„Cine este acest Isus?”

Motto: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit
va trăi. Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul
acesta? ” ” Da, Doamne, I-a zis ea, cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu,
care trebuia să vină în lume. ” Amin! Ioan 11: 25-27.

Sunt și astăzi oameni care –
Ca în vremea ce s-a dus,
Se-ntreabă precum iudeii:
„Cine este acest Isus? „

În măiastra cuvântare –
Cea din ziua Cincizecimii,
Petru, pescarul de oameni,
El a deslușit mulțimii

Taina ascunsă din Scriptură –
Încă nedestăinuită,
Dar sfinților lui Dumnezeu
De acum descoperită;

Că Isus din Nazaret
Care a fost răstignit
Este Hristosul înviat,
Cel de David prorocit.

Și apostolii sunt martori
Ai învierii lui Isus
Care S-a înălțat și șade
La dreapta Tatălui de sus,

Mai presus de-orice putere,
De orice dregătorie,
De orice fel de stăpânire
Și de orișice domnie;

Și de orice nume care
S-ar putea găsi sub soare,
Nu numai în veacu-acesta
Ci, și-n cele viitoare.

E Cel Dintâi Născut din morți –
Pârga celor adormiți,
Nu-i sub cer alt nume-n care
Să putem fi mântuiți.

Dintr-o mulțime de frați
El e Cel Întâi Născut,
El e-Începutul zidirii –
Prin El toate s-au făcut.

E Hristos Mântuitorul
Cel vestit prin profeții,
Domnul Păcii de pe tronul
Veșnicei Împărății.

E Fiul Celui Preaînalt,
Dumnezeul nostru tare,
Venit să ne izbăvească
De mânia viitoare,

Cel venit să mântuiască
Pe cei ce erau pierduti,
Și să scoată din robie
Pe cei în păcat căzuți;

Să poarte povara lumii,
Să-ndure păcatul greu,
Iar prin Jertfa de pe cruce
Ne-a împăcat cu Dumnezeu.

Pentru noi, S-a dat pe Sine
Ca preț de răscumpărare,
Să fim un norod al Lui
Curățit de-orice întinare;

Să ne putem înfățișa
La chemarea Lui divină,
Sfinți și fără de prihană
Curățiți de orice vină.

Dumnezeu L-a înălțat
Mai deasupra tuturor,
L-a făcut să fie Domn
Și al nost’ Mântuitor

Ca să dea lui Israel –
Dar și neamurilor toate,
O pocăință adevărată
Și iertarea de păcate.

Dumnezeu ne-a mântuit
În dragostea-I de omenire,
Nu prin faptele făcute
De noi în neprihănire,

Ci prin îndurarea și botezul
Cu apă și prin Cuvânt,
Și prin înnoirea noastră
Făcută de Duhul Sfânt.

Și de-om trăi în curăție
Și o viață de credință,
De rămânem veghetori
Și statornici în credință,

De vom împlini Cuvântul
Și vom lucra cu folos.
Fiecare vom vedea
Mântuirea lui Hristos.

Mărturisiți-L pe Isus
Orișiunde veți putea,
Lăudați Numele Lui
Fiindcă dacă vom tăcea,

Pietrele vor prinde viață
Și vor mărturisi mereu,
Că Isus este Hristosul
Și Fiul lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Sunt flori alese

Sunt flori din grădina înmiresmată,
Le îmbracă roua de dimineaţă
În mângâierea razelor de soare,
Prin seve curge apa din izvoare.
Sunt flori de sub īnsângerata cruce,
În picuri de sânge divin crescute,
Prin biruinţa Mielului răsărind,
Un minunat curcubeu spre infinit!
Sunt flori alese, de nobilă Viţă,
Le-a semănat Fiul prin suferinţă,
Sunt flori pecetluite de Dumnezeu,
Că Tatăl şi Fiul sunt una mereu!
Chiar de-i noapte, sau e zi, în orice ceas,
Glasul Domnului se-aude prin hazard,
Ca un susur blånd ne-nvăluie curat
Şi-ndeamnă pe drumul către Împărat!

