Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu 

Reclame

Doar creştini de suprafață…

Şi ne numim creştini. Chiar suntem? …
Sau doar creştini de suprafață
Iar în acuns, nutrind în cuget
Firea, purtăm mască pe față? …
Fățarnicii spălau paharul
Pe dinafară doar, să-i vadă
Admiratorii şi de-ndată
Jos la picioare să le cadă.
Piesa de teatru se  repetă
Şi-n timpurile noastre. Cum?
Dar nimenea nu mai regretă
Fapte ce pot duce spre scrum? . .
Tot mai puțini, căci el, duşmanul,
Le-a pus căpăstru de la sine
Ca să le fure Canaanul,
Splendorile sale divine!
Şi-n reguli mult exagerate
Actorii joacă piesa  lui,
Uitând cuvintele sărate
Prin Sfântul Duh al Domnului:
„Să nu vă credeți niciodată

Prea sfinți voi înşivă, n-aveți
Părere despre  voi prea ‘naltă
Cum că voi cineva sunteți!
Căci doar prin harul jertfei sfinte
Sunteți în cer moştenitori
Cu Dumnezeu, sfântul Părinte
Şi cu-al Său Fiu, sus în splendori!”
Însă mândria când apare
(Mândria  celui pocăit)
Naşte chiar gânduri: cine oare
Mai e ca mine-aşa smerit?
Eu nu port nici măcar cravată
Că-i o săgeată înspre iad!
Cu untdelemn? nu, niciodatã
Nu mă pot unge, cum să cad?
Eh, dincolo de-aşa smerenie
Se-ascunde multă răutate,
Nici vorbă de gram de sfințenie:
Mai bine treizeci de cravate,
Dar cu blândețe, cu iubire
Şi cu răbdarea lui Isus!
Credeți că lista-i spre sfârşite? …
Câte exemple-ar fi de spus:
Sau: cu batic legat în față
Şi-n spate îndeajuns de lung,
Că-i noapte-amiaz sau dimineață
Mult prea smerit mereu mi-l strâng.
Ei, frații mei, baticul mare
Poate sub el ascunde multe:
Mândrie, ură, clevetire,
Şi lucruri care par mărunte.
Însă chiar vulpile micuțe
Pot păgubi viile mari,
În pofta lor cum să le cruțe?
Rup tot ce prind pe-ntreg hotar!
Nu totu-i aur ce luceşte… .
Nici un veşmânt până-n pământ,
Nu-nseamnă că adăposteşte
Un suflet cald, nobil şi sfânt.
Ci dimpotrivă poate-ascunde
O viclenie din cel rău
O fire care să-şi  răzbune
Ce nu-i place în jurul său.
E bine doar ca-n toate cele
Să fii umil şi cumpătat
Ştiind că ai dincol’ de stele
Pe Cel ce merită ‘nălțat.
O mască nu-i pentru vecie
Căci întro zi jos va cădea
Iar sus acasă-n veşnicie
Doar cei din Domnul vor intra!
*
Ne-am construit poveri prea grele,
Ni le-am legat peste picioare
Să nu putem zbura cu ele
Spre țara ce apus nu are.
La ce folos de-acestea toate?
Mă-ntreb ades: la ce folos?
Să fii-nțesat de răutate
Pe sub o mască de frumos?
Cu-adevărat, spune Cuvântul
Că cine nu va fi umil
Nu-l va vedea-n cer pe Preasfântul
De nu va fi ca un copil.

Emanuel Hasan 

Zidind pentru veşnicie

„Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?”

Luca 14:28

Domnul nostru nu se referă aici la un preţ pe care trebuie să-l calculăm noi. ci la un preţ pe care l-a calculat El. Preţul a fost dat de acei treizeci de ani din Nazaret, acei trei ani de popularitate, scandal şi ură. agonia adâncă, de nepătruns, din Ghetsimani şi atacul de la Calvar – pivotul în jurul căruia se învârte timpul şi eternitatea. Isus Cristos a calculat preţul. Oamenii nu vor râde de tine la urmă. spunând: „Omul acesta a început să zidească şi n-a fost în stare să termine”.

Condiţiile uceniciei fixate de Domnul nostru în versetele 26, 27 şi 33 vor să spună că bărbaţii şi femeile pe care îi va folosi El în lucrarea Lui mare de zidire sunt cei în care El a făcut totul. „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său. pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Domnul nostru vrea să spună că singurii oameni pe care-i va folosi în lucrarea Lui de zidire sunt cei care-L iubesc pe El personal, cu pasiune şi devotament, mai presus de oricare dintre cele mai apropiate legături de pe pământ. Condiţiile sunt aspre, dar glorioase.

