Croncanitul incurajator

16 octombrie

Text: 1 Tesalomceni 5:1-11

„Cat despre dragostea frateasca,n’aveti nevoie sa va scrim ;caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii. ~1Tesaloniceni 4:9 ~
„Deaceea ,mangiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar.~1Tesaloniceni 5:11~

De ce unele biserici sunt vibrante si cresc continuu,in timp ce altele par ca se lupta descurajate?Poate ca diferenta consta in atitudine.Daca membrii unei biserici se intaresc si se incurajeaza recipoc intreaga atmosfera este optimista.Dar un spirit critic ,negativ, hraneste descurajarea si falimentul.

Bruce Larson a ilustrat putera incurajarii in cartea sa „wind and Fire”(Vant si foc) Scriind despre cocorii de dune,a spus :’Aceste pasari mari ,care traverseaza distante enorme peste continente,au trei calitati remarcabile.In primul rand ,isi schimba alternativ pozitia de conducere.

Nici o pasare nu va sta in varful unghilui tot timpul. In al doilea rand,isi aleg conducatori care sa pot rezista turbulentelor .Apoi ,tot timpul cand una dintre ele este infrunte ,celelalte croncanesc semnalizindu-si astfel prezenta”.Larson a comentat:”Aceasta nu este un model rau pentru biserica .”

Cu siguranta ca avem nevoie de lideri care sa faca fata turbulentelor si cei care sunt in conducere trebuie sa imparta autoritatea si cu altii.Dar mai mult ca orice ,avem nevoie de o biserica ce isi semnalizeaza prezenta alaturide liderii ei,incurajandu-i.

Este o lectie pentru fiecare dintre noi in acest obicei unic al cocorilor de dune.Sa ne verificam atitudinile Suntem cartici la adresa lidilor nostri din biserica ?Avem un spirit negativist?Daca este asa ,e timpul sa-i incurajam pe altii ,sa-i sprijinim pe liderii nostri Intarindu-ne unii pe altii .Cine poate sa spuna ce se va petrece in biserica noastra, daca am incepe sa”croncanim incurajtor?

Daca ajutoru-mi poate usura
Povara fratelui meu,
Da-mi iubirea si intelepciunea Ta
Sa-l ajut atunci la greu.”- Anonim

Traieste pentru a-i ridica pe altii,
Si nu pentru a-i demola.

Painea zilnica

Numai pentru barbati

Text: Efeseni 5:25-33                       

Bărbaţilor, iubiţi-vâ nevestele cum a iubit si Cristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea…” Efeseni 5:14

Dacă un bărbat şi-ar iubi soţia atat de mult cat a iubit Cristos Biserica, ce transformare miraculoasă ar cunoaşte căsnicia aceea! O asemenea dragoste plină de sacrificiu ar pune capăt oricărei necuviinţe, comportări nesăbuite din partea bărbatului. El ar fi bun, plin de grijă şi iertător. Ar fi mult mai interesat de fericirea soţiei sale decat de cea a lui personală. De fapt, ar fi gata să-şi dea viaţa pentru ea.
Un om îi spunea pastorului Rowland Hill din Londra despre moartea soţiei unui alt pastor. Comenta că Dumnezeu a luat-o la Sine pentru că soţul ei o iubea prea mult. Auzind aceasta, Hill a izbucnit: „Cum, domnule! Poate un om să-şi iubească soţia prea mult? Imposibil, domnule! Numai dacă a putut s-o iubească mai mult decat Şi-a iubit Cristos Biserica”.


în Efeseni 5:25, apostolul Pavel porunceşte: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…” Iar în Coloseni 3:19, el spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele”. Nu, în mod categoric nu, dacă un bărbat îşi iubeşte soţia cu dragostea lui Cristos, este imposibil s-o iubească prea mult!
Privind la exemplul măreţ al dragostei Domnului pentru noi, ar trebui să căutăm să ne potrivim vieţile după el. Bărbaţii nu trebuie să se îngrijoreze niciodată că ar putea să-şi iubească soţia prea mult. In schimb, ar trebui să se întrebe frecvent: „îmi iubesc eu suficient soţia?” – R.W.D.

PENTRU BĂRBAŢI:” Gandeşte-te la modul în care Cristos ne arată dragostea Sa. Cum ţi-ai putea arăta la fel dragostea, soţiei tale?

Painea zilnica

Secretul dragostei cerești!

Prin crucea sfântă din Golgota
Tu om bun, viață ai căpătat
Du vestea asta și du vorba
Căci ești om liber, ai scăpat.

