În albul pur

Iubirea a coborât din cer
Prin Raza sfântă, minunată,
Ne-a iubit Isus, Emanuel,
Ne-a împăcat cu al nostru Tată!

Pe El, a cerului Lumină,
Îl aşteptau prin profeţie,
Pe Cel Uns ce  avea să vină
Pentru toţi ca Jertfă vie!

Cu inima în adorare,
În rugăciuni de mulţumire
Să înălţăm spre Cel ce are,
Din veşnicii puteri depline!

Că din norii negri ploi se-ntorc,
Spre valurile indecise!
Nu-i prea târziu, mai este loc
În lăcaşurile promise!

Tu să fii o floare aleasă,
Cu tril de armonii divine,
În albul pur să fii culeasă,
De måna Lui Isus cånd vine!

Vom zbura spre nesfårşit onor
A Dragostei din slăvi cereşti!
Vom străluci în al Său ogor,
În Împărăţia cea de veci!

Maria Șopț 

Reclame

E Stapanul Dumnezeu

Priveste azi catre soare
Si pune-ti o intrebare,
Cine oare l-a creat
Cu lumina imbracat?

Cine-a pus in el caldura,
S-o imprastie in natura,
Zi de zi sa nu se stingă
Si cu raze sa ne-atinga?

Iti raspund acuma eu,
Este Tatal Dumnezeu!
El e Creatorul mare
Ce ridica-al nostru soare.
***
Sau priveste catre lună
Stele-n jurul ei adună,
Si intreab-o dar, pe ea
Cine a creat-o-asa?

Cine-i spune sa se-arate
Ca o regina in noapte,
Cu lumina si splendoare
Parca e al noptii soare.

Iti raspund acuma eu,
E Stapanul Dumnezeu
Ce-a creat tot universul
Si le da la toate sensul.

Iurescu Iulian 

Prin Uşa deschisă

Īn haina albă de mireasă,
Voi trece-al vremilor prag spre cer,
Voi fi-n elita de El aleasă,
Lângă Fiul sfânt, Emanuel.

Pe marea de cristal vreau să cânt,
În faţa Tronului Lui Dumnezeu,
Iubirea mare a Celui sfânt
Ce-n viaţă m-a însoţit mereu.

Prin sfànta Jertfă de la Calvar,
Oare văzut-am cât ne-a iubit?
A răbdat totul în chin amar,
A învins să fim noi mântuiţi!

Ne leagă Lumina -n veşnicii,
Prin Uşa deschisă către cer,
În toate ai fost, eşti Cel dintâi,
Isuse, Fiul Lui Dumnezeu!

Maria Șopț 

Crin din vai

Intr-o lume plina de-ntuneric,
Intr-un loc pustiu si secetos
Unde hrana nu e, nici apa vietii,
Rasare un crin curat, preafrumos.

„Prea fraged esti, prea maret si prea dulce,
Cum de-ai venit intr-o lume de chin?
Cine-apa crezi tu ca-ti v-aduce?
Aici totu-i doar arsita si suspin!

Pentru ce rasari intre noi ca lumina?
La ce vrei tu ca sa parfumezi?
Aici, tu esti o floare straina,
Noi suntem flori de camp, tu nu vezi?”

„Eu… sunt crin; vin dintr-o gradina
Unde totu-i curat, aranjat maiestuos,
Acolo viata oricui e senina
Si este-apa din belsug pentru toti!

Am venit ca a vrut gradinarul,
M-a trimis intre voi sa va spun
Ca a hotarat sa-si mareasca hotarul
Si vrea si pe voi sa v-adun!”

„A…, da? Deci asa…, intelegem…
Zici ca ai venit sa ne-aduni…
Asta-nseamna ca tu te crezi rege!
Noi slujim imparatului spin!

Tot ce spune acesta-i minciuna,
Ca e un talhar si un hot;
De-afla spinul, ce are sa spuna?
Mai bine mort unul decat sa fim toti!”

Si s-a prapadit acel crin intre spini
In loc cumplit si neprimitor
Crin din vai, din slavite gradini
Tu, ce-ai vrut a fi salvator!

Ai venit pentru-a ne face bine,
Dar noi n-am vrut a te primi,
Chiar moartea ti-am dat… si supine
Si cautam toti a te strivi.

