Să nu mă laşi, Isuse

Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă vii…
Sunt trestia răsfrântă sub semn de întrebare,
Simţindu-Ţi măreţia, sub fragedul suspin
Regenerat de lacrimi îţi cer o confirmare…

Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă vii…
Trezeşte-mă atuncea la marea deşteptare,
Cum se ridică fumul spre zările pustii,
Înalţă-mă spre Tine după a Ta ‘ndurare.

Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă poţi
Pătrunde-mă de Tine şi stinge-mi răsuflarea,
Dar să revin acasă, pe ale Tale porţi
Să mi se-aline dorul şi toată căutarea.

Să nu mă laşi, Isuse, te rog, să nu mă laşi,
Eu am să-aştept chemarea să ne-ntâlnim odată
La un apus de soare, ori zări de neuitat,
Eu am să-aştept, Isuse, cu inima curată.

Ca valul înspre ţărm mă-ntorc din pribegie,
Sunt pelerinul care mă-ndrept spre veşnicii
Din nemurire vin şi merg spre nemurire—
Să nu mă laşi uitării, Isuse, dacă vii…

Mihai Ghidora 

Reclame

Modelează-mă

533675_488593657829517_529914549_nMotto: „Copilaşii mei… când va lua Christos chip în voi.” Gal. 4:19

Modelează-mă, Isuse,
Doamne, Dumnezeul meu,
Până ce-o să ia în mine
Formă numai chipul Tău.

Căci sub presiunea vremii
Şi-a păcatului murdar,
Simt că mi s-a şters conturul
Dintre iesle şi calvar,

Simt că ceaţa de milenii
Parcă-a rupt şi parcă-a şters
Tot ce-ai semănat odată
Cel mai bun în univers.

Văd cum s-a închis iubirea
Ca o pagină-n trecut,
Iar iertarea, dăruirea…
Doamne, parcă s-au pierdut,

Parcă-a fost un nor de gheaţă
Rece şi nenorocos
Şi-am rămas sub roata vremii
Numai nume credincios,

Nu mai stă smerită firea
Răstignită pe calvar,
Ci îşi face loc în frunte,
Vrea să mă subjuge chiar…

Doamne, azi nu-ţi cer nimica
Mai plăcut şi mai frumos
Decât să mă lumineze iarăşi
Chipul Tău, Isus Christos,

Să mă bată ca un soare
Cu o rază de cuvânt,
Căci ‘naintea feţei Tale
Tot ţărână oarbă sunt.

Modelează-mă, Isuse,
Doamne, Dumnezeul meu,
Ca să ia în mine astfel
Formă numai chipul Tău!

Mihai Ghidora 

Alerg în vară

Alerg în vară printre ogoare,
petic de umbră caut sub soare.
Alerg cu gândul neostenit,
să-mi stâmpăr dorul nepotolit.

Cu braţe pline de holde-aurii
mă cheamă vara printre câmpii.
Şi ascultându-i caldele şoapte,
păşesc desculţ prin lanuri coapte.

În freamăt fierbinte cu iz de lut,
îmi plec urechea ca să ascult
cântarea lină a holdelor
foşnind culoare, pământ şi dor.

Şi îmi fac templu sufletul meu
să-nalţ o rugă spre Dumnezeu;
şi mă alătur cântării verii,
simţind cum arde focu-nchinării.

Natura ştie să se închine
Celui ce-n palmă lumea o ţine,
iar eu, făptura de El creată,
îmi plec genunchiul şi viaţa toată.

Cristina Magdalena Francu 

Bună dimineața!

Bună dimineața, Doamne!
Mulțumesc că m-ai trezit
şi că azi vei fi cu mine
să-Ți slujesc ca fiu iubit!

Bună dimineața, ziuă
dată-n dar de Dumnezeu!
Bunătatea Lui cea nouă
se revarsă şi-azi prin har.

Bună dimineața, soare
ce pe cer te-ai arătat
la porunca Celui care
Universul a creat!

