Apăsarea exterioară

„M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii dintre ei.” 1 Corinteni 9:22

Un lucrător creştin trebuie să înveţe cum să fie un om nobil al lui Dumnezeu în mijlocul unei mulţimi de lucruri lipsite de nobleţe. Nu spune niciodată: “O, dacă aş fi în altă parte!” Toţi oamenii lui Dumnezeu sunt oameni obişnuiţi, care au fost făcuţi extraordinari prin materialul pe care El li l-a dat. Dacă nu avem materialul potrivit în mintea şi în inima noastră, nu-I vom fi folositori lui Dumnezeu. Nu suntem lucrători pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi. Mulţi oameni aleg deliberat să devină lucrători, dar în ei nu se găseşte nimic din materialul harului atotputernic al lui Dumnezeu, nimic din Cuvântul Său atotputernic. Inima, mintea şi sufletul lui Pavel au fost în întregime umplute cu marele scop al lucrării pe care Isus Cristos a venit s-o facă; el n-a pierdut niciodată din vedere acest lucru unic. Noi trebuie să ne confruntăm cu adevărul esenţial…

Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

“Eu v-am ales…” (loan 15:16). Fă din aceste cuvinte un motto minunat în crezul tău. Nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, ci El te-a ales pe tine. Dumnezeu lucrează îndoind, frângând. modelând, făcând cu noi ceea ce crede de cuviinţă. Nu ştim de ce a ales să lucreze aşa; dar ştim că EI lucrează având un singur scop – ca să poată spune: “Acesta este omul Meu”. Trebuie să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu astfel, încât El să poată aşeza şi alţi oameni pe Stâncă, aşa cum ne-a aşezat pe noi.

Nu alege niciodată să devii lucrător, dar, dacă Dumnezeu îţi adresează această chemare, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! El va face cu tine ceea ce n-a făcut niciodată înainte de a te fi chemat; va face cu tine ceea ce nu face cu alţi oameni. Lasă-L să te modeleze aşa cum doreşte El.

Oswald CHAMBERS

Vorbirea sufletului

Vorbirea sufletului e foarte clară
Ne șoptește să fim conectați cu Cerul
Nu vrea entuziasmul în noi să piară
Ne-arată cum să descifrăm misterul.

Pierd totul cei ce-i sufocă glasul
Au fost orbiți și -au fost înșelați
Oare își dau seama că va sosi ceasul
Să fie-n infern transferați?

Când sufletul rostește “Nu”, să-l ascultăm!
Și vor dispare stări neplăcute
Ne-ajută oricând să ne orientăm
Și să regăsim speranțe pierdute.

Că este-n legătură cu dumnezeirea
E natural și nu trebuie dovedit
Revarsă-n noi gândul că Nemurirea
E un cadou Însuși de Dumnezeu oferit.

O, de am lua aminte la tot ce ne spune!
În grota tristeții n-am coborî nicicând
Și n-am îndrepta priviri spre tăciune
N-am pierde ce-am păstrat într-un gând.

Ne ține conectați cu eternitatea
De-acolo ne-aduce, mereu, viziuni
Să reușim a suporta greutatea,
Să participăm la mesaj și minuni.

Tonul vorbirii e dulce, plăcut
Dar și hotărât atunci când e cazul
Ne amintește Cine-i al nostru scut
Când vine ispita și vine necazul.

Nu dă sfaturi, nu propune, ci declară
Tot ce primește de la tronul de har
Vrea să mențină în ființă o primăvară
Totul să fie-nverzit, nu precar.

În limbajul lui sufletul vorbește
Să susțină în noi dedicare și zel
Și astfel viața se pregătește
Să poată răspunde la cerescul apel.

George Cornici

Veniți la ape de odihnă

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Nu amânați pe altădată
Și nu lăsați să treacă timp
El Dumnezeu-Iubitul Tată
Vrea să vă dea ceva în schimb.

Vrea să vă dea un nou nume
O haină albă, de mireasă
Un loc în cealălaltă lume
Unde să stați cu El la masă.

Vă vrea așa cum sânteți, morți
Și-mpovărați doar de păcate
Voi ucigași, trufași și hoți
Vă vrea să fiți a Lui dreptate

Și dacă Dumnezeu vă chiamă
Să vă-mpăcați astăzi cu El
De ce aveți atâta teamă
Nu este Sfânt, nu e fidel

Nu este El, ce v-a creat
Și duh de viață-n voi a pus
El vă iubește ne-ncetat
Vă vrea cu El în ceruri sus!

Nu folosiți împotrivirea
Și nicidecum să nu lăsați
Robită să vă fie firea
De-ai răului supuși argați.

