18 Ianuarie

„Rămâne deci o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” Evrei 4:9

Cât de diferită va fi starea credinciosului în ceruri faţă de ceea ce este aici! Aici s-a născut pentru trudă şi lacrimi, dar în pământul nemuririi oboseala nu există. Dornic să-şi slujească Stăpânul, vede că puterea nu îi este pe măsura zelului. Strigătul său constant este „ajută-mă să Te slujesc, Doamne.” Dacă este totuşi activ, are mult de lucru; nu prea mult pentru voinţa sa, dar mai mult decât destul pentru puterile sale, aşa că va striga „nu sunt obosit de muncă, ci în muncă”. Creştine, zăduful oboselii nu durează o veşnicie. Soarele este aproape de apus. Va răsări din nou, cu o strălucire mai mare decât îţi poţi închipui, pe un pământ în care vei sluji Domnului tău zi şi noapte, fără să oboseşti.

Aici, odihna este parţială; acolo, ea este perfectă. Aici, creştinul este mereu tulburat, fiindcă simte că nu-şi poate atinge ţinta. Acolo, el se va odihni; va ajunge pe vârful muntelui. Va urca până la plinătatea lui Dumnezeu. Mai sus nu se poate urca. O, lucrătorule istovit, gândeşte-te că te vei Odihni o veşnicie! Poţi să-ţi imaginezi? este o odihnă veşnică, o odihnă care „rămâne”. Aici, dorinţele cele mai nobile poartă pecetea morţii, florile cele mai frumoase se ofilesc, băutura cea mai bună ajunge la drojdie, păsările cele mai gingaşe cad străpunse de săgeata Morţii, zilele cele mai plăcute se transformă In noapte şi bucuriile cele mai puternice sunt urmate de durere; acolo, totul este nemuritor.

Harpele nu se tocesc, coroanele nu ruginesc, ochii nu slăbesc, vocea nu se pierde şi inima nu se tulbură. Fiinţele nemuritoare trăiesc într-o veşnică desfătare. Fericită va fi ziua când tot ce este muritor va fi „înghiţit de viaţă” (2 Corinteni 5:4) şi Sabatul veşnic va începe!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ocrotire

Cum 40 de ani lui Iacov prin pustie
Incaltamintea nu i s-a-nvechit,
Tot astfel 40 de ani stau marturie
Ca ocrotirea Lui nu ti-a lipsit.

Cel ce-a rascumparat poporul din robie
Cu mana tare si cu brat intins,
Si-a dovedit din plin a Lui credinciosie
Si-n viata ta, pe tot al ei cuprins.

Tot El te va pastra de astazi mai departe
In harul Sau, caci El s-a pus chezas
Sa te desavarseasca, si sa-ti faca parte
De slava Sa si de al Lui salas.

Increde-te in El, si-asteapta-L, ca El stie
Cand tot ce a promis va fi-mplinit;
Tu vei descoperi intreaga vesnicie
C-a daruit atat cat te-a iubit.

Anca Winter  

Bilanț spiritual

A mai trecut un an şi altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lăţime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Şi se măsoară în realizări.

La pragul dintre ani, cei prinşi de glie
Îşi fac bilanţul strict material,
Dar cei ce-şi strâng comori în veşnicie
Şi se silesc pentru Împărăţie,
Recurg la un bilanţ spiritual.

Nu-i importantă noua ta maşină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit şi cât ai mângâiat.

Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât uşa ta
A fost deschisă celui care bate
Şi, dând dovadă de-ospitalitate,
Ţi-ai mai adăugat în cer ceva.

Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Şi n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazu-n care
Din acest rod n-ai încetat a da.

Şi pentru că-i bilanţ, adu-ţi aminte
De juruinţele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Şi, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.

A mai trecut un an şi altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideţi să ne silim a face bine
Şi clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanţul pozitiv.

Simion Felix Marţian

La cumpana anilor

Cu şuierat prelung, scrâşnind din roţi
Se-opreşte o clipă trenul vieţii-n gară,
O clipă doar însă-i de-ajuns să poţi,
Privind traseul, harta, să socoţi
De eşti pe drumul de odinioară.

În gară-i forfotă, turişti puhoi,
Şi-ofertele turistice te-mbie
Cu noi trasee, cu tentaţii noi,
Dar tu priveşte-o clipă înapoi
Şi-apoi în faţă, către veşnicie.

Traseul trebuie să fie drept
Căci din Cuvânt s-a folosit dreptarul,
Tu dovedeşte deci a fi-nţelept,
Tentaţiilor dârz să le ţii piept
Căci ai bilet şi-i achitat cu harul.

Drumul spre cer nu-i nicidecum uşor
Căci nu e defilare-n strai de gală
Şi nici nu străluceşte prin decor,
Însă-l asigură pe călător
De fericire-n staţia finală.

E un drum drept, cum alte drumuri nu-s,
Ducând spre ţintă fără ocolire,
E calea sigură ce duce Sus
Şi prin această Cale, ce-i Isus,
Suntem îndreptăţiţi la moştenire.

În gara dintre ani, priveşte, vezi
Cum linii se-ntretaie, cum e cazul,
Este momentul să analizezi
De eşti pe calea bună, şi de crezi
Că nu-i aşa, mai poţi schimba macazul.

Simion Felix Marţian

Lumina lumii

In tara umbrei mortii, rasare o lumina,
Este sfarsitul noptii, si-ncepe-o zi senina,
Se-aprinde o faclie de-o stralucire mare,
Ca-n veci sa nu mai fie intunecat sub soare.

Sa-nlature ocara de peste omenire,
Sa readuca slava din cea dintai zidire,
Sa nu mai bajbaiasca prin negura poporul,
La implinirea vremii, se naste Salvatorul.

Un Prunc culcat in iesle, in cea mai joasa stare,
Ne-a fost trimis de Tatal sa dobandim iertare,
Fiul Iubirii Sfinte imbraca haina firii
Sa ne indrepte pasii pe calea mantuirii.

Strigati de bucurie, slaviti minunatia,
Ca-n lumea de durere s-a coborat Mesia,
Numit Dumnezeu tare si Sfetnic minunat,
Parinte-al vesniciei, si-al pacii Imparat.

Neprihanire, pace si judecata-mparte,
El este Domn al vietii, e Domn si peste moarte,
Si, implinind Scriptura, Isus Mantuitorul,
Impaca omenirea cu Tatal Creatorul.

Inspirata din Isaia 9:1,2,6,7.

Anca Winter

Vreau să Te cânt

În fiecare zi ce vine
Vreau să Te cânt, Isuse drag,
Că doar cu Tine și prin Tine
Pot trece-al veșniciei prag.

Cu moartea Ta și Învierea
Ne-ai dat o șansă și-un drum nou,
Și-acum doar Tu ne dai puterea
De-a Te urma, preasfânt Erou!

Te rog să ne îndrumi Tu gândul
Și să ne-arăți ce-i de făcut,
Cât timp vom mai umbri pământul
Să Te urmăm, să ne fii Scut!

Te laud, Doamne, înc-o dată
Și în continuu voi găsi,
Când caut cu privirea-roată,
Motive noi de-a-Ți mulțumi.

Din suflet mi-ai luat furtuna
Și m-ai îndepărtat de rău,
Că m-ai iubit întotdeauna
Și astăzi sunt copilul Tău.

Veghem cu inima-n alertă,
Căci și prin Duh, și prin Cuvânt,
Ne spui ce-aproape e momentul
Venirii Tale pe pământ!

Cu psalmi de laudă în inimi,
Recunoștință în priviri,
Noi așteptăm un semn din ceruri
Al iminentei Reveniri.

