Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă cheamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion

Reclame

Cu Tine sus …

Traiesc acum si lupt doar prin credinta
Doresc mereu si-as vrea sa fii cu mine,
Sa pot sa simnt prezenta TA STAPANE.
As vrea sa ma golesc de mine si de rau …
Sa scriu iaras pe gheata a mea ura
Sa vina soarele cel cald sa o topeasca .
Sa las pe apa raului, ce tin asa de tare
Ce-i piedica acum in drumul rugii mele …
Ce fratele candva a zis sau a facut, sa uit .
Si traiesc iubirea cum TU vrei ISUS,
Ca cei din jur sa vada si sa stie
Ca TU esti DOMNUL vietii mele …
Iar eu sunt rob umil la poala crucii TALE.
Nu ma lasa sa lupt cu pumnu-n vant,
Opreste-ma din multa alergare …
Caci de trudit ce sunt nu stiu de unde vin
Nici unde merg nu stiu, si uit unde ma vrei …
Trimite HARUL innoirii sfinte, de sus
Sa vina peste mine ca o manta de foc,
Sa biruiesc prin TINE, si sa merg spre TINTA …
Si daca-n drumul meu vrei foc sa pui,
Prin el sa imi vorbesti, o, DOAMNE,
TE rog ISUS, cu mila sa ma invelesti
Si sa rezist in foc, sa arda orice zgura …
Sa stau plecat in rugaciune vreau,
Si sa astept CUVINTUL TAU sa vina …
Deschide CERUL TAU, va fi de-ajuns,
Si voi pricepe-atuncea LUMINA TA …
Caci TU esti SOARELE din viata mea.
Sa-mi luminezi orice ungher ascuns …
Iar inima si gandul sa fie indreptat in sus …
Acum cu inima golita de tot ce raul a cladit
Astept o UNGERE divina ca sa vina,
Sa-mi incalzeasca sufletul sleit de valga si putere …
Mai am un dor si vreau sa fie singurul,
De TINE sa fiu plin si de IUBIREA SFANTA
Cat mai traiesc pe-acest pamant sa TE vestesc
Sa cant sa scriu de TINE, DOAMNE MARE…
Cand vei veni sa ma gasesti o sluga buna,
Cu sfintii-n stol sa zbor doresc, ISUSE !

J.G. RIVISH

Ruga din Ghetsimani

Mi-e sufletul întristat de moarte. . .
Și ce să Îți spun Eu Ție, Tată, acum?
Să duci paharul acesta de Mine departe? !
Dar tocmai pentru asta am venit din cer atâta drum! . . .

Cum să Mă-ntorc ‘napoi fără de ei? !
Va fi prea pustiu și trist printre stele. . .
Cum să nu fie-acol’ cu Mine ucenicii Mei,
Cum să n-am lângă Mine iubitoare Magdalene? !
Cum să las aici copilașii ce I-am binecuvântat,
Sau sufletele care-au plâns de dor după Mine? !
Cum să-i uit pe cei cu care la masă am stat,
Cum să nu Îmi pese de-a bolnavilor mulțime? !
Cum să n-aud plânsul celor întristati,
Cum să nu le dau eterna mângâiere? !
Cum să n-am o țară pentru cei aici înstrăinați? !
Cum să nu doresc a orfanilor de viață înfiere? !

Și cum să las popoarele să meargă-n iad,
Cum să nu-i smulg din a Vrajmașului ghiare? !
Cum să nu-Mi întind mâna sper cei ce-n hăuri cad,
Cum să-i las duși în flăcări mistuitoare? !

O, DĂ-MI-L, TATĂ, CA SĂ-L BEAU!
Tot veninul lui îl las să curgă-n Mine!
Vreau ca în Slavă cu Mine să pot să iau,
Pe toți oamenii, ca Noi putem ierta pe oricine!

Maria Trifan 

TESTUL CREDINCIOŞIEI

„Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” Romani 8:28

Numai sufletul credincios crede că Dumnezeu este Cel ce rânduieşte împrejurările din viaţa lui. Ne permitem libertatea de a acţiona cum credem noi privitor la situaţiile din viaţa noastră; nu credem că Dumnezeu le-a rânduit, deşi afirmăm contrariul. Tratăm întâmplările din viaţa noastră ca şi cum ar fi fost aranjate de oameni. A fi credincios în orice împrejurare înseamnă a fi credincios unei singure persoane – Domnului nostru. Dumnezeu ne pune în anumite situaţii şi deodată ne dăm seama că I-am fost necredincioşi prin faptul că n-am recunoscut că El le-a pregătit. N-am văzut care era scopul Său. Şi acea ocazie nu se va mai ivi exact aşa niciodată în viaţa noastră. Aici este testul credincioşiei. Dacă învăţăm şi ne închinăm lui Dumnezeu în situaţiile dificile.