Bună dimineața, lume!
Haideți să ne închinăm,
să slăvim al Său scump Nume
şi onoare-n veci să-I dăm!

Cristina Magdalena Francu

Raiul copilăriei

Am fost în rai pentru o vreme,
Lipsit de grijuri, teamă sau nevoi.
Raiul copilăriilor eterne
Cu vise, jocuri, soare și zăvoi.

Eram la casa parintească
Copil iubit, plin de speranțe,
Gata mereu să se însuflețească
Oricând, și-n orice circumstanțe.

Era frumos totul în jur,
Toate-aveau gust și împlinire,
Și aerul era mai pur,
Și ceru-avea mai multă strălucire.

Și diminețile erau
Mai pline parcă de lumină,
Iar ploile parcă cădeau
În cântece de mandolină.

Rai minunat cu rouă și iubire,
Cu flori și cu miros de fân,
Cu liniște și stropi de fericire
În vechiul și umilul nost’ cămin.

Odată-n cer pe sfinte plaiuri
Eu cred că te voi reîntâlni,
Dar nu vremelnic, ci o veșnicie
Unde cu toți vom fi pe veci copii…

Puiu Chibici 

Înălțarea Domnului

Când Tatăl şi-a sfârşit lucrarea Sa măreaţă
Şi tot ce avea pe acest pământ a isprăvit
Hristos s-a înălţat la slava de altădată
Dar, înainte a promis că o să trimită
Un alt mângâetor, pe Duhul Sfânt, slăvit

Cu dor de strălucire şi splendoare
Dar, şi de frați, ce-n urmă a lăsat
Sa ridicat între pământ şi soare
Şi a făcut o ultimă lucrare
Pe toți ai Săi i-a Binecuvântat

Un nor de slavă îi acoperea fiinţa
În timp ce El se înălţa spre alte zări
Lăsând în urma Sa, făgăduința
Că toți acei-ce vor păstra credinţa
La fel, îl vor vedea venind pe nori

Înconjurat de frumuseţe şi splendoare
La dreapta Tatălui stă azi încoronat
Şi pentru minunata Sa lucrare
Ce a adus întregii lumi salvare
Isus Hristos e-n veci glorificat

El mijloceşte pentru orişice făptură
Care a crezut deplin în jertfa Sa
Şi a urmat a Lui învăţătură
Aşa cum ne arată în scriptură
Făcând întodeauna voia Ta

Călăuziți de o putere nevăzută
De Duhul Sfânt, mereu înconjurați
Şi însoţiţi de El, în fiecare clipă
Biruitori vom fi, în orişice ispită
Alături de ai Săi răscumpăraţi.

Ion Popescu 

Sloganul Învierii

S-a rupt din soare, astăzi,
Un strop de primăvară
Şi-un fir de iarbă vesel
A lunecat pe şes,
E-atâta bucurie
Şi freamăt, şi năvală…
‘Ncât lacrima cea rece
Aproape că s-a şters.

Vorbesc cu grijă muguri
Crezându-se în floare,
Copiii se frământă
Şi ei cu ale lor…
Dar undeva în mine
Se iscă o-ntrebare,
Se frânge o idee
În trupu-mi muritor.

Şi se rotesc ca-n junglă
Ideile-ntre ele,
Vibrează-n rotocoale
Vocalele sonor…
Şi-aceeaşi întrebare
Îmi sună lung în tâmple:
„Ce-nseamnă învierea
În omul muritor”?

Seminţele-s seminţe,
Se umflă-n umezeală
Şi le desface coaja
Un colte-nvingător,
Dar cum învie omul?
Cine-i desface coaja
Să iasă la lumină
Un suflet roditor?

Iar strunele-n ecouri
Au repetat aceeaşi,
Cu voce neschimbată,
Cu sunet luminos;
Că dintre-atâtea lanţuri
De moarte şi ocară
Pe om îl înviază
Iubirea lui Christos!

