Regula divină a vieţii

” Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Matei 5:48

Domnul nostru ne îndeamnă, în versetele 38-48, să fim generoşi în comportarea noastră faţă de toţi oamenii. În viaţa spirituală, fereşte-te să umbli conform afinităţilor tale naturale. Orice om are afinităţi naturale; există oameni de care ne place şi oameni de care nu ne place. Dar nu trebuie să lăsăm niciodată aceste sentimente să domnească în viaţa noastră creştină.

“Dacă umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină”. El ne va da părtăşie chiar şi cu oamenii pentru care nu avem nici o afinitate naturală.Exemplul pe care ni-l dă Domnul nostru nu este acela al unui om bun, nici măcar al unui bun creştin, ci al lui Dumnezeu însuşi. “Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Cu alte cuvinte, arată-i celuilalt ceea ce Dumnezeu ţi-a arătat ţie, iar Dumnezeu îţi va da în această viaţă nenumărate ocazii de a dovedi dacă eşti desăvârşit, aşa cum este Tatăl nostru din ceruri. A fi ucenici înseamnă a ne identifica în mod deliberat cu grija lui Dumnezeu faţă de ceilalţi oameni. “Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu…”Adevărata expresie a caracterului creştin nu este facerea de bine, ci asemănarea cu Dumnezeu. Dacă Duhul lui Dumnezeu te-a transformat în interior, în viaţa ta vei arăta trăsături divine, nu trăsături umane bune.

Viaţa lui Dumnezeu din noi se exprimă ca viaţă a Iui Dumnezeu, nu ca o viaţă umană care încearcă să fie evlavioasă. Secretul vieţii creştinului este că supranaturalul devine natural în el prin harul lui Dumnezeu, iar experimentarea acestui lucru se realizează în detaliile practice ale vieţii, nu în timpul de comuniune cu Dumnezeu. Când venim în contact cu lucruri care deranjează, descoperim, spre uimirea noastră, că avem puterea să rămânem liniştiţi şi echilibraţi în mijlocul lor.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

La ce să renunţi

“Ci am renunţat la lucrurile ascunse ale necinstei” 2 Corinteni 4:2

Ai “renunţat la lucrurile ascunse ale necinstei”‘ – la lucrurile pe care sentimentul tău de onoare nu vrea să le lase să iasă la lumină? Le poţi ascunde cu uşurinţă. Există în inima ta vreun gând despre cineva, gând pe care nu l-ai dori adus la lumină? Renunţă la el imediat ce apare; renunţă la toate acestea până când nu mai există nici un lucru ascuns legat de necinste sau viclenie în tine. Invidia, gelozia, lupta nu izvorăsc neapărat din natura păcatului, ci din alcătuirea trupului tău care era obişnuit cu astfel de lucruri în trecut (vezi Romani 6:19 şi 1 Petru 4:1 -3).

Rămâi într-o stare de veghe continuă, ca în viaţa ta să nu apară nimic de care să-ţi fie ruşine. “Nu umblăm cu vicleşug”‘, adică nu apelăm la un lucru doar pentru a ne susţine punctul de vedere. Aceasta este o mare cursă. Ştii că Dumnezeu te lasă să lucrezi numai într-un singur mod, de aceea, fereşte-te să atragi oamenii printr-un alt mod; dacă faci aceasta, apăsarea lui Dumnezeu va fi asupra ta. Alţii fac lucruri care pentru tine ar însemna umblare cu vicleşug, dar e posibil ca ei să nu considere că e aşa.

Ţie Dumnezeu ţi-a dat un alt standard. Nu toci niciodată sentimentul de a da totul al tău pentru gloria Lui. Pentru tine, a face un anumit lucru ar însemna să foloseşti vicleşugul în vederea unui scop diferit de scopul Său suprem şi să pierzi motivaţia pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Mulţi au dat înapoi pentru că le-a fost teamă să privească lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Criza apare atunci când un om trebuie să meargă puţin mai departe decât convingerile pe care le-a acceptat deja.

Oswald CHAMBERS

Armele misionarului. Închinarea în ocaziile de fiecare zi

“Te-am văzut când erai sub smochin.” Ioan 1:48

Noi ne imaginăm că vom fi gata de luptă când va apărea o mare criză, dar acea criză va arăta doar din ce suntem făcuţi, ea nu va pune nimic în noi. “Dacă Dumnezeu lansează chemarea, desigur că mă voi ridica la înălţimea situaţiei.” Nu o vei face dacă nu ai răspuns chemării în locul unde te afli, dacă nu ai fost ceea ce trebuia să fii înaintea lui Dumnezeu acolo. Dacă nu faci lucrul care este cel mai aproape de tine și pe care Dumnezeu l-a pus acolo, atunci, când apare criza, în loc să fii găsit pregătit, vei fi găsit nepregătit. Crizele dezvăluie întotdeauna caracterul.

Închinarea personală adusă lui Dumnezeu este cerinţa esenţială a pregătirii. Vine timpul când nu va mai fi posibilă viaţa “sub smochin”, când vei trăi în văzul celorlalţi, în lumina strălucitoare şi în lucrare, şi vei descoperi că acolo nu ai nici o valoare dacă nu te-ai închinat în ocaziile zilnice la tine acasă. Închină-te aşa cum trebuie în relaţia ta privată şi, când Dumnezeu te va scoate în public, vei fi gata, deoarece te-ai pregătit în viaţa ascunsă, pe care nu a văzut-o nimeni altcineva decât Dumnezeu. Apoi, când va apărea criza, Dumnezeu se va putea baza pe tine.

“Nu mi se poate cere să trăiesc o viaţă sfântă în împrejurările în care mă aflu; nu am acum timp pentru rugăciune, pentru citirea Bibliei şi apoi, încă n-a venit ocazia să lupt; când va veni, bineînţeles că voi fi pregătit.” Nu, nu vei fi! Dacă nu te-ai închinat în ocaziile de fiecare zi, atunci când vei intra în lucrare, nu numai că vei fi nefolositor, dar vei fi şi o piedică uriaşă pentru cei din jurul tău.

Viaţa de închinare ascunsă, personală este atelierul în care se pregătesc armele misionarului.

Oswald CHAMBERS

Sunt eu convins de Cristos?

“Totuşi să nu vă bucuraţi de (aceasta) …. ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise înceruri.” Luca 10:20

Isus Cristos ne spune, de fapt: ..Nu te bucura de succesul în lucrarea pentru Mine, ci bucură-te că ai o relaţie bună cu Mine”. Capcana în care poţi cădea este să te bucuri de succesul în lucrarea creştină, să te bucuri de faptul că Dumnezeu te-a folosit. Nu-ţi poţi imagina niciodală ce poate face Dumnezeu prin tine dacă ai o relaţie bună cu Isus Cristos.

Menţine o relaţie bună cu El şi atunci, indiferent în ce situaţie te afli şi indiferent cu cine te întâlneşti în fiecare zi, EI revarsă prin tine râuri de apă vie; prin mila Lui, El nu te lasă să observi aceasta. Când, prin mântuire şi sfinţire, ai o relaţie bună cu Dumnezeu, aminteşte-ţi că, oriunde ai fi, tu eşti pus acolo de El. Prin reacţia vieţii tale la tot ceea ce te înconjoară vei împlini planul lui Dumnezeu, atâta timp cât rămâi în lumină, după cum El însuşi este în lumină.

Astăzi există tendinţa de a pune accentul pe lucrare. Fereşte-te de oamenii care fac din utilitate obiectivul principal al mesajului lor evanghelic. Dacă iei drept test utilitatea, atunci viaţa lui Isus Cristos a fost cel mai mare eşec întâlnit vreodată. Steaua călăuzitoare a sfântului este Dumnezeu însuşi, nu utilitatea. Ceea ce contează este lucrarea pe care o face Dumnezeu prin noi, nu ceea ce facem noi pentru El. Ceea ce caută Domnul nostru în viaţa unui om este doar relaţia valoroasă cu Tatăl Său. Isus îi duce pe mulţi fii la slavă.

Oswald CHAMBERS

Teologia trăită în viaţa de zi cu zi

“Umblaţi câtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.”loan 12:35

Ai grijă să pui în practică ceea ce ai văzul în momentele petrecute cu Dumnezeu pe munte. Dacă nu asculţi de lumină, ea se va transforma în întuneric. “Dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare e întunericul acesta!” Din momentul în care abandonezi problema sfinţirii sau orice alt lucru asupra căruia te-a luminat Dumnezeu, viaţa ta spirituală începe să putrezească. Pune continuu adevărul în practică; pune-l în practică în orice domeniu, altfel chiar lumina pe care o ai se va dovedi a fi un blestem.

Persoana cu care este cel mai dificil de lucrat este cea care are satisfacţia îngâmfată a unei experienţe trecute la care poate face referire, dar pe care nu o aplică în viaţa de zi cu zi. Dacă spui că eşti sfinţit, arat-o. Experienţa trebuie să fie atât de reală, încât să se vadă în viaţa ta. Fereşte-te de orice credinţă care te face indulgent cu tine însuţi; ea este venită din iad, indiferent cât pare de frumoasă.

Teologia ta trebuie să se dovedească în relaţiile cotidiene cele mai obişnuite. “Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea cărturarilor şi a fariseilor…”, a spus Domnul nostru, adică trebuie să fii mai moral decât cea mai morală fiinţă pe care o cunoşti. Poate că ştii totul despre doctrina sfinţirii, dar o aplici tu în problemele practice ale vieţii? Fiecare detaliu al vieţii tale fizice, morale şi spirituale trebuie judecat după standardul Ispăşirii.

Oswald CHAMBERS

“Eu, într-adevăr… dar EL”

“Eu, într-adevăr, vă botez cu apă…” dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11

Am ajuns vreodată în viaţa mea să pot spune: ” Până nu vine momentul acela, nu voi şti ce înseamnă botezul Duhului Sfânt. “Eu, într-adevăr,” am ajuns la capăt şi nu mai pot face nimic; ,dar El” începe chiar de acolo; El face lucrurile pe care nu le poate face nimeni altcineva. Sunt pregătit pentru intervenţia Lui? Isus nu poate interveni câtă vreme există ceva în calea Lui, fie bun, fie rău. Când vine la mine, sunt eu pregătit ca El să scoată la lumină orice rău pe care l-am făcut? Exact acolo vine El, unde ştiu că nu sunt curat, iar unde cred că sunt curat, El Se va retrage.

Pocăinţa nu aduce sentimentul păcatului, ci un sentiment inexprimabil al nevredniciei. Când mă pocăiesc, înţeleg că sunt cu totul neajutorat şi ştiu cu toată fiinţa mea că nu sunt vrednic nici să-I duc încălţămintea. M-am pocăit eu în felul acesta sau mai am încă ideea că mă pot descurca singur? Motivul pentru care Dumnezeu nu poate veni în viaţa mea este că încă n-am ajuns la o pocăinţă deplină. “El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Ioan nu vorbeşte despre botezul Duhului Sfânt ca despre o experienţă, ci ca despre o lucrare făcută de Isus Cristos. “El vă va boteza…” Singura experienţă de care sunt conştienţi cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt este experienţa sentimentului de absolută nevrednicie.

“Eu, într-adevăr” am fost cine am fost; “dar El” a venit şi s-a întâmplat un lucru minunat. Mergi până la limita unde tu nu mai poţi face nimic, dar unde El face totul.

Deschide-Ți brațele, Isus…

Deschide-Ți brațele, Isus, să mă primești
Căci vin acum spre slăvile cerești
S-a stins lumina mea pe-acest pământ
Dar s-a aprins in veșnicie-n cerul sfânt!
Când inainte căutam un drum deschis
Tu și pe dinapoi mi l-ai închis;
În jos să mă îndrept știu că nu pot
În dreapta si la stanga e-nchis tot!
O singură scăpare am: să zbor!
Să scap de toate care-aici in lume dor!
Să uit că fost-am jos pe-acest pământ
Și-n cerul Tău să intru eu pe porți cântând!
Mi-ai arătat că nu mai este nici un drum
Că bezna s-a lăsat aici, acum
Că dacă vreau lumină sfântă si alin
Le pot găsi numai in ceruri, sus la Tin’!
Smerit m-aplec în fața Ta și-Ți mulțumesc
Că mi-ai dat Har din Harul Tau Dumnezeiesc!
Că dintr-un fiu pribeag ce-n lume-a rătăcit
Tu ai făcut un prinț în cerul strălucit!
Și bine știu și văd eu soarta mea
Iar sensul meu nu-l voi mai întreba
E totul limpede și-un soare s-a aprins
Ce-l văd doar eu după văzduhul ce s-a stins!
Atât de greu mi-a fost, Isuse să-nțeleg
Până-n momentu-n care nu am mai avut ce să aleg
Iar după ce de orişiunde totul mi s-a-nchis
Am înțeles că drum spre ceruri mi-ai deschis!
Deschide-Ți brațele și pieptul Tău, Isus
Să intru-n fericirea fără de apus!

Emanuel Hasan 

Nu stingeţi Duhul!

„Nu stingeţi Duhul! ” 1 Tesaloniceni 5:19

Vocea Duhului este blândă ca zefirul, atât de blândă, încât. dacă nu trăieşti într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu, n-o auzi niciodată. Atenţionările Duhului vin pe căile cele mai extraordinar de blânde şi dacă nu eşti destul de sensibil ca să detectezi vocea Lui, o vei stinge, iar viaţa ta spirituală va slăbi. Atenţionarea Lui vine întotdeauna ca ..un glas blând şi liniştit”, atât de gingaş încât numai un sfânt îl poate auzi.

Fereşte-te ca în mărturia ta personală să te uiţi mereu înapoi şi să spui: ..Odată, cu ani în urmă, am fost mântuit”. Dacă umbli în lumină, nu există privire înapoi; trecutul este transpus în minunea prezentă a părtăşiei cu Dumnezeu. Dacă te îndepărtezi de lumină, devii un creştin sentimental şi trăieşti din amintiri, iar mărturia ta capătă o notă aspră, rece. Fereşte-te să încerci să acoperi refuzul de a umbla în lumină în prezent apelând la experienţele trecute, când ai umblat în lumină. Ori de câte ori Duhul te atenţionează, opreşte-te şi pune lucrurile în ordine, altfel vei continua să-L întristezi fără să-ţi dai seama.

Să spunem că Dumnezeu te-a adus într-o criză şi aproape că ai trecut prin ea, dar nu până la capăt; El va aduce din nou criza aceea, dar ea nu va mai fi aşa de ascuţită cum a fost prima dată. Nu ÎI vei mai discerne pe Dumnezeu bine şi vei fi mai umilit că nu L-ai ascultat. Dacă întristezi Duhul în continuare, va veni un timp când criza nu se va mai putea repeta, căci L-ai întristat într-atâta, încât El S-a îndepărtat. Dar dacă treci prin criză, viaţa ta va fi un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu. Nu te ataşa niciodată de lucrurile care-L rănesc mereu pe Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să distrugă ceea ce trebuie să dispară.

Oswald CHAMBERS

Mâine nu mai este timp

Mâine nu mai este timp, mâine nu se știe,
Astăzi a ales Isus să-ți vorbească ție,
Azi te cheamă, chiar acum, lasă-L să-ți vorbească
Și nu asculta din nou firea pământească.

