Binecuvântarea ascultării

„Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta…. te voi binecuvânta foarte mult.”Genesa 22:16-17

Avraam a ajuns în punctul în care a luat contact cu însăşi natura lui Dumnezeu, unde a înţeles realitatea lui Dumnezeu.

„Ţelul meu este Însuşi Dumnezeu…

Cu orice preţ. Doamne iubit, pe orice cale”

„Cu orice preţ pe orice cale” înseamnă nimic din alegerea noastră pe calea pe care Dumnezeu ne duce la ţintă.Când Dumnezeu vorbeşte naturii Sale din mine, îmi este imposibil să mă îndoiesc; singurul lucru pe care pot să-l fac este să ascult imediat. Când Isus spune: „Vino”, eu vin; când spune: „Părăseşte lucrul acesta”, îl părăsesc; când spune: „Încrede-te în Dumnezeu în problema aceasta”, mă încred. Această umblare în ascultare este dovada prezenţei naturii lui Dumnezeu în mine.Ca Dumnezeu să mi Se descopere, acest lucru e determinai de caracterul meu, nu de caracterul Lui.„Pentru că sunt meschin. Căile Tale îmi par adesea meschine.”Prin disciplina ascultării ajung în locul unde a fost Avraam şi descopăr cine este Dumnezeu.

Dumnezeu nu va fi niciodată real pentru mine până când nu mă întâlnesc cu El în Isus Cristos. Atunci voi cunoaşte adevărul cuvintelor „Dumnezeule, nu este nici un alt Dumnezeu sub soare, nu este nimeni ca Tine”.Promisiunile lui Dumnezeu n-au nici o valoare pentru noi până când nu ajungem să înţelegem natura lui Dumnezeu prin ascultare. Putem citi unele lucruri din Biblie de 365 de ori pe an şi ele să nu aibă nici un înţeles pentru noi; apoi, dintr-o dată înţelegem ce-a vrut să spună Dumnezeu, deoarece am ascultat de El într-o anumită situaţie şi pe loc ni s-a revelat natura Lui. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt,.Da” şi „Amin”. Acest „Da” trebuie să izvorască din ascultare: când, prin ascultare, spunem „Amin” la o promisiune, acea promisiune ajunge să fie a noastră.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

Trece timpul…

În a timpului şuvoaie, ceasul pare-a sta în loc
Şi lumina e ascunsă, din păcate sub obroc
Timpul e aproape gata, zilele sunt pe sfârsit
Pentru unii oameni insă, ceasul pare-a fi oprit.

Ceasul pare că e veşnic şi că timpu-i infinit
Dragul meu însă, ai grijă, totul are un sfârşit
Nu te-ncrede în viată, totul este-nşelător
Ci speranta ta să fie doar ‘n-al tău Mântuitor!

Pace, pace strigă lumea, bucurie pe pământ
Au uitat de existenta Domnului Isus Cel sfânt
Desfătările plăcute, culmile ce se ivesc
Le captează aal lor suflet, le ghidează aal lor mers.

Viitorul se arată tot aşa de strălucit
Ca şi soarele pe ceruri, ce nu poate fi oprit
Planuri mari, vise mărete desfătează al lor gând
Însă nu uita un lucru: Totul merge în mormânt.

Din comorile sub soare ce-ai muncit în viata ta
În mormânt nu iei nimica, ci pleci doar cu fapta ta
Căci nu este vreo salvare pentru omul păcătos
Decât Cel ce-nvie mortii, şi acele e Hristos!

Fără El, viata-i tristă si trăirea fără scop
Iaraă ceasul pare iată, a tot ticăi în loc.
Dar pământul nu e veşnic, iară omul trecător
E o mână de tărână făr-al Domnul, Salvator.

Deci ridică-te acuma, o, sărman suflet zdrobit
Şi întinde-ti a ta mână, Hristos nu te-a osaândit
El priveşte cu iubire şi-ti întinde mâna Sa
Prindei-o şi-aveavei viată, prinde-o, nu Îl refuza.

Iară-n viata ta schimbată, soarele va lumina
Ceasul tău vva bate iarăşi, inima se va schimba
Într-o lume amortită, ce trăieşte într-un somn
Fii tu sare, luminează, onorând pe al tău Domn.

Ceasul nu-i oprit acuma, nu, el pare doar a sta
Iară timpul curge, curge, pregătind venirea Sa.
Să ne bucueăm, căci iată, Domnul nostru va veni
Şi din lumea de păcate, vom pleca spre veşnicii.

Să ne bucurăm, căci iat-avem un Domn atât de sfânt
Şi că El odat’ venit-a ca şi jertfă pe pământ.
Noi prin El avem salvare şi pe El L-om onora
Să cântăm în veci de-acuma, pentru marea slav-a Sa!

