Dacă spui că ești în viață

Dacă spui că ești în viață
Și ai duh de la Isus
Nu te lăuda la oameni
Nu te crede mai presus.

Fii smerit și caută-ntr-una
Să îi placi lui Dumnezeu
Că vor fi și zile-n care
Îți va fi pe cale greu.

Dacă vrei să-ți fie bine
Când pe cale-naintezi
Ține mijlocul cărării
De-acolo poți să veghezi.

Stând pe marginea cărării
Vei fi lipsit de speranță
Și riscul e foarte mare
Să n-ai pic de siguranță.

Dacă vrei să ai credință
Nu privi la slăbiciuni
Domnul este biruință
Crede că face minuni.

Orice boală ai avea
Și durerea-oricât de mare
Dumnezeu are putere
Să te scape de-ncercare.

Dacă cauți doar confort
Și-ai vrea totul ca-n palate
Nu te înșela amice
Nu te înșela tu frate.

Pe cale nu e doar soare
Pe ea sunt și spini și nori
Nu-i doar zi de sărbătoare
Nu vor fi numai culori.

Dacă spui că ești în viață
Și trăiești pentru Isus
Nu-ți dori comoditatea
Nu-ți va da nimic în plus.

Caută să fii smerit
Și în vorbe și-n purtare
Și Dumnezeu îți va da
Har și binecuvântare.

 Samuel Ghiran 

Asteapta in tacere ajutorul

Pe cerul vietii tale cand apare
Abrupt, fara sa-ti dea de veste, norul
Durerii, si umbrit e al tau soare,
Asteapta-I in tacere ajutorul!

Cand rana din aripa-ti sangereaza,
Nu renunta, nu-ti intrerupe zborul,
Spre miazazi mereu inainteaza,
Si-asteapta-I in tacere ajutorul!

In focul incercarii nu te lasa;
Chiar supraincalzit de-ar fi cuptorul,
El te va scoate, caci de tine-I pasa;
Asteapta-I in tacere ajutorul!

Nadajduieste! Domnul niciodata
Sa lunece nu-ti va lasa piciorul;
Asteapta-L! Providenta Lui de Tata
La timp iti va trimite ajutorul.

„Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului.” Plangerile lui Ieremia 3:26.

 Anca Winter

Dis de dimineață

Dacă dis de dimineață
M-am trezit la viață iar,
Raza lină de pe față
Îmi vestește și mă-nvață
Că-i o nouă zi de Har.

Iar lumina de la soare
Ce pătrunde peste tot
Nu-io pură întâmplare
Ci-i un Har așa de mare
Încât să-l descriu nu pot.

Iar că ochi-mi pot să vadă
Tot ce este-n jurul meu. .
E-o puternică dovadă
Ființa mea să se încreadă
Tot mai mult în Dumnezeu.

Să aud, să am vorbire
Să mă mișc și să gândesc. .
Nu-i noroc nici nimerire
Ci pătruns de-a Ta uimire
Știu că-i Harul Tău Ceresc.

Chiar din zorii dimineții
Să fiu Doamne, cercetat
Să deschid Cuvântul Vieții
Să-nțeleg ce-au scris profeții
Este-un Har nemeritat.

Să mă-ncred în Tine Tată
Care din iubire-ai dat
Pe-al Tău Fiu fără de pată
Pentru lumea vinovată
S-o salveze din păcat…

Căci la cea mai grea răscruce
La momentul stabilit
Fiul Tău muri pe-o cruce
Iar jertfirea Lui aduce
Viață nouă, gratuit.

Crucea-i locul care-mparte
Orișicui un nou destin
Dă mahrama la o parte
Și spre viața fără moarte
Îi croiește-un drum senin.

Ce izvor de fericire
Curge din al Tău Calvar
De salvare și iubire
Împăcare, mîntuire
Toate ni le-ai dat în dar…

Căci iubirea-l urmărește
Pe-orice suflet apăsat
Ce se-toarce, se căiește
Mântuirea Ta primește
Ca pe-un Har nemeritat.