Și dependenți de-a Ta iertare,
Nu încetăm a Te slăvi,
Că-n orice timp și-orice lucrare
Prin harul Tău vom birui!

Laura Minciună 

Gol ai venit pe pământ!

Caută rost să-ți găsești
Și nu mai tot alerga,
Căci nimic nu izbutești
De ești singur, vei cădea.

Orișicât te străduiești
Totul este în zadar
Dacă singur chibzuiești
Tu vei fi lipsit de har.

Cheamă-L pe Isus cu tine
Viața ta, s-o cârmuiască
Și-o să iasă totul bine
Viața ta o să înflorească.

Vei fi plin de bucurie,
Pace multă vei avea
Și a Sa Împărăție
O dată, o vei vedea.

Toate câte le-a promis
Domnul le va împlini
Și cu El în Paradis
La sfârșit, vei locui.

Gol ai venit pe pământ
Fără nici o bogăție
Strânge pentru Cerul sfânt
Strânge pentru veșnicie.

Acolo, bogat să fii
Tu, comori să dăbândești
Domnul le va cântări
Și răsplata o primești.

Lasă ce-i jos pe pământ
Căci asta, nu te zidește
Strânge pentru Cerul sfânt
Fiindcă Domnul te privește.

Răsplătit de El vei fi
Cu o cununa împărătească
Fiul Său, te vei numi
Sus, în Patria cerească!

 Florența Sărmășan

Lumina dintre stele

A fost odată ca niciodat’
Din zări depărtate, zări de povești
Un Bun și Drept, Măreț Împărat
Stăpân pe pământ, dar și-n cele Cerești

Era Mândru în toate, Bun peste măsură
Plin de iubire și dragoste neântâlnită
În Prezența Sa, nu există ură
Ci numai iubire, cu bucurie-mpletită

Și-avea un Fiu, asemeni cu Tatăl
Mândru și Falnic, în toate cele
Blând și smerit, în Duh și în fapte
Un Astru Măreț, o Stea între stele

Iubirea eternă, ce ne-a fost arătată
S-a Făcut om și a Venit pe pământ
Și Trupul, Cuvântul, venit de la Tată
A zămislit în Fecioară, prin Duhul cel Sfânt

Și S-a Născut pe pământ, om după fire
Chip după Chipul, Celui de Sus
Dar Sfânt în felul de-a fi, și gândire
Copilaș, drăgălaș, cu nume Isus

A crescut ca și noi, cu bune și rele
În lumea, în care cu toții  trăim
Dar fără păcat, lumină-ntre stele
O punte, pe care ar trebui să pășim

N-a fost cunoscut de popor, ca Mesia
De toți ai săi, cei de neam și iubiți
L-au ocărât, arătând-și ticăloșia
Plini de păcat și de rău împietriți

N-au vrut să primească, viața de sus
Tăgăduind cu putere, pe Cel ce-a Venit
Să ne ierte păcatul, după cum El a spus
Dar cu toții într-un glas, s-au răzvrătit

Pironit sus pe cruce, cu toți au strigat
Să moară, să moară, e vinovat
Cu vina cea falsă, a fost acuzat
Că rătăcește pe toți, spre păcat

Trăit-ai durerea lui Dumnezeu
Să-ți vezi, Singurul Tău Fiu?
Cum e zdrobit, pe lemnul cel greu!
În mijlocul celor, cu suflet pustiu?

Aceasta-i iubirea ce ne-a fost arătată
De Tatăl prin Fiul și Duhul Cel Sfânt
Un Har imens, un legământ fără plată
O legătură de viață, între cer și pământ

Pentru toți cei ce vor să trăiască
Și-au ales viață din viață, spre veșnicie
Trupul și firea, să putrezească
Iar Duhul din om, cu Tatăl să fie.