Tot ce zidim va fi controlat de Dumnezeu . Va descoperi Dumnezu prin focul Lui pătrunzător, că am zidit pe temelia lui lsus unele lucrări de-ale noastre? Trăim vremuri de lucrări deosebite, vremuri când încercăm să lucrăm pentru Dumnezeu, şi tocmai aici se află capcana. La drept vorbind, noi nu putem niciodată lucra pentru Dumnezeu. Isus ne ia in lucrarea Lui. planurile de zidire sunt în întregime ale Lui şi nimeni nu are dreptul să hotărască unde să fie pus la lucru.

OSWALD CHAMBERS

Dor de veșnicie!

In rugaciune, inima imi zboară înspre Tine
As vrea sa zbor si eu, in sus, spre Cer
Sa te-ntalnesc Isuse Sfânt, o Tata
Sa te-ntalnesc, sa îți vorbesc, sa-ți cant

Sa stau la masă cu-Mparatul,
Cu Sfântul Necruțatul Miel…
Sa merg pe străzile de aur
Sa îmi port haina, ce-a albit-o El

Sa nu mai știu ce e păcat, pierzare
Sa nu mai pot sa mai păcătuiesc
Sa nu mai știu ce-i ura, răutatea
Sa uit de tot ce a fost pământesc

Sa pot sa cânt in corul Sfânt din ceruri
Sa văd Mulțimea îmbrăcată-n alb
Sa văd pe frați, pe sfinți, pe toți aceia
Ce-n curăție lupta-au terminat

S-aud pe Domnul, cum ne cheamă-n gloate
Un nume, apoi alt nume, rând pe rând
Ne știe, chiar pe nume ne cunoaște!
Atât de Bun e Domnul, Milostiv si Sfânt

Vom sta la umbra sfântă a Salvării
Vom bea din Vinul pregătit de El
Vom auzi blânda-i vorbire, glasul
Vom fi pe veci in cerul pregătit de El.

Maria Rank 

Timpul sfânt de închinare

Timpul sfânt de închinare,
E un timp așa frumos,
Când întreaga Adunare,
Se închină prin cîntare,
Proslăvindu-L pe Hristos!

Timpul sfânt de părtășie,
E un timp de cercetare.
Întristari și bucurie,
Contraste în armonie,
În Scriptură desfătare!

Timpul sfânt de rugăciune,
E un timp de pocăință.
Mulțumiri și adorare,
Mijlociri stăruitoare,
Har, putere, biruință!

Timpul sfânt de mărturie,
E un timp, dar limitat.
Toți creștini sunt solie,
Spre un loc din veșnicie.
Iad, sau Raiul luminat.

Timpul sfânt de căutare,
E un timp cu mult folos,
Pentru cel ce vrea iertare,
Prin credină o umblare,
Pe urmele lui Hristos!

Teodor Groza

Cu Tine-n noua zi din an…

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi
binecuvânta Numele Tău în veci de veci! Ps. 145:1.

Cu Tine-n noua zi din an –
Slăvind esența vieții-n cale,
Cu Tine-n noua zi din an –
Proșternându-Ți osanale,

Pentru Soare și Lumină,
Pentru Darul ce L-ai dat,
Pentru Jertfă, luând vină!
Doamne, cât de minunat

Cât de minunat ești Doamne,
Exclam în cânt de bucurie!
Cât de minunat ești Doamne,
Mâna-Ți de Credincioșie

Poartă, poartă – zi de zi
Poartă, poartă – an de an
Te slăvește – noapte, zi
Te slăvește an cu an,

Că doar Tu le ești tăria!
Totul ții cu Mâna Tare!
Te slăvește Veșnicia –
Împărat Etern și Mare!

Te slăvește și prezentul,
Te ascultă orice clipă!
Ți se-nchină viitorul –
Tu îl porți pe-a Ta Aripă!

Ce Măreț ești Doamne Sfinte!
Mulțumesc, ca Tu ai dat
Ce-ai avut mai scump, Părinte
Unic Fiu! – Ce minunat,

Ce minunat să știi, că viața
Îți păzește-un Veghetor!
Ce minunat să știi, că viața
Îți conduce un Păstor

Plin de Milă și de Har,
Plin de Dragoste, Îndurare!
Din suflet vrem a fi altar,
Ce-Ți înalță viu cântare –

Pentru orice zi din viață,
Pentru masă pentru pâne,
Până-n Noua Dimineață
Când vei lua acas’, Stăpâne

Mireasa, ce cu dor Te-așteaptă
Mireasa, ce te proslăvește
Rămâi cu noi urcând pe treaptă
Și clipa-n Tine fericește!

Cu Tine-n noua zi, oricând!
Cu Tine pururi pe cărare –
Ascultându-Ți Glasul Blând,
Dumnezeu Preasfânt și Mare!

Lidia Cojocaru

Mi-ai aşternut

Mi-ai aşternut un loc binecuvântat,
Ca un rai din sfânta veşnicie,
Fuior de raze calde m-au îndrumat,
Pe calea nemuririi, spre Împărat!
E dulcea Lumină din Împărăţie!