Pe margini de mormânt ai fost
Indiferent, nepăsător,
Și nu vedeai al vieții rost
Pe toate, le luai ușor.

Crezând că doar acum trăiești
Și această viață se sfârșește,
Nici vorbă, să nădăjduiești
Că o altă viață în Cer este.

Secretul dragostei cerești
Tu încă nu l-ai deslușit
Dar fii atent, drept să privești
La Fiul, care s-a jertfit.

Un pas de faci, să ai credință
La toate să dai importanță
De crezi, tu capeți biruință
Curaj și multă cutezanță.

Nu este piedică spre Cer
Doar necredința, te oprește
În lumile care nu pier
Isus Te așteaptă, Te dorește.

Acol să fie casa ta
Comoara ta, acol să fie
Pe această cale Domnul vrea
Să ajungi etern, în veșnicie.

Pe Domnul trebuie să-L iubești
Părtaș să fii cu El în viață
Să Îl urmezi, să Îl slujești
Să-L vezi pe Domnul tău, în față.

Îți cată candela golită
Și umple-o, ca să fie plină
Privește fața Lui iubită
Privește fața Lui, senină.

Privește rănile adânci
Care și azi le poți vedea
Smerit să fii, apoi să plângi
Să nu ascunzi durerea ta.

Pe Salvator să-L răsplătești
Să crezi în El orice ar fi
Cu patimă să Îl iubești
Să ajungi cu El, în veșnicii!

Florența Sărmășan 

De ce sa-I dai lui Isus totul

Text: 2 Corinteni 5:9-15                          

Căci dragostea lui Cristos ne strange…„2 Corinteni 5:14

Unii dintre contemporanii apostolului pavel au crezut câ este nebun- Alţii l-au respectat ca pe cel mai mare apostol. De ce existau opinii atat de diferite? poate din cauza dragostei divine care l-a schimbat pe Pavel dintr-un duşman al lui Cristos într-un credincios care a dat tot ce avea Domnului. Şi Charles T. Studd s-a dat pe sine cu totul fără rezerve lui Cristos. S-a născut în 1862 într-o familie britanică bogată. A devenit un jucător proeminent de criket, foarte apreciat Ia Universitatea din Cambridge. In anul al treilea de studii, s-a convertit şi si-a dedicat întreaga viaţă lui Cristos. Autorul Stanley Collins explică: „Lumea era la picioarele lui, asa cum se credea si cum se aştepta, cand deodată totul s-a schimbat… El a anunţat că renunţa la toată avuţia personală, va părăsi lumea sportului şi va deveni misionar în China”.

Timp de 9 ani, Studd a servit în cadrul misiunii lui Hudson Taylor, pană ce sănătatea ce i s-a deteriorat l-a făcut sa se reantoarcă în Anglia, în 1894. După numai caţiva ani, nouă povară a început sâ-i crească în suflet şi l-a determinat să -şi facă planuri pentru a deschide o misiune în Africa, de la Nil la Niger. A plecat acolo în 1910, şi în 1919 a pus bazele Cruciadei de Evanghelizare Mondială. Studd a explicat motivaţia sa, prin cuvintele: „Dacă Isus Cristos este Dumnezeu şi a murit pentru mine, atunci nici un sacrificiu pe care-l fac pentru El nu e prea mare”.
Suntem împinşi oare de dragostea Sa să ne dăruim cu totul Lui? – R.W.D.

Împins de iubirea lui Isus Cristos,
Lasă prieteni şi căminul plăcut,
Dăruieşte talent şi timp preţios
Şi du-te găseşte-l pe-acela pierdut. – Peterson

Putem sluji fără iubire, dar nu putem iubi fără slujire

Painea zilnica

Dragostea Sa, nu a noastra

Text: 1 Ioan 4:7-16

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” Ioan 11:3

Cand un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, caţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerandu-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cat de mult Te iubeşte acest om”. După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Cand Lazăr a fost bolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvarşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea”.


Acelaşi gand i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cantat: „O, îl iubesc pe Isus”. „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cantat atat de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atat de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine”. Drept rezultat, a scris o cantare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atat de bucuros că Tatăl ceresc / Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit / Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc / Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit”.
Da, cea mai mare mangaiere în viaţă ori în moarte nu este că noi îl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit”‘(l Ioan 4:10).      – H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură
îndelung răbdătoare, pentru vecie,
Ce puternică eşti şi fără măsură –
Sfinţi şi îngeri cantă cu bucurie.” – Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

Painea zilnica

Harul pierdut

Pierdurăm dragostea dintâi,
În lumea poftelor alese
Precum a celor din Efes
Ce voia Domnului au înțeles,
Ce au răbdat și suferit diverse.

