Un crampei din gloria cereasca

Text: Fapte 7:54-60 

        ” Dar Ştefan, plin de Duhul Sfant, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu…” Fapte 7:55

Moartea este ultimul mare duşman al creştinului. Ea este descrisă ca umblarea „prin valea umbrei morţii” (Psalmul 23:4). Isus a îndepărtat boldul ei, care este păcatul (1 Cor. 15:56), dar cu toate că ea continuă să producă nelinişte, Dumnezeu ne va da un har special pentru acel timp. Acest lucru a fost ilustrat de viaţa lui D.L. Moody. Cand marele evanghelist era pe patul morţii, familia şi prietenii s-au adunat pentru a-şi lua rămas bun. Crezand că momentul a sosit, încet, încet au început să iasă din cameră. În acel moment au auzit o mişcare. Intorcîndu-se, l-au găsit pe Moody cu ochii deschişi şi mintea aparent limpede. Cineva a început să se roage, dar Moody l-a întrerupt: „Nu vă rugaţi să mai trăiesc. I-am văzut pe Dwight şi Irene (doi nepoţi care muriseră). Am văzut faţa lui Isus şi sunt satisfăcut. Pămantul se îndepărtează, cerul se deschide. Dumnezeu mă cheamă. Aceasta este ziua încoronării mele!”


Înainte de-a fi ucis cu pietre, Ştefan L-a văzut pe Isus stand la dreapta Tatălui. Cat de mult l-a putut întări acest lucru! Am auzit de sfinţi pe moarte a căror voce a exprimat dezamăgirea atunci cand revenindu-şi din starea de inconştienţă au descoperit că sunt încă pe pămant şi nu în cer.
Poate că Dumnezeu ne va lua la Sine fără să ne avertizeze. Va fi o glorie instantanee! Ori El ne poate da timp de pregătire. Oricare vor fi împrejurările, dacă ne-am încrezut în Cristos ca Mantuitor, El va fi cu noi atunci cand vom trece din lumea aceasta şi vom privi primul crampei din slava cerească.              – D.J.D.

Dincolo de umbre, voi pătrunde în lumină,
Trecand perdeaua neagră spre gloria divină,
Păşind din noapte spre ziua veşnică, frumoasă.
De ce numim noi moarte întoarcerea acasă? ”   – Anonim

Pentru creştin, moartea este ultima umbră a nopţii înainte de răsăritul ceresc

Painea zilnica

Învierea

În valea umbrelor se-aprind iar stele
Cu-a lor lumină lujerii să-i scalde,
Firele ierbii-au luciu de smaralde,
Iar bolta e pictată cu-albăstrele.

Pe deal e lămâița înflorită,
Mai cu sfială înfloresc acacii,
Mlădițele-și îmbrățișează-aracii
Mustește seva-n via-ntinerită.

Calvarul… cu aceleași vechi priveliști
Mai răspândește-a noii vieți mireasmă,
E ruptă-a templului catapeteasmă
Și-n drum spre Tatăl nu mai sunt opreliști.

Se-nalță iarăși imnuri de-nviere,
E sărbătoare și în cer și-n lume,
Mormântul gol din stânca fără nume
Stă mărturie despre-a Lui putere.

Sunt semne ce fac inimi să tresară,
Lumina e strivită de vitralii,
Mai amărui ne înfloresc migdalii,
Dar e-nvierea și e primăvară!

Curând se va întoarce Domnul vieții,
Cuvântul prorociei se-mplinește:
Peste adânca beznă strălucește
Luceafărul slăvit al dimineții.

Olivia Pocol

Doar trei zile…

Doar trei zile, doar trei zile… și Cel, ce-I Viața tuturor,
Va deschide a Vieții file – în El, răscumpărat popor,

Pe calea îngustă, luminată de un Divin Rege al Regilor,
Cu cântarea triumfală, vor merge-n gura leilor,

Vor pași-n cuptor aprins, ruguri și crucificări,
Știind, Iubirea-I de nestins, e a valorilor valori!

Doar trei zile, doar trei zile… Îți multumim Sfinte Împărate,
De Jertfa, și de a Vieții file – laude neîncetate,

Curgă-n râu, ce se extinde, iar rodul bucuriei sfinte,
Adore-n inima fierbinte: Iubirea unui Fiu; Părinte!

Universul ți se închine, Ție Creator Divin –
Cale, Viață și Lumină, te venerăm în veci! Amin.