Călăuziți de El să fiți
În fapte bune, dărnicii
De Dumnezeu vă alipiți
Vă vrea ai Lui pe veci copii.

Mai e puțin și El se-ntoarce
Să-și strângă snopii în grânare
Și-atunci, tu, oare cum vei face
Să-i spui că-i ești asemănare?

********************************

Veniți la ape de odihnă
Voi cei trudiți și-mpovărați
Vă puneți sufletul în tihnă
Cu Dumnezeu vă împăcați.

Berbec Ion 

Psalmul 143

Ascultă-mi rugăcinea Doamne Sfinte
Și-a mele cereri nu le ignora
Urechea-Ți pleacă, drept și bun Părinte
Și-ascultămă-n credincioșia Ta

Cu mine nu intra la judecată
Că-s robul Tău și pururi vreau să-Ți fiu
Iar înaintea Ta nu-i chip să poată
Fi fără de prihană vre-un om viu

Vrăjmașul sufletul îmi urmărește
Îmi calcă chiar și viața la pământ
Spre-ntunecoase locuri mă gonește
Spre-acei de multă vreme în mormânt

Mâhnit îmi este duhul meu în mine
Și inima-n lăuntru-i tulburată
De vremuri vechi ‘mi-aduc aminte bine
Și cuget la lucrarea-Ți minunată

Spre Tine mâini întind de vreme multă
Și după Tine sufletu-mi suspină
Grăbește Doamne vino de m-ascultă
Și nu-mi ascunde fața Ta senină

Căci aș ajunge ca cei fără viață
Ce se coboară-n groapă cu suspine,
Fă-mă s-aud în orice dimineață
Ce bun ești Tu, căci eu mă-ncred în Tine

Arată-mi Doamne calea necesară
La Tine-mi înalț sufletul și rostul
Mă scapă de vrăjmași când mă-nconjoară
Căci eu la Tine-mi caut adăpostul

Învață-mă să-Ți fac voia cerescă
Căci Doamne Tu ești Dumnezeul meu
Iar Duhul Tău să mă călăuzească
Pe calea dreaptă ca să merg mereu

Pentru-al Tău nume Mare și Puternic
Înviorează-mă! Ești Cel ce poate
Iar în dreptatea Ta Părinte Veșnic
Din greul meu necaz sufletu-mi scoate

Iar bunătatea Ta să mă dezmierde
În ea vrăjmații mei îi nimicește
Pe cei mai răi potrivnici Doamne-i pierde
Căci eu sunt robul Tău ce te iubește

Daniel Hozan

Psalmul 25

Înalț o Doamne, sufletul la Tine
În Tine mă încred și-mi pun temei
Să nu fiu dat în lume de rușine
Să nu se bucure vrășmașii mei.

Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
Nu vor fi dați rușinii nicidecum
Ci vor fi dați aceia de rușine
Ce făr’ temei Te părăsesc pe drum.

A Tale căi mi-arată și mă-nvață
Al Mâtuirii Domn, nădejdea mea
În adevărul Tău să-mi dai povață
Căci veșnică e bunătatea Ta.

Tu Doamne ai eternă îndurare
Te rog mă cercetează cu blândețe
Nu-Ți aminti fărădelegi amare
Nici tot ce am greșit din tinerețe.

Mă amintește după bunătate
Și după minunata-Ți îndurare
Căci bun e Domnul și e drept in toate
La păcătoși le-arată-a Lui cărare.

Pe cei smeriți ajută în umblare
În tot ce este drept pe-acest pământ
A Lui cărări sunt numai îndurare
Celor ce țin cerescu-I legământ.

Te rog o Doamne pentru al Tău Nume
Îmi iartă Tu fărădelegea-ntregă
Acelui care teama-I poartă-n lume
Domnu-i arată calea ce s-aleagă.

Iar el va locui în fericire
Sămânța lui țara vor stăpâni
Domnul le va fi prieten cu iubire
Și învățați prin legămînt vor fi.

Spre Domnul necurmat întorc privirea
Căci El din laț picioerele-mi va scoate
Privește-mă și-mi vezi nenorocirea
Sunt părăsit dar Tu ești Cel ce poate.

Neliniștea din inimă îmi crește
O scapă-mi din necaz întreaga soartă
La truda mea de ticălos privește
Păcatele pe toate mi le iartă.

Sunt mulți vrășmasii mei, Îi știi prea bine
Mă urmăresc cu ură și mă sapă
Nu mă lăsa să fiu dat de rușine
Păzește-mi Doamne sufletul, mă scapă!

