Crucea in rugăciune

“in ziua aceea veţi cere în Numele Meu.” loan 16:26

Prea des ne gândim la cruce ca la ceva prin care trebuie să trecem; noi trecem prin ea numai pentru a ajunge în ea. Crucea înseamnă pentru noi doar un singur lucru – identificarea complelă, totală şi absolulă cu Domnul lsus Cristos. iar această identificare nu este mai reală pentru noi în nimic altceva decât în rugăciune.

“Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8). Atunci pentru ce să cerem? Ideea rugăciunii nu este de a primi răspunsuri de la Dumnezeu; rugăciunea este unitatea perfectă şi complelă cu Dumnezeu. Dacă ne rugăm pentru că vrem răspunsuri, ne vom supăra pe Dumnezeu. Răspunsul vine de fiecare dată, dar nu întotdeauna pe calea pe care îl aşteptăm, iar supărarea noastră spirituală arată că refuzăm să ne identificăm cu Domnul nostru în rugăciune. Nu suntem aici pentru a dovedi că Dumnezeu răspunde la rugăciuni; suntem aici pentru a fi monumente vii ale harului lui Dumnezeu.”Nu vă zic că-L voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte” (loan 16:26-27). Ai ajuns într-o legătură aşa de strânsă cu Dumnezeu, încât viaţa de rugăciune a Domnului lsus Cristos să fie singura motivaţie a vieţii tale de rugăciune? Viaţa jertfită pentru noi a Domnului nostru a devenit viaţa ta? Dacă da, “în ziua aceea” te vei identifica aşa de mult cu lsus. Încât nu va mai exista nici o deosebire.

Când rugăciunea pare să nu primească răspuns, fereşte-te să dai vina pe altcineva. Aceasta este întotdeauna o cursă a lui Satan. Vei găsi că există întotdeauna un motiv – Dumnezeu foloseşte acel timp pentru a te învăţa multe lucruri profunde.

Oswald CHAMBERS

Reclame

Astăzi timpul ca niciodată!

Referințe

Doamne îți mulțumesc pentru toți copii și tinerii pe care îi cunosc
Și cărora atunci când îi întâlnesc cu plăcere din cuvântul Tău le vorbesc.
Sunt tinerii care astăzi cu drag îi aduc în fața Ta în rugăciune,
Sunt tinerii care în lupta cu viața, n-au lepădat a lor sine.

Tu știi că sentimentele pe care le nutresc în viața , le sunt inoculate
Și mai știi că societatea în care trăiesc nu are pentru ei gânduri curate,
Iar informația care e azi la putere și care ne cere ca să veghem,
Creează un complex de împrejurări pe care n-avem timp să le verificăm.

Timpul astăzi ca niciodată e din ce în ce mai prețios,
Iar viața are un dosar din ce în ce mai voluminos ,
Căci știința și tehnica în jurul nostru au creat,
Valori prin care viața în toate domeniile ei s-a schimbat.

Peste tot în lume sunt promovați tineri corecți și motivați
Și care în câmpul muncii prin tot ceea ce fac, sunt zilnic testați.
În toate acestea nu ar fi nimic rău, dacă nu s-ar fi pierdut,
Ceea ce era mai important, drept de crezut și de urmat.

În societatea capitalistă, tinerii calificați și fără de Dumnezeu,
În ce privește credința, merg din ce în ce mai rău.
Ei nu vor decât să-și trăiască viața-n plăceri
Și când vorbesc de credință, au păreri, și păreri.

Nu petrec niciodată timp cu Dumnezeu
Și în tot ceea ce fac sunt plini de-a lor eu.
Te rog ca-n necuprins-a Ta dragoste, o Tată sfânt,
Să ai milă de ei, cât încă mai sunt pe pământ!

Și pentru că timpul ca niciodată a devenit din ce în ce mai prețios,
Te rog să-i ajuți o Sfinte Tată, ca gândul lor să fie doar la Cristos.
Să-i de-a Lui toată slava, cinstea, mărirea și închinarea,
Căci în El prin tot ce avem de la Tine, găsim iertarea.

Cand te trezeşti,de dimineaţă

Când te trezeşti, de dimineaţă,
Începe-ţi ziua cu Isus,
Începe-o stând în rugăciune,
Cu drag priveşte cerul sus.

Începe-ţi ziua cu cântare,
Fii vesel căci eşti mântuit,
Dă-I slavă, cinste şi onoare,
Lui Dumnezeu căci te-a iubit.

El te-a căutat în lumea mare,
Te-a pus pe stânca de granit,
Ţi-a dat în dar a Sa iertare,
Deci poţi să spui: Sunt fericit!

Începe ziua plin de Duhul,
De Duhul sfânt, de Dumnezeu,
Încă din zorii dimineţii,
Citeşte din Cuvântul Său.

Citeşte, cere înţelepciune,
Şi meditează la Cuvânt,
Nu te grăbi, stai şi ascultă,
Ce-ţi spune Duhul Său cel sfânt.

Începe ziua-n rugăciune,
Căci ea te ţine credincios,
Cu toată fiinţa ta doreşte,
Să fii pe placul lui Hristos.

Lui să-i urmezi şi prin credinţă,
Să mergi înaintând mereu,
Să urci mai sus câte o treaptă,
Pe calea-ngustă dragul meu.

În zori de zi, cât mai devreme,
Înalţă-ţi glasul către cer,
La patul tău, în odăiţă,
Plecat în Duh şi adevăr.

Sincer să fii, plin de nădejde,
Ridică-ţi mâinile în sus,
Şi plin de bucurie sfântă,
Înalta ruga spre Isus.

Ica Dragoi 

Psalm

In inimă un foc, un dor îmi arde
Și către Tine glasul mi-l înalț,
În rugaciune-ți spun tot ce mă doare
Și-astept ca Tu, Părinte să te-arați.

Dar glasul mi se frânge în suspine,
Cuvintele se sting in drum spre cer.
Și în tăcere îmi înalț doar gândul
Ce pentru tine știu, nu-i un mister.

Căci știu că Tu îmi știi, Părinte gândul,
Lafel de clar cum îmi auzi cuvântul.
De-aceea în tăcere-aștept mereu
Să îmi răspunzi in taină, Tatăl meu.

Când întrebări in mine se frământă
Și-mi tulbură în noapte inimă și gând,
Eu știu că și atunci Tu ești cu mine
Și Ți le spun in șoaptă, rând pe rând…

Și-atunci o pace-adâncă mă cuprinde,
Căci știu ca Tu îmi vii in ajutor.
Eu m-odihnesc în liniște, Părinte
Caci știu că de acum ești in control.

Agheorghiesei Maria 

Despre iubire …

Azi e despre iubire și despre a iubi
E despre puterea ce ai primit-o pentru a dărui
Speranță, ajutor, mângâiere
Cuvinte dulci cu gust de miere
O, ştiu că adesea n-ai putere
Dar caut-o în rugăciune, găseşte-o în Cuvânt!
Atunci tu liber vei fi călăuzit prin orice gând…
Vei sta pe ziduri în picioare
Nu vei cădea, toate sarcinile le vei simți ușoare
Ştiu, ești zdrobit şi slab adesea
Ți-a tremurat şi vocea când cel tare te-njosea
Ai plâns amarnic şi rana te durea…

Dar tu ești mesager ceresc
Tu fost-ai curățat de tot ce e firesc
Ai fost spălat în sânge sfânt
Acum ai altă menire pe acest pământ:
Un sol care iubește şi când e rănit
Un sfânt care iartă şi când e umilit
Ridică-ti îndrăzneț ochii la cer
Tu, ştiu prea bine că ai un caracter
Modelat de un Părinte veșnic viu
Nu te teme, nu te va uita pe veci în acest pustiu!
Te va privi cu drag, te va ocroti ca un viteaz
Va sta doar pentru tine pururi treaz
Nu va ațipi, necontenit te va păzi…
Dar tu iubește, ştiu că nu-i uşor
Dar El ne va da aripi, să fie ca un zbor
Şi spre neant e doar un drum îngust
Nu te lăsa copleșit de dezgust
Mai iartă o clipă, mai strânge în inimă iubirea
Şi dăruieşte-o celui care o așteaptă cu nerăbdare
Va fi grațiat şi el, şi tu de orice condamnare…
Şi atunci, în slăvi divine
Bucuros vei fi, așa cum se cuvine
Unui străjer ce a ales iubirea…

Szabo Mihaela Dorina.

Lucrarea lăuntrică

“Voi însă sunteţi… o preoţie împărătească.” 1 Petru 2:9

Prin ce drept devenim noi “o preoţie împărătească?” Prin dreptul Ispăşirii. Suntem pregătiţi să renunţăm la noi înşine şi să ne lansăm în lucrarea preoţească de rugăciune? Scotocirea continuă a lăuntrului nostru pentru a vedea dacă suntem ceea ce ar trebui să fim, generează un tip de creştinism bolnav şi egoist, nu o viaţă robustă şi simplă de copil al lui Dumnezeu. Până când nu ajungem într-o relaţie bună cu Dumnezeu, ne zbatem şi luptăm agăţându-ne cu dinţii pentru a rezista şi apoi spunem: “Ce victorie minunată am obţinut!” Insă nu este nimic care să arate minunea Răscumpărării în aceasta.