Bandi Sebastian Alexandru

Mare Păstor și Rege

O Tată, ce în Cer ai locuința
Domnind pe Tron purtat de heruvimi
A Ta-i puterea, slava, iscusința
Și-Împărăția veșnicei Lumini.

Tu ne-ai iubit c-o dragoste fierbinte
În univers cum nu s-a pomenit
Încât pe singurul Tău Fiu, Părinte
De dragul nostru ni L-ai dăruit.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Inoculați de-al șarpelui venin
Și-aveam destin comun numit. . pierzare
O veșnicie de regret și chin.

Păcatul lumii-ntregi, atâtea rele
La care orice om luase parte
Noi nu puteam plăti să ni se spele. .
Isus plăti pe Golgota prin moarte.

Trompete să răsune-n imnuri sfinte
Prin jertfa Lui ne-a curățit de tot
Cerescul Tată I-a-ntocmit veșminte
Isus e veșnic Marele Preot.

Căci Tatăl Te-a ales fără-ndoială
Pentru vecie ca să Te delege
După-a lui Melhisedec rânduială
Să fi Preot și deopotrivă Rege.

Fiindcă umil și fără șovăire
Disprețuit-Ai orișice rușine
Ca Miel de jertfă pentru ispășire
Tu Doamne însuți Te-ai adus pe Tine.

Ca Miel jertfit Tu ești Ispășitorul
Justificând tot neamul omensc
Ca Mare Preot ești Mijlocitorul
La Tatăl, pentru cei ce se căiesc.

Tu ne-ai urzit o nouă-Împărăție
Unde Cuvântul Tău e Har și Lege
Ne înfrățește dragostea cea vie
Și pentru totdeauna Tu ești Rege.

Curând veni-va ziua glorioasă
Și orice ochi atunci Te va vedea
Ce scumpă zi, dorită și frumoasă
Cănd toată-mpărăția-Ți vei lua.

Orice genunchi se va pleca deodată
Și orice limbă va mărturisi
Slăvind întruna Preamăritul Tată:
”Isus Hristos e Domnul pe vecii!”

Dar până’n ziua cea mai de pe urmă
Pe drumul ce-l străbat în astă viață
Tu ‘mi-ești Păstor, eu doar o oiae-n turmă
Tu-Învățător iar eu cel care-nvață.

Cuvântul Tău mi-e candelă pe cale
Iar Duhul Tău ‘mi-ajută-al înțelege
Cu Tine voi străbate această vale
Tu ‘mi-ești și Marele Păstor și Rege.

Daniel Hozan

Neschimbabil

Același ești cum ai fost din veșnicie
Ești neschimbabil, Tată, ești Suveran
Ești îmbrăcat în slavă și-n vrednicie
Sub ochii noștrii se-mplinește divinu-Ți plan.

Conduci destinul cu-aceeași îndemânare
Nimic nu se-ntâmplă fără voința Ta
Orânduirle Tale sunt foarte clare
Ne uimește cum se pot manifesta.

Neschimbabilitatea existenței Tale
Ne dă pe cale entuziasm și-avânt
De-aceea omenirea-Ți ‘nalță osanale
Recunoscând că-i lege al Tău Cuvânt.

Ești neschimbat, constantă Ți-e iubirea
Constant e harul și-i zilnic revărsat
Ar fi o catastrofă despărțirea
Păstra-vom Legământul în care am intrat.

În lumea cu-atâta efemeritate
E-o consolare că Tu ramâi la fel
Ne odihnim în starea de divinitate
Și știm că ne-om uni în veșnicul Betel.

S-au prăbușit concepții, s-au prăbușit imperii
Pe nisip fiind clădit fundamentul lor
Regatul Tău e pe temelia puterii
Ce Te face în veșnicii biruitor.

Azi bine știm ce-au cunoscut profeții
Nici umbră de mutare nu-i în esența Ta
Așteptăm clipa când, în zorii dimineții,
Ne vei lua la Tine unde în veci vom sta.

George Cornici