1 Corinteni 13

Referințe1 Corinteni 13

Chiar de-ai vorbi în limbi o mie și pământești și îngerești,
Și de-ai cunoaște multe taine, așa încât să prorocești.
Chiar de-ai descoperi știința, toată credința de-ai avea,
Să știi nu valorezi nimica de îți lipsește dragostea.

De ți-ai fi împărțit averea și pe săraci i-ai îmbrăca,
Dacă minuni mereu vei face, chiar trupul jertfă de-l vei da,
Tămăduirii, ajutorare, cârmuitor chiar de-ai să fii,
Nu-ti folosește la nimica, dacă n-ai dragoste întâi.

Căci dragostea este răbdare, e bunătate, adevăr,
Nu pizmuiește, nu se mânie, ci se gândește doare la cer.
Nu caută folosul său, nici nu se laudă vreodată,
Nu se mândrește cu nimik, ci iartă totul de îndată.

Ea crede totul pe cuvânt, nădăjduiește fără teamă,
Și chiar de e badjocorită, ea suferă fără de seamă.
Ea nu se bucură de rău și nici de vreo nelegiuire,
Acoperă în întregime și este-o bună mărturie.

Acum rămân aceste trei, nădejdea, dragostea, credința,
Noi să privim la Cel ce-I viu, prin El avem noi biruința.
Să cerem daruri, să umblăm, să-le râvnim ca pe-un trofeu
Dar cel mai mare dintre ele, să știți e DRAGOSTEA mereu!

Anna Puiu 

Doar dragostea

Simţind în duh vibrarea apropierii Tale
Când spre calvarul jertfei tot gândul mi se duce,
Tu îmi vorbeşti, Isuse, că pentru-a mea iertare
Nu cuiele, ci dragostea Te-a pironit pe cruce.

A fost destulă jertfă pe-altarul de la templu…
Dar Mielul sfânt de paşte altfel se pregătise!
Ar fi putut paharul să treacă pe alături,
Dar dragostea de oameni, pe Sine Se jertfise.

Căci nu Te-a prins mulţimea silindu-Te la moarte
Să Îţi brăzdeze trupul de-nsângerări nestinse,
Că n-a fost gloata ceea atât de-ntărâtată,
Ci dragostea de oameni, în Ghetsimani Te prinse.

Astfel veni Mesia să-Și facă rodul veşnic,
Prin jertfa de la cruce, iubind, s-avem viaţă.
Căci dragostea de este, ea biruieşte răul,
Şi de se cere jertfă, doar dragostea se-nalţă.

Mihai Ghidora 

Armura

Trăim vremi tulburi, vremi de apăsare
Schimbarea pe planetă e masivă
Evenimente, care mai de care
Având ca țintă omul, fiecare
Participant în masa colectivă.

Dezlănțuiri de viruși, pandemie
Blocaje, măști, autoizolare
Pe-alocuri sunt răscoale și-i urgie
Incendii izvorâte din mânie
Lăsând în urmă frică și teroare.

Trăim vremi tulburi, dar să nu ne mire
Și nu scăpăm c-o mască și-o mănușă
Apocalipsa nu-i o povestire
Se-apropie a lui Isus venire
Iar pașii Lui i se aud la ușă.

Suntem înconjurați din orice parte
Săgeți aprinse înspre noi roiesc
Așa precum găsim în Sfânta Carte
O luptă are fiecare-n parte
Și doar acei ce luptă biruiesc.

Încolo fratilor, așa le scrie
Bătrânul Pavel celor din Efes
Să vă-ntăriți în Domnul pe vecie
Și în a Lui putere și tărie
Căci doar prin EL puteți avea succes.

Luați echipamentul, armătura
Ce numai Dumnezeu vi-o poate da
Căci numai echipat cu toată-armura
În clipa când Cel Rău dă lovitura
Puteți în toiul luptei rezista.

Căci lupta noastră nu e bunăoară
Cu carne, sânge, trupuri pământești
Ci cu domnii, căpetenii ce zboară,
Stăpânitori ce lumea o-nconjoară,
Și duhuri ce-s în sferele cerești.

De-aceea Adevăru-i cap de listă
Cu el se cere mijlocul încins
Minciuna năvălește și persistă
Dar Adevăru-nvinge și rezistă
Iar fără el din start ajungi învins.

Urmează Platoșa Neprihănirii
A ne-mbrăca cu ea e necesar
Săgețile ținesc în trupul firii
Dar platoșa-i garantul mântuirii
Iar lupta fără ea e în zadar.

Apoi încălțămintea oferită
E râvna Evangheliei de Pace
Terenul e minat cu dinamită
Cu ceartă, bârfe, ură și ispită
Iar fără-ncălțăminte ce vei face?

Să fie mai complect echipamentul
îți trebuie și scutul de Credință
Ca să te aperi când va fi momentul
De sabia -ndoielii spre exemplu
Sau sulițe-otrăvite-n necredință.