Pierdurăm râvna Evangheliei păcii,
Ce la început ne cotropea,
Răspândind a Sa lumină
Și trăind o sfânta disciplină,
Oh, Doamne, cât de ușor totul părea.

Pierdurăm ținta alergării noastre,
Îngrijorați de ce vom mai mânca
Oare ‘om culege roada din semestre?
În loc de a Te glorifica…
Oh, Doamne, dar dacă vor seca?

Pierdurăm bucuria Mântuirii,
Și rugăciunea, clocotind în adunări
Pierdurăm glasul ce răsuna-n cântări,
Pierdurăm cercetarea răsăririi,
Și-al Duhului Cel Sfânt fiori.

Pierdurăm Sfânta Sa înțelepciune,
Ce-o dată-n noi s-a coborât
Pierdurăm și a noast’ promisiune,
Când Să-L urmăm am hotărât,
Oh, Doamne, multe sunt, ce azi ne-au doborât.

Am mai pierdut nădejdea vie,
Ce prelucra desăvârșit răbdarea
Trecând ușor peste ‘ncercarea,
Ce avea să aducă bucurie,
Lucrând în noi o mărturie.

Am mai pierdut fierbinta rugăciune,
Când Duhul Sfânt se cobora
Ce ‘ntreaga adunare, bucura
Și fiecare suflet, umplut de compasiune,
Oh, Doamne noi oare, când vom mai zbura?

Iar astăzi, pierdem cu toții harul,
Zăbovind, pe-al vieții noastre drum,
Vedem, cum toate se transformă-n scrum
Precum ne-a spus mereu Olarul,
Uitându-se la noi, plângând…

În chinuri și dureri, strigăm cu toții,
În lacrimi și-n suferinți mereu,
Așteptând făgăduința vieții
Căci a te păstra curat, deveni-ta tot mai greu.

 Cristian Radu

Coroana creatiunii

Text: Psalmul 8

L-ai făcut (pe om) cu puţin mai pe jos decat Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” Psalmul 8:5

Oare omul nu este altceva decat o formă foarte evoluată a unui animal? Aceasta este deducţia logică a evoluţioniştilor atei şi ceea ce susţin umaniştii atei. Ei subliniază că oamenii sunt într-o competiţie pe tăramul puterii şi al înfăţişării fizice. Ei vin în sprijinul acestui punct de vedere afirmand că o persoană cu un temperament agresiv, cu trup atrăgător, puternic din punct de vedere fizic şi cu capacităţi superioare, tinde să-i domine pe ceilalţi. Ei afirmă, de asemenea, că unele calităţi umane, cum ar fi protejarea din instinct a celui slab, pot fi găsite şi la animale. Delfinul brun, de exemplu, a putut fi observat ajutandu-şi un tovarăş rănit. Totuşi, aceasta nu este întreaga istorie. C.S. Lewis a afirmat că putem prezenta mărturii solide ale faptului că ne distingem de animale. Omul adesea decide să acţioneze împotriva instinctului.


Putem asculta porunca lui Isus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc” (Matei 5:44). Animalele nu fac aşa ceva! Da, comportarea noastră poate fi uneori brutală, iar animalele apar uneori foarte umane. Aceasta nu dovedeşte că ne tragem din ele,ci pur şi simplu comfirmâ învăţătura din Biblie care arată câ fiinţele umane au o natură păcătoasă, decăzută, şi au nevoie de iertarea şi transformarea lui Dumnezeu. Şi cand ne încredem în Isus Cristos, suntem schimbaţi. Prin puterea vieţii noi şi prin prezenţa Duhului Sfînt, putem trăi deasupra instinctelor noastre decăzute.
Să încercăm să punem azi în practică dragostea şi neprihănirea. Nu este oare aceasta intenţia lui Dumnezeu pentru coroana creaţiunii Sale?– H.V.L.

Deşi păcatul a stricat coroana creaţiunii,
Dumnezeu ne zice: Omule, nu dispera,
L-am trimis pe Fiul, păcatele să-ţi curăţească,
Iar avea-vei chipul şi asemănarea Mea. ” – D-J.D

Omul dovedeşte că este mai mult decat un animal prin faptul că doreşte să fie tot mai mult ca Dumnezeu

Painea zilnica

Resturi pentru Domnul?