Şi pomul cu promoroacă învelit,
Veghează neclintit în haina albă,
Păsări trufaşe demult l-au părăsit,
Au plecat spre alte zări croncănind,
Şi-au luat păcatele în desagă!

Vă veţi întoarce voi păsări haine,
La pomul încărcat de roade, frumos,
Dar e prea târziu că Stăpânul vine,
Pe norii cerului din slăvi divine,
S-adune rodul pârguit în Hristos!

Maria Șopț 

Acelaș Ești din veșnicie…

Acel ce-ai dat naturii frumusețe și-ai îmbrăcat pădurile cu brazi,
Ai suferit ocară de la oameni, și lacrimile-au curs pe-ai Tăi obraji,
Ai străbătut pământul printre oameni, și mâna Ți-ai întins către orfani,
În schimb, batjocorit ai fost  și te-au  vândut pe niște bani

Acel cel ce porți lumina peste dealuri, și câmpurile le îmbraci cu cânt,
Te-ai prăbușit în rugăciuni cu lacrimi, căci ai iubit pe omul din pământ,
Ai șters păcatul omenirii, prin jertfa ce s-a dat odat’
Ca să avem în lume-o Mamă și -un Tată bun și-adevărat

Acel ce-ai vindecat ologul și-ai ridicat pe Lazăr din mormânt,
Iar orbilor Le-ai dat vedere, prin Sfântul Tău ceresc, Cuvânt,
Dar nimeni nu ți-a fost alături, când oamenii te-au judecat,
Rămas-ai Doamne numai singur, căci toți s-au dus. . și te-au lăsat

Acela care aduci apusul și răsăritul pe pământ,
Intorci pe oameni în țarână, la Glasul Tău măreț Cuvânt,
Căci Ești Stăpân peste Planetă și toate ascultă Glasul Tău,
Ești singurul -Adevărat, o Doamne, Dumnezeul meu

Tu ești Acel ce numeri pașii, de pribegie pe pământ
Și-asculți durerea și necazul, acelui slab, robit și frânt,
Deschizi izvoare ca să curgă, de binecuvântări cerești,
Peste copii tăi din lume și dragostea Ta, îți reverși,

Același Ești din veșnicie și peste veacuri Ești mereu,
Și judeci lumea cu dreptate  Ești singur, unic Dumnezeu,
Dreptatea-Ți în mâna dreaptă și sfințenia-n Casa Ta,
Nimica nu îți stă împotrivă, o Doamne, Tu ești Mesia

Acelaș îmbrăcat în glorii și adevăru-I haina Ta
Îți cântă îngerii mărire, o numai ție Mesia
Mantaua Ta cuprinde zarea, Pământul este așternut,
Ești Împăratul lui Israel, Ești Sfânt și Mare de temut

Ți se închină omenirea, de secole Ești neschimbat,
Oștiri de îngeri, Ți se închină, și cântă pururi neîncetat,
Acel ce Este Nemurirea, și moartea pururi a zdrobit,
A lui să fie toată slava, în ceruri sus și pe pământ,

Tu Ești Acel ce miști pământul și mută mare si ocean,
Tu Ești Mesia, Savaotul Ești Marele Samaritean,
Ce milă ai avut o Doamne, de noi o umbră și un fum
Rămâi cu noi, în viața noastră, rămâi mereu, O Tată Bun!

Floarea Ferghete 

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu

Dragostea

Chiar de-aș vorbi în limbi o mie
Și plin de-nțelepciune-aș fi
Dacă pe drum spre Veșnicie
În mine Dragostea nu-i vie
Și-n întunerec nu-s făclie
Atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar dacă tainele Scripturii
Le înteleg și le descos
De neglijez microbul urii
Și-ajung produsul conjucturii
Cînd Dragostea-i opusul urii
Atunci la ce mi-e de folos?

Chiar dacă pâinea mi-aș împarte
Și la săraci le-aș dărui
Voi bântui pe căi deșarte
Dacă nu-i Dragostea ce-mparte
Sunt fapte, dar sfârșesc in moarte
Și-atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar trupul, fără ezitare
De-aș da să-mi fie mistuit
Dar fără Dragostea Lui mare
Sunt o aramă sunătoare
N-am sorți nici parte de salvare
Și la nimic n-ar folosi.

Dar unde Dragostea domnește
E-un colț de Rai de pace plin
Cuvântul Sfânt înțelepțește
Prin Jertfa Ta îi curățește
Iar Duhul Sfânt călăuzește
Pe-aceia ce la Tine vin

O Doamne, vin cu mulțumire
Și mă închin ‘naintea Ta
Căci m-ai chemat la mântuire
Mi-ai dat credință și iubire
Mi-ai transformat a mea gândire
Și-ai pus și-n mine Dragostea.

Daniel Hozan