Lidia Cojocaru 

O pozitie mai buna

Text: Matei 10:16-26

Căci nu este nimic ascuns care să nu fie destăinuit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.” Matei 10:26

Ce mangaiere este să ştii că nimic nu scapă ochiului Iui Dumnezeu! EI va face toate lucrurile drepte. Tratamentul incorect şi suferinţele pe care nu le meriţi din partea lumii, vor fi aduse într-o zi la lumină. Cei cărora li s-a făcut răul vor fi răzbunaţi – chiar dacă nu în această lume, cu siguranţă în cealaltă. Am învăţat aceste lucruri, pentru prima dată, de la mama. Cînd eram la începutul adolescenţei cineva mi-a furat bicicleta. Era greu de cumpărat o bicicletă în zilele acelea, cand banii nu ne prea intrau în casă. Eram distrus şi furios şi i-am exprimat mamei amărăciunea. Dar, ca de multe daţi pană atunci, înţelepciunea ei m-a ajutat din nou. „Dave, mi-a spus ea, în această situaţie eşti cu adevărat un biruitor. Este mult mai bine să fii unul care a pierdut o bicicletă decît cel care a furat o bicicletă. Gandeşte-te numai cu ce va trăi această fiinţă. Si ce-I va spune lui Dumnezeu la marea judecată?”

Am înţeles imediat argumentul ei şi m-am consolat.
Dar numai mai tarziu am priceput tot ce spusese mama şi ce era implicat în cuvintele ei. Ea avea credinţa în justiţia lui Dumnezeu. Ea ştia că în ciuda faptului că acea persoană o va duce bine furand în lumea aceasta, într-o zi va trebui să dea socoteală pentru păcatele ei în faţa lui Dumnezeu.
Simţi răni adanci în inima ta pentru relele pe care ţi le-au făcut alţii? Poate cineva pe care-l iubeşti şi în care ai încredere, te-a trădat. Poate ai suferit o mare pierdere, şi cel ce-a dat lovitura a dispărut cu obiectul tău de preţ. Gandeşte-te numai la poziţia celui ce-a săvarşit acest lucru rău. Deoarece Dumnezeu este drept şi va face ca toate lucrurile să fie corecte, tu eşti într-o poziţie mai bună!

Faptele rele şi păcatele firii     – D.J.D.
Ţinute-s adesea ascunse privirii.
Judecata va scoate totu-n lumină
Nimic n-a scăpat de privirea divină. ”         – D.J.D.

Secerişul judecăţii este sigur de îndată ce sămanţa păcatului este semănată

Painea zilnica

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

Eu nu mă tem

Eu nu ma tem de ce-o să vină,
De mâine nu mă-ngrijorez,
Eu am o Țară în Lumină,
Și partea mea e să veghez.

Eu nu mă tem nici de vești rele,
Războaiele sunt pe pământ!
Dar cand voi fi mai sus de stele
Voi fi cu Domnul meu Cel Sfânt.

Eu nu mă tem de-o năvălire
Din partea solului cel rău,
Nu mă-nspăimântă a lui oștire,
Cu mine este Dumnezeu!

Eu nu mă tem nici de vreo piatră
Care țintește ființa mea,
Cu mine-i Domnul și mă scapă!
El e protecție în ziua rea.

Eu nu mă tem nici de momentul
În care cel rău mă urăște,
Căci Domnul este lângă mine,
Întotdeauna mă păzește!

Eu nu mă tem de ceasul morții,
Nici de-ntunericul cel gros,
Căci Dumnezeu îmi e Lumina,
Eu sunt în Brațul Lui Hristos!

Pașca Ana Claudia 

Mi-e inima-mpăcată

Mi-e inima-mpăcată
Slujind pe Salvator
Nu e întemnițată
E prinsă-n sfânt fior.

În timpuri de ocară
Era robită greu
N-avea nici primăvară,
Nici mană pe traseu.

Era prizoniera
Doctrinei din infern
Nu-i plăcea atmosfera
Slăvitului Etern.

Dar a primit Lumina
Cu-al ei efect divin
Să ia cu Fiul Cina,
Să schimbe-al ei destin.

A fost armonizare
C-un plan dumnezeiesc
Și-a dat apoi crezare
La tot ce e ceresc.

Și-acum e-n siguranță
Și pe dușmani iubind
În orice circumstanță
Pe Creator slăvind.

Mi-e inima predată
Și vrea onor să dea
Celui ce-a fost odată
Zdrobit pe-o cruce grea.