Text: Marcu 12:41-44

…nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic. „2 Samuel 24:24

Dragostea noastră pentru Cristos se va dovedi în lucrarea noastră de slujire pentru El. Dacă părtăşia noastră cu El este corectă, vom pune deoparte cel mai bun timp pentru părtăşia cu El, şi-I vom da cele dintai roade ale muncii noastre. Isus va fi pe primul loc.
Cu toate acestea, îi dăm de multe ori ceea ce rămane din darurile pe care tot El ni le dă pentru a ne bucura de ele. Suntem ca şi copilul acela care a venit fugind într-o zi la tatăl său, să-i arate cateva monede pe care le primise de ziua lui. „Uite tăticule, ce am primit!
Ştii ce-o să fac cu ei? Îmi voi cumpăra un camion jucărie, ştii, unul din acelea mari, iar restul am să-i dau Domnului.”

Isus a observat sacrificiul văduvei sărace. Ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea. Bănuţii ei au însemnat mai mult decît sumele mari date de către ceilalţi din abundenţa lor. Principiul pe care îl subliniază aici Domnul Isus este că dragostea este darnică. Ea nu se gîndeşte cat poate păstra, ci cat poate dărui. Dragostea ce se dăruieşte va plăti cu bucurie orice preţ, oricat ar fi de mare. David a spus: …nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic” (2 Samuel 24:42).
Ce I-ai putea da Domnului, ceva care să te coste? Un cuvant plin de îmbărbătare în climatul de deprimare din camera unui invalid? Un dar pentru o organizaţie misionară care să te priveze de unele articole de lux? Sacrificiile noastre Ii fac plăcere Celui ce-a sacrificat totul pentru noi. El merită mult mai mult decat resturile noastre. – D.J.D.

De-acum nu mai suntem ai noştri;
Ne-ai dobandit pe veşnicie.
Ne dâruim şi fără de reţineri
Iţi vom sluji Isuse Ţie.   ” – Murray

Măsura dragostei noastre este măsura sacrificiilor noastre

Painea zilnica

Așa începe veșnicia

La Tine vin când sunt ameninţat,
La Tine vin când sunt vorbit de bine,
Tu, Dorul meu, de versuri căutat
Din existenţa cerului înalt,
Aşa cum sunt primeşte-mă la Tine.

Şi nu aştept decât un împrumut
Să-mi laşi, Isus, din slăvile divine.
Tu, Dragoste în adevăr ce eşti,
Un strop de ea în piept să-mi dăruieşti
Aşa încât să mă asemăn Ţie.

Căci poate fi-voi ridicat în nori
Sau poate răstignit aşa ca Tine,
Sunt drumuri care nu le înconjori
Crescute-n spini, crescute-n flori,
Dar duc acolo-n slăvile divine.

Iar pân’ la ceasul, ultimul, dorit
Nu-mi cer pe cap cunună făurită,
Ci-un singur ciob să-mi scarpine grăbit
Voinţa mea cu dor necontenit,
Să-mbrace haina dragostei smerită.

Să-nvăţ cu drag ce sunt dator să-nvăţ
Povestea vieţii noastre, destrămată…
Că poate-un singur adevăr ne-nvins
Ce a rămas de-atunci în Paradis—
Că dragostea nu moare niciodată,

Ci urcă-n nesfârşitele lumini,
Din jertfa ei se naşte nemurirea.
Şi-n flori, şi-n arşiţă, şi-n spini
Cu-aceeaşi ochi rămaşi senini,
Iubind, aşa începe veşnicia.

Mihai Ghidora  

Să iubești nelimitat

Când te umilește omul, te ridică Dumnezeu,
Să nu-ți fie deloc teamă, te va-mbărbăta mereu.
Oamenii prin răutate, vor să-ți spulbere credința
Dar tu mergi tot înainte, înainte-i biruința.

Dragostea este răspunsul pe care poți să-l dai mereu
Chiar de ești batjocorit, chiar de ești în ceasul greu.
Căci porunca cea mai mare-i să iubești nelimitat,
Dacă poți să faci aceasta, ești un om eliberat.

Inima să-ți fie plină de iubirea Lui Hristos,
Și mereu să stai de veghe ca să poți fii de folos.
Celui ce te-a umilit, tu să-i fii de ajutor
Dacă poți să faci și asta, ești un om împlinitor.

Mângâie prin vorba ta, să zidești, să nu dărâmi,
Căci ce spui, te definește și aceea ai s-aduni.
Dacă spui o vorbă goală, nu are nici un efect,
De-aceea, fii o pildă, caută să fii corect.

Căci prin ceea ce vei face, te vei caracteriza
Vor cunoaște-acei din jur, cine e de partea ta.
De aceea, cel mai bine-i, să te lași mereu ghidat,
De Hristosul ce prin cruce la Golgota a triumfat.

Nichifor Nicu