Protecția de mare importanță
E pentru cap și-i Coiful Mântuirii
Lovit de-aproape sau de la distanță
Numai avându-l ești în siguranță
Și ești ferit de rănile lovirii.

Iar pentru-acest război avem o armă
Ce-i sabia Cuvântului Divin
Ea taie-n viu și fără să adoarmă
Teologii și orice gând îl sfarmă
Făcându-l ascultării rob deplin.

Fiind echipați cu-a Dragostei armură
Orice-ar veni de-acuma fi-vom gata
Chiar dacă viața uneori e dură
Noi știm că ne iubești fără măsură
Și-Ți spunem: – Vino Doamne! Maranata!

Dar până-n ziua revenirii Tale
Deși mai sunt ispite, lupte, chin
Oricât de mare-i lupta jos în vale
Ajută-ne să-naintăm pe cale
Să Te slujim pân’ la sfârșit. Amin!

Daniel Hozan

Biruința Mielului

Omenirea pervertită
De minciună îndrăgostită,
A răstignit Adevărul
Adoptând neadevărul.

Adevărul a murit,
Dar, fiind neprihănit,
Morții-aduce umilință
Cu-a învierii biruință.

Ura fără de măsură
Moartea Dragostei cerură;
Ea, a dat prin Iad ocol,
Și-a lăsat mormântul gol.

Moartea n-a putut ținea
La întuneric, Dragostea!
Biruința a fost deplină
Pentru Lumina divină!

Bucurați-vă, popoare!
Dați-I cinste cu ardoare!
Dragostea-I biruitoare
Și-Adevăru-n veci, nu moare!

Răutatea ta de lup,
Sfâșia Divinul trup;
Însă El, cu bunătatea,
A învins răul și moartea!

Tuturor a făcut bine,
N-a privit nicicând spre Sine
Ci, S-a jertfit pentru tine
Biruind răul prin bine!

Binele a triumfat –
Hristos Domnul a înviat!
„Cei blânzi”, cum spune Cuvântul,
„Ei vor moșteni pământul”.

Moartea e pe veci înfrântă
Prin viața Lui cea sfântă!
Chiar dacă-n trup gustăm moartea,
Viața în veșnicii ni-i partea,

Căci prin har, și prin credință,
Trăim plini de biruință,
Că-avem viața Mielului
Și neprihănirea Lui!

Nu rămânem de rușine:
Biruim răul prin bine;
Iubim și trăim smeriți
Fiindcă suntem mântuiți!

Biruința Mielului
Și gloria Domnului
Ne sunt steag! Și împodobire,
Veșnica-I neprihănire;

Și vom vesti tuturor,
Că avem un Mântuitor
Bun și Atotbiruitor,
Domn în vecii vecilor!

Ioan Hapca

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” –  Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de temperament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge centrul fiinţei.

Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisiînaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu  ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă.

Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea  personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său,dar momentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.

Oswald Chambers

Preţul slujirii

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu.

Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru. Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

Plăcerea sacrificiului

Voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine. 2 Corinteni 12:15

După ce Duhul lui Dumnezeu a turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, începem să ne identificăm deliberat cu interesul lui Isus Cristos faţă de alţi oameni; iar Isus Cristos manifestă interes faţă de orice om. În lucrarea creştină nu avem nici un drept să ne ghidăm după afinităţile noastre; de fapt, acesta este unul dintre cele mai mari teste ale relaţiei noastre cu Isus Cristos. Plăcerea sacrificiului este că-mi dau viaţa pentru Prietenul meu.

Nu o azvârl, ci-mi dau viaţa în mod deliberat pentru El şi pentru interesul Lui faţă de alţi oameni, nu pentru o cauză. Pavel şi-a consumat viaţa pentru un singur scop: să poată câştiga oameni pentru Isus Cristos. Întotdeauna i-a atras pe oameni la Isus, nu la el însuşi. „M-am făcut tuturor totul ca, oricum, să mântuiesc pe unii dintre ei.” Când un om spune că trebuie să-şi dezvolte o viaţă de sfinţenie singur, Dumnezeu nu mai este de nici un folos pentru semenii lui: el se aşază pe un piedestal, izolându-se de restul societăţii. Pavel a fost un om sfânt; oriunde mergea, Isus Cristos S-a putut folosi de viaţa lui. Mulţi dintre noi trăim pentru noi înşine şi Isus Cristos nu se poate folosi de viaţa noastră. Dar dacă ne-am predat cu totul lui Isus, nu mai slujim scopurilor noastre personale.