El le va schimba într-o clipă, la timpul hotărât.A-I fi credincios lui Isus Cristos este lucrul pe care ezităm să-l facem astăzi. Suntem loiali lucrării, slujirii, oricărui lucru, numai să nu ni se ceară să-I fim loiali lui Isus Cristos. Mulţi creştini îşi pierd răbdarea când se vorbeşte despre credincioşia faţă de Isus. Domnul nostru este detronat mai deliberat de către lucrătorii creştini decât de către oamenii din lume. Dumnezeu este tratat ca o „maşină de binecuvântat” oameni, iar Isus Cristos este considerat doar un „lucrător” printre alţi lucrători.

Important este nu atât ca noi să lucrăm pentru Dumnezeu, ci ca noi să-I fim atât de credincioşi Lui, încât El să-Şi poată face lucrarea prin noi. „Contez pe tine pentru o slujire extremă, fără nici o plângere din partea ta şi fără nici o explicaţie din partea Mea.” Dumnezeu vrea să ne folosească aşa cum L-a folosit pe Fiul Său.

Oswald CHAMBERS

,,Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

Referințe
Cred, privind la Dumnezeu
Căci inima-mi se aprinde
De Lumina ce-i în El…
Dar privirea ades mă vinde
Căci se-ndreaptă către ,,eu’’!
Nu mai pot atunci a crede,
Devin ca un fariseu;
Arăt doar spre ce se vede
Nu ce-i în sufletul meu!

Cred, privind la Dumnezeu
Dar eu, n-am nici o putere…
O, depind de harul Tău
Doamne, și de-a Ta-ndurare!
Cred! Însă Te rog mereu
Ajută necredinței mele!
De cred, nu-i meritul meu,
E doar iubirea Ta, Stăpâne!

Când credeam că sânt mai tare
Și capabil, și-am să-nving
S-a mai rupt ceva în mine
Și-am căzut din nou înfrânt…
Nici puterea de-nfrânare,
Nci de-a mă preda smerit
N-am găsit…Și-o disperare
M-a zdrobit, m-a umilit…
Mi-a făcut zilele amare!

Tu, întotdeauna, Doamne
Ai venit, m-ai sprijinit
Și mi-ai dat încredințare…
Doamne, cred! Dar e la Tine
Puterea și-nfăptuirea!
O, îndură-Te de mine,
Dă-mi credința și sfințirea…
Și în mâna Ta mă ține,
Să-mi pot duce mântuirea
Credincios și cu iubire!

Tu ești Doamne, fericirea
Și mă-nchin cu mulțumire.
Tu ești Doamne împlinirea
Și pe veci, a mea tărie!
Dă-mi puteri să-mi leapăd firea,
M-ai îndură-Te de mine
Și-ntărește-mi bucuria
Și credința, pe vecie! Amin!

Ioan Hapca

În zori de zi…

În zori de zi şi astăzi m-am trezit…
„Şi ce? Doar te-ai trezit de-atâtea ori!”
Şi totuşi, cât pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astăzi m-a trezit,
Dar alţii au sfârşit cu viaţa lor.
Şi azi îmi bate inima frumos…
„Şi ce? Doar altceva, oricum, nu ştie!”
Şi totuşi, cât pot fi de bucuros
Că inima îmi bate azi frumos,
Când altora li-i slabă şi pustie…
Şi azi aud cum păsări ciripesc…
„Şi ce? Le-auzi de fiecare dată!”
Şi totuşi, Doamne, cum să-Ţi mulţumesc
Că pot s-aud cum păsări ciripesc,
Când alţii n-au s-audă niciodată…
Şi astăzi pot vedea un cer senin…
„Şi ce? Ce ţi se pare-aşa feeric?”
O, minunat e-acest cadou divin
Să pot vedea şi azi un cer senin,
Când alţii văd… o lume de-ntuneric…
Şi azi mă bucur iarăşi să trudesc…
„De ce? E-o nouă zi din cele grele!”
Şi totuşi, Doamne, eu Îţi mulţumesc
Că două mâini m-ajută să muncesc,
Când alţii nu se pot sluji de ele.
Şi azi mă bucur iarăşi să alerg…
„De ce? E-o nouă zi obositoare!”
Eu totuşi mult mă bucur să-nţeleg
Cât sunt de fericit că pot să merg,
Când alţii nu se-ajută de picioare.
Şi azi sunt fericit că eşti cu mine,
Că sufletul nu mi-e nicicând pustiu!
Îţi mulţumesc că pot să fiu cu Tine,
Că-mi dai putere să înving suspine,
Când alţii nu Te văd şi nu Te ştiu…
Benoni Catana

 

Tânjesc dupa al meu Isus

Abruptă și plină de suspine
Adeseori mi-e calea, ce duce înspre cer
Îmi plânge și tânjește sufletul în mine
Suspin de dorul Tău și nu vreau că să pier.

