Mă apasă bătrânețea

Motto: Ps. 71/18: „”Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la
bătrânețea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum
și puterea Ta neamului de oameni care va veni!”” Amin!

M-apasă bătrânețea din creștet până-n călcâie
Și nevăzutele poveri sunt tot mai grele,
Doar sufletul mi se îndârjește să rămâie
Copilul de la începutul existenței mele.

Vigoarea trupului – uitându-mă înapoi –
S-a împuținat mereu pe-al vieții drum…
E plin de râvnă duhul, și sufletu-i vioi –
Dar carnea e neputincioasă acum.

Însă nădejdea vie care îmi dă un rost
Și-mi dă tărie spre cer să mă avânt,
E dragostea lui Dumnezeu care mi-a fost
Turnată în inimă de Duhul Sfânt.

Să rămân în dragostea Lui, mi-este dorința,
Căci El a pus în mine gândul nemuririi…
Și tot prin dragoste lucrează și credința –
Iar prin credință am nădejdea mântuirii.

Chiar dacă anii care îi port acum în spate
Și-au pus amprenta – trupul istovindu-l,
De la calea cea dreaptă nu mă voi abate
Ci, Îi voi sluji lui Dumnezeu, slăvindu-L.

Cu frică și cutremur, păzi-voi legământul
De a-L urma în veci pe Domnul meu iubit
Și inima mi-o plec să împlinesc Cuvântul:
Pe Calea mântuirii să merg pân’ la sfârșit.

Deși mă simt bătrân și obosit trupește
În duhul minții mă înnoiesc mereu –
Și sufletul, în Domnul, mi se înveselește
Că am rămas și sunt copil de Dumnezeu.

Ioan Vasiu

Mi-ești bucuria vieții

Mi-ești bucuria vieții
Isuse, Domnul meu
Dai sens frum’seții
Mă-nveselești mereu.

Ești tot de ce-am nevoie
Oricând, oriunde-aș fi
Pe răni mi-aduci aloe
Și alte alifii.

Mi-aduci înviorare
Când sufletul mi-e trist
Răspunzi la o-ntrebare:
De ce, aici, EXIST?

Îndrumător pe cale
Ca nimeni altul ești
Faci așternutul moale
Cu Cerul mă unești.

O, câtă-ncurajare
Îmi dă privirea Ta!
În Slava viitoare
Cu Tine-veci voi sta.

Părtaș la jug cu mine
Sfârșim ce-am început
Onor Ți se cuvine
Că-n har Tu m-ai crescut.

Îmi netezești cărarea
Și pașii mi-i păzești
Mi-ai pregătit intrarea
În spațiu-n care ești.

A vieții împlinire
Ai fost și-așa vei fi
Vom fi în moștenire
Cu-ai Nemuririi fii.

George Cornici

Care este secretul curajului?

Text: 1 Corinteni 2:1-5

Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur.” 1 Cor. 2:3

Editorul revistei „Parade „, Walter Anderson, a scris o carte intitulată: „Curajul este un cuvînt cu două litere”. Mesajul cărţii este clar şi simplu. Curajul real înseamnă să spui „da” vieţii în loc să te dai înapoi atunci cînd întîmpini greutăţi. EI spune că a avea curaj înseamnă a acţiona cu frică şi nu fără frică. Mai mult ca atît, la un interviu recent luat la „Grand Rapids Press”, el a spus: „Despre toţi oamenii de succes despre care am scris în cartea mea, pot să spun că ei nu numai că au învăţat cum să facă faţă îngrijorărilor sau să trăiască în ele, ei au învăţat să trăiască mai bine chiar din pricina îngrijorărilor.” Apoi descrie o personalitate a vieţii publice care, crede el, a arătat mare curaj şi caracter puternic, tocmai pentru că a spus „da” vieţii după ce a fost umilit şi terfelit înaintea întregii ţări.


