Laudă Creatorului !

Psalmul 146
„Lăudaţi pe Domnul!
Laudă, suflete, pe Domnul!”

Când zăresc soarele cu plete de aur,
Ce împarte în jur lumină și lauri,
Sufletu-mi zvâcnește sub haina de tină;
-Slăvit să fii, Doamne, izvor de lumină!

Îngerii îî deschid încet a sa poartă,
El pornește zâmbind pe eterna roată,
De lumină e plin carul său de aur;
-Slăvit să fie în veci, al nostru Faur!

Împarte voios raza sa albă, caldă,
Și la praful umil, și la casa înaltă,
Ciocârlia se înalță, cântă în zori;
„-Există un mare și măreț Creator!”

Ridic și eu spre cer brațele de tină,
Căci și în ele e un strop de lumină,
Ce capătă aripi și se înalță mereu,
Vestind slava și lumina lui Dumnezeu!

Sufletu-mi tresare sub haina de tină,
Strigă;”Sunt un strop din Râul de lumină,
Părinte ceresc am eu, dincolo de nori;
Ce mare și măreț e al meu Creator!”

Floarea soarelui privește până târziu,
Luminătorul creat de Domnul cel Viu,
Mă simt și eu floare, din soiul „Păcătos”,
Îmi întorc capul după Soarele Cristos!

Laudă -L, soare, călător neobosit,
Laudă -L, mierlă, prin al tău scump ciripit,
Laudă-L pe Domnul, și tu, suflet al meu,
Laudă -L, căci El este Părintele tău!

Cu harfă din cascade, fluier de izvor,
Cântă natura „Ce mare Creator!”
În ciripit de păsări și parfum de crini,
Îți cânt un imn de slavă, Creator divin!

Arancutean Eliza 

Reclame

Reforma

Să ne strângem împreună, să ne sfătuim cu rost…
Cum izvorul din fântână, curățit întâi a fost.
Punând gânduri lângă gânduri și simțiri lângă simțiri,
Având puritate-n inimi, limpezime în priviri…

Să aducem jertfa noastră, având toți același țel:
Să cântăm ca o orchestră, Sfântului Emanuel!
Lăsând ambiții deșarte să dispară în neant,
Să luâm cu toții parte la mesajul protestant!

Doar Scriptura să rămână, principiul moral etern,
Ea-i pe adevăr stăpână, Prețios cadou patern…
Doar Credința să ne lege, de un Dumnezeu milos,
Dragostea să ne deslege, de tot ce e păcătos…

Doar Isus ne fie jertfă, Și salvare din păcat,
Butucul ce face grefă, mlădiței spre-un rod bogat…
Doar prin Har să spunem lumii, că primim iertare-n dar,
C-avem Biruința firii, doar pe cruce, la calvar!

Să ne strângem împreună, Lepădând tot ce-i lumesc,
Ca să fim acea lumină, care oamenii doresc…
Să strigăm dar și să facem un altar spre Slava Sa,
Duh prea Sfânt, Hristos și Tată, Vie-mpărăția Ta!

Cristinel Agape 

Sursa foto: Net

Ţine-mă în braţe

Ţine-mă în braţe, Doamne, ţine-mă, nu mă lăsa!
Strânge-mă la pieptul Tău, asta-i rugăciunea mea.
Mângâie-mi inima-mi slabă şi al Tău balsam ceresc,
Să îl torni plin de iubire ca să nu mă ofilesc.

Umple-mă cu bunătate, spală-mă de tot ce-i rău,
Ca să pot să înţeleg voia Ta, Sfânt Dumnezeu.
Rupe-mi lanţul de robie, ce mă ţine strâns legat,
Slefuieşte-mă, Isuse, ca să fiu aur curat.

Scoate-mă din întuneric, arată-mi lumina Ta,
Şi învaţă-mă, Isuse, cum să-mi port azi crucea mea.
Scapă-mă de răutate şi de tot ce-mi face rău,
Şi ridică-mă pe stâncă, fă-mă dupa placul Tău!

Întăreşte-mă pe cale, dă-mi puteri să nu cârtesc,
Şi ajută-mă, Isuse, despre Tine, să vorbesc.
Să vestesc a Ta iubire la oricine şi oricând,
Să rămân pe temelie, în veghere aşteptând.

