Ma prinde un dor

Ma prinde-un dor de Tara Sfanta
De Tara Sfant-a lui Isus
Desi nu am vazut-o inca
Nadajduiesc s-o vad curand.

Cu dor nespus eu astept ziua si strigatul de biruinta
Abia astept sa cant cantarea, cand vom scapa de suferinta
Sa-Ti cant o vesnicie Doamne, sa fiu mereu la dreapta Ta
Aceasta mi-e dorinta Doamne, sa fiu pe veci la nunta Ta.

Caci tare greu e-n asta lume
Iti aud glasul tot mai greu
Caci Diavolul a prins putere
Si inaitam tot mai greu.

Azi uraciunea pustiirii
Se vede tot mai clar si des
Se stinge flacara iubirii
Si dragostea de Dumnezeu.

O vino Isus caci fecioara
E azi cuprinsa de-oboseala
O vino caci asteapta clipa
Si izbavirea mai degraba.

Șchiop Dragoș

Am învățat cândva …

Am învățat cândva să scriu
„curat….”
Și-apoi, cu timpul, am aflat
Că-așa ar trebui să fiu
Și-am încercat…
Dar singur nu pot să deviu
Curat cu adevărat!

Am învățat cândva să scriu…
„Dreptate…”
(Un ideal ce-i prea departe)
Dar am aflat într-un târziu
Că fără nici un „doar și poate”
Dreptate, eu trebuie să fiu
Aici, acuma și în toate!

Am învățat cândva să scriu
„iubire…”
Și-am căutat-o în neștire
În orice loc, fără să știu
Că ea-i de fapt Dumnezeire
În suflet, să-l păstreze viu,
Deținător de nemurire.

Am învățat cândva să scriu
„adevărat…”
Și în minciună îngropat,
Mă tot zbăteam fără să știu
Că moartea m-a acaparat…
Dar Domnul, prin Slăvitu-I Fiu,
Din groapa morții m-a salvat!

Am învățat cândva să scriu
„credință…”
Și eu trăiam în necredință,
Închis în ea ca într-un sicriu…
Dar din divina Providență,
Prin jertfa propriului Său Fiu
Mi-a dat Divinul, biruință.

Am învățat cândva să scriu
„mai sus…”
Și-apoi, pe brațe de Isus,
De Împăratul veșnic viu
La Tronul Lui am fost adus
Și investit ca să deviu
Un fiu al Celui nepătruns.

Am învățat cândva să scriu
Și „veșnicie…”
Și nu știam dacă-o să vie
Vreun mâine în care viu să fiu.
Dar azi slăvesc cu bucurie
Pe Isus Hristos fiindcă știu
Că sunt în El, viu, pe vecie!

Am învățat cândva să scriu
„neprihănit…”
Cu timpul însă-am devenit
Mai rău de cum credeam să fiu.
Dar, fiindcă Domnul m-a iubit,
S-a îngrijit ca să deviu
Un sfânt; – Ce nici n-am bănuit!

Ioan Hapca

Am dorit să-Ți fiu…

Am dorit să-Ți fiu, Isuse, o lumină dulce,
însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce,
și-am dorit să-Ți fiu o mînă moale și ușoară,
însă, parcă Ți-am fost numai cantec și povară…

Am dorit să-Ți fiu un zîmbet într-un ceas de jale,
însă, parcă Ți-am fost numai plans și dor pe cale,
am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare,
însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare…

Am dorit să ai, Isuse, un alin în mine,
dar atît de prea departe dragostea mea vine
şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină
– orişicît Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină…

Doamne, cand va fi, odată, să nu-Ți fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte,
și-apoi, după Înviere, pană-n Veşnicie,
ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,
măcar Maine fie.

Traian Dorz

Zidind pentru veşnicie

„Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?”

Luca 14:28

Domnul nostru nu se referă aici la un preţ pe care trebuie să-l calculăm noi. ci la un preţ pe care l-a calculat El. Preţul a fost dat de acei treizeci de ani din Nazaret, acei trei ani de popularitate, scandal şi ură. agonia adâncă, de nepătruns, din Ghetsimani şi atacul de la Calvar – pivotul în jurul căruia se învârte timpul şi eternitatea. Isus Cristos a calculat preţul. Oamenii nu vor râde de tine la urmă. spunând: „Omul acesta a început să zidească şi n-a fost în stare să termine”.

