Să ne unim!

Să ne unim cu toți în rugăciune
Și să strigăm cu voce de Arhanghel
Să Îl strigăm cu glas smerit, pe Domnul:
El e Izbăvitorul! Salvatorul!

Să ne unim în duh și închinare,
Să ne unim în dragoste ca frații,
Să ne deschidem inima cu pace
Și să lăsăm ca dragostea, să curgă.

Să ne rugăm și trâmbița să sune,
Să sune cu putere, să răsune,
Să cheme inima la rugăciune
Și sufletele să se unească! Unul!

O, de-am striga c-un glas spre Domnul!
O, de-ar striga întreaga țară, România!
O, de-am privi în sus, cu ochii umezi,
Nu ne-ar lasă orfani, Mântuitorul, Sfântul.

Unde sunt ai noștri înțelepți? Bătrânii!
Unde e Wurmbrand, acel ce-a suferit?
Unde sunt cei ce-au fost bătuți, uciși?
Unde sunt cei ce n-au fugit de luptă?

Unde sunt martirii plini de Duh?
Să ne îndemne la El să ne smerim?
Să ne învețe că în luptă, prin El, vom birui?
Unde sunt frații? Să ne unească-n Duhul?

O, România, popor ce ai luptat,
Ești părăsit, uitat, bătut, disprețuit;
Ești ca un orfan! Scuipat și jefuit,
Trist, pe drumuri! Fugărit!

O, cheamă pe Acel ce te-a chemat!
Strigă pe Acel ce te-a creat!
Caută pe Acel ce te-a găsit!
Urmează pe Acel ce te-a zidit!

Maria Rank 

O Rugăciune Simplă

Am constatat că uneori în viaţă,
În Faţa Ta, nu ştiu să mă adun!
Ideile-mi sunt duse ca prin ceaţă,
Iar mintea dintr-odată nu mă-nvaţă
Vreo Rugă către Ceruri să mai spun!

Nu pot să-ncheg nici două-trei cuvinte
Spre-a fi-n Icoana Ta preaoglindit!
De-aceea Te-aş ruga, Duios Părinte,
Să nu Te superi că de-acum-nainte
Voi sta, când sunt aşa, ca om smerit,

Tăcut şi visător precum o boare
Ce-adie câteodată-n zbor Ceresc,
Păşind spre Fiinţa Ta cea Iertătoare
Cu linişte în gând şi alinare,
Spunându-Ţi doar atât:

CĂ TE IUBESC!

Horia Costina 

Luptă înaintea lui Dumnezeu

„Luaţi toată armura lui Dumnezeu…rugându-vă în orice timp… „Efeseni 6:13, 18

Trebuie să înveţi să lupţi împotriva lucrurilor care te opresc să ajungi la Dumnezeu şi să lupţi în rugăciune pentru alte suflete; dar nu spune niciodată că te lupţi cu Dumnezeu în rugăciune, acest lucru nu este adevărat din perspectiva Scripturii. Dacă lupţi, într-adevăr, cu Dumnezeu, vei fi „olog” pentru tot restul vieţii tale. Dacă, atunci când Dumnezeu vine aşa cum nu vrei, te prinzi de El, ca şi Iacov, şi te lupţi cu El, prin aceasta Îl obligi să te luxeze. Nu umbla şchiop pe căile lui Dumnezeu, ci fii un om care luptă înaintea lui Dumnezeu împotriva lucrurilor acestei lumi, devenind „mai mult decât învingător prin El”. Lupta înaintea lui Dumnezeu este un lucru care are impact în împărăţia Sa. Dacă-mi ceri să mă rog pentru tine şi eu nu sunt pe deplin în Cristos, mă pot ruga, dar rugăciunea mea nu va avea nici un rezultat; dar dacă sunt pe deplin în Cristos, rugăciunea mea va avea întotdeauna rezultate. Rugăciunea are efect numai atunci când suntem cu totul pregătiţi – „… luaţi toată armura lui Dumnezeu”.

Fă întotdeauna diferenţă între ceea ce Dumnezeu a rânduit şi voia Lui permisivă, adică scopul Lui providenţial pe care-l are cu noi. Ceea ce Dumnezeu a rânduit nu se poate schimba; voia Lui permisivă reprezintă lucrurile cu care trebuie să luptăm înaintea Lui. Reacţia pe care o avem faţă de voia permisivă a lui Dumnezeu este cea prin care putem ajunge la ceea ce a rânduit El. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu”, al celor care rămân credincioşi rânduielii lui Dumnezeu, chemării Lui în Cristos Isus. Voia permisivă a lui Dumnezeu este mijlocul prin care se vor arăta fiii şi fiicele Sale. Nu trebuie să fim fără coloană vertebrală, spunând: „Este voia lui Dumnezeu”.

