Îmi doresc…

                      Îmi doresc…
(Gal.2,20; Fil.1,21)

Îmi doresc să mor odată însă pentru totdeauna
Din firea mea cea spurcată care învie întotdeauna
Și-mi doresc cu orice preț să evit cumplita moarte
Ce survine acolo unde nu-i spălare de păcate.

Îmi doresc să-mi leapăd tronul, pentru punere pe cruce,
Ia să-mi fie tron și țelul care zilnic mă conduce
Și-n micuțul meu regat să domnească pacea care
Vine de la Domnu Isus ca răspuns la ascultare.

Îmi doresc o înălțare în țărâna mea de jos
Care cert să dovedească că trăiesc nu eu, Hristos!
Că-am murit cu El odată și cu El am înviat
La o viață ce reflectă Legământul încheiat.

Îmi doresc să vadă oricine că-n perimetralul meu
Nu există o altă fire decât cea din Dumnezeu
Și-un mare câștig mi-e moartea țărânei mele de jos
Fiindcă traiul meu și viața este Veșnicul Hristos!

Îmi doresc să știe oricine și să înțeleagă bine
Că viață nu există unde nu-i moarte de sine!
Dumnezeu Îi Sfânt și bun, nu-ți știrbește demnitatea,
Tu alegi cui te supui, tu alegi viața ori moartea!

Îmi doresc ca toți să-și țină inima în empireu
Da într-acela unde-I Domn, Hristosul lui Dumnezeu!
Fiindcă mulți păzesc religia și-au un domn imaginar
Căruia-i pretind de toate după gustu lor amar…

Îmi doresc ca toți să poarte dragostea nepieritoare
Într-al inimii cuprins, ca pe-o apă curgătoare
Căci e dezgustată lumea de izvoare înșelătoare
Și prea sătulă-i să audă chimvale zângănitoare.

Îmi doresc discursuri clare, sumând lucruri importante
Nu zumzetul predicării pline de povești picante
Nici zângăneala cântării ce-are scopu înveselirii…
Scop ce pierde din esență melodia nemuririi!

Îmi doresc să văd cum calcă-n urma lui Hristos popor
Care până-acum urmase urma imaginației lor,
Precizată de religii, după-o „gâdilare a firii”,
Ce nu are-n evidență Calea, nici Ținta sfințirii!

Dar nevoie-i pentru aceasta de-o trezire printre sfinți
Și-o sinceră pocăință-n cei ce-și zic că-s pocăiți
Și-i nevoie de-o umplere a vaselor de pământ
Cu lumină din Lumină, cu al Domnului Duh Sfânt!

O, întărește-ne credința Dumnezeule iubit
Și puterea de ne-aduce pe-Altar darul neștirbit…
O, întărește-ne în omul care chipul Tău îl poartă
Și umple-ne de Puterea Care schimbă-a lumii soartă!

O, îndură-Te și-aprinde Doamne-n noi dorința vie
De a fi lumini ce-arată Calea către veșnicie,
Nu prin vorbe interesante, filozofic plăsmuite
Ci cu trupul pe Altar, prin trăiri deplin sfințite!

Ioan Hapca
Anunțuri

Mă ridic din ruine

„Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos?”

Romani 8:35

Dumnezeu nu-l scuteşte pe om de necazuri; EI promite: „Voi fi cu el în strâmtorare“. Nu contează ce fel de necazuri şi ce forme cumplite pot lua acestea în viaţa unui om, nici unul dintre ele nu pot să-l scoată din relaţia lui cu Dumnezeu. Noi suntem „mai mult decât învingători” în toate aceste lucruri.

