Sloganul Învierii

S-a rupt din soare, astăzi,
Un strop de primăvară
Şi-un fir de iarbă vesel
A lunecat pe şes,
E-atâta bucurie
Şi freamăt, şi năvală…
‘Ncât lacrima cea rece
Aproape că s-a şters.

Vorbesc cu grijă muguri
Crezându-se în floare,
Copiii se frământă
Şi ei cu ale lor…
Dar undeva în mine
Se iscă o-ntrebare,
Se frânge o idee
În trupu-mi muritor.

Şi se rotesc ca-n junglă
Ideile-ntre ele,
Vibrează-n rotocoale
Vocalele sonor…
Şi-aceeaşi întrebare
Îmi sună lung în tâmple:
„Ce-nseamnă învierea
În omul muritor”?

Seminţele-s seminţe,
Se umflă-n umezeală
Şi le desface coaja
Un colte-nvingător,
Dar cum învie omul?
Cine-i desface coaja
Să iasă la lumină
Un suflet roditor?

Iar strunele-n ecouri
Au repetat aceeaşi,
Cu voce neschimbată,
Cu sunet luminos;
Că dintre-atâtea lanţuri
De moarte şi ocară
Pe om îl înviază
Iubirea lui Christos!

Din ziua săptămânii
Întâia de-nviere,
În omul din lăuntru
Schimbare s-a făcut,
Iar firul de speranţă
Tot încolţeşte-n inimi,
În sufletele care
Iubirea au crezut.

Cu ea se mişcă lumea
Şi capătă culoare,
Precum un fir de iarbă
Răsare din pământ,
Şi doar Iubirea-n oameni
Produce o schimbare
Spre-a vieţii primăvară
În noul Legământ!

Mihai Ghidora

Reclame

Psalm

Sunt gura ce mă umple de rușine
Și un năvod, prea strâmt a prinde pești,
Sunt, Doamne… o livadă înfrunzită,
Ce cu-o suflare, toamna o desfrunzești.
Deschid un ochi, să sting cu el pădurea
Ce arde într-un răsărit de soare,
Sunt, Doamne… destinatul fără adresă,
Ce încă mai așteaptă o scrisoare.
N-am nici un drept, să port pe cap și lauri
Când sufletul, îmi este un biet meschin,
Sunt, Doamne… un orgoliu fără vlagă…
Ce strigă către tine cu-n, , Amin ’’!
Sunt trecătorul, ce-a uitat să mai întrebe,
Unde se stinge ziua în amurg?
Sunt, Doamne… un artist de mâna a treia,
Ce-ar vrea să-i fii pe veci un Dramaturg.
De-acolo, dintre norii Tăi de zahăr,
Rostește în tăcere un cuvânt,
Să mai respir și-n primăvara asta,
Miros de brad și-o brazdă de pământ.

Viorel Balcan Valentin

Multumire

Iti multumesc Isuse
Pentru ziua cea insorita
Pentru painea de pe masa
Pentru ziua de odihna.

Pentru picurii de ploaie
Care stampara pamantul
Pentru raza cea de Soare
Care-mi lumineaza gandul.

Multumesc pentru a Ta viata
Pentru mine ai murit
Iar durerea de pe cruce
Pentru mine ai simtit.

Binecuvantatu-Ti Nume
Este Sfant si minunat
Esti atat de drag Isuse
Pentru sufletu-mi curat.

Ridicat esti peste viata-mi
Ca un steag de biruinta.
Binecuvantat Esti, Doamne
Fiinta Ta-I nemarginita!

Intareste-mi pasii Doamne
Pentru sfanta biruinta,
Fata Ta sa-mi lumineze,
Chipul meu clipa de clipa.

Ramona Boruga 

Ca roua dimineții…

În glas curat, ca roua dimineții
Să înălțăm cântare Celui Sfânt
Știind, că El conduce pasul vieții
Crezând, că are-n grija Sa ”pământ”.

În glas curat, ca roua dimineții
Să se ridice imn frumos spre Soare,
În pas curat, ca roua dimineții
Să fim ca cele sfinte, vii fecioare!