Maria Șopț

Cântecul Duhului Sfânt

– Cetate iubită a păcii eterne,
Salut îţi aduc din câmpia cea verde,
Din ţara de dincolo de soare şi dor,
De unde izvorăşte al vieţii izvor.

Mesaj aduc de la veşnicele câmpii,
De la Tronul ceresc, unde sunt ape vii.
Mă uit spre tine, popor al lui Israel,
Şi îţi spun încă o dată -”Vino la El!”

Printre stele şi galaxii mă unduiesc,
Spre marea slavă a Tatălui ceresc.
E-un cânt de privighetori ce şopteşte:
“-Intoarce-te la Mine! Domnul vorbeşte!”

Eu sunt ploaia târzie de la Tatăl Sfânt,
În inima ta, eu sunt un susur blând,
Şi cântecul sfânt doar tu îl vei auzi
Şi Tatăl ceresc, ce este în veşnicii.

Eu sunt o rază fierbinte de soare,
Topesc neaua şi a inimii răcoare,
Eu îţi înlătur lacrima cea amară,
Vino la Domnul ! Domnul Isus te cheamă!

Arancutean Eliza  

Cine-i ca Tine?

Cântă sufletul meu de Domnul iubit,
Raze de soare mă cheamă-n răsărit
Către desăvârşita armonie,
Urcând mai sus, urcând spre-Mpărăţie!
M-ai săpat în palma bătută-n cuie,
M-ai legat de cer pentru veşnicie,
M-ai câştigat prin Jertfa din Golgota,
Şi sunt al Tău orişice s-ar întâmpla!
S-afundă pasul adânc şi mai stăpân,
Pe Calea de aur mă încred deplin,
Iubirea m-a ridicat spre cer să zbor
La Cel ce este al meu Mântuitor!
Cine-i ca Tine aşa sfânt, minunat?
Eşti Unic Doamne, puternic Împărat!
Universu-ntreg saltă-n bucurie,
Eşti Dumnezeu şi-a noastră mântuire!

Maria Șopț  

O umbră-i omul pe pământ

O umbră-i omul pe pământ
autor: Nichifor Nicu
18/05/2020/ ora: 19:45

O simplă umbră-i omul pe pământ
Nimic mai mult sub acest soare
Se naște, crește, iar încet călcând
Îmbătrânește și la urmă moare.

Omul este-n viață precum vântul,
Astăzi e puternic, mâine-i ostenit
Astăzi este bucuros, i se aude cântul,
Dar mâine s-ar putea s-auzi că a murit.

Precum e iarba de pe câmp, așa e omul,
Azi e-n putere, tânăr, de neînlocuit
Tot așa precum și toamna ajunge pomul,
Așa și omul ajunge gol, fără putere, îmbătrânit.

Căci omul prin neascultare a ales să moară
Când a mâncat din fructul interzis
Atunci a fost chiar din grădină scos afară,
Atunci a fost el alungat din Paradis.

Dar Dumnezeu, o șansă azi îi mai oferă
Ca omul să se-ntoarcă din păcat
Să rupă astăzi a păcatului barieră
Și să își spele haina-n Sânge-I vărsat.

Nichifor Nicu

Bucuria primăverii

Flori curcubeu īn culori pastelate,
Ca-ntr-un alai de nuntă,
de neuitat,
Īn mireasmă dulce îmbrăţişate,
Ne împodobesc retina minunat!
Ramurile-s pline, belşug de floare
Se revarsă-n splendoare de necuprins,
Domnul binecuvàntă-n adorare,
Īntreg pământu-i un colţ din paradis!
Primăvara minunată a venit!
Cântă-n inimă razele de soare,
Frumuseţea florii pudrate-n vånt,
Şi-mfloreşte sufletu-n fiecare!
Tată, împrumută-mi a Ta privire
Să cuprind frumuseţea de sub soare,
Toată măreţia şi-a Ta Iubire,
Marea lucrare a voinţei Tale!

Maria Șopț 

Am să te chem…

Am să Te chem şi-atunci când nu mai este soare,
sub cer întunecat de nori potrivnici, răi,
am să Te chem şi-atunci când inima mă doare,
zdrobită, părăsită în ale morţii văi.