Dar Tu esti cel sfant si esti viata
Crin din vai, moartea ai biruit!
Esti in rai, in gradina mareata
De unde demult ai venit.

Si vei mai veni Tu inca o data
Dar nu pentru a ne mai chema
Ci atuncea va fi grea judecata
Pentru cei ce cu Tine nu s-au impacat.

Crin din vai e Isus, El Cuvantul,
Cel ce-a fost la-nceput si va fi
Prin El biruim azi pamantul
Si pe satan ce e regele spin!

Vine ISUS, venirea-i aproape!
Vine El, Domnul sfant preaiubit!
Mireasa, nu lasa-a tale pleoape
Sa se-nchida acum la sfarsit!

Caci El vine pe nori, tu fii gata
Pentru marea serbare-n senin
Soseste acuma rasplata
Caci Isus cel iubit va veni!

Andra – Emanuela Florea 

Cu ochii sufletului

Deseori, privesc cerul  înalt, în noapte,
Văd stele zâmbind, păsări, aud și șoapte,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd  Râul de Iubire a lui Dumnezeu!

Privesc  spre miazănoapte, stelele clipesc,
Galaxii minunate, ochii, îmi uimesc,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd un Porumbel alb venind din empireu.

-„Vino, Porumbel, cu pene  de lumină!
Adu haine albe pentru lut și tină!
Pană albă din aripa Ta de lumini,
Și un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi!

Adu și o ramură verde de măslin!
Pecetea de Pace a Tatălui divin,
Scânteie de foc din Făclia Iubirii,
Și un dor nestins de Țărmul Nemuririi!

Toarnă  ulei în candela mea  cerească!
Fereastra sufletului meu să crească,
Să văd   mereu albastrele Tale câmpii,
Să aud corul de îngeri din veșnicii!”

O aripă de lumină mă atinge,
Aprinde mucul ce aproape se stinge,
Deschide  larg fereastra sufletului meu,
Să coboare limbi de foc de la Dumnezeu!

Simt un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi,
Poposesc și eu în corul de lumini,
Cântă a mea harfă cu îngerii de sus;
„-Slavă Ție, Doamne, al meu Cristos Isus!”

Arancutean Eliza 

Psalmul 139

Doamne, Tu mă cercetezi
De aproape şi mă ştii
Când mi-e inima zdrobită
Sau huceag de bucurii.

De departe-mi pătrunzi gândul
Care nici că nu se naşte
Şi Tu, Doamne, dinainte,
Știi ce cuget mă va paşte.

Nici nu îmi ajunge vorba
Frământându-se pe limbă
Că şi simt cum Duhul vieţii
Dinăntru mă preschimbă.

Tu-mi cunoşti căile vieții
Când mă culc şi când mă scol
Cu aripi ocrotitoare
Îmi dau îngerii ocol.

Taina Ta atât de mare
E prea greu s-o pot pătrunde
Spre nadir este înălțare
Din abisele profunde.

De la faţa Ta deoparte
Unde pot să stau retras
Când prin Duhu-Ţi, de aproape
Tu îmi numeri orice pas?

Dacă m-aş sui la ceruri
Tot Tu eşti şi-acolo sus
Dacă mă cobor în groapă
În adâncuri stai ascuns.

Dacă zorile m-or duce
Dincolo pe ţărm de mare
Chiar şi-acolo mă ajunge
Mila Ta ocrotitoare.

Dacă searbădul mormânt
M-o acoperi cu tină
Chiar şi-n noaptea din sicriu
Mi-oi trimite Tu lumină.

Fiindcă şi-ntunecimea
E ca ziua pentru Tine
Și în faţa Ta chiar noaptea
Se preface în lumine.

Tu mi-ai întărit rărunchii
M-ai ţesut la mama-n pântec
Cum să nu îţi laud, Doamne,
Vrednicia Ta în cântec?

Minunată Ţi-e făptura
Sfinte lucrările Tale
Şi ce bine văd acuma
Singura spre Tine Cale.

Nu Ţi-am fost străin vredată
Nici când tainic din pământ
Îmi zideau un trup de om
Ursitoarele de vânt.