În glas curat, ca roua dimineții
Să-L laude viața noastră zi de zi!
Străbată imnul sfânt al frumuseții
Cea beznă a nopții, a ceasului târziu.

În glas curat, ca roua dimineții
În unitatea sfântă, prețioasă
Ca vas ales, în pasul frumuseții
Slăvind mereu cea Jertfă Glorioasă

Pășim cu imn victorios pe cale –
Ea e trasată de Cel Triumfător!
Nu ne înfrică munți, a morții vale –
Isus, Isus e Cel Biruitor! ! !

În glas curat, ca roua dimineții
Slăvim, slăvim mereu pe Cel Preasfânt!
Un pas curat – e imn al frumuseții,
O dulce rază din Izvorul Sfânt.

Cu rădăcini în Apele Vieții,
Se-aude un splendid cânt, a mii de mii…
De unde vii tu, imn al frumuseții?
– Din vasele de lut, răscumpărați copii.

Un imn curat, ca roua dimineții
Pe aripi de Lumină către Soare,
Întâmpină frumoșii Zori ai Dimineții –
Isus, conduce turma la izvoare…

Lidia Cojocaru 

Foto: Laurentiu Iordache

Ca roua dimineții…

În glas curat, ca roua dimineții
Să înălțăm cântare Celui Sfânt
Știind, că El conduce pasul vieții
Crezând, că are-n grija Sa ”pământ”.

În glas curat, ca roua dimineții
Să se ridice imn frumos spre Soare,
În pas curat, ca roua dimineții
Să fim ca cele sfinte, vii fecioare!

În glas curat, ca roua dimineții
Să-L laude viața noastră zi de zi!
Străbată imnul sfânt al frumuseții
Cea beznă a nopții, a ceasului târziu.

În glas curat, ca roua dimineții
În unitatea sfântă, prețioasă
Ca vas ales, în pasul frumuseții
Slăvind mereu cea Jertfă Glorioasă

Pășim cu imn victorios pe cale –
Ea e trasată de Cel Triumfător!
Nu ne înfrică munți, a morții vale –
Isus, Isus e Cel Biruitor! ! !

În glas curat, ca roua dimineții
Slăvim, slăvim mereu pe Cel Preasfânt!
Un pas curat – e imn al frumuseții,
O dulce rază din Izvorul Sfânt.

Cu rădăcini în Apele Vieții,
Se-aude un splendid cânt, a mii de mii…
De unde vii tu, imn al frumuseții?
– Din vasele de lut, răscumpărați copii.

Un imn curat, ca roua dimineții
Pe aripi de Lumină către Soare,
Întâmpină frumoșii Zori ai Dimineții –
Isus, conduce turma la izvoare…

Lidia Cojocaru

Rând pe rând

Intrăm în lume rând pe rând,
Goi, trişti, neputincioși, plângând
Şi după cum ne trăim traiul
De-aici încep: iadul sau raiul…

De mic încerci să-ţi pui în minte
La îndrumări să iei aminte,
Înveţi să te fereşti de rele
Dacă ţinteşti sus, printre stele…

Copil fiind vezi numai “soare”
C-a ta e lumea asta-ţi pare,
Că totul ştii, tot ţi-e-n putinţă,
Nici urmă nu-i de-umilinţă.

‎Şi timpul parcă nu aşteaptă,
Urci zilnic treaptă după treaptă,
Înveţi din mers, strângi cât apuci,
Un trai cât mai plăcut să duci.

‎Cât e lumină-n zi trudesti
La cele sfinte nu gândești,
Ai idealuri noi de-atins,
Eşti tânăr, eşti de neînvins.

‎Şi-apoi îţi faci în viaţă rost,
Vrei ‎slujbă bună, adăpost,
Vrei s-ai familie, vrei prunci
Şi te trezeşti dator c-ajungi.

‎De-acum se-abat furtuni şi ploi
Ai bucurii, dar … şi nevoi,
Că nu le ştii pe toate-nveţi,
Că şi-alţii-s vrednici şi isteţi.

