Dor de veșnicie!

In rugaciune, inima imi zboară înspre Tine
As vrea sa zbor si eu, in sus, spre Cer
Sa te-ntalnesc Isuse Sfânt, o Tata
Sa te-ntalnesc, sa îți vorbesc, sa-ți cant

Sa stau la masă cu-Mparatul,
Cu Sfântul Necruțatul Miel…
Sa merg pe străzile de aur
Sa îmi port haina, ce-a albit-o El

Sa nu mai știu ce e păcat, pierzare
Sa nu mai pot sa mai păcătuiesc
Sa nu mai știu ce-i ura, răutatea
Sa uit de tot ce a fost pământesc

Sa pot sa cânt in corul Sfânt din ceruri
Sa văd Mulțimea îmbrăcată-n alb
Sa văd pe frați, pe sfinți, pe toți aceia
Ce-n curăție lupta-au terminat

S-aud pe Domnul, cum ne cheamă-n gloate
Un nume, apoi alt nume, rând pe rând
Ne știe, chiar pe nume ne cunoaște!
Atât de Bun e Domnul, Milostiv si Sfânt

Vom sta la umbra sfântă a Salvării
Vom bea din Vinul pregătit de El
Vom auzi blânda-i vorbire, glasul
Vom fi pe veci in cerul pregătit de El.

Maria Rank 

Reclame

Timpul sfânt de închinare

Timpul sfânt de închinare,
E un timp așa frumos,
Când întreaga Adunare,
Se închină prin cîntare,
Proslăvindu-L pe Hristos!

Timpul sfânt de părtășie,
E un timp de cercetare.
Întristari și bucurie,
Contraste în armonie,
În Scriptură desfătare!

Timpul sfânt de rugăciune,
E un timp de pocăință.
Mulțumiri și adorare,
Mijlociri stăruitoare,
Har, putere, biruință!

Timpul sfânt de mărturie,
E un timp, dar limitat.
Toți creștini sunt solie,
Spre un loc din veșnicie.
Iad, sau Raiul luminat.

Timpul sfânt de căutare,
E un timp cu mult folos,
Pentru cel ce vrea iertare,
Prin credină o umblare,
Pe urmele lui Hristos!

Teodor Groza

Cu Tine-n noua zi din an…

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi
binecuvânta Numele Tău în veci de veci! Ps. 145:1.

Cu Tine-n noua zi din an –
Slăvind esența vieții-n cale,
Cu Tine-n noua zi din an –
Proșternându-Ți osanale,

Pentru Soare și Lumină,
Pentru Darul ce L-ai dat,
Pentru Jertfă, luând vină!
Doamne, cât de minunat

Cât de minunat ești Doamne,
Exclam în cânt de bucurie!
Cât de minunat ești Doamne,
Mâna-Ți de Credincioșie

Poartă, poartă – zi de zi
Poartă, poartă – an de an
Te slăvește – noapte, zi
Te slăvește an cu an,

Că doar Tu le ești tăria!
Totul ții cu Mâna Tare!
Te slăvește Veșnicia –
Împărat Etern și Mare!

Te slăvește și prezentul,
Te ascultă orice clipă!
Ți se-nchină viitorul –
Tu îl porți pe-a Ta Aripă!

Ce Măreț ești Doamne Sfinte!
Mulțumesc, ca Tu ai dat
Ce-ai avut mai scump, Părinte
Unic Fiu! – Ce minunat,

Ce minunat să știi, că viața
Îți păzește-un Veghetor!
Ce minunat să știi, că viața
Îți conduce un Păstor

Plin de Milă și de Har,
Plin de Dragoste, Îndurare!
Din suflet vrem a fi altar,
Ce-Ți înalță viu cântare –

Pentru orice zi din viață,
Pentru masă pentru pâne,
Până-n Noua Dimineață
Când vei lua acas’, Stăpâne

Mireasa, ce cu dor Te-așteaptă
Mireasa, ce te proslăvește
Rămâi cu noi urcând pe treaptă
Și clipa-n Tine fericește!

Cu Tine-n noua zi, oricând!
Cu Tine pururi pe cărare –
Ascultându-Ți Glasul Blând,
Dumnezeu Preasfânt și Mare!

Lidia Cojocaru

Mi-ai aşternut

Mi-ai aşternut un loc binecuvântat,
Ca un rai din sfânta veşnicie,
Fuior de raze calde m-au îndrumat,
Pe calea nemuririi, spre Împărat!
E dulcea Lumină din Împărăţie!