Și liniștea și calmul
În ea s-au așezat
De-aceea cântă psalmul
Cel mai interpretat.

Mi-e inima unită
Cu Mirele ei drag
Și-așteaptă fericită
Cel mai sublim meleag.

George Cornici

Învierea

Îndurerate … și în duh zdrobite,
Către mormânt femeile s-au dus
‎Cu-aloe, mirt, miresme … pregătite
Să-mbălsămeze trupul lui Isus.

‎Dar s-au oprit, privind cu tulburare
La piatra ce-o aflară răsturnată …
Mormântu-i gol și-n tainica vibrare
Doi îngeri li s-au arătat deodată.

A-nviat Domnul! De ce-L mai căutați?
Stă scris c-a treia zi o să-nvieze!
Mergeți și tuturor de veste dați
‎Și inima să nu vi se-ntristeze!

Și-n straie ca lumina albă-a Lunii
Se-arată Unul … grădinarul nu-i.
Marie, strigă Domnul. -Tu? Rabuni!
-Să nu mă ții, La Tatal azi mă sui!

Mergeți acum și spuneți l-ai Mei frați
Că m-ați văzut și c-o să vin curând
În Galileea-n grab’ v-alăturați.
Îi văd ascunși, de frică tremurând.

‎În seara primei zile-a săptămânii
Isus intra prin ușile-ncuiate
Străpuns în coastă și în palma mâinii,
Pace-aducea în inimi sfâșiate.

Mormântul nu ar fi putut să-L lege
Pe Domnul sfânt de viață dătător.
Sfârșind blestemul greu adus de Lege,
S-a ridicat din morți triumfător.

Sfârșită-i lupta, boldul morții-i frânt
Ne este nouă pârgă de-nviere,
A întărit al nostru crezământ
Și-a parafat a noastră înfiere.

Acelaşi Duh, ce dincolo de astre
Pe Domnul l-a-nălţat cu slavă mare
Va învia și trupurile noastre
Într-o miraculoasă transformare.

Olivia Pocol

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.


Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
„- Adams

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui

Painea zilnica

Care-ti sunt motivele?

Text: Matei 6:1-13

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor… Matei 6:1
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor…” Matei 5:16

Unul dintre prietenii mei are Biblia la el oriunde se duce. Unii se întreabă dacă nu crede despre sine că este un supra-om spiritual. Dar prietenul meu crede exact opusul. Spune că el poartă Biblia nu din cauza unei puteri spirituale, ci tocmai pentru că ştie cît de slab este. În timpul vieţii sale creştine a avut cateva experienţe de „fiu risipitor”, cînd a alunecat în păcat, şi acum s-a hotârat, prin harul lui Dumnezeu, să umble drept cu Domnul. El îşi imaginează că atata timp cît poartă Biblia în mana sa, îşi va reaminti de atenţionările şi de promisiunile ei, astfel că se va gandi de două ori înainte de-a cădea din nou în vechile lui păcate.


Motivul său îmi aduce aminte de cuvintele Iui Isus din Matei 6. Deşi acolo El vorbeşte despre facerea de bine, El enunţă principiul potrivit căruia este greşit să faci paradă de credinţa ta în public (v. 2). Pe de altă parte, El ne învaţă şi în Matei 5:14-16, că este important ca alţii să vadă mărturia credinţei noastre. Cheia înţelegerii acestei contradicţii aparente, este motivaţia. Dacă dorinţa noastră este să facem binele – să dăm lumină – atunci acţionăm în spiritul lui Cristos. Dar dacă dorinţa noastră este să „părem” neprihăniţi – să atragem atenţia – atunci avem un motiv greşit. Sunt atît de mulţumitor lui Dumnezeu pentru viaţa prietenului meu. Prin faptul că poartă Biblia la el oriunde se duce, poate fi interpretat greşit, dar motivul acestei acţiuni, este bun. El îmi aduce aminte de propriile mele slăbiciuni şi de nevoia mea după Cuvîntul lui Dumnezeu (Matei 6:13).
Fie ca acţiunile noastre să reflecte nu dorinţele de a-i impresiona pe alţii ci dorinţa să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. – M.R.D. II.

Trăim în văzul tuturor, mereu,
Şi tot ce facem este pe cantar;
Motivul însă-l vede Dumnezeu,
De e curat sau e murdar.”     – D.J.D.

Este posibil să facem lucruri corecte din motive greşite.

Painea zilnica