S-aducem mulțumiri, recunoștință
Lui Dumnezeu, ce-n tăinuita soartă
În carul Lui slăvit de biruință,
Din dragoste, mereu în el ne poartă.
Astfel Hristos pe noi ne folosește
Prin întunerec să-mpărțim lumină
Și-n orice loc prin noi El răspânește
Mireasma cunoștinței Lui deplină.
Mireasma-i Evanghelia curată
Scrisoarea presărată de fiori
Primită chiar de la Cerescul Tată
Ce locuiește dincolo de nori.
Căci noi, făptura Lui iubită și cea dragă
Ce-am fost creați de El în sfântu-i plan
În loc să-L ascultăm viața-ntreagă
Am dat crezare șoaptei lui Satan.
Păcatul prin Adam făcându-și cale
În firea noastră locul și-a făcut
Luând mereu decizii radicale
Făcându-ne de nerecunoscut.
Călcând prima poruncă în grădină
Adam ales-a cel mai trist traseu
O viață transformată în ruină
Îndepărtat din Rai de Dumnezeu.
El ne-a creat și-am împânzit o lume. .
Dar noi mereu de El ne-am depărtat
Deși mereu ne-a tot chemat pe nume
Noi rătăceam în bezna de păcat.
Și ne vedeam de drumuri fiecare
Mai păcătoși, mai slabi și tot mai goi
Neputincioși, murdari, fără scăpare
Dar Tatăl se gândea mereu la noi.
Deși mai fost-au oameni cu credință
Prin care Dumnezeu ne-a tot chemat
Noi ne-am zbătut mereu în neputință
Cu mintea îndreptată spre păcat.
Căci răutatea fără de pereche
Ca focul cel de paie sa-mpânzit
Și-acei care-au trăit în lumea veche
În Tatăl gelozia au stârnit.
Fiind marcați de semnele rupturii
Au fost puțini să-I facă sfânta voie
Și-i regăsim în filele scripturii
Pe Abel, pe Enoh și-apoi pe Noe.
Potopul, care-a șters o lume-ntreagă
Păcatul pe deplin tot nu l-a șters
Puterea lui așa ușor ne leagă
Fiind atât de negru și pervers.
Când lumea a fost iarăși populată
Popoarele s-au idolatrizat
Păcatul a ajuns în lumea toată
Și omul trebuia din nou salvat.
Un neam ales-a Tatăl să-i slujească
Să fie sfânt, poporul cel evreu
Le-a dat o Lege Sfântă s-o păzească
Să fie temători de Dumnezeu.
Pe ei i-a scos din crunta lor robie
Prin mare le-a făcut un drum uscat
Și i-a condus întruna prin pustie
Prin Moise, robul Lui cel însemnat.
Le-a dat apoi și țara cea promisă
A pus preoți și-apoi profeți le-a dat
Trăind minuni, având și Legea scrisă
Tot n-au putut să scape de păcat.
În ei se oglinește lumea-ntreagă
Căci nimeni nu se poate preschimba
Păcatul este-n noi și el ne leagă
El intră nepoftit, făr-a-ntreba
Deși primit-am Legi pe table scrise
Deși-am văzut minuni la orice pas
Deși-am gustat pedepsele promise
Tot neascultători noi am rămas. .
Dar la-mplinirea vremii Sfântul Tată
A hotărât, urmând preasfântu-i plan,
Să scoată omenirea vinovată
De sub domnia cruntă-a lui Satan.
Păcatul ca să nu mai stăpânească
În suflete pe veci descătușate,
A hotărât ca Însuși să plătească
Iertarea omenirii de păcate
Căci nimeni nu putea să fie-n stare
Ca să plătească prețul datorat
Păcatul nostru-a fost atât de mare
Că n-avea cum să fie achitat.
Ce jertfă să aducă ispășire?
Căci mortea-i plata pentru-orice păcat
Și-atât păcat era în omenire
În care foarte mult s-au afundat.
Dar Dumnezeu ce-n inimă ne poartă
Fiindcă-atât de mult El ne-a iubit
Ca să ne dea pe veci o nouă soartă
Pe singurul Lui Fiu ne-a dăruit.
Să poarte-a omenirii grea povară
Pe-o cruce ca să moară răstignit
Ca orișicine crede să nu piară
Să fie astfel veșnic mântuit.
Cerescul Fiu, ca preț pentru păcate
Ce plan măreț și sfânt și minunat
O, Sfinte Fiu ascultător în toate
Tu ai murit dar Tatăl te-a-nviat!
Tu ai plătit păcatu-ntreg pe cruce
Calvaru-ntreg Isuse-ai suferit
Pedeapsa Ta azi pace ne aduce
Fiincă prețu-ntreg Tu l-ai plătit.
Ai rupt pe veci a morții legătură
Cu moartea ta pe moarte ai călcat
Adus-AI viața fără de măsură
În clipa când din morți ai înviat.
Aceasta-i vestea cea mai minunată:
Esența la mireasma ce-o purtăm
Este jertfirea Sfântă, Preacurată
Din moartea Lui, viața ne-o luăm.
Iar Învierea Lui și Înălțarea
Precum ne-au scris acei ce le-au văzut
Ne cresc în noi credința și răbdarea
Ne dau curaj să-L facem cunoscut.
Căci nu ne-a părăsit Mântuitorul
Deși la Cer cu slavă s-a ‘nălțat
Ci ne-a trimis de sus Mângăietorul
Și-anume Duhul Sfânt și minunat.
Prin el, Hristos ne dă mereu putere
Să trecem prin necazuri mai ușor
Ne dă și sfat și-alin și mângăiere
Sădind în noi al veșniciei dor
Purtând în noi nădejdea minunată
Că într-o zi cu slavă va veni
În lumea noastră deteriorată
Ca să trăim cu El pentru vecii
Din cei salvați, orice făptură vie
Într-o clipită fi-vor transformați
Iar cei ce-au adormit și puși sub glie
Deodată fi-vor și ei înviați.
Mireasma de la viață înspre viață
Gusta-vom toți aceia sigilați
Când vom privi pe Domnul față-n față
În trupuri noi de slavă îmbrăcați.
Mireasma de la moarte înspre moarte
E pentru cei care-L resping mereu
Ce-aleg întruna căile deșarte
Și-n inimi nu-l primesc pe Dumnezeu.
Dar El e drept în sfânta-I judecată
Și fiindcă Fiul și-a trimis să moară
Spre jertfa Lui oricine se îndreaptă
Să fie absolvit de-orice ocară.
Să treacă de la moarte la viață
Să scape de domnia lui Satan
Primind cetățenia cea măreață
Unde Isus e Domnul suveran.
Salvarea noastră-i taina cea de veacuri
Ce prin Scripturi ni s-a descoperit
Nu-s alte căi nci forme și nici leacuri
Să poată face omul fericit.
Un singur drum, o singură credință
Un singur Miel jertfit ce-a înviat
Un sfânt botez și-o sfântă pocăință
Și-un sfânt Cuvânt ce trebuie urmat.
Aceasta nu-i un basm și nu-i fantasmă
Ci-i sfântul adevăr ce îl trăim
Hristos în noi, cea mai de preț mireasmă
Și pentru-aceasta, Tată-ți mulțumim.
Daniel Hozan
Dumnezeu e în control 