunt o aramă sunătoare
N-am sorți nici parte de salvare
Și la nimic n-ar folosi.

Dar unde Dragostea domnește
E-un colț de Rai de pace plin
Cuvântul Sfânt înțelepțește
Prin Jertfa Ta îi curățește
Iar Duhul Sfânt călăuzește
Pe-aceia ce la Tine vin

O Doamne, vin cu mulțumire
Și mă închin ‘naintea Ta
Căci m-ai chemat la mântuire
Mi-ai dat credință și iubire
Mi-ai transformat a mea gândire
Și-ai pus și-n mine Dragostea.

Daniel Hozan 

Căutând dragostea

Am mers căutând prin lume, iubirea pe căi deşarte
Toate formau un labirint închis, care duceau la moarte
Am mers pe drumuri pustiite, umblam pe cărări pierdute
Nu întâlneam dragostea adevărată, numai iubiri reci şi căzute.

Am mers mai departe în lume, nu am găsit pacea şi fericirea
Pierdut în soarta crudă, căutam mereu iubirea
Cu capul plecat în pământ, mă întrebam: Mai este oare iubire?
Sau, o iluzie închipuită, căutând iubirea şi frumoasa fericire.

Purtat de freamătul iubirii, mergeam pe un drum necunoscut
Unde aş putea găsi cheia dragostei? Când totul pare pierdut!
Să cauţi iubirea-n lume? O cauţi degeaba, tot nu o găseşti
Degeaba-i orice trudă, alergi după himere, când pe drumuri rătăceşti.

Mergând fără nădejde, deodată, aud la mine, o şoaptă:
Unde pribegeşti străine? În lumea rea şi întunecată?
Ce cauţi în lume? Nu găseşti, tot scormonind mereu
Dragostea este ceva divin, izvorăşte din Dumnezeu.

Şoapta Lui, mi-a încremenit fiinţa, am găsit cheia adevărată
Cheia, este Isus, cel înviat, El, este Calea unică şi dreaptă
Am umblat prin lumea deşartă, dragoste nu am găsit
Dragostea era Isus, în clipa care mi-a vorbit.

Isus, era cu mine, în drumul meu încurcat şi greu
El, a suferit jertfa supremă, murind în locul meu
Atunci, am înţeles, că El, este totul, este veşnica iubire
Este dragostea căutată, El, este adevărata fericire.
Stelian Ciobanu 

Aş vrea să-mi fie dragostea

Aș vrea să-mi fie dragostea o floare:
O roză cu parfumul ei ceresc,
Prinsă-n mănunchi cu-o sărutare,
Și azi și mâine să ţi-o dăruiesc.

Aș vrea să-mi fie dragostea o mână,
Ce știe mângâia obrazul tău lovit,
Dar și să știe cum să-ţi lege-o rană
Mereu, mereu la timpul potrivit.

Aș vrea să-mi fie dragostea un cântec,
Un imn ce să-L slăvească pe Hristos,
Pe care să ţi-l cânt când fără zâmbet,
Îţi este ziua sub un cer noros.

Aș vrea să-mi fie dragostea lumină,
Când este întunericul prea greu.
Și-n nopţi de chin, cu raza mea senină
Să-ţi fiu indicator spre Dumnezeu.

Aș vrea să-mi fie dragostea o mare,
Sau poate-un munte cu izvorul lin,
Numai să-ţi fiu o binecuvântare
Din Mâna Creatorului Divin!

Lidia Maria Senași 

Dragostea, este totul

Dragostea, un sacru nume, o îmbrac ca neprețuită haină
Ea, este iubirea care se naște din Cer, într-o aprinsă taină
Umple inimi goale de iubire, pătrunde adânc cu putere
Înfiripează iubirea de oameni, în loc de suferință și durere.

Dragostea, stă ascunsă în taină, în copacii din pădure și în floare
În trilul de ciocârlie, în ape line și reci, și liniștitele izvoare
În natura din Universul infinit, în roua rece de dimineață
În picurii de ploaie târzie, să ude iarba însetată, la o nouă viață.

Dragostea, dă totul, nu ține dușmănie, iartă, ea nu urăște
Te îmbărbătează în viață, este mereu cu tine, răul nu gândește
Te ajută, îți dă povață, te încurajează, stă gata să te adune
Când suferința vrea să te doboare, și nu găsești îndemnuri bune.