Bucuria e deplină,
Viața nu e în zadar
Ne-ai scăpat de orice vină
Și spre Țara de lumină
Mergem mântuiți prin Har.

Astfel dis de dimineață
Sufletul mi-e împlinit
Căci Cuvântul Tău mă-nvață
Duhul Tău îmi dă povață
Să fiu bun necontenit.

Ziua mi-o încep cu Tine
Și mă-nchin Tată Ceresc. .
Știu că Harul Tău mă ține
Fiincă Te gândești la mine. .
Tată drag, îți mulțumesc!

Daniel Hozan

3 Februarie

 „Spune-mi… unde îţi paști oile, unde te odihneşti la amiază? ”

Cântarea Cântărilor 1:7 Aceste cuvinte exprimă dorinţa credinciosului de a-L urma pe Christos şi dorul său de părtăşie cu EL. Unde-ți paşti oile? In casa Ta? Merg şi eu, dacă te găsesc acolo. In rugăciune personală? Mă voi ruga neîncetat. In Cuvântul Tău? Le voi păzi cu scumpătate. Spune-mi unde le hrăneşti, fiindcă oriunde merge Păstorul, oile II urmează; nimeni altcineva nu le poate împlini nevoile. Eu nu pot fi mulţumit cu nimic altceva. Sufletul meu flămânzeşte şi însetează după prezenţa Ta înviorătoare.

„Unde te odihneşti la amiază?” Fie că este dimineaţă sau amiază, singurul loc de odihnă este alături de Tine şi iubita Ta turmă. Odihna sufletului meu trebuie să fie o odihnă binecuvântată, şi numai la Tine o pot afla. Unde se află umbra stâncii? De ce să nu mă odihnesc acolo? „Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?” (Cânt. 1:7). Tu ai tovarăşi — de ce să nu fiu şi eu unul dintre ei? Satana îmi spune că sunt nevrednic, dar întotdeauna am fost aşa. Totuşi, Tu mă iubeşti de mult; de aceea, nu cred că nevrednicia mea poate fi o barieră în calea tovărăşiei noastre.

E adevărat că sunt slab în credinţă şi gata să cad, dar chiar slăbiciunea mea mă îndeamnă să fiu întotdeatitta acolo unde îţi hrăneşti turma, ca să fiu întărit şi păzit lângă izvoarele de apă. De ce să plec de lângă Tine? Nu am nici un motiv să plec, am mii de motive să rămân, fiindcă Isus mă cheamă să vin. Dacă mă lasă o clipă, este numai ca să mă facă să-I doresc prezenţa. Când mă va vedea că sufăr fiindcă sunt singur, mă va duce din nou la staul, acolo unde mieii turmei Sale sunt feriţi de arşiţa soarelui.

C.H. Spurgeon

Ce-i viața ta?

Ce-i viața ta? E-o întrebare,
La care toți dorim răspuns!
Și-l căutăm aici sub soare,
De la început pân la apus.

Ce-i viața ta? E-o zi cu soare,
În care fericit zâmbești și crezi.
E opera iubiri Sale,
Mireasmă în crinii cei aleși.

Ce-i viața ta? Când întristarea,
Adună norii cei mai grei!
Și totul parcă se destramă
Dezamăgit suspini și gemi.

Ce-i viața ta? E-un nor de ceață,
Ce se coboară din văzduh!
Și ce dispare dintr-o dată,
Ne lăsând urme pe drum… .

Ce-i viță ta? E-o picătură,
Ce se desprinde din etern!
Ce strălucește și exprimă
Iubirea Mirelui suprem.

Ce-i viața ta? Te-ntrebi în taină,
Și parcă tot mai sec auzi…
-E darul cel venit din Tatăl
Ce te-a iubit atât de mult!

E opera iubiri Sale,
Ce a creat-o din pământ.
E suflul veșniciei sfinte
În chipul trecător de lut.

Deci te întoarce cu iubire
La cel viața ta ți-a dat!
Mulțumitor o veșnicie,
Pentru răscumpărarea ta.

Ciprian Damian 

La poarta timpului

La poarta timpului a bătut
Un ceas necunoscut defel.
Sǎ cǎutǎm pentru început
Cu pace sǎ intrǎm în el.