Şi pomul cu promoroacă învelit,
Veghează neclintit în haina albă,
Păsări trufaşe demult l-au părăsit,
Au plecat spre alte zări croncănind,
Şi-au luat păcatele în desagă!

Vă veţi întoarce voi păsări haine,
La pomul încărcat de roade, frumos,
Dar e prea târziu că Stăpânul vine,
Pe norii cerului din slăvi divine,
S-adune rodul pârguit în Hristos!

Maria Șopț 

Acelaș Ești din veșnicie…

Acel ce-ai dat naturii frumusețe și-ai îmbrăcat pădurile cu brazi,
Ai suferit ocară de la oameni, și lacrimile-au curs pe-ai Tăi obraji,
Ai străbătut pământul printre oameni, și mâna Ți-ai întins către orfani,
În schimb, batjocorit ai fost  și te-au  vândut pe niște bani

Acel cel ce porți lumina peste dealuri, și câmpurile le îmbraci cu cânt,
Te-ai prăbușit în rugăciuni cu lacrimi, căci ai iubit pe omul din pământ,
Ai șters păcatul omenirii, prin jertfa ce s-a dat odat’
Ca să avem în lume-o Mamă și -un Tată bun și-adevărat

Acel ce-ai vindecat ologul și-ai ridicat pe Lazăr din mormânt,
Iar orbilor Le-ai dat vedere, prin Sfântul Tău ceresc, Cuvânt,
Dar nimeni nu ți-a fost alături, când oamenii te-au judecat,
Rămas-ai Doamne numai singur, căci toți s-au dus. . și te-au lăsat

Acela care aduci apusul și răsăritul pe pământ,
Intorci pe oameni în țarână, la Glasul Tău măreț Cuvânt,
Căci Ești Stăpân peste Planetă și toate ascultă Glasul Tău,
Ești singurul -Adevărat, o Doamne, Dumnezeul meu

Tu ești Acel ce numeri pașii, de pribegie pe pământ
Și-asculți durerea și necazul, acelui slab, robit și frânt,
Deschizi izvoare ca să curgă, de binecuvântări cerești,
Peste copii tăi din lume și dragostea Ta, îți reverși,

Același Ești din veșnicie și peste veacuri Ești mereu,
Și judeci lumea cu dreptate  Ești singur, unic Dumnezeu,
Dreptatea-Ți în mâna dreaptă și sfințenia-n Casa Ta,
Nimica nu îți stă împotrivă, o Doamne, Tu ești Mesia

Acelaș îmbrăcat în glorii și adevăru-I haina Ta
Îți cântă îngerii mărire, o numai ție Mesia
Mantaua Ta cuprinde zarea, Pământul este așternut,
Ești Împăratul lui Israel, Ești Sfânt și Mare de temut

Ți se închină omenirea, de secole Ești neschimbat,
Oștiri de îngeri, Ți se închină, și cântă pururi neîncetat,
Acel ce Este Nemurirea, și moartea pururi a zdrobit,
A lui să fie toată slava, în ceruri sus și pe pământ,

Tu Ești Acel ce miști pământul și mută mare si ocean,
Tu Ești Mesia, Savaotul Ești Marele Samaritean,
Ce milă ai avut o Doamne, de noi o umbră și un fum
Rămâi cu noi, în viața noastră, rămâi mereu, O Tată Bun!

Floarea Ferghete 

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu

Dragostea

Chiar de-aș vorbi în limbi o mie
Și plin de-nțelepciune-aș fi
Dacă pe drum spre Veșnicie
În mine Dragostea nu-i vie
Și-n întunerec nu-s făclie
Atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar dacă tainele Scripturii
Le înteleg și le descos
De neglijez microbul urii
Și-ajung produsul conjucturii
Cînd Dragostea-i opusul urii
Atunci la ce mi-e de folos?

Chiar dacă pâinea mi-aș împarte
Și la săraci le-aș dărui
Voi bântui pe căi deșarte
Dacă nu-i Dragostea ce-mparte
Sunt fapte, dar sfârșesc in moarte
Și-atunci la ce mi-ar folosi?

Chiar trupul, fără ezitare
De-aș da să-mi fie mistuit
Dar fără Dragostea Lui mare
Sunt o aramă sunătoare
N-am sorți nici parte de salvare
Și la nimic n-ar folosi.