M-ai văzut cu mult nainte
Chiar ca mama a mă vede
Şi în cartea Ta-mi sunt scrise
Toate faptele secrete.

Cât de nepătruns eşti, Doamne,
Câte lucrările Tale
Că-s mai multe ca nisipul
Aşternut la ţărm de mare.

De trăiesc sau mor de-acuma
Eu oricum sunt robul Tău
Doamne, dacă-ai stinge ura
Făcătorilor de rău.

Depărtați-vă de mine
Oameni însetați de sânge
Ce vorbiți pizmaș pe Domnul
În rostirile nătânge.

Ce Îl vrăjmășiți în spate
Îi luați numele în van
Doamne, cum să nu urăsc
Pe acel ce Ți-e dușman?

Da, urăsc cu ură multă
Pe acei cu gândul laș
Și-i socot fără osândă
Ca pe proprii-mi vrăjmași.

Dacă este-n mine ură
Stinge focu-n gândul meu
Ce pot oamenii să-Ţi facă
Ţie, Însăşi Dumnezeu?

Şi cu mila Ta cerească
Schimbă-mi, Doamne, gândul van
Fă-mă Doamne, să-l iubesc
Și pe acel ce mi-e dușman.

Doamne, mă cunoaște bine
Cercetează-mă, mă iartă,
Mă încercă și mă pune
De-s greșit, pe calea dreaptă.

Marin Mihalache

Nu vă mirați prieteni…

2 Timotei 3:1-5,2 Timotei 4:1-5

Nu vă mirați prieteni că-n zilele din urmă,
E lupta tot mai cruntă, cum a fost profețită,
De-o parte e Hristos și-a lui sfințită turmă,
Iar de cealaltă parte o lume răzvrătită.

Cei care mai aveți un strop de conștiință
Și vă doriți din suflet în bine o schimbare,
Citiți vă rog Scriptura, ca să aveți credință,
Vă-ntorceți de pe calea ce duce la pierzare.

Căci cei ce au făcut un pact cu răutatea,
Și-au lepădat învățătura curată a lui Hristos,
În locul cel de chin le va fi veșnic partea,
Cu tot alaiul crud, viclean și nemilos.

Chiar cei care se cred deștepți, emancipați,
Privesc cu mult dispreț orice trecut frumos,
Ei cred că-s progresiști, moderni, iluminați,
Vai cum vor plânge-odată tot traiul păcătos.

Cei ce-s legați cu lanțul puterii celui rău,
Ce și-au propus ca țel să spurce omenirea,
Sau lepădat fățiș de Sfântul Dumnezeu,
Trăiesc cu mare râvnă păcatul, nesfințirea.

Căci cei care nu vor deloc ca să mai știe,
Că sunt valori în viață ce nu se târguiesc,
Vorbesc cu îndrăzneală și cu obrăznicie,
Tot ce-i curat și sfânt, resping, batjocoresc.

Chiar mulți lăudăroși și iubitori de sine,
Sunt neevlavioși, obraznici, îngâmfați,
Nemulțumiți mereu, nu știu ce se cuvine, …
De căile dreptății tot mai înstrăinați.

Cei ce pășiți acum pe căile stricate,
Ce în Hristos n-au fost și nu sunt acceptate, …
Ev. Matei 7:13-29, Romani 1:18-32
Să nu uitați de sfânta și de divina lege:
Ce semănați acum, aceea veți culege!
Galateni 5:16-26, cap. 6:7-8,1 Corinteni 6:9-11

Căci cine-acceptă răul și-l propăvăduiește,
Respinge adevărul și nu se mai sfințește… ,
Să nu uite că vine o zi de judecată,
Când toți ne vom primi răsplata după faptă.

De aceea vă îndemn cu toată stăruința,
Să lepădați păcatul, să alegeți pocăința.
Stați lângă adevăr, lumină și dreptate,
Ca să trăiți cu Domnul și dincolo de moarte!

de Teodor Groza

Ce faci când….?

Ce faci când răspunsul sosește?
Îndreaptă-ți pașii spre altar
C-atunci iubirea ta va crește
Și-atunci înseninări răsar.

Ce faci când furtuna răsare?
Cheamă-Ți Stăpânul în ajutor
Vedea-vei cum teama dispare,
Cum se-alină stări ce te dor.