Am să Te chem şi-atunci când cerul e-n tăcere
şi nu mai e nici şoaptă infimă de răspuns,
am să Te chem din noapte, din moarte, din durere,
când sufletul de-o lance barbară mi-e străpuns.

Am să Te strig în rugă sfârşită, fără sunet,
spre Tine mâini de ceara, sleite-am să întind,
durerii îi voi da un nesperat răsunet,
cu cât va fi privirea spre Tine mai cu jind.

Am să Te chem continuu, am să Te-aştept o viaţă,
încununat, de-aş merge, cu spini imenşi şi mulţi,
eu am să-ţi cânt cu lacrimi, în orice dimineaţă,
încredinţat că dorul Tu tot ai să-mi asculţi.

Singeorzan Dorin 

Întuneric și lumină

Cerul strălucește cu stele
Strigă toate cuvântul iubire.
Aș naviga printre ele încet
Nu pot, mai trebuie s-aștept.

Și luna semeață ca și-o regină
Mă încântă zâmbind în lumină.
Aș merge degrabă până la ea
Nu pot, o îmbrățișez cu privirea.

Noaptea inspiră durere și moarte
Întunericul aduce frică și-i rece.
Dar acolo în noapte este o șansă
Privind cerul, ce-i plin de lumină.

Durerea naște în noi o speranță
Atunci când sufletu-i plin de lumină.
Necazul e dalta lovind fără milă
Ne-apropie însă de lumea divină.

Toate, să știi, lucrează împreună
Într-o zi, tu să poți trăi în lumină.
Crede, după noapte vine iar soare
Lumina va fi pe veci biruitoare.
Simion Ioanăș

Ce minunat, Isuse

Ce minunați şi rodnici sunt anii tinereții,
Când Tu trăieşti în noi şi totul Ți-aparține…
Ne-ai dat atâta vlagă şi-atâta frumusețe,
O, cât am vrea, Isuse, în orice timp al vieții,
Să nu ne înspăimînte nici vântul, nici nămeții,
Ci să rămânem, Doamne, statornici, lângă Tine.

Ce nepătrunse clipe se împletesc, Divine,
Când seva tinereții pulsează către soare —
Ne-ai dat atâta cântec şi zâmbet şi suspine
Şi bucurii şi lacrimi şi frământări, Stăpâne…
Dar o, cu-atât mai mult, ce clipe preasenine,
Vor fi o veșnicie cu Tine în splendoare! ! ?

Ce ne-nfricat se pare destinul înainte,
Când tinerii şi-îndreaptă spre orizont busola…
O, cât am vrea, Isuse, doar zile însorite,
Dar Tu ne treci credința prin viscole cumplite,
Cum brazilor pe munții cu coaste-nzăpezite,
Le dai furtuni şi vânturi, fortificând corola.

Ce dulce şi plăcută e tinerețea, Tată,
Când o trăim cu Tine, căutând neprihănirea.
O, cât dorim, Isuse, să o păstrăm curată,
Iar gândul, vorba, fapta şi viața noastră toată,
Ce-au fost sfințite-n Tine la Golgota odată,
Să oglindească-n lume Cuvântul-Ți şi Iubirea!

Irina M 

Sursa foto: Net

Nimic fara Isus

Nu vreau o viață fără Domnul
O zi, o clipă-un ceas măcar.
Căci viața fără a Sa prezență
Este trăită în zadar.

Nu vreau nici răsărit de soare,
Nici umblet zilnic sau vreun țel.
Nu vreau NIMIC din lumea aceasta
Dacă întâi nu-L vreau pe EL.

Nu vreau nici hrană și nici apă,
Chiar dacă îmi sunt de folos.
Nu, nu le vreau, de înainte,
Nu-l vreau cu sete pe Hristos.

Nu vreau nici bani nici avuție
Nimic din tot ce-i efemer.
Nu, nu le vreau de toate acestea
Mă vor îndepărta de cer!

Nu vreau nici planuri și nici vise,
Nici propășirea lor de fel.
Nu vreau să le văd împlinirea
Dacă în ele nu e El!

Vlad Bucur