Dar unde Dragostea domnește
E-un colț de Rai de pace plin
Cuvântul Sfânt înțelepțește
Prin Jertfa Ta îi curățește
Iar Duhul Sfânt călăuzește
Pe-aceia ce la Tine vin

O Doamne, vin cu mulțumire
Și mă închin ‘naintea Ta
Căci m-ai chemat la mântuire
Mi-ai dat credință și iubire
Mi-ai transformat a mea gândire
Și-ai pus și-n mine Dragostea.

Daniel Hozan 

Cerul din Noi

În liniștea tăcerilor fecunde
Aevea ca prin vis ni se arată
Tărâmul luminărilor profunde
Ce n-am călcat cu pasul niciodată.

Cu umbra de sub norii de pe cer
Se vede în oglinda sa rotundă
Pământu-ntr-o hlamidă de mister
Plutind prin aer pe pârtii de undă.

Magii ne-au căutat trecutu-n stele
Savanții de la Cern în izotopi
Poeții-n vers și-n visele rebele
Și multe-s scrise și-n ceaslov la popi.

Am vrea s-ajungem la-nceput de lume
Să luăm dumnezeirea cu asalt
Dar când ne-apropiem de-un orizont anume
Se-ntrezăreşte țărmul celălalt.

De coborâm în noi ca-ntr-o fântână
I-acolo un izvor cu apă vie
Iar cel ce bea nu are să rămână
Un călător pierdut prin veșnicie.

Marin Mihalache 

Tara de vis

Tara de vis eu te doresc
In mine inima suspina
Tara de vis eu te iubesc
Si-astept sa vad a ta lumina.
Tara de vis eu te privesc
Prin tainele ce-s nepatraunse
De ochii care sunt firesti
Si n-au privirea inspre cruce.

Tara de vis o Paradis
Tu esti cetatea mult dorita
De cei alesi, rascumparati
Ce-asteapta clipa mult iubita.

Tara de vis eu te astept
Sa-ti vad atunci a ta splendoare
De cel ce este imparat
De cel ce ne-a adus salvare
Acolo vom gasii pe cei
Ce au plecat mult prea devreme
Acolo vom fi mangaiati
Si vom scapa de-orice durere.

Tara de vis o, paradis
Tu esti nadejdea noastra vie
Al nost` Isus  ni te-a promis
Vom sta in tine-o vesnicie.
Ne vom vedea, ne-om saluta
In tine patrie aleasa
Frati si surori, mostenitori
Vom fi pe veci in sfanta casa.

Daniel Hartie 

Drumeț pribeag

Drumeț pribeag în astă lume,
Tot te grăbești pe drumul tău,
Nu vezi cum soarele apune
Și nu vei fi cu Dumnezeu.

Nu vezi cum toate-s trecătoare
Și viața trece ca un vis,
Ce-a fost mai ieri frumos sub soare,
Azi nu mai e, s-a dus, s-a stins.

O omule, de-ai crede-odată,
Că vine ziua veșniciei
Și-n Cer te așteaptă ai tau Tată,
Să-ți dea a Sa Împărăție.

O suflete grăbit, oprește,
Din fuga către acel loc,
Unde iubirea nu trăiește,
Speranța, pacea nu au loc.

Unde se strigă doar un vai,
Ce crește în intensitate,
Cu gândul rupt, ce duce-n Rai,
Omul pierdut, mereu se zbate.

O suflete, o clipă așteaptă,
Ascultă glasul Lui Cristos,
Nu asculta vicleana șoaptă,
Ce te coboară tot mai jos.

Isus te cheamă chiar acum,
Astăzi e Ziua Mântuirii!
Întoarce-te din al tău drum,
Treci pe tărâmul nemuririi!

Vino la El, la Tatăl tău,
El mâinile-a întins spre tine
Pe Fiul și pe Duhul Său. .
El te-a iubit cum nimeni,

Cum nimeni nu te-a mai iubit,
În astă lume falsă,
Cum nimeni nu a mai jertfit,
Domnu-ți mai dă o șansă.

E înc-o șansă pentru tine,
Doar pentru tine suflet drag,
Întoarce-te si nu rămîne,
Pe al tău drum, drumeț pribeag.

E poate ultima chemare
În acest loc, în astă zi,
Deschide inima, mai tare
Și Isus te va mântui.

Nu e mai mare bucurie
Și veste mai frumoasă,
Decăt să fii o veșnicie,
În Cerul Sfânt! Acasă!
Amin.

Alexandru Raneta