Ce faci în ceas de tăcere
Când, parcă, Lumina s-a dus?
Amimtește-ți că e o-nviere,
Că harul divin n-a apus.

Ce faci când Cerul decide
Să vină-ncercarea cea grea?
O poartă spre Rai se deschide
Și-atunci să reziști vei putea.

Ce faci când slujba te cheamă
Să treci prin cuptorul aprins?
Pune-ți răspunsul în ramă:
”CU EL NICICÂND NU-S ÎNVINS.”

Ce faci? … acceptă-ntrebarea
Minuni vei vedea-n drumeții
Îți va fi netezită cărarea,
Credința vei ști s-o-ntreții.

George Cornici

Cântecul Porumbelului de Pace

Porţile de smarald, în sunete de liră,
Salută Porumbelul Sfânt de Lumină,
Aripile Sale, între cer şi pământ,
Ciocul, plin cu apă, de la Izvorul cel Sfânt.

Porumbelul Sfânt are pene de Pace,
Ca şi nuferii albi, cereşti, de pe ape,
Şi începe să cănte cu glas îngeresc;
Aşa vorbeşte Domnul şi Tatăl ceresc!

”Din cer îţi trimit albe flori de glicină,
Chiar  Eu, Domnul, le-am  încărcat cu lumină,
Eu am scris pe ale florilor petale;
-Lasă Lumina să lumineze în Vale!

Îţi trimit şi un strop de ploaie târzie,
Pentru pământ uscat şi frunza de vie,
Căci via ta nu are încă un rod mănos,
În curând vine Stăpânul, Isus Cristos!

Când paşii tăi rătăcesc prin pustiu mereu,
Priveşte la cer şi  la al tău Dumnezeu!
Stai în genunchi, în cortul tău din Vale,
Stâlpul de foc te va conduce pe Cale!

Îţi trimit un boboc alb, de floare de crin,
Haină de înger şi sunet de nai divin,
Răspândeşte în jur parfum de iubire!
Cântă despre Cristos şi a lui venire! ”

Porumbel de Lumină, cu glasul duios,
Ce seamănă cu vocea lui Isus Cristos,
Voi răspândi în jur parfum de iubire,
Voi cânta despre Cristos şi a Lui venire!

Arancutean Eliza 

Prezenta Ta

Cand apele-nspumate in rauri de-ncercare,
Imi tulburau credinta si ma tineau pe mal,
In boli, in suferinta si in furtuni pe mare,
Mi-ai coplesit fiinta, cu pace si-ndurare,
Erai prezent, acolo, in fiecare val.

Cand umbre reci si negre, prin vaile de plangeri,
Ma urmareau adesea, zi dupa zi, ceas dupa ceas,
Tu ai trimis indata sa imi slujeasca…ingeri,
Si am simtit in suflet Dumnezeiesti atingeri,
Erai prezent, acolo, la fiecare pas.

Cand munti cu piscuri ‘nalte au fost in drumul meu,
Si imi soptea ‘ndoiala; “Nicicand nu o sa-i treci!”
Cand eram trist si singur, impovorat de greu,
Tu imi zambeai in taina prin flori si curcubeu,
Erai prezent, acolo, cu mine pe poteci.

Cand ploi cu lacrimi multe obrazul mi-l uda,
Si navalea in viata-mi potop dupa potop,
Cand deznadejdea, frica-n suvoi ma inunda,
Tu imi dadeai putere, simteam Iubirea Ta,
Erai prezent, acolo, in fiecare strop.

Cand noaptea-n bezna crunta, ma urmarea iar vina,
Si cand cei dragi din juru-mi simteam ca ma tradeaza,
Cand spinii de pacate imi napadeau gradina,
M-ai imbracat in Haru-Ti, mi-ai aratat Lumina,
Erai prezent, acolo, in fiecare raza.

Tu esti la fel si astazi, Acelasi, Vesnic, Neschimbat,
Cuprins de doruri sfinte, ma-nchin si Te astept,
Se-apropie Sarbatoarea si clopotele bat,
E iarasi Dimineata, Hristos a inviat!
Tu esti prezent de-a-pururi, esti Viu la mine-n piept!

Alexandru Marius