Dragostea, este izvorul vieții, este dreaptă, ea nu minte și nu înșeală
Pentru lume este o enigmă, nu o cunoaște, o vorbește cu îndoială
Face bine cu desăvârșire, fără murmur și cârtire, o iubire adevărată
Șterge totul, curăță în adâncime, orice tină, orice urmă de pată.

Dragostea, înfruntă apele în furtună, trece peste falnicii munți
Trece peste pustiuri arzătoare, suferă cununi de spini pe frunți
Ea poruncește mării să tacă, stăvilește valuri de ură însetată
Rămâne veșnic vie, Stânca de granit, ea nu piere niciodată.

Dragostea, este Cerul sfânt, izvorul vieții este Dumnezeu
Ea este puterea divină cerească, în tot Universul Său
Dragostea, este Isus cel înviat, El, ne-a dat în dar, mântuirea
Ea, rămâne în veci, cea mai mare, Isus, este pe veci iubirea.

Stelian Ciobanu

Învață-mă Isus că dragostea e aur

Învață-mă Isus că dragostea e aur
Învață-mă Isus să știu cum să iubesc
E o bogăție sfântă, un minunat tezaur
Înțelepcine dă-mi, să știu s-o prețuiesc
Deschide-mi ochii minții și inima-mi deschide
Să înțeleg Cuvântul pe care mi L-ai dat
Să văd lumina Ta, să Te slujesc pe Tine
Căci Tu ești Domnul meu, cel bun și minunat!
Adu purificare în trupu-mi păcătos
Mă curățește Doamne și dă-mi puteri sporite
Să Te urmez pe cale pe Tine bun Hristos
Și lucrurile vieții să-mi fie rostuite.
Învața-mă s-ăndur și EUL meu să-l las
La cârma vieții mele să fii Tu, Domn iubit
Să Te slăvesc de-a pururi, să-Ți cânt cu al meu glas
Și glorie să-Ți dau căci Tu m-ai mântuit.
O Doamne, a Ta iubire mi-aduce mângâiere
Și am curaj să lupt cu cel viclean și rău
Chiar de-s în suferință alină a mea durere
Căci Tu ești cel puternic, esti mare Dumnezeu
Căci Tu ești unul singur și toate Le-ai creat
Mulțimi de galaxii, planete, mii de stele
Iar Universu-ntreg în față-Ți stă plecat
Glorificat prin toate, căci slavă Îți dau ele!
Invață-mă să fiu așa cum Tu dorești
Putere dă-mi O Doamne în toate să răzbesc
Chiar viața Ți-o voi da, s-o iei dacă voiești
Căci orice ar fi de acum, pe Tine Te slujesc
E aur pur, curat, iubirea pe pământ
E tot ce Tu dorești Isus ca să avem
Lumină, înțelepciune, credință Tată sfânt
Și-a Ta Împărăție, ajungem s-o vedem.

Florenta Sarmasan

De poți

De poți, nu plânge când ai planuri frânte
Și când dorințele lumești n-au împlinire;
Dar plângi mereu cu-acela care plânge,
Ca să îți vadă Cerul în privire.

De poți, nu spune altora durerea
Ce ți-o pricinuiesc în lume mulți,
Dar spune tuturor despre puterea
Ce-o capeți prin iertare când asculți.

De poți, nu te-ntrista când rugăciunea
Nu e-nsoțită iute de-un răspuns;
Dar să te întristezi atunci când lumea
Uzurpă lângă tine pe Isus.

De poți, nu prinde calea disperării
Atunci când valurile vieții vin;
Dar dacă n-ai în tine gustul sării,
Cu disperare-ntoarce-te, deplin.

De poți, nu spune că e greu pe Cale,
Chiar dacă spinii-mpung când urci spre Cer,
Dar spune tuturor ce merg la vale,
Că de-L urmează pe Isus, nu pier.

De poți, nu plânge când credința-i mică
Și parcă-i tot mai greu să-naintezi,
Dar plânge când Îl simți cum te ridică:
Numai așa poți dragostea-I s-o vezi. .

Și cât vei fi și-i mai avea suflare,
Să ai întinsă mâna pentru toți
Nu să cerșești iubire și-ndurare,
Ci să le faci doar binele, de poți…

Lidia Maria Senași