După descrierea lui Anderson, apostolul Pavel a fost un om de un real curaj. În 1 Corinteni 2, el singur admite că a trăit cu frică, şi nu fără ea (v. 3). El a spus că a fost „plin de cutremur” în timp ce ducea mesajul lui Cristos la oamenii împotrivitori. Cu toate acestea, Pavel ne spune că a învăţat să trăiască mai bine din pricina acestei frici. În timp ce recunoaşte propriile neputinţe şi neajunsuri, ele i-au dat motivele şi ocazia de-a depinde de puterea Duhului lui Dumnezeu (v. 4).
Doamne, Tu doreşti un astfel de curaj pentru copiii Tăi. Ajută-ne să-Ţi spunem „da”, în ciuda temerilor noastre şi a cutremurului ce ne cuprinde. Ajută-ne ca în slăbiciunile noastre să experimentăm puterea Ta.    – M.R.D. II

„Cînd plin de frică şi cutremur
Şi sufletul îţi e îngrijorat,
Adu-ţi aminte căci curajul vine
Cînd frica-n rugi ai transformat.  ”    – D.J.D.

Curajul nu este absenta fricii, ci victoria împotriva ei.”

Painea zilnica

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici-o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa incolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,
Sa-ti intunece iar viata,
Vine soarele in zori,
Se apropie Dimineata.

Pan’ la Marea Sarbatoare,
Duhul Sfant te insoteasca,
Sufletul lasa-l sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

Alexandru Marius

Când simți că cerul

Când simți că cerul e departe
Că sufletul e tot mai greu
Când simți că ai renunța la toate
Și vezi doar noapte în jurul tău…
Când nu mai poți vedea cărarea
Și pașii ți-s nesiguri iar
Când nu-ți mai recunoști purtarea
Când nu mai poți vorbi, măcar…

Când simți că totul se dărâmă
Și parcă timpul stă în loc
Pe marea vieții e furtună
Și dincolo de mare, foc.
Când tot ce încerci, nu funcționează
Și pare că te apropii de final
În viața ta, poate nimic nu mai contează
Și orice poți schimba, e în zadar

Cunoști aceste sentimente, oare?
Și înțelegi la ce m-am referit?
Ești doar un om, dar recunoaște când te doare
Căci cineva de Sus, te-a auzit.
E Cineva care cunoaște starea
Care te vede jos, care înțelege…
Dacă dorești să-Ți fie El salvarea
Nu amâna acum, ci alege!

Chiar de ești orb, El îți va da vedere!
El Dumnezeu, va fi lumina ta
Chiar de ești frânt și nu ai mângâiere
Cheamă-L, să-ți șteargă lacrima.
Căci Dumnezeu nu te va da deoparte
El nu te va respinge niciodată…
Că și atunci când te-ai rugat în șoapte
A auzit; și grija ta o poartă

Cheamă-L mereu în rugăciune
Să stai doar în prezenta Lui
Căci n-a promis că vor fi toate bune
Dar vrea ca mai întâi totul să-i spui.
El va lucra. Și azi e lângă tine!
Îți vede lacrima și știe gândul tău
Alege astăzi; și alege bine!
Eu am ales. Eu stau cu Dumnezeu.

Viviana Muha  

Ce ne poate spune un om vinovat?

Text: Psalmul 25

Pentru numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! Psalmul 25:11

În anul 1986, soldaţii din Nicaragua au doborît un avion ce transporta arme pentru forţele antiguvernamentale. Unul din mitraliorii avionului militar a supravieţuit sărind cu paraşuta, a fost prins şi închis. Cînd a fost judecat de către tribunalul revoluţionar, învinuit că aproviziona forţele antiguvernamentale rebele, nu era nici o îndoială asupra vinovăţiei sale. Fusese prins asupra faptului. Drept rezultat, mercenarul capturat nu a avut altă alternativă decît să apeleze la mila tribunalului. De dragul reputaţiei guvernului şi în interesul stabilităţii naţionale, pledoaria sa a fost onorată şi a fost lăsat liber – nu ca un act al justiţiei ci ca un act al milei.