Nu trebuie să punem la cale o luptă înaintea lui Dumnezeu, nici să luptăm cu Dumnezeu, ci să luptăm înaintea Lui cu lucrurile care ne stau în faţă. Fereşte-te ca, din lene, să stai jos înaintea lui Dumnezeu, în loc să te ridici la o luptă glorioasă ca să apuci puterea Lui.

Oswald CHAMBERS

Puterea imparţială a lui Dumnezeu

„Căci printr-o singură jertfa El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţi.” Evrei 10:14

Noi călcăm în picioare sângele Fiului lui Dumnezeu dacă ne închipuim că suntem iertaţi deoarece ne pare rău că am păcătuit. Singura explicaţie a faptului ca Dumnezeu ne-a iertat păcatele şi a promisiunii Sale hotărâte de a nu-Şi mai aduce aminte de păcatele noastre este moartea lui Isus Cristos. Pocăinţa noastră este doar rezultatul faptului că am înţeles Ispăşirea pe care a făcut-o El pentru noi. „Cristos Isus a fost făcut pentru noi înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare” Când înţelegem că El a fost făcut toate acestea pentru noi, suntem cuprinşi de bucuria nemărginită a lui Dumnezeu; oriunde nu este prezentă bucuria lui Dumnezeu, sentinţa morţii este la lucru.Indiferent cine sau ce suntem, Dumnezeu ne aduce într-o relaţie bună cu El numai prin moartea lui Isus Cristos, şi nu prin altceva; nu pentru că Isus Se roagă pentru noi, ci pentru că El a murit. Nu este un lucru pe care-l câştigăm, ci pe care-l acceptăm.

Orice rugăciune pentru mântuire care refuză în mod deliberat să recunoască Crucea este inutilă, este ca şi cum am bate la o altă uşă decât la cea pe care a deschis-o deja Isus. „Nu vreau să vin pe calea aceasta, este prea umililor să fiu primit ca păcătos „”Nu este nici un alt Nume.” (Fapte 4:12). Ceea ce pare să fie lipsa de inimă din partea lui Dumnezeu este, de fapt, expresia reală a inimii Sale. Avem intrare din plin pe calea deschisă de El: „Prin sângele Lui avem iertarea păcatelor” (Efesem 1:7).

Identificarea cu moartea lui Isus Cristos înseamnă identificarea cu El până la moartea a tot ceea ce e străin de El în noi.Faptul că Dumnezeu mântuieşte oameni răi îşi găseşte justificarea numai în aceea că El îi face buni. Domnul nu pretinde că suntem buni, când de fapt suntem răi. Ispăşirea este un act prin care Dumnezeu, prin moartea lui Isus, face un sfânt din omul nesfânt.

Oswald CHAMBERS

Cand valurile vin

Cand valurile vin sa-mi ameninte familia
Ajuta-ma, Doamne, sa imi construiesc
Un zid de-aparare prin a mea rugaciune
Ce-o inalt catre Tine, Parinte ceresc.

Cand fiara durerii racneste puternic
Si vrea sa ne sfasie pan’ la mormant
Ajuta-ma sa-mbrac armura credintei,
Plecat pe genunchi, prin Duhul tau Sfant.

Cand negura noptii ne-ntuneca calea
Si vrea sa ne-ntoarca din drum inapoi
Ajuta-ma, Doamne, sa fiu o lumina
Pentru toti acei care sunt in nevoi.

Cand vine tristetea sa ne ia bucuria
Si vrea sa ne puna pe toti la pamant
Planteaza in noi mai adanc vesnicia
Sa fim fericiti toti prin al tau Cuvant.

Si-n clipa in care suntem la rascruce
Si nu stim pe ce drum sa inaintam
Ne fii calauza pe drum inainte,
Condu-ne pe calea ta, noi te rugam.

Cand valurile vin sa ne amentinte
Azjuta-ne Doamne sa ne construim
Un zid de-aparare prin a noastra rugaciune
Ce-o inaltam catre Tine, Parinte sublim.

Ghiran Samuel 

Ce multe frământări

2 Timotei 3:1-17

Ce multe frământări sunt chiar acum în lume,
Nelegiuirea urcă sălbatică pe culme,
Cu valuri de păcate tot mai nestăvilite,
Cu nopți fără lumină și suflete rănite…
Dureri de nedescris, mulți ochi înlăcrimați,
Cu oameni tot mai reci și tot mai dezbinați…
Dar peste veacuri sună al profeției glas:
Se-apropie sfârșitul și-al judecății ceas!
Cei ce vedeți dezastrul și cautați scăpare,
Vă pocăiți degrabă de orice nepăsare,
Prin rugăciune cereți iertare, prin credință,
La Domnul care dă și har și biruință!

Se răspândesc în grabă vești ce-s tot mai rele,
Rătăciri cumplite, patimi tot mai grele,
Lumea-i în derivă într-o grea robie,
Într-o falsă pace, falsă bucurie…
Rezidind cu râvnă un nou Babilon,
Unde vechiul șarpe stă ascuns pe tron,
Unde din mândrie răul se impune,
Goană după vânt și deșertăciune…
Cei ce nu mai cred sfânta învățătură,
Nu mai au repere, nici dreapta măsură,
Stres și tulburare, minți întunecate,
Progresism ateu ce duce la moarte.

Iată cum Scriptura azi se împlinește,
Tot ce-i scris în ea se adeverește,
Trăim zile sumbre, zilele din urmă,
Când ispititorul viața-n mulți o curmă…
Inimi fără milă ce seamănă jale,
Cad bătrâni și tineri în a morții vale…
Greu să mai găsești oaze de lumină,
Oameni credincioși ce dureri alină…
De aceea strig, chem fără-ncetare:
Veniți prieteni dragi toți la închinare!
Ce e scris în Carte credeți, împliniți,
Ca să fiți salvați și-n veci fericiți! , ,

Teodor Groza

Înaintea Ta

Înaintea Ta iubit Părinte
Mă aplec din nou în rugăciune
Însă parcă nu găsesc cuvinte
Focul meu lăuntric a Ți-l spune.

Când străbatem valea umbrei morții
Și-ntâlnim nuiaua și toiagul
Suntem duși ades in fața porții
Neființei, doar să-i trecem pragul.

Tăvălugul bolilor apasă
Nemilos, strivind cu-nverșunare
Ființe dragi, din neamul meu, din casă,
Frați, surori, copii din adunare.

Nedoritul cancer, metastază
Greu cuptor pe calea de credință
Parcă tot mai mulți îngenunchează
Iar tot mai puțini au biruință.

Te rog precum Elihu altă dată
Pentru acei ce trec prin încercare
Îndură-Te iubitul nostru Tată
Găsește-un preț pentru răscumpărare.

Mai mult decât un înger, sus pe cruce
Chiar preiubitul Fiu ce seamăn n-are
Isus, prin Sfânta-i jertfă ne aduce
Iertare, mântuire, vindecare.

De-aceea-n numele jertfirii Sale
Căci ne-a iubit și-a suferit din plin
Eu bat la poarta îndurării Tale
Cerându-Ți vindecare și alin.

Pe-acei ce rătăcesc pe căi deșarte
Întoarce-i iar spre Locurile Sfinte!
Celor bolnavi chiar dacă sunt pe moarte
Redă-le sănătatea drag Părinte!

Eu cred că poți și știu că iei aminte
Și vei lucra în milă și iubire
Chiar dacă astăzi focul e fierbinte
Curând va fi un timp de mulțumire.

Daniel Hozan

Lucrări mai mari

“Va face şi altele mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl.” Ioan 14:12

Rugăciunea nu ne pregăteşte pentru lucrări mai mari; rugăciunea este o lucrare mai mare. Noi privim rugăciunea ca pe un exerciţiu firesc al puterilor noastre superioare, care ne pregăteşte pentru lucrarea lui Dumnezeu. În învăţătura lui Isus Cristos rugăciunea este lucrarea miracolului Răscumpărării în mine, lucrare ce produce acelaşi miracol al Răscumpărării şi în alţii prin puterea lui Dumnezeu. Roadele pot rămâne doar prin rugăciune, dar reţine că e vorba de rugăciunea bazată pe suferinţa Răscumpărării, nu pe propria mea suferinţă. Numai un copil primeşte răspuns la rugăciune, un om “înţelept” nu primeşte.

Rugăciunea este o luptă; nu contează unde te afli. In orice împrejurare ai fi pus de Dumnezeu, datoria ta este să te rogi. Nu gândi niciodată: “Nu sunt de nici un folos aici”; pentru că sigur nu poţi fi de nici un folos acolo unde nu eşti. In orice situaţie te-ar fi pus Dumnezeu, roagă-te. îndreaptă-te spre El tot timpul. “Orice veţi cere în Numele Meu voi face” (loan 14:13). Noi nu ne rugăm decât sub influenţa unor stimuli, dar aceasta este cea mai intensă formă de egoism spiritual. Trebuie să învăţăm să lucrăm aşa cum ne porunceşte Dumnezeu; El spune să ne rugăm. ..Rugaţi dar pe Domnul secerişului El să scoată lucrători la secerişul Său.”

Nu este nimic palpitant în lucrarea unui muncitor, dar muncitorul este cel care pune în practică ideile geniului; la fel. Sfântul care lucrează este cel care pune în practică ideile Stăpânului său. Când tu munceşti în rugăciune, din perspectiva lui Dumnezeu întotdeauna ai rezultate. Ce uimire va fi atunci când vălul se va ridica şi vei vedea toate sufletele pe care le-ai “cules” doar pentru că te-ai deprins să-ţi primeşti ordinele de la Isus Cristos!

Oswald CHAMBERS

Ce urmează dupa tăcerea lui Dumnezeu?

„Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul in care era.”

Ioan 11:6

Ţi-a încredinţat Dumnezeu o perioadă de tăcere din partea Lui – o tăcere plină de înţeles? Tácerile lui Dumnezeu sunt răspunsurile Lui! Gândeşte-te la acele zile de tăcere absolută in casa din Betania! Există ceva asemănător acelor zile in viaţa ta? Poate Dumnezeu sa-ţi încredințeze aşa ceva sau încă ceri un răspuns vizibil? Dumnezeu îţi va da binecuvântările pe care le ceri, dacă nu vrei să mergi mai departe fără ele, dar tăcerea Lui este semnul că El te duce la o înţelegere minunată a Lui. Te plângi înantea lui Dumnezeu pentru că n-ai primit un răspuns clar?

Vei descoperi că Dumnezeu ţi-a încredinţat, in modul cel mai personal cu putinţă, o tăcere absolută, nu a disperării, ci a bucuriei. pentru că El a văzut că poţi primi o revelaţie şi mai mare. Dacă Dumnezeu a ales să tacă laudă-L deoarece El te introduce în marele curs al scopurilor Lui. Momentul de arătare a răspunsului ţine de suveranitatea lui Dumnezeu. Timpul nu contează pentru Dumnezeu. O vreme poate că ai spus – L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea pâine şi El mi-a dat o piatră!”. Nu este aşa. Iar astăzi descoperi că El ți-a dat pâinea vieţii.

Un lucru minunat privitor la tăcerea lui Dumnezeu este acela că te molipseşti de liniştea Lui şi ajungi să fi plin de încredere – “Ştiu că Dumnezeu m-a auzit”. Tăcerea Lui este dovada că te-a auzit. Cit timp trăieşti cu ideea că Dumnezeu te va binecuvânta răspunzându-ţi la rugăciune, El o va face, dar nu-ţi va da niciodată harul tăcerii Sale. Dacá lsus Cristos te aduce la înţelegerea faptului că rugăciunea are ca scop glorificarea Tatălui Său, El îţi va da primul semn al prieteniei Sale – tăcerea.

Oswald CHAMBERS

Un vas cu conținut divin

Sunt doar un vas, în mâna Celui sfânt,
Umplut cu conținut divin,
Ce-aștept să fiu cu drag turnat:
Răspuns, la rugăciunea celui frânt.

Plecat, peste durere și suspin,
Eu simt a cerului putere
Ce curge-ades când mâna mi-o întind
Și văd al Duhului prezență, mângâiere…

Avem un tată, un Olar, tu știi,
Ce a lucrat în noi cu multă măiestrie.
Și-n dreptul tău, așteaptă să devii
Un vas, slujind cu dăruire.

Sfințește-te, și-apoi vei fi…
Umplut cu conținut divin,
Ca să slujești în duh smerit,
Răspuns fiind, la rugăciunea celui frânt.

Moraru Rodica