Mă ocrotească nevinovăția,
Și-a Ta neprihănire am nădejde
Ești Dumnezeu, a Ta-i Împărăția
Pe Israel din toate-l izbăvește

Daniel Hozan

Strigat

Dac-ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
„Va rog, iubiti-ma inteligent!”

Nu glume, nici minciuni-bomboane amare,
Nu vreau bunici si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare;
Putin imi pasa de traiesc sau mor:
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor!

Eu stiu c-aveti profesii elevate,
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti servicii, ca eu sa am de toate;
Dar, fiindca va iubesc pe amandoi,
Va spun ca am nevoie doar de voi!

As vrea ca jucarie ochii mamei,
Nu ochii-ndepartati ai vreunui unchi.
Cand ne-ntalnim atrasi de glasul foamei,
Si nu pot sta la tata pe genunchi,
Ma simt ca o mladita fara trunchi.

Nu vreau sa fiu un deget ce acuza
Gasind olarul singur vinovat.
Am gand curat, si inima refuza
O bomba cu efect intarziat.
Eu vreau sa fiu un om adevarat!

De-aceea, vreau parintii mei sa vada,
Sa aiba sufletul mereu atent;
Ca-n ochii mei cu viata fada
Sa descifreze strigatul urgent:
„Va rog, iubiti-ma inteligent!”

 Romulus Chelbegean  

Comoara mea

Iubit Isus, comoara mea
Aș vrea spre Tine a zbura
Să trec de norii întunecați
Să fiu pe veci cu ai mei frați!

Tu care îmi cunoști viața
Și pașii mei când se opresc
În locul unde frații-n taină
Cu glasul lor Te preamăresc!

Tu care meriți toată lauda
Cunoști și inima zdrobită
Si sufletul care așteaptă
Înviorarea mult dorită…

Sunt mulți ce stau în așteptare
Și te cheamă pe Tin’ Isus
Să îi ridici din a lor stare
Să-i  urci pe stânca, tot mai sus!  

Întinde-Ți mâna bun Părinte
Privește spre acel sărman
Ce trece azi prin suferință
Dă-i mângâierea Ta, ca dar!

E mare har când Tu Isuse
Cobori din ceruri între noi
Prezenta Ta cea glorioasă
Ne duce sus, dincol de nori…

Acolo unde-i fericire
Si bucurie-n Duhul Sfânt
Unde cu toți se închină
În fața Celui Veșnic Sfânt!

Îți multumim căci tu esti Tată
Și mângâiere la orfani
În mila Ta ne porți pe brațe
Până în  Noul Canaan!

Osana! Glorie! Mărire!
Răsună azi de pe pământ
Și mii de glasuri se înalță
Până la tronul Celui Sfânt!

Ți-aducem cinste si onoare!
Și îți mulțumim Isus iubit
Că-n dragostea Ta cea măreață
Un loc în cer ne-ai pregătit!

Pop Beniamin 

Distantarea fratii mei…

Distantarea fratii mei e lucrarea celui rau
Ne schimba convingerea ca sa suferim din greu
Caci el nu-i interesat sa-i slujim lui Dumnezeu
Ca s-avem viata sfanta ci, sa pacatuim mereu.

Distantarea fratii mei ne-a adus multora frica
Nu de Dumnezeul mare ce-ngrijeste si furnica
Ci de microbi si infectii care desi nu zic nimica
Ne inunda organismul si ne-opreste harmonica.

Distantarea fratii mei interzice sa dam mana
Ne aduce-ngrijorarea si ne tulbura gandirea
Prietenia intrerupe sub pretext ca-mbolnavirea
Ne distruge sanatatea si rapeste revenirea.

Distantarea fratii mei ascunde in ea durere
Bunici de nepoti separa luand orice mangaiere
Caci nesiguranta frange chiar intinsele aripioare
Ce tandretea o exprima cu drag si cu-nflacarare.

Distantarea fratii mei partricipa si la-adunare
Cand privim in jur crestinii si ‘ntre ei e distantare
Te privesc din departare mimand mana. Salutare!
De se-apropie prea mult calca frana. Distantare!

Distantarea fratii mei este virus agresiv, periculos
Tine la distanta frate, sotie, copil; parinte politicos
De te uiti atent spre dansul citesti chipul manios
Distantarea iti vorbeste sa te-opresti ca ii nervos.

Distantarea fratii mei face pe-un crestin fatarnic
Poti spune despre iubire atuni ii vorbesti zadarnic
Vorba ta nu il transforma sufletu-i legat amarnic
De pacat, de judecata si de-aceea-i samavolnic.

Distantarea fratii mei rupe relatii, partasii fratesti
Ea sustine ca in case sunt adevarate trairi ceresti
Ca Biserica s-a nascut intre oamenii duhovnicesti
Cand adunati in odaie sus se rugau in limbi ceresti.