Sǎ dǎm mândria la o parte
Şi nepǎsarea, gândul rǎu,
Cǎ dincolo de-acestea toate
Rǎmânem singuri doar cu… ‚eu’ .

Sǎ facem bine tuturora;
Nicicând rǎsplatǎ s-aşteptǎm
Iar când se-arată aurora
Spre cer în stoluri sǎ zburǎm.

Sǎ nu ne ţinǎ lanţuri grele
De-acest pǎmânt ce-i trecǎtor,
Cǎ nu aici, ci printre stele
Avem locaş moştenitor.

Dar pân-atuncea fiecare
Cu fapte bune, rugǎciuni,
Cu ochii aţintiţi spre Soare,
Sǎ cǎutǎm sǎ fim mai buni.

Şi sǎ stǎm veghetori la posturi
Cu untdelemn scump cumpǎrat,
Sǎ fim strǎjerii de pe ziduri
Care-l aşteaptǎ pe-mpǎrat.

Sǎ ne-nrolǎm în oastea sfântǎ
Şi pentru Domnul sǎ lucrǎm.
Sǎ fie lupta cât de cruntǎ –
’Napoi nicicând sǎ nu ne dǎm.

Pe cap cu coiful mântuirii,
Cuvântul sabie s-avem
Iar platoşa neprihǎnirii
Sǎ ne-nsoţeascǎ când luptǎm.

Sǎ nu uitǎm de-ncǎlţǎminte,
De râvna Evangheliei
Ce-aduce pace şi dreptate
Printre acei ce-s ai Sǎi miei.

Sǎ ne încingem cu-adevǎrul,
Scutul credinţei sǎ avem.
Sǎ ridicǎm mai sus drapelul
Şi-aşa în vânt sǎ îl ţinem…

Aşa sǎ-ntâmpinǎm pe Domnul
Când reveni-va pe Pǎmânt
C-atunci ni se va stinge dorul
Cǎci am lucrat pentru Cel Sfânt.

Şi vom serba pentru vecie
Serbarea celor mântuiţi,
Şi vom cânta cântări o mie
Cu-acei ce n-au fost biruiţi.

Galati, Cristina Magdalena Francu

„El te va pazi”

Adi Petras si Calin Ardelean

El a știut

Referințe

Ioan 18:1-9

Pentru c-a știut să-Și zică „NU” voinței Lui mereu,
A avut din plin în Sine puterea lui Dumnezeu,
Împreună cu lumina și dragostea de a face
Tot ce-I poruncește Tatăl, tot ce Tatălui Îi place.

Armatei care venise cu săbii și cu ciomege,
Cu cătușe și cu funii ca să-L ia prins și să-L lege,
I-a spus doar „Eu sunt” și-ndată, au căzut toți ca trăsniți
Zăcând jos ca bolovanii fără viață-nțepeniți.

Și, din nou, când a zis Tatăl, Fiule, Mi-ar place-acum
Să Te lași legat de-aceștia care i-ai culcat în drum,
Pentru c-a știut să-Și zică „NU” voinței Lui mereu,
A putut și-acum să facă ce-I plăcea lui Dumnezeu.
Deci tot El îi scoală-acuma, și le dă puterea Lui
Ca să-L lege după voia și plăcerea Tatălui,
Să Îl ducă-apoi să fie bătut, scuipat, schingiuit
Iar la urmă să sfârșească sus pe cruce răstignit.
Și repet: știind să-Și zică „NU” voinței Lui mereu,
A putut și-acum să facă, ce-I plăcea lui Dumnezeu.

* * *
Haideți să vă spun acuma ce am eu de-aici de luat.
Când mulțime de necazuri peste mine se abat
Să m-arunce-n disperare și să mă paralizeze,
Să mă culce în țărână, să mă imobilizeze,
Dacă-nvăț să-mi zic „NU” mie, pot îndată, cu-n cuvânt,
Să-mi trântesc împotrivirea și zbuciumul la pământ.

Și-apoi, dacă Domnul zice că ar vrea să fiu legat
Prin dureri, pierderi și lucruri, care-s greu de suportat,
Dacă-nvăț să-mi zic „NU” mie, chiar dacă-n afară doare,
În inimă am plină pace, e lumină, viață, soare.

Valdi Herman  

In cele sfinte,mai cu spor!

In zilele ce-ți stau in față
Nu ştiu ce lacrimi dau ocol
Nici câte lovituri în viață
Vor tulbura mersu-ţi domol.

N-am să pretind c-a ta durere
Mi-e cunoscută nicidecum
Insă mă rog să ai putere
Să birui tot ce-ți stă în drum!

Să treci cu bine peste toate
Să-ntâmpini greul liniştit
Ştiind că Cel ce-ți stă aproape
Chiar groaza mării-a potolit.

Iar bucurii de-ți vin în cale
Primeşte-le cu gând senin
Căci ele sunt aici mai rare
Pe-acest pamant ce e străin.

Să-ți fie drumul către Soare
Tot mai voios si roditor
Primeste dar a mea urare:
In cele sfinte, mai cu spor!

Calfa Diana 

Lumina care izvorăște

Lumina care izvorăște
Din Raiul cel de raze nins,
Acum din nou ne-nvăluiește
În frumuseți de nedescris.

Căci auzim și-acuma graiul
Acela de iubire plin,
Ce-a străbătut cândva Sinaiul
Din slava cerului divin.

Căci Dumnezeu voia s-arate
Că doar în numele-I preasfânt
Vor fi-n veci binecuvântate
Popoarele de pe pământ.

Și Fața Lui, strălucitoare,
S-o-ndrepte înspre noi, voia,
Să lase razele de soare
Ca să ne scalde inima.

Însă lumina cea divină
Care răsare din Cuvânt,
Nu o primești când a ta vină
O-ngropi, pe veci, ca-ntr-un mormânt.

Ci-atunci când ai la rugăciune
Potirul lacrimilor plin,
Când peste-a inimii genune
Simți un fior sfânt și divin.

Și când în freamătul cântării
Simți îngeri cum în cale-ți ies,
Iar în amurgul înserării
Privești cu drag spre cer, mai des.

Și când din vechiul rob al legii
Primești să fii un fiu iertat,
Să ai un tron cum n-au nici regii…
Un loc în Raiul minunat!

Atuncea, Domnul, cu-ndurare,
Din bogățiile-I de har
Și-a slavei cea nepieritoare,
Ți-ar da pe Fiul Său în dar!

Ți-ar da o bucurie dulce
Și fața ta ar străluci
La fel cum fața Lui străluce
De focul sfintei părtășii.

Și ți-ar mai da atâtea alte,
Cât nici nu știi tu să gândești…
Ți-ar da comori și nestemate
Din sferele-I dumnezeiești.

Dar trebuie și tu, creștine,
Să stai smerit pe calea Sa,
Să nu te temi când valul vine,
Căci mâna ta e-n Mâna Sa.

Și când privești în ochii care
Au lăcrimat de dragul tău,
Când știi că Mâna-I de ninsoare
A șters cândva păcatul tău…

Ce bucurie-ar fi mai dulce?
Spre ce te-ai mai putea-ndrepta?
Când numai jertfa de pe cruce
Îți poate chipul lumina!

Căci sub a Domnului privire,
Viața e un sul deschis.
El știe faptă și gândire,
El știe tot ce-ai spus și scris.

Dar oamenii, cu a lor vină,
Trăiesc în umbre și-n păcat,
Și-n loc să vină la Lumină,
Aleg un drum întunecat.

Iar Domnu-i lasă-n a lor umblet,
Dar plânge-n taină anii grei,
Căci sângerează al Său suflet,
Căci s-a jertfit și pentru ei!

Să fim o rază de lumină,
Un crin al dorului nespus,
Să trecem în sfera divină
Când soarele va fi apus…

Și-atunci vom fi stele curate,
Vom lumina în ceruri, sus…
Iar inimile noastre, toate,
Se contopi-vor cu Isus!

Buble Estera