Pavel nu se referă la lucruri imaginare, ci la lucruri care sunt cumplit de reale; şi el spune că suntem mai mult decât învingători in mijlocul lor, nu prin ingeniozitatea noastră sau prin curajul nostru sau prin orice altceva, ci numai prin faptul că nici unul dintre ele nu afectează relaţia noastră cu Dumnezeu în Isus Cristos. Pe drept sau pe nedrept, suntem acolo unde suntem, exact în situaţia în care ne aflăm. Îmi pare rău pentru creştinul în ale cărui împrejurări nu se află nimic din ceea ce el nu ar dori.„Necazul…?”  Necazul nu este niciodată un lucru nobil; dar oricum ar fi necazul – istovitor, iritant sau extenuant, el nu este în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.

Nu lăsa niciodată ca grijile sau necazurile să te despartă de dragostea lui Dumnezeu.„Strâmtorarea…?”Poate dragostea lui Dumnezeu să dăinuiască atunci când totul spune că dragostea Lui este o minciună şi că nu există dreptate?„Foametea…?” Putem nu numai să credem în dragostea lui Dumnezeu, ci să fim mai mult decât învingători, chiar şi atunci când suferim de foame? Sau Isus Cristos este un înşelător şi Pavel este un înşelat, sau se întâmplă ceva extraordinar cu un om care se ţine de dragostea lui Dumnezeu chiar şi atunci când totul vorbeşte împotriva caracterului lui Dumnezeu. Logica este redusă la tăcere în faţa fiecăruia dintre aceste lucruri. Numai un singur lucru poate răspunde la toate acestea: dragostea lui Dumnezeu în Cristos Isus. „Mă ridic din ruine” de fiecare dată.

Oswald Chambers

Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii

„Adăugaţi la… dragostea frăţească, iubirea.”

2 Petru 1:5,7, Bucureşti 2001

Pentru cei mai mulţi dintre noi dragostea este ceva nedefinit; nu știm ce înseamnă ea. Dragostea înseamnă a prefera o persoană in locul alteia, iar, din punct de vedere spiritual, Isus ne cere să-L preferam pe EI (vezi Luca 14:26). Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, este uşor ca Isus Cristos să fie pe primul loc, dar apoi trebuie să punem în practică aceste lucruri despre care vorbeşte Petru.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să arunce afară din viaţa mea falsitatea şi atitudinea pioasă.

Duhul Sfânt îmi arată că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că sunt vrednic de iubit, ci deoarece este în natura Lui să facă acest lucru. „.Acum, îmi spune El,arată aceeaşi dragoste altora” – Iubeşte aşa cum te-am iubit Eu”. „Voi aduce in jurul tău oameni pe care nu-i poţi respecta, dar trebuie să le arăţi dragostea Mea, aşa cum ţi-am arătat-o şi Eu ţie”. Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii. Unii au încercat să facă asta, dar au obosit repede.„Domnul are îndelungă răbdare…” Să privesc înlăuntrul meu ca să văd cum a lucrul El cu mine. Faptul că ştiu că Dumnezeu m-a iubit dincolo de orice limită, în ciuda păcatului, a josniciei, a egoismului şi a răutăţii mele, mă obligă să merg in lume şi să-i iubesc pe alţii in acelaşi fel.

Dragostea lui Dumnezeu faţă de mine este inepuizabilă şi eu trebuie să-i iubesc pe alţii de pe terenul dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Creşterea în har se opreşte în momentul când îmi ies din fire. Îmi ies din fire pentru că trebuie să trăiesc alături de o persoană dificilă. Să mă gândesc cât de respingător am fost eu pentru Dumnezeu! Sunt eu gata să mă identific atât de mult cu Domnul Isus, încât viaţa şi bunătatea Lui să se reverse prin mine tot timpul? Nici dragostea naturală şi nici dragostea divină nu rămân dacă nu sunt cultivate. Dragostea este spontană, dar trebuie menţinută prin disciplină.

Oswald Chambers

Pe pieptul Tău

Pe pieptul Tău Isuse
Îmi plec ființa mea,
Să simt a Ta căldură,
Să simt dragostea Ta,

Când vânturi reci în noapte
Lovesc fără-ncetare,
Să îmi stingă credința
Că merg pe-a Ta cărare.