Autorul Psalmului 25 s-a văzut fără apărare atunci cînd a fost confruntat cu faptele lui rele (versetele 7, 11, 18). Drept rezultat, nu a avut nevoie de un avocat pentru a-şi disputa nevinovăţia. Ceea ce avea el nevoie era mila pentru păcate grave ca adulter, crimă premeditată şi tăinuire. David a primit iertarea. A găsit-o deoarece a cerut-o de la Dumnezeu, care a avut motivele Lui să fie milos (versetele 7, 11). Şi noi stăm vinovaţi în faţa lui Dumnezeu. Poate că nu am făcut păcatele groaznice pe care le-a făcut David, dar sîntem totuşi
vinovaţi. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dacă dorim să avem bucuria părtăşiei cu El. Doamne, ajută-ne să fim înţelepţi ca David. Ajută-ne să nu ne scuzăm niciodată ci să căutăm mila Ta. M.R.D. II.

Pentru c-am ales calea păcatului mereu,
Ne este sufletul şi inima amară.
Dar de-am striga umili spre Dumnezeu
Ne-ar da din pacea Sa interioară.D.J.D.

Vinovăţia este o povară pe care Dumnezeu
n-a intenţionat niciodată s-o poarte copiii Săi.

Painea zilnica

Gândindu-mă la întrupare

Gândindu-mă la Întrupare
Mi-e sufletul de pace plin
Mi-aduce-n viață-nseninare,
Îmi luminează-al meu destin.

Mi-e inima, total, atrasă
Spre Betleem – profetic loc
Mă simt acolo ca acasă
Că-i ieslea Pruncului Proroc.

Mă cucerește atmosfera,
Mă contopește cu Isus
Care-a venit s-aducă era
Împărăției fără-apus.

Privirea-i dulce mă dezleagă
De grijurile pământești
Lăuntru-ncepe să culeagă
Comorile duhovnicești.

E farmec sfânt, e părtășie
Cum nu e alta-n Univers
Învăluit de gingășie
Povara toată mi s-a șters.

Și înc-odată simt cum harul
A stat cu mine – credincios
Și mi-a ornat Mărgăritarul
Cu tot ce este mai frumos.

Mai stau o clipă și-ncă una
Și-aș vrea să fie veșnicii
Și lângă Prunc îmi văd cununa
Și știu că viața-mi va-ndulci.

Parte din mine va rămâne
La ieslea Regelui ceresc
Și voi cânta: “In veci Stăpâne
O să-L urmez și-o să-L cinstesc.”

Mă-ntorc din vizita sublimă
Știind ca n- a fost un mister
Ci un miracol ce m-animă
Să nu-cetez mersul Spre Cer.

O, Prinț venit în umilință
Mai naște-Te în mulți pierduți
Scapă-i din orice neputință
Și-nvață-i sfintele virtuți.

Să poată să-nțeleagă rostul
Venirii Tale-n trup uman
Să fie gata să dea costul
Sosirii-n veșnicul Liman.

George Cornici

Când sufletul îmi plânge

Adeseori, când sufletul îmi plânge
Și când a mea inimă se frământă,
Când simt că totu-n jur se prăbușește,
Aud o voce caldă, blândă.

Când sunt cuprins de-amărăciune
Și multe-s întrebările fără răspuns,
Eu mă aplec smerit in rugăciune,
Și mă încred În Domnul meu Isus!

În odăiță, pe genunchi, când plâng,
Și când Îi spun durerea numai Lui,
O, parcă cerul coborât-a pe pământ,
Și-atât de dulce-i vocea Tatălui!

O, cât de dulce-i ceasul rugăciunii,
Când stau la sfat cu Creatorul meu,
Când eu Îl chem, El nu mă dă uitării,
Ci îmi răspunde-n ceasul cel mai greu!