Astăzi Domnul te-a ales dintre mii ca tine
Vrea să te întorci la El, nu lăsa pe mâine,
Nu privi în jurul tău, la prieteni, casă,
Nu te rușina de ei, tot în urmă lasă.

Ai o viață pe pământ și-i o viață scurtă,
Cât e timpul potrivit, glasul Său ascultă.
Te întoarce la Isus, sufletul ți-l scapă,
Te întoarce, nu mai sta în a lumii groapă.

N-ai nimic ce-ți poate da veșnică-mplinire,
Doar Isus Hristos e-Acel, prin a Sa iubire,
El cu sângele cel sfânt poate să te spele
Și să-ți dea din cerul Său har și mângâiere.

Viața n-are niciun rost El de nu-i la cârmă,
De decizia ce-o iei viitoru-atârnă,
Poți să fii salvat acum sau pierdut, căci cine
Poate ști de va vedea ziua cea de mâine.

Domnul te așteaptă azi să te-ntorci acasă,
Cât Îi ești de drag și scump, cât de mult Îi pasă.
Și-a jertfit de dragul tău Fiul pe o cruce
Ca să poți primi și tu pacea Sa cea dulce.

Lumea pace nu îți dă, numai spini și ură
Și în sufletu-ți flămând doar tăciuni și zgură.
De aceea El te vrea ca șă-ți dea lumină
Și să-ți ungă ochii triști cu cereasca tină.

Nu-l sluji pe cel viclean căci în el e plânsul,
Domnul vrea ca pe pământ să-L servești pe Dânsul
El în lume te-a creat, are drept la tine,
Dar întoarce-te acum, nu lăsa pe mâine.

Muntean Eugenia

Trebuie să treci prin această experienţă

„…si nu l-a mai văzut.” 1 Împăraţi 2:11-12

Nu este rău să depinzi de Ilie câtă vreme ţi-l dă Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că va veni un timp când el va trebui să plece, atunci când el nu va mai fi călăuzitorul şi liderul tău, deoarece Dumnezeu nu vrea ca el să mai rămână. Tu spui: “Nu pot merge fără Ilie”. Dumnezeu îţi spune însă că trebuie.

Singur la Iordanul tău (2:14). Iordanul este simbolul despărţirii, unde nu mai ai partăşie cu nimeni altcineva şi unde nimeni nu poale lua responsabilitatea în locul tău. Trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat atunci când erai cu Ilie al tău. Ai fost în repetate rânduri la Iordan cu Ilie, dar acum eşti singur în faţa lui. Nu-ţi foloseşte la nimic să spui că nu poţi merge înainte; această experienţă a venit, iar tu trebuie să mergi înainte. Dacă vrei să afli dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul care crezi că este, atunci treci singur prin Iordanul tău.

Singur la lerihonul tău (2:15). Ierihonul este locul unde l-ai văzut pe Ilie al tău făcând lucruri mari. Când ajungi la Ierihonul tău, ai o reţinere puternică de a lua iniţiativa şi de a te încrede în Dumnezeu, vrând în schimb ca altcineva să facă aceasta în locul tău. Dacă rămâi credincios lucrurilor pe care le-ai învăţat cu Ilie, vei primi semnul că Dumnezeu este cu tine.

Singur la Betelul tău (2:23). La Betelul tău se termină înţelepciunea ta şi începe înţelepciunea lui Dumnezeu. Când nu mai ştii ce să faci şi eşti gata să intri în panică, nu te teme; bazează-te pe Dumnezeu, iar El va aduce la lumină adevărul Său într-un mod care va sfinţi viaţa ta. Pune în practică ce ai învăţat când erai cu Ilie al tău, foloseşte mantaua lui şi roagă-te. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu şi nu-l mai căuta pe Ilie!

Oswald Chambers