Condiţiile uceniciei fixate de Domnul nostru în versetele 26, 27 şi 33 vor să spună că bărbaţii şi femeile pe care îi va folosi El în lucrarea Lui mare de zidire sunt cei în care El a făcut totul. „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său. pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Domnul nostru vrea să spună că singurii oameni pe care-i va folosi în lucrarea Lui de zidire sunt cei care-L iubesc pe El personal, cu pasiune şi devotament, mai presus de oricare dintre cele mai apropiate legături de pe pământ. Condiţiile sunt aspre, dar glorioase.

Tot ce zidim va fi controlat de Dumnezeu . Va descoperi Dumnezu prin focul Lui pătrunzător, că am zidit pe temelia lui lsus unele lucrări de-ale noastre? Trăim vremuri de lucrări deosebite, vremuri când încercăm să lucrăm pentru Dumnezeu, şi tocmai aici se află capcana. La drept vorbind, noi nu putem niciodată lucra pentru Dumnezeu. Isus ne ia in lucrarea Lui. planurile de zidire sunt în întregime ale Lui şi nimeni nu are dreptul să hotărască unde să fie pus la lucru.

OSWALD CHAMBERS

Trec anii!

Trec anii ,parcă zboară !
Noi ,ne uităm la tot ce ne-nconjoară:
Ne gândim, la viața ce a trecut ;
Şi ne întrebăm :Pentru Domnul , ce-am făcut ?

Trec anii !Parcă ieri ,eram copii,
Când ne jucam ,cu jucării ,
Când alergam ,pe câmp şi nu ştiam,
Că este un Dumnezeu, nu-l cunoşteam !

Credeam că viața este doar o bucurie
Nu ne gândeam , nicicum la veşnicie
Era de ajuns ,Un zâmbet de părinte
Şi-un glas ce ne spunea : Să fii cuminte!

Era de ajuns, ca noi, să înțelegem;
Când trebuia  ,să ne oprim, s-au să alergăm
Noi ascultam, fără să întrebăm ;
De ce să ne oprim când alergam ?

Credeam părinții ,pe cuvânt
Ştiam căci ei iubire au oricând
De noi îi ascultam, sau nu ;
Ei ne iubeau , ei nu spuneau doar, nu !

Atunci, când noi ceream ceva ,
Ce după placul Domnului era,
Ei ne dădeau ,iar noi ne bucuram
Deşi, pe Domnul, încă, nu îl cunoşteam.

Sădeau în inima noastră de copii
Acea sămânță de un Dumnezeu ce-i veşnic  viu
Un Dumnezeu, care de sus, din cer, priveşte ;
Inspre orice pământean ,care îl proslăveşte .

Crescut-am iute ,timpul a trecut
Nu mai suntem copii ,a fost odată ; în trecut …..!
Ce am făcut, rămâne doar o amintire ;
Din frageda copilărie .

Dar azi, când timpul trece , parcă zboară
Noi ne mai întrebăm, a doua oară :
Ce pentru Domnul  am făcut?

Noi ştim, căci când vom merge acolo sus :
Vom găsi :Doar ce am făcut, pentru Isus
Nu vor fi case, nici maşini
Va fi doar ce am făcut pentru vecii .

De noi , am ascultat cuvântul Sfânt
Şi am avut o pregătire , aici jos pe pământ ;
Vom merge sus, în veşnicie
Unde va fi doar bucurie .

Popa Ovidiu

Îndrăgostit

Îndrăgostit de un Nazarinean
Cu ochii îmbrăcaţi în nemurire
Cu inima de necuprins într-un ocean,
Ce mi-a topit fiinţa-n flăcări de iubire…

Îndrăgostit de un tâmplar milos
Cu palmele bărbia mi-a cuprins-o
Şi m-a privit în ochii uzi Hristos,
Și-ntreaga viaţă stinsă, mi-a aprins-o!

La pieptul Lui însângerat m-a strâns
M-a-nfăşurat în pură curăţire
Când sângele-I de piept, mi s-a atins,
Am plâns atunci, am plâns de fericire…

Îndrăgostit de Fiul unui Sfânt
Ce mi-a nutrit iubire mie…
O, nicidecum nu mi-a trecut prin gând,
Că o să poarte un nimic, în veşnicie…

Avasilcai david

 

Nu las nimic „în voia sorții”

Nu las nimic „în voia sorții”
(Ref.: Ps.16,5-6)

Trăind în trupul pieritor,
Nu las nimic „în voia sorții”
Căci sunt în duh nemuritor
Și-n mine ia mereu proporții
Un Chip divin, de Creator…

Cu „chipul” nou, strălucitor,
Sfidez întunecimea morții,
Lumin spre veci biruitor
Și Domnul îmi întinde sorții
Ca unui fiu moștenitor.