Distantarea fratii mei zdrobeste omul dinlauntru
Distruge mijlociri fratesti, sufletul si duhul nostru
Desparte de ce-i frumos si astfel cugetul nostru
Ajunge in necredinta si apoi, devine-un monstru.

Nu acceptati distantarea ca ne-ingheata cugetul
Lasati Duhul sa-ncalzesca fiinta noastra, sufletul
Astfel vom ramane uniti toti implinind Cuvantul
Si vom mostenind Imparatia cu Isus Preasfantul.

 Petru Coman 

Chemarea lui Dumnezeu

Cristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia.

1 Corinteni 1:17

 

Pavel spune aici că Dumnezeu ne cheamă să predicăm Evanghelia. Dar aduceţi-vă aminte ce înţelege Pavel prin „Evanghelie”: realitatea Răscumpărării prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi suntem înclinaţi să facem din sfinţire scopul final al predicării noastre. Pavel foloseşte experienţa personală doar ca o ilustrare, nicidecum ca un scop în sine. Nicăieri nu ni se porunceşte să predicăm mântuirea sau sfinţirea; ni se porunceşte să-L înălţăm pe Isus Cristos (Ioan 12:32).

Este o denaturare să spunem că Isus Cristos a suferit în actul Răscumpărării pentru a mă face pe mine sfânt. Isus Cristos a suferit pentru a răscumpăra întreaga lume şi pentru a o aşeza întreagă şi reabilitată înaintea tronului lui Dumnezeu. Faptul că noi putem experimenta Răscumpărarea este o ilustrare a puterii realităţii Răscumpărării, dar nu acesta este scopul ei final. Dacă Dumnezeu ar fi om, cât L-ar durea inima şi cât de obosit ar fi din cauza cererilor constante pe care le facem pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Îl solicităm de dimineaţa până noaptea cerând lucruri pentru noi înşine – ceva din care noi să fim scăpaţi!

Când vom ajunge la fundamentul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu, nu-L vom mai deranja pe Dumnezeu cu micile noastre plângeri personale.Singura pasiune a vieţii lui Pavel a fost să predice Evanghelia lui Dumnezeu. El a acceptat cu bucurie dureri, deziluzii şi suferinţe, dintr-un singur motiv: deoarece aceste lucruri i-au păstrat neclintit devotamentul faţă de Evanghelia lui Dumnezeu..

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Ţinta mesajului nostru

„N-am venit să aduc pacea, ci sabia.” Matei 10:34

Nu îl compătimi niciodată pe sufletul a cărui situaţie te face să tragi concluzia că Dumnezeu este aspru. Dumnezeu este mult mai blând decât putem să ne închipuim noi şi, din când în când, El ne dă ocazia să fim duri, pentru ca El să fie văzut ca Cel blând. Dacă un om nu poate ajunge la Dumnezeu, aceasta este din cauză că există un lucru secret la care nu vrea să renunţe. „Recunosc că am greşit, dar nu intenţionez şi renunţ la acel lucru sub nici un motiv.” Este dificil să arătăm compasiune într-un astfel de caz; trebuie să pătrundem adânc până ajungem la rădăcina problemei care cauzează ostilitate şi resentimente faţă de mesajul lui Dumnezeu. Oamenii doresc binecuvântările lui Dumnezeu, dar nu suportă acel lucru care taie în carne vie.

Dacă Dumnezeu a lucrat in tine, mesajul tău, în calitatea ta de slujitor al Lui, insistă neînduplecat în aceeaşi direcţie: taie până la rădăcină, altfel nu există vindecare. Insistă asupra mesajului până când oamenii nu vor mai putea să evite să-l pună în practică. Ocupă-te de oameni la nivelul la care sunt, până când îi vei face să înţeleagă ce le lipseşte, şi apoi arată-le standardul lui Isus Cristos pentru viaţa lor. Poate că ei vor spune: „Nu vom putea fi niciodată aşa”, dar tu arată-le: „Isus Cristos spune că trebuie să fiţi”. „Dar cum putem fi aşa?” „Nu puteţi dacă nu primiţi un Duh nou” (vezi Luca 11:13).

Oamenii trebuie să-şi cunoască nevoia, pentru ca mesajul tău să le fie de vreun folos. Mii de oameni sunt fericiţi in lumea aceasta fără Dumnezeu. Dacă eu sunt un om fericit şi moral, atunci de ce a mai venit Isus? Deoarece acest fel de fericire şi pace se află la un nivel greşit; Isus Cristos a venit să aducă sabia peste orice pace care nu are la baza o relaţie personală cu El.

Oswald CHAMBERS