Când valurile, Doamne
Se-nalță ca un munte,
Cum voi putea răzbate
De nu eşti Tu în frunte?

De nu mă ții de mână
În clipele de jar
Nu voi putea vreodată
Să gust din al Tău har,

Voi pierde chiar şi drumul
Spre Veşnica Cetate,
Când ape ne-nblânzite
Mă trag mereu spre moarte…

Când totul mi-e ‘mpotrivă,
Când toți mă părăsesc,
Să nu mă laşi Isuse
Ca să mă prăbuşesc.

Să mă tragi după Tine
Oricât aş fi de greu
Şi-n orice vijelie
Când voi cădea mereu,

Să Îți întinzi Tu mâna,
Să mă ridici de jos,
Mă ia pe al Tău umăr
Iubitul meu Hristos!

Oricât de grea povară
Aş fi eu pentru Tine,
Nu vreau nicicând Stăpâne
Să Te desparți de mine!

Să nu mă laşi vreodată
Să cad pe mâini haine,
Căci îmi doresc Isuse
Să cad mereu la Tine!

Căci Tu cunoşti durerea,
Povara mea cea grea
Şi strigi „Destul!” când parcă
Eu nu mai pot răbda.

Dar omul plin de ură
Se-avântă furtunos,
Să nimicească totul,
Să piardă nemilos,

Mereu să mă lovească
Până când cad răpus,
Căci nu cunoaşte mila,
Nici dragostea de sus.

De-aceea vin la cruce
Din nou să Te-ntâlnesc,
Să-mi plec cu dor genunchii,
Să-Ți spun cât Te iubesc!

Şi vreau ca-n orice clipă
Ție să mă supun,
Să-Ți faci a Ta lucrare,
Să văd cât eşti de bun!

Mă ține Tu aproape
De Tine, Domnul meu
Să nu m-abat din cale
Chiar când îmi este greu.

Şi lasă Apa Vie,
Puterea, Duhul Sfânt
Peste a mea ființă
Cât mai sunt pe pământ,

Să mă călăuzească
În orice zi deplin
Spre Țara cea cerească
Până în veci! Amin!

Valentin Ilisoi

Vreau să fiu ca Tine!

Departe sunt, mult prea departe
De-a fi aşa cum este El
Şi, deşi îmi doresc s-am parte
de viaţă veşnică, nu moarte
Încă nu pot să fiu ca El.

Iubirea Lui e-atât de mare
Nici versurile mele line
Să o descrie nu-s în stare
Cum voi putea, atuncea, oare
S-o dobândesc deplin în mine?

Răbdarea Lui neîntrecută
În mine un foc a aprins
Deşi viaţa-i fu durută
Răbdarea Lui mereu tăcută
Întotdeauna a învins.

Şi mila Lui nemăsurată
Chiar şi de cei ce Îl urau
L-a îndemnat să strige „Tată
Iartă-I!” Şi vina-a fost iertată
Atât de multă mila-avea!

Şi stăruinţa-I neobosită
În rugăciuni cu lacrimi mari
Aduse roada cea dorită
Şi viaţa-I i-a fost împlinită
Căci a adus salvare-n dar

Smerenie şi ascultare
A arătat mereu, mereu
Deşi era El cel mai mare
S-a facut mic plin de răbdare
până L-a ‘nălţat Dumnezeu

Mă simt cuprins de-nfiorare
Când mă gândesc la Domnul meu!
Putea-voi eu vreodată oare
– Un boţ de carne trecătoare-
Să fiu aşa cum este El?

O Doamne bun sădeşte-n mine
Al Tău chip vrednic şi curat
Nu vreau să mai găsesc în mine
Ură, mânie sau iuţime
Vreau să trăiesc neîntinat!

Ajută-mă să fiu smerită
Ca Tine, scumpul meu Isus!
Şi dragostea-mi prin Tin’ sfinţită
Şi mila de la Tin’ primită
Să mă înalţe tot mai sus.

O, vreau să fiu aşa ca Tine!