Nichifor Nicu

Cuvânt și caracter

Nu ești ce spui cu voce tare
Nici ce afirmi de la-naltimi,
Ci numai vorba ta tăcută
Arată cine poți sa fii.

Ce spui când nu aude nimeni,
Când nu ai ce sa demonstrezi,
Când lași “ impresia “ deoparte
Și te arați așa cum ești.

Cu vorba ta poți ca sa legi
Un pod, s-ajungi la alții
Sau poți sa-nalti un zid înalt
De tine sa-i desparti.

Nu ce ai vrut sa fii contează
Cât ce ai reușit sa fii.
Și nu ce-ai spus cât ce-ai făcut
De tine se va aminti.

Tu treci, dar vorba ta rămâne,
Cuvântul tău rămâne scris
Și nu in pagini de hârtie
Ci-n inimi va sta tot ce-ai zis.

Deci sa arați prin vorba ta
Cea spus cândva Isus sa fii:
Lumina, sare, un exemplu,
Un caracter demn de-al Său fiu!

Agheorghiesei Maria

Raiul copilăriei

Am fost în rai pentru o vreme,
Lipsit de grijuri, teamă sau nevoi.
Raiul copilăriilor eterne
Cu vise, jocuri, soare și zăvoi.

Eram la casa parintească
Copil iubit, plin de speranțe,
Gata mereu să se însuflețească
Oricând, și-n orice circumstanțe.

Era frumos totul în jur,
Toate-aveau gust și împlinire,
Și aerul era mai pur,
Și ceru-avea mai multă strălucire.

Și diminețile erau
Mai pline parcă de lumină,
Iar ploile parcă cădeau
În cântece de mandolină.

Rai minunat cu rouă și iubire,
Cu flori și cu miros de fân,
Cu liniște și stropi de fericire
În vechiul și umilul nost’ cămin.

Odată-n cer pe sfinte plaiuri
Eu cred că te voi reîntâlni,
Dar nu vremelnic, ci o veșnicie
Unde cu toți vom fi pe veci copii…

Puiu Chibici 

Călătoria prin vis

Ai grijă de mine, Cerescule Tată,
Că vin spre lumea Ta imaculată.

Voi trece la noapte spre Tine prin vis
Pân-am să ajung la tărâmul promis.

Ancorele la mal de-acum sunt tăiate
Pornesc spre Tine prin eternitate.

Peste vitralii pictate cu spuză de stele,
Prin vârtejuri de sori și gravitaţii rebele.

Să mă păstrezi cu desaga trupească
Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească.

Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară
Dincolo de Orion, de steaua polară,

Peste Saturn, prin inelu-i de foc,
Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc.

Pe tronu-Ţi de slavă aș vrea să Te văd
Plutind în veşmânt luminos de omăt.

Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini
Schimbată-n petale de flori și lumini.

Voi căuta prin noapte răposaților urma
Calea spre Viaţă, Păstorul şi turma.

Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă
Să beau aghiasma sfințită din Stâncă.

Să mă scutur de praful stelar şi de tină
Să mă mirui pe frunte cu har și lumină.

Să mă botez în ploaia Duhului Sfânt
Din nou să mă nasc înviind în Cuvânt.

Marin Mihalache 

Cu Tatăl…

Cu Tatăl, astăzi vreau să stau
La locul meu de strajă
Să simt puterea Lui mereu,
Să pot rămâne trează.

E-atât de bine lângă El…
Nimic nu mă atinge
Doar, harul Lui, mereu, mereu,
Ființa-mi îmi învie.

O, Doamne Tatăl meu ceresc
În zori de dimineață,
Vin să m-adăp din apa Ta,
Ca să primesc viață!

Prezența Ta mă înfioară,
Dar e atât de bine… .
Sub adăpostul Tău sa fiu
Ca să primesc… lumină!

Aici, la locul meu de strajă
Putere Tu imi dai,
Ca să răzbesc în toate, azi,
Să pot ajunge-n rai.

Nimic, nimeni si niciodată,
Prezenta Ta n-o va-nlocui,
Căci sursa puterii mele,
Tu Esti! Și Tu Ești al meu rai!