Într-un pământ uscat, lipsit, și fără apă
Flămând și însetat după Tine Isus
Coboară-te și vino  în grabă de m-adapă
Că-s istovit setos și te doresc nespus.

Precum un cerb dorește izvoarele de apă
La fel eu te doresc cu tot ceea ce sunt
Te vreau cu ardoare Tata și fața Ta o caut
Să-tentalnesc eu vreau, s-alerg spre cortul Sfânt .

Nădăjduiesc în Tine și-a Ta făgăduință
Cu cei evlavioși, curând noi vom urca
Înspre Izvorul Vieții, Izvorul ce dă viată
Spre Patria dorită, cu toții vom pleca.

Cu ochii plini de lacrimi, în Duhul văd mulțimea
În Sărbătoarea Sfantă, văd corul răsunând
În mijloc este Domnul, ie chiar Dumnezeirea
Pe-al Sau popor conduce înspre Sion zburând.

Esty Petre 

Fereastra mea

Fereastra sufletului meu
Deschisa e din zori de zi
Si de trei ori ca Daniel
Spre Dumnezeul sfant al lui Israel
Eu voi vorbi

Il voi lauda cu tot ce am
Iar seara cand inchid fereastra
O pace-adanca sa cuprinda
Si aripa sa Isi intinda
Si sufletu-mi sa fie glastra

Cu flori, cu cant, cu tot ce sunt
Cu sufletul meu stramt spre Tine
Ca Daniel, ca Ana, ca-Avraam
Ca Iona suflet larg sa am
…Deschid fereastra-mi astazi catre Tine!

Bodea Florina 

Turnarea apelor satisfacţiei

.. .dar el n-a vrut s-o bea. ci a turnat-o înaintea Domnului. 2 Samuel 23:16

Ce a fost pentru tine în ultimul timp ca apa din fântâna Betleemului, dragostea, prietenia, binecuvântarea spirituală? Atunci tu îţi periclitezi sufletul bând din această apă ca să te satisfaci. Dacă bei din ea, n-o poţi turna înaintea Domnului. Nu poţi dedica Domnului lucrul pe care-l doreşti pentru propria ta satisfacţie. Dacă încerci să te satisfaci cu o binecuvântare de la Dumnezeu, ea te va corupe: trebuie să o jertfeşti, să o torni, să faci cu ea ceea ce raţiunea îţi spune că e o risipă absurdă.

Cum pot eu să torn înaintea Domnului dragostea naturală sau binecuvântările spirituale? Numai într-un singur fel – printr-o hotărâre lăuntrică. Există anumite fapte ale unor oameni pe care nu le-am putea accepta niciodată, dacă nu L-am cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că nu stă în puterea umană să le răsplătim. Dar, de îndată ce spun: “Acest lucru este prea minunat şi preţios pentru mine, nu este făcut pentru o fiinţă umană, trebuie să-l torn înaintea Domnului”, lucrul respectiv se revarsă sub formă de râuri de apă vie în jurul meu. Până când nu ajung să torn astfel de lucruri înaintea Domnului, ele sunt un pericol atât pentru cei pe care-i iubesc, cât şi pentru mine, deoarece se vor transforma în pofte. Noi putem pofti şi lucruri care nu sunt murdare sau josnice. Dragostea trebuie să fie astfel curăţită, încât să poată fi turnată înaintea Domnului.

Dacă ai ajuns plin de amărăciune şi supărare, aceasta este din cauză că Dumnezeu ţi-a dat o binecuvântare pe care ai ţinut-o pentru tine; dacă ai fi turnat-o înaintea Domnului, ai fi devenit cea mai plăcută persoană de pe pământ. Dacă ţii întotdeauna binecuvântările pentru tine şi nu înveţi niciodată să le torni înaintea Domnului, ceilalţi oameni nu-şi vor putea lărgi prin tine viziunea lor despre Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS