Sub tainice cuvinte

Atunci când nebunia acestui veac trudește
Să smulgă și din tine un vis instantaneu,
Alergă spre cătunul odăii ce privește
Cum stai în rugăciune vorbind cu Dumnezeu!

Sub pânzele de ceață ispita de-i iscoadă
Și-n vama gurii tale cuvintele nu-ți vin,
Dezleagă atunci din lanțuri o lacrimă să cadă
În palma unui Geniu ce-a plâns sub un măslin.

Tomnatic, câteodată ni-e sufletul ce strigă
Prea despuiat să prindă din urmă primăveri;
Atunci, să-ți legi tristețea cu cerul într-o verigă
Și vei scăpa de osânda tomnaticei poveri.

Îngroapă-ți și trecutul în răni adânci de palme
Răzbește ca un tunet prin marile furtuni,
Și vei simți cum Geniul, cu vorbele Lui calde
Îți va răspunde tainic, milos, în rugăciuni.

Atunci când vei trimite scrisoare către ceruri
Pe unde matinale lipind și-un curcubeu,
Să scrii Destinatarul cu litere de-o șchioapă;
Și adresa fără număr doar simplu; Dumnezeu!

Viorel Balcan Valentin 

Reclame

Începe-ți ziua cu iubire

Începe-ți ziua cu iubire,
Cu laude, cu mulțumire,
Începe-ți ziua-n rugăciune,
Cu vorbe și cu gânduri bune.

Începe-ți ziua cu cântare,
Cu-ngăduință, cu iertare,
Cu dragoste, cu dărnicie,
Cu suflet plin de bucurie.

Începe-o noua zi cu Domnul,
Alungă moleșeala, somnul,
Începe-ți ziua cu credință,
Cu pace și bunăvoință.

Umple-ți ființa cu speranță,
Cu milă și cu toleranță,
Încarcă-ți inima cu soare,
Fii pentru toți, o binecuvântare.

Leonte Chibici 

Încă

Încă –
Nu e timpul terminat
De arat, de semănat;
Vorbă bună dac-ai dat,
Corbii n-o mănâncă.
Roagă-te la Dumnezeu
Să te-ajute, că e greu
Și ești carne încă.

Poate nu cunoști pământul
De-i hățiș, nisip sau stâncă,
Poate buruieni sau vântul
Vor veni să ia Cuvântul;
Tu să sameni încă.
Domnul face partea Sa,
Omul tot ce va putea.

Nu se poate ști de-i bine
Între-un spin și-un mărăcine.
Cât se spune „azi”, nu „mâine”,
Stai în vale-adâncă;
Dacă dintr-un bob rezultă
Rod puțin sau roadă multă,
Nu se știe încă.

Lasă
Și pământ, și bani, și casă;
Du-te
Unde-s lupi și oi pierdute –
Dumnezeu o să te-ajute.

În curând soarele-apune
Spune!
Și-ntre-o faptă și-o minune
Lasă loc de rugăciune
Și din dragoste adâncă
Să faci arme, să faci flamuri,
Fă-te car și fă-te hamuri,
Să-i îndemni pe toți pe stâncă,
Cât mai este har la neamuri
Încă.

Viorica Mariniuc 

Locul slujirii

„Acest soi de draci nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Marcu 9:29

„Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Răspunsul se află în relaţia personală cu Isus Cristos. Acest fel de demoni nu poate ieşi decât prin concentrare şi iarăşi concentrare asupra Lui. Putem rămâne pentru totdeauna fară putere, cum au rămas ucenicii în acea situaţie, încercând să facem lucrarea lui Dumnezeu fără să ne concentrăm asupra puterii Sale, ci urmând ideile izvorâte din propria noastră natură. Il defăimăm pe Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a lucra pentru El fară să-L cunoaştem pe El.

Când ajungi faţă în faţă cu un caz dificil, deşi în exterior nu se întâmplă nimic, totuşi tu ştii că eliberarea va veni, deoarece tu te concentrezi asupra lui Isus Cristos. Aceasta este direcţia slujirii tale – să veghezi ca să nu se interpună nimic între Isus şi tine. Există ceva între tine şi Isus acum? Dacă există, trebuie să treci de acel lucru, nu ignorându-l iritat sau sărind peste el, ci înfruntându-l şi trecând, prin el, în prezenţa lui Isus Cristos. Atunci tocmai acel lucru, şi toate situaţiile prin care ai trecut în legătură cu el, Il vor glorifica pe Isus Cristos într-un mod pe care nu-l vei cunoaşte niciodată până nu-L vei vedea pe El faţă în faţă.

Trebuie să ne putem înălţa ca pe aripi de vultur; dar trebuie, de asemenea, să ştim cum să coborâm. Puterea unui sfânt stă în coborâre şi în viaţa trăită jos în vale. „Pot totul în Cristos care mă întăreşte”, a spus Pavel, şi lucrurile la care s-a referit el erau, în general, lucruri umilitoare. Stă în puterea noastră să refuzăm să fim umiliţi şi să spunem: „Nu, mulţumesc, eu prefer să stau pe vârful muntelui cu Dumnezeu”. Pot eu înfrunta lucrurile, aşa cum sunt ele, în lumina realităţii lui Isus Cristos, sau lucrurile, aşa cum sunt ele, distrug credinţa mea în El şi mă fac să intru în panică?

Oswald CHAMBERS

Dacă vrei să-ți fie bine

Dacă vrei să-ți fie bine,
Fericit să fii mereu…
Nu uita de rugăciune,
Nici de sfaturile bune…
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii iubit,
Ajutat când dai de greu…
Nu uita să fii smerit,
Cu iubire împodobit,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii iertat,
Iartă și tu, nu fi rău…
Caută să fii curat,
De Scriptură luminat,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să ai răsplată,
Dincolo de copârșeu…
Rău să nu faci niciodată,
Fii cu inima curată,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei un loc în rai,
Să nu te consideri zeu…
Celui rău să nu te dai,
Lângă sfinți zilnic să stai,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii creștin,
Pocăit, nu fariseu…
În lumea de-amar și chin,
Fii lumină și alin,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii mai bun,
Leapădă tot vechiul eu…
Mergi pe calea-ngustă acum,
Nu renunța nicidecum,
Nu uita de Dumnezeu!

Teodor Groza

De-atâtea ori…

De-atâtea ori ți-am auzit chemarea,
Și șoapta blândă, dulcele Tău glas,
Te-am auzit când mă chemai pe nume,
Nu te-am primit, afară ai rămas.

De-atâtea ori mi-ai spus să-mi schimb viața,
Să vin pe calea Ta, să fiu salvat,
Mi-ai spus căci ai murit și pentru mine,
Chemarea Ta  mereu am refuzat.

De-atâtea ori, mi-aduc bine aminte,
În sinea mea gândeam la cerul sfânt,
Dar lucrurile acestea pieritoare,
Mă țineau rob, legat de-acest pământ.

De-atâtea ori m-ai scos din groapa morții,
Când am crezut că nu mai pot scăpa,
Și-n clipele grele de disperare,
Ai fost prezent Doamne în viața mea.

Mi-ai mângâiat și alinat durerea,
Ai pus balsamul Tău vindecător,
Atunci, în ceasul greu de încercare,
Cu Tine am ieșit biruitor.

Acum mă plec smerit în rugăciune,
Îți mulțumesc căci sunt copilul Tău,
Am încheiat sfânt legamânt cu Tine,
Te recunosc căci Tu ești Dumnezeu.

Ești Dumnezeul meu, o, slavă Ție,
Ești viu, adevărat, ești glorios,
În fiecare zi ești lângă mine,
Și pentru aceasta-Ți mulțumesc frumos.

Ica Dragoi

Ai valoare în Isus

Mulți te judecă în viață fără ca să mai gândească,
Ei te-nvață ce e bine dar ei nu vor să trăiască.
Dau cu piatra pân”te-omoară, te doboară la pământ,
Și când crezi că ai scăpare, ei te bagă în mormânt.

Ei sunt mari învățători când te vede necăjit,
Dar tot ei sunt bârfitori și te lasă pustiit.
Nu le pasă dacă plângi, nu le pasă chiar deloc,
Ba mai sunt și unii oameni care-ți spun: Ești dobitoc.

Și când vezi atâta teatru și când vezi ce actorie,
Pe loc ți se face greață și-ai nevoie de-o lămâie.
Parcă nu-i mai înțelegi pe acești judecători,
Care pe loc devenit-au cei mai mari învățători.

Dacă nu îi cercetezi și nu îi privești adânc,
Ai ocazia să fi stors de tot ce este Sfânt.
Dacă tu nu ești atent și o clipă nu veghezi,
Ei se lupt-atunci cu tine și te-nvată să cedezi.

Fii atent în orice vreme, stai în post și rugăciune,
Nu lăsa pe nimenea să își bată joc de tine.
Tu ești un copil ceresc, tu ești Fiu de Dumnezeu,
Ai valoare în Isus, nu uita amicul meu !

Nichifor Nicu 

Eu sunt un simplu om dar plin de bucurie

Eu sunt un simplu om, dar plin de bucurie,
Vă chem prieteni dragi acum pe fiecare,
Veniți la rugăciune, la sfântă părtășie,
Dați piedicile toate în grabă din cărare, …
Sunt zilele din urmă! Grăbiți la închinare!

E multă rătăcire în lume, dar și har
Și câți mai vrem un loc în raiul glorios,
Să lepădăm păcatul cu jugul lui amar,
Să facem ce e bine și drept și de folos.
Din inimă, spre slava lui Hristos!

Trăim un timp de largă libertate,
Pășim cu hotărâre pe a vieții scară,
Urcăm spre slăvile cerești, înalte,
Ori patimile lumii ne leagă, ne coboară,
Spre chinul cel din iad și veșnica ocară.

Atâtea voci viclene spre rele ne îndeamnă,
Atâția oameni, idoli, pretind a fi urmați,
Se dau chiar legi ce binele-l condamnă,
Prin oameni ce-s acum de, , șarpe, , îndrumați.
Să nu le dăm crezare. Nu trebuie urmați.

Scriptura se-mplinește și lumea-i în impas,
Avem mii de dovezi de netăgăduit,
Bat clopote târzii e cel din urmă ceas,
Tu ești chemat să vii așa cum ești, trudit,
La Domnul ce te vrea salvat și fericit!

Se dă o luptă mare tot mai încrâncenată,
Și nici un om nu este în neutralitate.
Ori suntem cu Hristos și oastea lui cea sfântă,
Ori suntem cu Satana și oștile-i stricate.
Cu Isus avem viața! Cu cel rău numai moarte.

De ești cumva un suflet ce înțelegi chemarea,
De vrei schimbare-n bine, iubire și speranță,
Alege înțelept, Stăpânul și cărarea,
Să fii biruitor, să fii în siguranță,
În lumea trecătoare și-n veșnica viață.

de Teodor Groza

El, condiția mântuirii !

Să scrii cuvinte. . . nu-i de-ajuns,
Pe-o foaie de hârtie;
De-n inimă nu ți-e Isus
Salvare și izbăvire!

Să cânți cu glasul tău cântări
În casa de-adunare
Nu te va-nălța spre zări
De nu e Dumnezeu, al tău
Și tu al Lui pe veșnicie!

Să alergi la rugăciune ne-încetat
Nu e garanția pentru Ceruri.
El, e-un Dumnezeu prea sfânt și minunat,
Vino la El să-ți stampere dorul.

Să te ridici în fața unui popor,
Să-nalți rugăciuni desăvârșite,
Nu-i nimic din ce nu poate face-n vrăjitor,
Ca-n vechime, cu Moise și al lui Dumnezeu popor
Dar ce face diferența
E-un slujitor cu Duhul Sfânt, cu doru’n inimă de Împărăție!

Să ai zile de jertfă neîncetat
Nu-i nimic, de nu-i acolo Dumnezeul întrupat,
De-n inima nu ți-e-mparat,
De strângi gunoaie necurmat,
De tot la fel ești. . . neschimbat. . .

De-L ai pe El în viața ta,
Să strige lumea cât va vrea,
Tu ești un Fiu, soldat în oastea Sa,
Plătit cu Sânge Sfânt, răscumpărat!

Nu mai ești un sclav pe pământuri străine
Ci ești un rob ascuns în dragostea lui Hristos,
El te-a reabilitat din ruine
Și de-acum Lui să îi rămâi veșnic credincios.

Să fac-oricine câte slujbe vrea,
Fără Isus în ele, e deșertăciune
Și-ntreagă viața sa va dispărea
În neant, fără salvarea Sa,
De-l ai pe El rămâi însă scris în Cartea Sa
Iar la sfasit, pe porți de aur când tu vei intra
Te vei bucura în Cer o Veșnicie!

Simona Niculai 

Împotrivirea vieţii naturale

„Iar cei ai lui Cristos Isus au răstignit carnea împreună cu patimile şi cu poftele ei.”Galateni 5:24.

Viaţa naturală nu este păcătoasă în sine, dar noi trebuie să renegăm păcatul, să nu mai avem nimic de-a face cu el sub nici o formă. Păcatul aparţine iadului şi diavolului; eu, în calitate de copil al lui Dumnezeu, aparţin cerului şi lui Dumnezeu. Nu se pune problema să renunţ la păcat, ci să renunţ la drepturile pe care le am asupra propriei mele persoane, şi renunţ la independenţa şi dorinţa mea de afirmare. Aici trebuie dată bătălia. Lucrurile care sunt corecte, nobile şi bune din punct de vedere natural sunt cele care ne ţin departe de ce are Dumnezeu mai bun pentru noi.

A înţelege că virtuţile naturale se împotrivesc predării noastre în mâna lui Dumnezeu înseamnă a ne aduce sufletul în mijlocul celei mai mari bătălii pe care o are de dat. Foarte puţini dintre noi luăm apărarea lucrurilor dezgustătoare şi rele, însă luăm apărarea celor bune. „Binele” se împotriveşte la ceea ce este „cel mai bine”; cu cât urci pe scara virtuţilor naturale, cu atât este mai intensă opoziţia faţa de Isus Cristos. „Cei ai lui Cristos Isus au răstignit carnea” – pe viaţa ta naturală o va costa totul, nu doar unele lucruri. „Dacă vrea cineva să fie ucenicul meu, să se lepede de sine”, adică de drepturile pe care le are asupra sa, dar înainte de a putea face asta, omul trebuie să-şi dea seama cine este Isus.

Nu refuza să-ţi „înmormântezi” propria ta independenţă.Viaţa naturală nu este spirituală; ea poate fi transformată în viaţă spirituală numai prin jertfă. Dacă nu jertfim categoric viaţa naturală, supranaturalul nu poate deveni niciodată natura noastră. Nu există un drum „regal” în această direcţie; fiecare dintre noi trebuie să ni-l croim cu propriile noastre mâini. Aici nu e vorba de rugăciune, ci de acţiune.

 Oswald CHAMBERS