Din ziua săptămânii
Întâia de-nviere,
În omul din lăuntru
Schimbare s-a făcut,
Iar firul de speranţă
Tot încolţeşte-n inimi,
În sufletele care
Iubirea au crezut.

Cu ea se mişcă lumea
Şi capătă culoare,
Precum un fir de iarbă
Răsare din pământ,
Şi doar Iubirea-n oameni
Produce o schimbare
Spre-a vieţii primăvară
În noul Legământ!

Mihai Ghidora

Psalm

Sunt gura ce mă umple de rușine
Și un năvod, prea strâmt a prinde pești,
Sunt, Doamne… o livadă înfrunzită,
Ce cu-o suflare, toamna o desfrunzești.
Deschid un ochi, să sting cu el pădurea
Ce arde într-un răsărit de soare,
Sunt, Doamne… destinatul fără adresă,
Ce încă mai așteaptă o scrisoare.
N-am nici un drept, să port pe cap și lauri
Când sufletul, îmi este un biet meschin,
Sunt, Doamne… un orgoliu fără vlagă…
Ce strigă către tine cu-n, , Amin ’’!
Sunt trecătorul, ce-a uitat să mai întrebe,
Unde se stinge ziua în amurg?
Sunt, Doamne… un artist de mâna a treia,
Ce-ar vrea să-i fii pe veci un Dramaturg.
De-acolo, dintre norii Tăi de zahăr,
Rostește în tăcere un cuvânt,
Să mai respir și-n primăvara asta,
Miros de brad și-o brazdă de pământ.

Viorel Balcan Valentin

Multumire

Iti multumesc Isuse
Pentru ziua cea insorita
Pentru painea de pe masa
Pentru ziua de odihna.

Pentru picurii de ploaie
Care stampara pamantul
Pentru raza cea de Soare
Care-mi lumineaza gandul.

Multumesc pentru a Ta viata
Pentru mine ai murit
Iar durerea de pe cruce
Pentru mine ai simtit.

Binecuvantatu-Ti Nume
Este Sfant si minunat
Esti atat de drag Isuse
Pentru sufletu-mi curat.

Ridicat esti peste viata-mi
Ca un steag de biruinta.
Binecuvantat Esti, Doamne
Fiinta Ta-I nemarginita!

Intareste-mi pasii Doamne
Pentru sfanta biruinta,
Fata Ta sa-mi lumineze,
Chipul meu clipa de clipa.

Ramona Boruga 

Ca roua dimineții…

În glas curat, ca roua dimineții
Să înălțăm cântare Celui Sfânt
Știind, că El conduce pasul vieții
Crezând, că are-n grija Sa ”pământ”.

În glas curat, ca roua dimineții
Să se ridice imn frumos spre Soare,
În pas curat, ca roua dimineții
Să fim ca cele sfinte, vii fecioare!

În glas curat, ca roua dimineții
Să-L laude viața noastră zi de zi!
Străbată imnul sfânt al frumuseții
Cea beznă a nopții, a ceasului târziu.

În glas curat, ca roua dimineții
În unitatea sfântă, prețioasă
Ca vas ales, în pasul frumuseții
Slăvind mereu cea Jertfă Glorioasă

Pășim cu imn victorios pe cale –
Ea e trasată de Cel Triumfător!
Nu ne înfrică munți, a morții vale –
Isus, Isus e Cel Biruitor! ! !

În glas curat, ca roua dimineții
Slăvim, slăvim mereu pe Cel Preasfânt!
Un pas curat – e imn al frumuseții,
O dulce rază din Izvorul Sfânt.

Cu rădăcini în Apele Vieții,
Se-aude un splendid cânt, a mii de mii…
De unde vii tu, imn al frumuseții?
– Din vasele de lut, răscumpărați copii.

Un imn curat, ca roua dimineții
Pe aripi de Lumină către Soare,
Întâmpină frumoșii Zori ai Dimineții –
Isus, conduce turma la izvoare…

Lidia Cojocaru 

Foto: Laurentiu Iordache