Îți mulțumesc, o, Doamne,
Că milă ai avut
De firava-mi ființă,
Un chip ciudat, de lut.

Azi, imi esti al meu Tată,
Răscumpărată sunt,
Iertată si sfințită…
Prin jertfa Lui Isus!

Mariana Blaga

 

Taina credinţei

“Cine eşti. Doamne?” a răspuns el. Fapte 9:5

Prin minunea Răscumpărării, Saul din Tars a fost schimbat într-o secundă dintr-un fariseu zelos, cu o voinţă puternică, într-un rob umil şi devotat al Domnului Isus. Nu este nimic miraculos în lucrurile pe care le putem explica. Noi suntem stăpâni peste ceea ce putem explica, de aceea este natural să încercăm să explicăm totul. Nu este natural să asculţi de cineva, şi nu este neapărat un păcat dacă nu asculţi. Nu este nici o virtute morală în ascultare dacă nu recunoaştem o autoritate mai mare în cel care porunceşte.

Este posibil ca, neascultând, cineva să dea dovadă că e liber. Dacă un om îi spune altuia: “Trebuie să faci asta!” sau “Fă asta!”, distruge duhul omului respectiv, făcându-l nepotrivit pentru Dumnezeu. Un om este doar sclavul ascultării dacă în spatele ascultării lui nu se află recunoaşterea unui Dumnezeu sfânt. Mulţi oameni încep să vină la Dumnezeu atunci când renunţă să fie religioşi, deoarece există un singur Stăpân al inimii umane, şi acela nu este religia, ci Isus Cristos.

Dar vai mie dacă, după ce Îl văd pe El.spun: “Nu voi face…”. El nu va insista niciodată să ascult, dar, prin atitudinea mea, am început deja să semnez certificatul de deces al Fiului lui Dumnezeu în sufletul meu. Când stau faţă în faţă cu Isus Cristos şi spun “Nu voi face….”. El nu insistă; dar, procedând astfel, eu mă îndepărtez de puterea înnoitoare a Răscumpărării Sale. Harul lui Dumnezeu nu ţine cont de cât de dezgustător sunt atunci când vin la lumină; dar vai mie dacă refuz lumina (vezi loan 3: 19-21).

Oswald CHAMBERS

Ce ești Tu pentru mine

Ca mirele pentru aleasa inimii sale,
Ca regele pentru țara sa,
Ca turn pentru un castel
Și cârmaciul pentru cârmă,
Așa, Doamne, ești Tu pentru mine.

Ca o fântână în grădină,
Ca o candelă în întuneric,
Ca o comoară într-un cufăr
Și ca mana în chivotul legămăntului,
Așa, Doamne, ești Tu pentru mine.

Ca o piatră de rubin pe un inel,
Ca mierea în fagurul ei,
Ca lumina într-un felinar
Și ca un tată în casa lui,
Așa, Doamne, ești Tu pentru mine.

Ca lumina soarelui pentru cer,
Ca chipul pentru oglindă,
Ca rodul pentru smochin
Și ca roua pentru iarbă,
Așa, Doamne ești Tu pentru mine.

John Tauler 

Din El

Din El s-a revărsat lumina,
Fotoni şi haruri îmbinate
Să strălucească-n hău şi-n tina
‎De rău şi beznă guvernate.

Din El a izvorât Cuvântul
Şi prin Cuvânt Geneza-ncepe,
Zidind din temelii pământul
În chip ce mintea nu-l pricepe.

Din El purcede-nțelepciunea
‘Nainte să fi fost adâncuri
S-astâmpere-n noi uscăciunea
Şi setea de subtile tâlcuri.

Prin El sunt toate în ființă
Şi tot ce are-aici suflare,
Înscris ne-a fost în conştiinţă
Că nu suntem o „întâmplare”.

Pe traiectorii nemarcate
Roteşte astre şi planete,
Prin legi ce nu pot fi-ncălcate,
Trasate-n tainice „machete”.

În El e Viața, Pâinea Vie,
Moartea nu L-a putut răpune
Şi-acelaşi Duh din morți ne-nvie
Când soarele aici apune.

Din El, prin El şi pentru El
Sunt toate-n lume făurite,
Iar dup-al morții scurt „tunel”
Ne-aşteaptă zări nețărmurite.

Olivia Pocol