Da, vocea Lui. . doar ea mă-nviorează,
Îmi dă puteri să mă ridic, să lupt,
Doar vocea Lui mă-mbărbătează
Când in această lume, singur sunt.

Da, vocea Lui mă va-ntări mereu,
Orice-ar veni, voi fi in siguranță,
Căci Dumnezeu e veșnic steagul meu
Și la porunca Lui eu am viață!

De aceea, vreau să Îl slujesc cu tot ce am,
Doar vocea Lui doresc să o ascult.
Isus mi-e prietenul adevărat,
Doar El îmi este singurul avut.

Iar într-o zi, când calea-mi voi sfârși,
În urmă va rămâne acest pământ;
Când vocea Lui atunci voi auzi
Cu bucurie voi zbura spre cerul sfânt!

Aceeași voce aș vrea s-auzi și tu
Când ceasul incercării vine,
Să nu disperi, Isus Hristos e viu
El e aproape, e chiar lângă tine!

Andreia Ungureanu 

Sufletul deschis

Sufletul deschis sā primeascā
Zestrea comorii cerești
Vrea cu elan sā slujeascā
Rāspunzând divinelor vești.

Sufletul deschis la cântare
Poate învinge poveri
Plânge vāzând o trādare,
De la har, când vede cāderi.

Sufletul deschis sā-nțeleagā
Mesajul din Slavā trimis
Știe, oricând, sā aleagā
Tot ce-mpāratu-a promis.

Sufletul deschis spre
Luminā
Poate sā-nvingā nevoi
Va sta cu Fiul la Cinā
Și-aici și-n viața de-apoi.

Sufletul deschis sā culeagā
Comoara cerescului dar
Poate pe mulți sā-i atragā
Spre culmi de slujire și har.

Sufleful deschis sā cunoascā
Cuvântul din slavā sosit
Nu va-nceta sā rodeascā
Sā dea la popor însutit.

George Cornici

Apăsarea exterioară

„M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii dintre ei.” 1 Corinteni 9:22

Un lucrător creştin trebuie să înveţe cum să fie un om nobil al lui Dumnezeu în mijlocul unei mulţimi de lucruri lipsite de nobleţe. Nu spune niciodată: “O, dacă aş fi în altă parte!” Toţi oamenii lui Dumnezeu sunt oameni obişnuiţi, care au fost făcuţi extraordinari prin materialul pe care El li l-a dat. Dacă nu avem materialul potrivit în mintea şi în inima noastră, nu-I vom fi folositori lui Dumnezeu. Nu suntem lucrători pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi. Mulţi oameni aleg deliberat să devină lucrători, dar în ei nu se găseşte nimic din materialul harului atotputernic al lui Dumnezeu, nimic din Cuvântul Său atotputernic. Inima, mintea şi sufletul lui Pavel au fost în întregime umplute cu marele scop al lucrării pe care Isus Cristos a venit s-o facă; el n-a pierdut niciodată din vedere acest lucru unic. Noi trebuie să ne confruntăm cu adevărul esenţial…

Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

“Eu v-am ales…” (loan 15:16). Fă din aceste cuvinte un motto minunat în crezul tău. Nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, ci El te-a ales pe tine. Dumnezeu lucrează îndoind, frângând. modelând, făcând cu noi ceea ce crede de cuviinţă. Nu ştim de ce a ales să lucreze aşa; dar ştim că EI lucrează având un singur scop – ca să poată spune: “Acesta este omul Meu”. Trebuie să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu astfel, încât El să poată aşeza şi alţi oameni pe Stâncă, aşa cum ne-a aşezat pe noi.

Nu alege niciodată să devii lucrător, dar, dacă Dumnezeu îţi adresează această chemare, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! El va face cu tine ceea ce n-a făcut niciodată înainte de a te fi chemat; va face cu tine ceea ce nu face cu alţi oameni. Lasă-L să te modeleze aşa cum doreşte El.

Oswald CHAMBERS