Și nu mă clatin niciodată
Căci Domnul e lumina mea
Și moștenirea Minunată
De Care parte voi avea
Și-acum și veșnicia toată!

De-aceia-L laud fără încetare,
Osana-I strig de bucurie!
Că-n dragostea-I nespus de mare
Mi-a făcut parte în veșnicie
Cu El, prin jertfa-I mântuitoare!

Ioan Hapca

Îndrăgostit

Îndrăgostit de un Nazarinean
Cu ochii îmbrăcaţi în nemurire
Cu inima de necuprins într-un ocean,
Ce mi-a topit fiinţa-n flăcări de iubire…

Îndrăgostit de un tâmplar milos
Cu palmele bărbia mi-a cuprins-o
Şi m-a privit în ochii uzi Hristos,
Și-ntreaga viaţă stinsă, mi-a aprins-o!

La pieptul Lui însângerat m-a strâns
M-a-nfăşurat în pură curăţire
Când sângele-I de piept, mi s-a atins,
Am plâns atunci, am plâns de fericire…

Îndrăgostit de Fiul unui Sfânt
Ce mi-a nutrit iubire mie…
O, nicidecum nu mi-a trecut prin gând,
Că o să poarte un nimic, în veşnicie…

Avasilcai David

Eu am un Tată

Eu am un Tată scump în cer
Și-un Sfânt Mijlocitor mai am,
În încercări eu nu disper
Căci nu mai sunt cel ce eram.

Isus Hristos m-a mântuit
Și viața veșnică mi-a dat,
De făr`-de-legi m-a izbăvit,
În sânge haina mi-a spălat.

Cum voi putea să-I mulțumesc
Că pentru mine a murit?
Cum aș putea să-L părăsesc
Când pentru mine s-a jertfit?

Pe lemnul crucii El a plâns
Nu pentru El, ci pentru noi,
C-atât de josnici am ajuns,
La suflet și la minte goi…

Eu, dezbrăcat de caracter,
Înconjurat de lașitate,
N-am mai avut ce să-I ofer,
Doar pizmă, ură, răutate…

Dar El, plângând cu mult amar,
Cu sângele-I curgând pe cruce,
Îndurător fără hotar
Îmi spuse-atunci cu voce dulce:

„Eu vin la tine să te iert
Iar tu cu pietre-arunci în Mine,
În gură ai veninul fiert,
Îți fierbe sângele prin vine.

Să nu uiți însă niciodată
Că ai un Tată scump în cer
Și-o dragoste nestrămutată
Eu azi pe cruce îți ofer.

Nu meritam să fim iubiți
Ducând o viață de păcate,
De-aceea suntem fericiți
Că ne-ai salvat, Sfânt Împărate.

Pe Golgota, acolo, sus
A fost iertat păcatul meu
Prin jertfa Domnului Isus
Pe lemnul crucii gros și greu.

Smerit, vin astăzi – ca și El –
Să-I mulțumesc o veșnicie
Căci însăși jertfa Lui de Miel
M-a adăpat din Apa Vie.

Puchea Dorel

Dă mahrama la o parte

Poate că, ți se pare greu
Să împlineşti ce scrie-n Carte
Dar, aşa spune Dumnezeu…
Să dai mahrama la o parte

Să îţi descoperi faţa-ascunsă
Să iei mahrama de pe ea
Şi să priveşti ca ‘ntr-o oglindă
Spre minunată slava Sa…

Să te străpungă Adevărul
Şi să te vezi aşa de mic…
Privind în ochi pe Salvatorul
Să te descoperi, un nimic…

Lasă-L pe El să îţi arate
Dă-ți pânza de pe faţă, jos…
Lasă-l pe El să te confrunte
Căci Adevărul, e Hristos!…

Lasă gândirile deşarte
Şi fii un fiu, cuviincios
Lasă mahrama la o parte
Priveşte slava Lui Hristos!

Lasă-i pe alţii să o poarte
Şi să privească ce se vede
Tu, dă mahrama la o parte
Şi vezi, ce nu se vede!…

Căci strălucirea Lui e veşnică
Moise a fost, şi a trecut,
Dar, strălucirea Lui, e unică!
E Veşnicie, e mai mult…

El este Duh, e slobozenie
Şi unde-i Duh, e libertate
Mahrama, nu-i sfinţenie,
Deci, dă-o la o parte!…

Avasilcai david