Pavel a spus că ştie cum să fie „o ştergătoare de picioare” fără să-i fie silă de asta,deoarece izvorul principal al vieţii lui era devotamentul pentru Isus. Noi avem tendinţa să fim devotaţi nu lui Isus Cristos, ci lucrurilor care ne eliberează din punct de vedere spiritual. Nu aceasta a fost motivaţia lui Pavel: „Căci aproape să doresc să fiu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei” – o afirmaţie nerealistă, extravagantă? Când un om este îndrăgostit, astfel de vorbe nu sunt o exagerare, iar Pavel a fost îndrăgostit de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Hotărârea de a sluji

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească.”

Matei 20:28

Ideea lui Pavel despre slujire a fost ca şi aceea a Domnului nostru: „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte“: „noi suntem robii voştri pentru Isus“. Avem ideea că un om chemat la o viaţă de slujire este chemat să fie o altfel de fiinţă decât ceilalţi oameni. Dar, după cum a spus Isus Cristos, el este chemat să fie slujitorul celorlalţi; să fie conducătorul lor spiritual, dar nu superiorul lor, Pavel a spus: „Ştiu să trăiesc smerit.

Iată ideea lui Pavel despre slujire: „Mă voi cheltui până la capăt pentru voi, indiferent dacă mă veţi lăuda sau critica. Atât timp cât mai există un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos, eu sunt dator să-l slujesc pană când va ajunge să-L cunoască”. Motivul principal al slujirii lui Pavel nu a fost dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Isus Cristos. Dacă suntem devotaţi cauzei umanităţii, vom fi curând zdrobiţi şi cu inima frântă, pentru că deseori vom întâlni multă nerecunoştinţă din partea oamenilor.

Dar, dacă motivaţia noastră este dragostea pentru Dumnezeu, nici o nerecunoştinţă nu ne va putea opri să-i slujim pe semenii noştri.Faptul că Pavel a înţeles modul cum a lucrat Isus Cristos cu el constituie secretul hotărârii lui de a-i sluji pe alţii. El spune: ..Eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor” – cu alte cuvinte, indiferent cum îl vor trata oamenii, nu-l vor trata cu dispreţul şi ura cu care el L-a tratat pe Isus Crislos. Când înţelegem că Isus Cristos ne-a slujit coborând până în străfundurile josniciei noastre, ale egoismului nostru şi ale păcatului nostru, nimic din ceea ce suferim de la alţii nu poate clinti hotărârea noastră de a-i sluji pe oameni de dragul Lui.

Oswald CHAMBERS

Știi tu oare, ce-i iubirea?

Știi tu oare, ce-i iubirea?
Sau știi de unde vine ea?
Știi cât putut-a să iubească,
Să rabde, să se umilească,
Acel ce Dragoste era?

Ai tu răbdare îndeajuns,
Cu cel ce zici că îl iubești,
Sau, gândul rău când te-a pătruns,
Cu vorba îndată ai distrus,
Ceea ce dragoste numești?

Dragostea este răbdatoare
Și plină e de bunătate,
Smerită, blândă, iertătoare,
Ea nu se mânie, nu înșeală,
Ea suferă pentru dreptate.

Pe cruce, în chin și agonie,
El dragostea Şi-a arătat,
Pentru întreaga omenire,
Ce își vărsau a lor mânie,
El i-a iertat și S-a rugat …

De ești creștin tu ești chemat,
Să Îl urmezi pe Domnul tău
El e modelul de urmat
El pentru tine S-a rugat,
Să duci în lume chipul Său.

În beznă, tu, să fii lumină,
În ură, dragoste cu zel,
Să ierți și să te rogi întruna,
Căci te așteaptă-n cer cununa,
Dacă trăiești și tu ca El.
Ana Onofrei.

Dragostea Divină

Doamne, Tată Sfânt din Cerurile Prea înalte,
Ai lăsat Cuvântul Tău Cel Sfânt să ne arate
Că ne iubești, și că Puterea Dragostei Divine,
Pe noi, cei ce Te căutăm, în Harul Tău ne ține.

Dragostea Ta este puterea noastră pe pământ
Turnată în inimile noastre prin Duhul Tău Sfânt;
Ea ne umple viața de haruri și bucurii cerești,
Ne întărește când trecem prin încercări pământești.

Dragostea Divină ne face puternici și autoritari,
Dumnezeu a turnat-o în inimile noastre să fim tari.
Dragostea Divină este îndelung răbdătoare,
Să putem înainta cu bucurie în ziua următoare.

Dragostea este plină de bunătate și de armonie:
Ea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său,
Nu se mânie, Dragostea nu se gândește la rău.

Nu se bucură de nelegiuire, ci de adevăr se bucură.
Acopere totul, suferă totul, ea este Divina legătură
Ce ne ține lângă Dumnezeu atât omul de rând cât și preotul;
Dragostea acopere totul, Dragostea crede totul,

Dragostea nădăjduiește totul, suferă totul,
Și când este fierbinte îi simți în inimă clocotul.
Ea este Eternă, toate vor trece, Ea rămâne mereu;
Cuvântul Sfânt ne spune că Dragostea este Dumnezeu.

Constantin Sferciuc