Munceşti mai greu, ca să ţii pasul,
Nu bagi de seamă “cât e ceasul”…
Nu vrei, ai tăi, lipsă să ducă
‎Şi… înserarea … te apucă.

Cu ochi deschişi poţi să visezi,
Nu mai auzi, nu prea mai vezi,
Păşeşti cu teamă să nu cazi
“Pruncii”-s pe lângă tine … brazi.

Pe amintiri se-așterne colbul,
Copiii-ţi zboară lăsând cuibul,
Ei sunt în “zori”, încep s-adune,
La tine soarele-ţi apune…

Aleargă ei acum grăbiţi
De-acelaşi vechi miraj vrăjiți,
Timpul, în loc, ai vrea s-opreşti
Eşti mai slăbit şi-mbătrâneşti.

În noapte, grijile te scoală
Sau treaz te zbaţi, luptând cu-o boală
Simţi, parcă într-un hău cobori…
Abia aștepți ai zilei zori.

Şi-aşa s-a dus viaţa-n grabă
“Vânzând” iluzii la tarabă,
Un vis prea scurt, doar o părere,
Cu luptă, trudă şi durere.

De ţi-a fost greu, de ţi-a fost bine…
Laşi tot ‎şi pleci când moartea vine
Şi-al morţii ceas nu-nfricoşează
Ci veşnicia ce urmează!

‎Ieşim din lume rând pe rând,
Goi, trişti, neputincioși, plângând
‎Şi după cum ne-am trăit traiul
‎De-aici încep: iadul sau raiul…

Olivia Pocol 

Haideți să semănăm pământul tot cu flori

Haideți să semănăm pământul tot cu flori
Prin univers să zboare miresmele divine
Parfum de trandafiri și crini mirositori
Să crească prin pustiuri pomii roditori
Și mierea să se strângă în stupul de albine.

Haideți să facem cerul nostru mai senin
Să topim săgețile și sabia-n cuptoare
Ca să nu se mai audă plânset și suspin
Și să nu mai curgă lacrimi pline cu venin
Ci doar zâmbet de copii în strălucit de soare.

Haideți să înverzim pământul cu grădini
Să-l îngrijim și să-l însămânțăm cu grâne
Ca să nu mai crească prin ogoare spini
Să înflorească merii și pomii de măslini
Și pe fiecare masă să fie multă pâine.

Haideți să fim puțin mai buni, mai iubitori
Puțin mai blânzi să fie viața mai frumoasă
Ca să mai cânte prin păduri priveghetori
Să mai zboare încă cârdurile de cocori
Și rândunelele în cuib sub streașina de casă.

Haideți să împodobim planeta-n trandafiri
Să fie pe pământ doar numai primăvară
Ca să nu mai fie niciodată despărțiri
Ci doar numai clipe gingașe de amintiri
Și un cer senin cu pace și belșug în țară.

Haideți să fim exemplu bun pentru copii
Ca ei să vadă-n noi mai multe fapte bune
Să vizităm bolnavii, să stăm la căpătâi
Să suferim și noi cu ei în nopțile târzii
Și dacă trebuie… să plângem împreună.

Haideți dar tot Pământul astăzi să venim
Să ne închinăm lui Dumnezeu cu mic și mare
Să îngenunchem în Fața Lui, să-l preamărim
Pentru tot ce El ne-a dăruit să-i mulțumim
Pentru binecuvântări și dimineți cu soare.

Mihail Cebotarev 

Din al cerului izvor

Din al cerului izvor
S-a născut în mine-un dor,
Dor cum nu mai e sub soare,
Dor de ţărm şi de hotare,
De hotarele iubirii
Şi de ţărmul veşniciei.

Din al cerului nectar
M-a atins în piept un har,
Har cum nu mai e sub soare,
Har divin fără hotare,
Harul Domnului Isus
Care-n suflet m-a pătruns.

Din a cerului speranţă
M-a atras o dimineaţă,
Dimineaţa fără soare,
Dimineaţa-n sărbătoare,
Sărbătoarea bucuriei,
Sărbătoarea veşniciei!