Porneşte înainte crezând fără rezerve că Răscumpărarea este completă şi apoi nu te mai interesa de tine însuţi, ci începe să faci ceea ce a spus Isus Cristos – roagă-te pentru prietenul care vine la tine la miezul nopţii, roagă-te pentru sfinţii lui Dumnezeu, roagă-te pentru toţi oamenii. Roagă-te cu convingerea că eşti desăvârşit numai în Cristos Isus, şi nu cere: “O, Doamne, am făcut tot ce am putut. Te rog ascultă-mă!”.

Cât timp îi va trebui lui Dumnezeu să ne elibereze de obiceiul nesănătos de a ne gândi la noi înşine? Trebuie să ne săturăm de moarte de noi înşine, până când nu ne mai surprinde nimic din ceea ce ar putea spune Dumnezeu despre noi. Nu putem atinge adâncurile ticăloşiei din noi. Există un singur loc unde suntem drepţi, şi anume in Cristos Isus. Când suntem acolo, trebuie să ne dedicam in întregime lucrării lăuntrice.

Oswald CHAMBERS

Întrebarea descumpănitoare

„Fiul omului, vor putea oasele acestea să învie?”

Ezechiel 37:3

 

Poate acel păcătos să fie transformat într-un sfânt? Poate acea viaţă strâmbă să fie îndreptată? Există un singur răspuns: „O, Doamne. Tu ştii aceasta, eu nu ştiu”. Nu da niciodată buzna cu raţiunea religioasă, spunând: „O, da, cu ceva mai multă citire a Bibliei, devotare şi rugăciune, cred că se poate”. Este mult mai uşor să faci ceva decât să te încrezi în Dumnezeu; noi confundăm panica cu inspiraţia.

De aceea vedem aşa de puţini oameni care lucrează împreună cu Dumnezeu şi aşa de mulţi lucrători pentru El. Preferăm să lucrăm pentru Dumnezeu decât să credem în El. Sunt eu destul de sigur că Dumnezeu va face ceea ce nu pot eu? Sunt descurajat cu privire la oameni în măsura în care n-am înţeles ce a făcut Dumnezeu pentru mine.

Este experienţa mea o înţelegere aşa de minunată a puterii şi tăriei lui Dumnezeu, încât nu mai disper cu privire la nici o persoană pe care o întâlnesc? A avut loc vreo lucrare spirituală in mine? Gradul de panică este egal cu gradul lipsei de experienţă spirituală personală. „Iată, vă voi deschide mormintele…. poporul Meu” (37:12). Când Dumnezeu vrea să-ţi arate ce este natura umană despărţită de El, trebuie să-ţi arate acest lucru în tine. Dacă Duhul lui Dumnezeu ţi-a dat vreodată o viziune despre cum eşti fără harul lui Dumnezeu (şi El face aceasta numai când Duhul Lui lucrează în noi), atunci ştii că nici un criminal nu este nici pe jumătate atât de rău în realitate pe cât ştii că ai putea fitu fără harul Său.

„Mormântul” meu a fost deschis de Dumnezeu şi eu „ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine” (adică în carnea mea), (Romani 7: I8). Duhul lui Dumnezeu ne arată mereu cum este natura umană fără harul Lui.

Oswald Chambers

Gîndeşte aşa cum ne-a învăţat Isus

Rugați-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17

Noi gândim corect sau greşit despre rugăciune în funcţie de concepţia pc care o avem despre rugăciune în mintea noastră. Dacă ne gândim la rugăciune ca fiind asemenea respiraţiei plămânilor noştri sau asemenea sângelui din inima noastră, gândim bine. Sângele nostru curge fără încetare şi respiraţia noastră se desfăşoară fară oprire; noi nu suntem conştienţi de aceste procese, dar ele au loc neîncetat. Nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că Isus ne păstrează într-o legătură perfectă cu Dumnezeu, dar, dacă ascultăm de El, Isus face acest lucru mereu. Rugăciunea nu este un exerciţiu, ci este însăşi viaţa. Fereşte-te de orice opreşte rugăciunea.

„Rugaţi-vă neîncetat” păstrează obiceiul inocent de a te ruga lui Dumnezeu în inima ta tot timpul.Isus nu a vorbit niciodată despre rugăciuni fară răspuns; El a avut siguranţa deplină că rugăciunea primeşte întotdeauna răspuns. Avem noi, prin Duhul Sfânt, siguranţa de nespus pe care o avea Isus cu privire la rugăciune sau ne gândim la momentele în care Dumnezeu pare să nu fi răspuns la rugăciunile noastre? „Cine cere capătă” (Matei 7:S). Noi spunem „Da, dar…” Dumnezeu răspunde la rugăciune în cel mai hun mod, nu doar uneori, ci întotdeauna, deşi s-ar putea să nu vedem întotdeauna răspunsul imediat la problema pentru care ne-am rugat.

Ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciune.Pericolul este că noi vrem să diluăm lucrurile pe care le-a spus Isus şi să le facem să însemne ceva potrivit cu raţiunea; dar, dac-ar fi izvorât doar din raţiune, lucrurile pc care le-a spus El nici n-ar fi meritat să fie spuse. Lucrurile pe care le-a spus Isus despre rugăciune sunt revelaţii supranaturale.

Oswald Chambers

Psalmul 20

Dumnezeu să te asculte
În ziua cînd ai necaz
Și-ale tale lacrimi multe
Șteargă-le de pe obraz

Ocrotit să fi în lume
Orișicât ar fi de greu
De acest puternic Nume:
A lui Iacov Dumnezeu

Ajutor să î-ți trimită
Cel ce veșnic stă pe tron
Pentru inima-ți rănită
Sprijinire din Sion

Dumnezeu să-și amintească
Tot ce I-ai adus în dar
Jertfele să le primească
Ce le-ai ars de tot pe-altar

Tot ce inima-ți dorește
Dumnezeu să-ți dăruiască
Planurile ce-Ți urzește
El să ți le împlinească

De-a ta mare biruință
Noi atunci ne-om bucura
Și-întru  Domnul cu credință
Steagul îl vom flutura

Dumnezeul nostru mare
Ce-ți aduse biruință
Arătându-și îndurarea
Să-ți asculte-orice dorință

Știu de-acum că Domnul scapă
Pe-al Său uns orice-ar veni
Dreapta Lui, prin foc sau apă
Drept răspuns din Cer va fi

Unii se încred în care
Ce destin înșelător
Pentru toți aceia care
Se încred în caii lor

Noi ne bizuim pe-un Nume
Minunat, slăvit și vrednic
El ne e nădejdea-n lume
Dumnezeul nostru veșnic

Ei, se-ndoaie în furtună
Cad ca pleava pe hotare
Noi, sub mîna Lui cea bună
Vom rămâne în picioare

Scapă Doamne ‘ntotdeauna
Pe-ai Tăi fii ce sunt în lume
Ne ascultă rugăciunea
Când chemăm al Tău Sfânt Nume.

Daniel Hozan 

În Grădina Ghetsimani

Pe ucenici I-a pregătit,
Le-a spus tot ce se va-ntâmpla.
Cu glasul Lui blând Le-a vorbit
Tot ce va fi, ce va urma.

Au stat cu toți și s-au gândit,
Căci multe Domnul lor Le-a spus.
Iar Petru atuncea a vorbit
Și-a garantat că al Său supus

Va fi în orice-mprejurare,
El n-are să Îl părăsească.
Orice ar veni, el va fi tare,
Cu Domnul vrea să pătimească.

Spre Ghetsimani s-au îndreptat,
Ceilalți au stat în așteptare.
Trei ucenici Domnu-a luat,
Era cuprins de întristare.

Ca să vegheze Le-a cerut
În timpul Său de rugăciune.
El ca să moară n-ar fi vrut,
Dar ce putea acuma spune?

Și la pământ s-a aruncat
Cu inima grea, întristată.
Pe Tatăl din Cer L-a rugat
Peste acest ceas greu să treacă.

Paharul plin de amărăciune
Să nu Îl bea de-i cu putință.
Dar El în toate se supune
De este a Tatălui voință.

O întristare ca de moarte
Ființa-ntreagă I-a cuprins,
Căci inima Lui nu mai poate,
Tot ce-a cerut a fost respins.

La moarte de-acum va fi dat,
În suferință va sfârși,
Căci Tatăl Său L-a refuzat.
Tot ce I-a spus, se va-mplini.

Și după un ceas de rugăciune,
Cei trei care Îl așteptau,
Răpuși, nu s-au putut opune,
Acuma cu toții dormeau.

Cu vorbă blândă I-a mustrat,
Că nu au stat în așteptare,
Nu au stat treji și n-au vegheat,
Ei nu au stat în ascultare.

La rugăciune i-a-ndemnat,
Să aibe râvnă, stăruință.
Din nou de ei s-a-ndepărtat.
Era răpus de suferință…

Același lucru s-a-ntâmplat:
În lipsa Lui au adormit.
Când S-a întors, s-au deșteptat,
Cu neputință L-au privit.

Și-a treia oară El S-a dus
Cu Tatăl Său ca să vorbească.
Dar n-a primit nici un răspuns…
Știa cât o să pătimească…

Știa că Iuda va veni
De ostași și oameni însoțit.
Trădat și apoi vândut va fi.
Știa ce-I este pregătit.

Știa cine-L va săruta,
El Iuda, trădătorul Său.
Prin asta la moarte-L va da
Pe El, Fiul lui Dumnezeu!

Florența Sărmășan

Sursa foto: Net