Larisa Hapca

Bucurie neclintită

Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37

Pavel vorbeşte aici despre lucrurile care par a fi în stare să-l despartă pe cel sfânt de dragostea lui Dumnezeu; dar lucrul remarcabil este că nimic nu poate interveni între dragostea lui Dumnezeu şi cel sfânt. Lucrurile menţionate de Pavel pot interveni şi chiar intervin pentru a strica partăşia sufletului nostru cu Dumnezeu şi a ne îndepărta de El; dar nici unul dintre ele nu se poate interpune între dragostea lui Dumnezeu şi sufletul celui sfânt.

Fundamentul credinţei noastre creştine este minunea dc nepătruns şi nementală a dragostei pe care Dumnezeu ne a arătat-o pe crucea de la Calvar, o dragoste pe care n-o merităm şi nu o vom putea merita vreodată. Pavel spune că acesta este motivul pentru care noi suntem mai mult decât învingători in toate aceste lucruri. extraordinar de victorioşi, cu o bucurie pe care nu am putea-o avea dacă nu ar exista chiar lucrurile care par gata să ne copleşească.Valunle uriaşe, care-l înspăimântă pe înotătorul obişnuit, produc în schiorul nautic bucuria extraordinară de a trece învingător prin ele. Să aplicăm aceasta la propria noastră situaţie. Necazurile, întristările, persecuţiile sunt exact lucrurile care produc în noi o bucurie nemaipomenită; nu trebuie să luptăm împotriva lor. Noi suntem mai mult decât învingători prin El în toate aceste lucruri; nu în ciuda lor, ci în mijlocul lor.

Cel sfant nu cunoaşte niciodată bucuria Domnului în ciuda suferinţelor, ci datorită lor…„Mă bucur în toate aceste suferinţe”, spune Pavel.Bucuria neclintită nu se întemeiază pe ceva trecător, ci pe dragostea Iui Dumnezeu pe care nimic n-o poate schimba. Experienţele vieţii, fie că sunt evenimente teribile sau obişnuite, nu sunt capabile să atingă dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru.

Oswald CHAMBERS

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” –  Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de temperament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge centrul fiinţei.

Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisiînaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu  ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă.

Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea  personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său,dar momentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.

Oswald Chambers

Măreția dominatoare a vieții Sale

„Căci dragostea lui Cristos ne constrânge”. (2 Corinteni 5:14)

Pavel spune că este condus, stăpânit, ţinut ca într-o menghină de dragostea Iui Cristos. Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă să fii ţinut în strânsoare de dragostea lui Dumnezeu; noi suntem ţinuţi numai de constrângerea experienţei noastre. Singurul lucru care l-a ţinut legat pe Pavel, până când n-a mai văzut nimic altceva, a fost dragostea lui Dumnezeu. „Dragostea lui Cristos ne constrânge” – nu poţi să nu recunoşti această stare în viaţa unui bărbat sau a unei femei. Ştii că Duhul lui Dumnezeu are cale liberă în acea viaţă.

Când suntem născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, mărturia noastră se bazează doar pe ce a făcut Dumnezeu pentru noi, şi este normal să fie aşa. Dar botezul Duhului Sfânt face să dispară aceasta pentru totdeauna, iar noi începem să înţelegem ce a vrut Isus să spună când a zis: „îmi veţi fi martori”. Nu martori despre ce poate Isus să facă – aceasta este o mărturie elementară – ci martorii Lui. Vom lua tot ce ni se întâmplă ca şi când I s-ar întâmpla Lui, fie că este vorba de laudă sau ruşine, persecuţie sau răsplată. Nimeni nu poate să adopte o astfel de poziţie pentru Isus dacă nu este constrâns de măreţia puterii Lui. Acesta este singurul lucru care contează, şi este ciudat că e ultimul lucru pe care lucrătorii creştini îl înţeleg.