Blioju Bianca-Adina

Binecuvântare la nou-născut

A venit printre oameni
în numele Tău, Doamne,
Rebeca Andreea
Binecuvântează azi, să fie cu Tine,
Dă-i viaţă şi povaţă,
Fă să-i fie
zilele senine
şi pline,
fără răul din lume.
Dă-i Cuvânt să îndrume,
şi alege-i Calea, Adevărul
şi Viaţa, c-aceasta-i ISUS,
Cel  căruia-ţi doresc nespus
să-ţi fie sufletul supus
în orice ceas al vieţii ce se-avântă.
Binecuvântează, Doamne, Binecuvântă,
Raza de soare, alintă-o  mereu.
Flori din întregul rozar-curcubeu.
Cântece line şi-n vis, paradis,
şi fără prihană, cu suflet deschis
păşească în viaţă, ocrotită de Tine
ISUSE…
Te roagă părinţi, Te roagă bunici,
Te roagă şi cei ce azi nu-s aici,
Te roagă şi cei mari, şi cei mici.
înălţăm rugăciuni pentru mica făptură
ca s-o  creşti în credinţă şi-nvăţătură!
Binecuvântează părinte Divin
şi umple-ne ruga cu-nţeleptul AMIN!

Mircea Hortensiu Tomus

Isus, unica Speranță!

Nostalgie la finalul primăverii,
Melancolie la trecerea verii,

Tristețe de sfârșit de septembrie:
Teamă de frig, de tenebre….

Dor de soare în iarnă,
Jind de răcoare în vară…

Râvnim după fragi în noiembrie,
Dorim ghiocei în decembrie,

Urcăm către „Vârful cu dor”
Pentru jocul cu nea în „Cuptor”.

Mereu tânjim după trecut
Sau visăm la un nou început.

Depresia încercării în viață…
Dar există un Far, o Speranță:

Isus revine,-Mirele Erou,
Să facă cerul și pământul nou!

S-aducă Mileniul de aur,
Căci e-al Sionului Sfânt-Faur,

Al lumii de iubire Făcător,
Ne dă nădejdi și-un viitor!

Amin! Vino, Doamne Isuse!

Marinau Daniela 

Există un hotar

Referințe

Există un hotar între cer și pământ,
Există un hotar între jale si cânt.
Există un hotar între vorbe seci și Cuvânt,
Între duhuri există un singur Duh Sfânt.

Există un hotar între lege și har,
Există un hotar între merit si dar.
Există un hotar între veghe si somn,
Între domnii cei mulți doar Unul e Domn!

Exista un hotar între apă si sânge,
Există un hotar intre-a râde și-a plânge.
Există un hotar între lună și soare,
Între mări,doar una-i Marea cea mare .

Există un hotar între stâlp de foc și de nor,
Există un hotar între speranță și dor.
Există un hotar între viață și moarte,
Între cărți,există o singură Carte.

Există un hotar între credință și faptă,
Există un hotar între strigăt si vorba  în șoaptă.
Există un hotar între munte si vale,
Între căi, există o singură Cale.

Există un hotar intre ziuă si noapte,
Există un hotar între poamele verzi și poamele coapte.
Există un hotar între sărbătoare și-ajun,
Între păstorii de turme,doar Unu-i Păstorul cel bun.

Există un hotar…dar,dacă-i hotar
De ce îl schimbați iar si iar?
De ce mereu căutați
Hotarul,din locul lui să mutați?

De ce mereu încercați
Grâul cu pleava s-amestecați?
De ce doriți să faceti din alb  gri
Și din verde să faceți culoarea kaki?

Deci vă rog,vă implor nu – ncercați
Hotarul cel vechi să mutați
Căci dacă hotarul  schimbați
Nu veți înșela ci veți fi înșelați!

Septembrie

E toamnă-n septembrie iară,
Vara plecată, drumul pustiu a lăsat,
E linişte-n jur, râs de copii cu ea luat.
Ne-adunăm pe la case, din drumuri plecaţi,
Prin toamne trecuţi, mai cuminţi, mai curaţi.

Pe-albastru de cer, cocori vezi cârduri,
Aliniaţi trec negri în rânduri, rânduri.
Prin minte-mi zboară ale verii gânduri,
Mii şi mii, mai calde toamna în amurg,
Pe foaie varsă, line ca şi toamna curg.

E toamnă bogată şi-n sufletul meu,
M-aşez la o masă şi încep ca să scriu,
Prin frunze mai rare un soare auriu,
Străluce şi cald mă alintă, mă surprinde,
Pun slova în versuri, visarea mă prinde.

E septembrie, toamna aşteptările încă-s ude,
Ploaia din suflet ce-a udat poame crude,
A trecut, a venit şi căldura, le-a copt,
Roade bogate trebuie strânse, culese,
Puse-n cămară pe rafturi, cu grijă alese.