Mihai Ghidora 

Când știi că viața ta e trecătoare

Psalmul 90, Eclesiastul 11:9, Ieremia 2:33,
2 Timotei 3:1-17, Ev. Luca 15:11-32…

Când știi că viața ta e trecătoare,
Că ești în lume doar un călător…
De ce trăiești cu multă nepăsare?
De ce pășești așa la întâmplare,
De ce nu ești creștin ascultător?

Când știi că viața ta e ca un abur,
Ce se arată puțintel sub soare…
De ce trăiești așa de imatur?
Nu știi că poate moartea prematur,
Te poate căuta și-i fără îndurare?

Când știi că viața ta e ca o floare,
Ce astăzi înflorește dar mâine se usucă…
De ce să mergi pe căii înșelătoare,
Ce știi că duc la urmă la pierzare?
Tu poți alege Calea ce înspre ceruri urcă!

Când știi că viața ta e ca un vis,
Ce tu alegi de este frumos sau un coșmar…
De ce să fugi de Domnul spre abis?
Întoarce-te la El, să-ajungi în Paradis.
Te rog să pui chiar astăzi păcatelor hotar.

Când știi că viața ta e un dar neprețuit,
Că sufletul e veșnic mai scump ca lumea toată,
Când știi că ai un scop în lume rânduit,
De ce să fii de diavol mințit și jefuit,
Când tu ești o făptură de Dumnezeu creată?

Când știi că viața ta e luptă, pregătire,
Școală cu multe teste spre lumea ceealaltă…
De ce să crezi povești ce duc în rătăcire?
Tu ai prin Cartea Sfântă lumină și sfințire,
O naștere din nou, credință-adevărată!

Când știi că viața ta e astăzi în ruine,
Trăiești cumplita dramă de fiu risipitor…
Te rog să te ridici din starea de rușine,
Întoarce-te din lume cu lacrimi cu suspine…
Acasă te așteaptă un Tată iertător! ! !

Teodor Groza

Cu Tine-n noua zi din an…

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi
binecuvânta Numele Tău în veci de veci! Ps. 145:1.

Cu Tine-n noua zi din an –
Slăvind esența vieții-n cale,
Cu Tine-n noua zi din an –
Proșternându-Ți osanale,

Pentru Soare și Lumină,
Pentru Darul ce L-ai dat,
Pentru Jertfă, luând vină!
Doamne, cât de minunat

Cât de minunat ești Doamne,
Exclam în cânt de bucurie!
Cât de minunat ești Doamne,
Mâna-Ți de Credincioșie

Poartă, poartă – zi de zi
Poartă, poartă – an de an
Te slăvește – noapte, zi
Te slăvește an cu an,

Că doar Tu le ești tăria!
Totul ții cu Mâna Tare!
Te slăvește Veșnicia –
Împărat Etern și Mare!

Te slăvește și prezentul,
Te ascultă orice clipă!
Ți se-nchină viitorul –
Tu îl porți pe-a Ta Aripă!

Ce Măreț ești Doamne Sfinte!
Mulțumesc, ca Tu ai dat
Ce-ai avut mai scump, Părinte
Unic Fiu! – Ce minunat,

Ce minunat să știi, că viața
Îți păzește-un Veghetor!
Ce minunat să știi, că viața
Îți conduce un Păstor

Plin de Milă și de Har,
Plin de Dragoste, Îndurare!
Din suflet vrem a fi altar,
Ce-Ți înalță viu cântare –

Pentru orice zi din viață,
Pentru masă pentru pâne,
Până-n Noua Dimineață
Când vei lua acas’, Stăpâne

Mireasa, ce cu dor Te-așteaptă
Mireasa, ce te proslăvește
Rămâi cu noi urcând pe treaptă
Și clipa-n Tine fericește!

Cu Tine-n noua zi, oricând!
Cu Tine pururi pe cărare –
Ascultându-Ți Glasul Blând,
Dumnezeu Preasfânt și Mare!

Lidia Cojocaru