Pavel a spus că a fost „apucat” de dragostea lui Cristos şi de aceea a acţionat el în acel mod. Indiferent dacă oamenii l-au considerat nebun sau normal, lui nu i-a păsat; el a trăit pentru un singur lucru, şi anume să-i convingă pe oameni de scaunul de judecată al lui Dumnezeu şi de dragostea lui Cristos. Această abandonare în seama dragostei lui Cristos este singurul lucru care va aduce roade în viaţa noastră şi va lăsa întotdeauna semnul sfinţeniei şi al puterii lui Dumnezeu, niciodată al sfinţeniei noastre personale.

Oswald Chambers –

Totul pentru Gloria Lui

Evanghelia mai presus de orice alte legaturi

“Am ajuns ca gunoiul lumii acesteia.” 1 Corinteni 4:9-13

Aceste cuvinte nu sunt o exagerare. Singurul motiv pentru care ele nu sunt adevărate cu privire la noi, cei care ne numim slujitori ai Evangheliei, nu este faptul că Pavel a uitat sau n-a înţeles exact adevărul lor când le-a folosit, ci faptul că avem prea multe afinităţi ascunse, pentru a lăsa să fim făcuţi “gunoi”.

“A împlini ce lipseşte suferinţelor lui Cristos’” nu este o dovadă de sfinţire, ci a faptului de a fi “pus deoparte pentru Evanghelie”.”Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru”, spune Petru. Dacă ne mirăm de lucrurile cu care ne confruntăm, aceasta este din cauză că avem o inimă fricoasă. Avem afinităţi ascunse şi nu ne lăsăm să fim trataţi ca nişte gunoaie – “Nu mă voi înjosi; nu mă voi pleca”. Nu e nevoie să faci asta, poţi fi mântuit ca prin foc. dacă vrei. Poţi refuza să-L laşi pe Dumnezeu să te numere printre cei puşi deoparte pentru Evanghelie. Sau poţi spune:

“Nu-mi pasă dacă sunt tratat ca un gunoi, atâta timp cât Evanghelia este vestită”. Un adevărat slujitor al lui Isus Cristos este un om gata să-şi dea viaţa pentru realitatea Evangheliei lui Dumnezeu. Când o persoană morală vine în contact cu josnicia, imoralitatea şi perfidia, ea simte o repulsie atât de puternică, încât, în disperare, îşi închide inima faţă de cel care o ofensează. Minunea realităţii răscumpărătoare a lui Dumnezeu este aceea că şi cel mai rău şi mai ticălos om poate fi cuprins în dragostea Lui. Pavel nu a spus că Dumnezeu l-a pus deoparte ca să arate ce om minunat poate face din el, ci ca “să descopere în mine pe Fiul Său”.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

Cuprins de dragostea dintai

Cuprins de dragostea dintai
As vrea cu mine sa ramai
Sa-mi tii credinta tare, tare
Sa mergi cu mine pe carare

Ingenunchiez in fata Ta
Si-ti daruiesc inima mea
Ca-n dragostea-ti nemasurata
Sa fiu cuprins si eu o, Tata

Cobori in viata mea cu cerul
Si-alunga norii grei si gerul
Cobori cu focul Tau in mine
Sa fiu in clocot pentru Tine

O, fa-mi Tu inima curata
Sa fie a Ta toata, toata
Si-ntreaga mea fiinta fie
A Ta o, Doamne pe vecie

Iubesc sa fiu iubit de Tine
Si-n greu eu simt ca mi-e tot bine
Iar cand furtuna-n mine bate
Cu Tine simt ca le-am pe toate

In lume traiest pentru Tine
Si nu mi-e frica de ce vine
Nici boala, nici durerea mare
Nu-mi sting credinta-n incercare

Cuprins de dragostea Ta sfanta
Inima mea mereu iti canta
Si-ti canta-ntreaga mea fiinta
Ca-aceasta e a mea dorinta

Te laud Doamne pentru toate
Si pentru zilele-ncercate
Si pentru zilele senine
Te laud Doamne doar pe Tine

Samuel Ghiran