Când iarna va bate la uşă, să nu-mi pese,
Pe un raft eu am pus amintiri poleite,
Sunt vii, la-ndemână, să le iau nesleite,
De-o fi iarna grea,  cu zăpezi troienite
Si vreascuri uscate de ani copleşite.

E timpul visarea să rup, mă întorc,
In toamnă bogată  din nou mă re-ntorc,
E coşul cămării umplut şi vinul se roade,
Se-aşează şi fierbe-n butoi de agud.
Veche amăgire din vin nou făcut!

Si pâinea mai dulce, mai coaptă pe masă,
Ma-ndeamnă să vad că viaţa-i frumoasă,
Tot timpul în Domnul să am respect sfânt,
Pentru tot ce-am primit din belşugul,
Care în mine se varsă ca-n toamnă amurgul.

A. Urma 

Te văd in orice copilaș

Te văd în tot ce ai creat
Flori şi copaci, câmpia
Munții și marea, cerul ‘nalt
Ce-Ți cântă bucuria.

In ape line sau repezi
Ce curg îmbelșugate
Pe vai, pe dealuri, prin livezi
Te văd in bunătate.

Te văd și-n soarele pe cer
Ce-mi dă lumină-n suflet
Si-n luna tainic stând pe cer
Ce mă face să cuget.

Când seara stelele se-aprind
Pe bolta minunată
Eu mă aud singur rostind:
Ce mare ești scump Tată!

Dar mai presus de ce-ai creat
La inceputul lumii
Te văd în ceea ce-ai chemat
Coroana creațiunii.

Te văd în orice copilaș
Iubitule Părinte
În zâmbetu-i mic, drăgălaş
Și-n primele-i cuvinte.

Te văd și spun: ce mare eşti
Tu, Creatorul veșnic
Care din slăvile cerești
Aprinzi lumina-n sfeșnic.

Ce minunat ai intocmit
Micuța inimioară
Să bată ea, ai rînduit
Să nu o lași să moară.

Să Te cuprind? să-Ți multumesc?
Cum pot? nu am cuvinte…
Sunt copleșit și Te slăvesc:
Ce mare ești Părinte!

Emanuel Hasan

E minunat și te iubește…

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău
pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri. Ps. 8:1.
____________________________________________________

În alergare – călător, ascultă un tril de păsărele!
Privește un soare lucitor și-o armonie dintre stele!

Privește o floare-n frumusețe, ascultă un susur de izvor,
Un fluturaș ce-ți dă binețe, în tandrețea fină un fulgușor…

Codrul tainic, minunat, câmpiile mănoase-n zare,
Oceanu’ învolburat, muntele tenace, tare,

Un nouraș, ce iute fuge și-un curcubeu frumos pe cer,
Ploaia ce rod bogat aduce, vântul ce pare un mister,

Admiră un apus de soare, roua-n sclipiri mărgăritare,
Universul în splendoare, zile, nopți în îngânare,

Opera măreață – omul, sculptura Mânii Grandioase,
Toate-ți spun: nu vezi pe Domnul? El dă creației radioase:

Suflare, mers, succesiune  în Cuvânt Divin și Creator!
Necuprins de rațiune, Strălucitor Făuritor –

Te vrea între îngeri mii și mii, în străluciri mărețe, sfinte!
O cât mai stai? Hai vino! Vii? – Chemarea vieții ia aminte!

Superbă-i Mâna Ziditoare, Magnifică, Divină, Sfântă!
Tot ce vezi mai ține-n floare și vorbește, te încântă:

Cu a Lui răbdare și iubire, cu a Lui milă, șanse – mii!!!
Acceptă-l Domn! Fii în sfințire, și-i fi mai sus de galaxii!

Azi, El mai e Mântuitor, Salvator și Grațiere,
Mâine – Drept Judecător… Respingi? Renunți? – Îți vrea înfiere!

Azi mai poți! Mâine nu știi… Azi mai ești! Mâine cum stai?
Iubirea nu-i nesocoti! Când viața nu-i decât un pai…

O floare în bătăi de vânt, un abur ce apare-n zare,
Cosit ca iarba ești în câmp… Vino-n Brațul de Salvare!

Lidia Cojocaru 

E timpul vietii

Orele bat
Şi clipele trec
Şi raza de soare
Se-nalţă pe cer;
E timpul vieţii,
E timpul de zbor.
Ridică-ţi privirea
Şi-aleargă spre nori,
Căci tot ce-i ’nainte:
Ogoare şi vii,
Ţi-a dat Domnul slavei
Să-mparţi bucurii;
Să-I pui la picioare
Cununa de dor,
Să-ţi dea măreţie
Prin oameni şi flori.
Prin floarea gingaşă
S-ajungi să cunoşti
Întreg universul
Şi lumea de jos.
Ca toate-mpreună
Să-ţi spună mereu:
„Rămâi şi slujeşte-I,
Şi-n veci n-ai să mori !”

Socaciu Elisabeta CatalinaSoca