Rămâi smerit…

Chiar dacă-i sfântă strălucirea
Luminii ce o răspândești,
Să nu te-orbească amăgirea
Că poți cu ea să te mândrești!

Oricât de bine-ar fi să-ți meargă,
Pe cer de n-ar umbri un nor,
A ta să fie zarea largă,
Ești tot un abur trecător.

Oricât de spornic ești în faptă,
La vorbe-oricât de iscusit,
Chiar de-ai pornit pe calea dreaptă,
Și tu poți face-un pas smintit.

Chiar fără pată de te-ai crede
De o ispită poți fi prins,
Ia seama, Cel de Sus te vede,
Desăvârșirea n-ai atins!

Oricât de-nalt și lin ți-e zborul
Și-oricât de sus vrei să țintești,
Când ți se va opri „contorul”
În praf și tu te prăbușești.

Să mergi smerit pe-ngusta cale,
Oricât de mult ai fi suit,
Căci nu sunt meritele tale,
Nu brațul tău a biruit!

E-a Sa-ndurare, e doar Harul
Ce te-a ținut și n-ai căzut,
Iar Raiului de-i treci hotarul
E fiindcă-n Domnul ai crezut!

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. (Efeseni 2:8-9)

Olivia Pocol 

Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

Început de an şcolar

Afară miroase a toamnă
Iar soarele mai rece luminează
Vara, parcă a trecut în goană
Şi zilele, vizibil se scurtează.

Îmbrăcămintea cea de vară
De-acum aţi pus-o-ntr-un dulap
Mai repede se face seară
Şi ne trezim cu noaptea-n cap.

De-aş fi avut putere-n rugăciune
Ca şi Iosua bunoară
Te-aş fi rugat Prea Bunule Stăpâne,
Lungeşte această minunată vară!

Dar totuşi ştiu că Tu conduci
De ani şi ani a soarelui cărare
Te rog acum la fel să faci
Cu-aceştia mici, cu fiecare.

Apucă Tu cu mâna sfântă
Mânuţa lor în mâna Ta
Iar rugăciunile le-ascultă
Când înspre Tine se vor îndrepta.

Le dă inţelepciune să înveţe
Şi ascultare de părinţii lor
Din Cartea sfântă, dă-le Tu poveţe
Şi fă-i copiii Tăi pe viitor!

Viorel C.  

Ura cea buna

Text: Psalmul 97

Uraţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Psalmul 97:10

Dumnezeu urăşte păcatul, la fel şi noi trebuie să-l uram. In definitiv, păcatul a adus toată nenorocirea în lume. Păcatul distruge vieţi, desparte familii şi duce la moarte. O, da, păcatul L-a străpuns pe cruce pe Salvatorul. Cu toate că El era fără de păcat, Domnul Şi-a asumat vinovăţia noastră şi a plătit preţul cerut. Nu e de mirare că psalmistul, în citatul de azi, spune celor ce iubesc pe Domnul să urască răul!


Cezarul Romei l-a arestat pe unul din părinţii Bisericii şi a cerut sfaturi cum să-l facă pe acest conducător creştin să se lepede de credinţa sa în Dumnezeu. Cineva i-a sugerat că s-ar putea ca el să cedeze dacă l-ar închide într-o celulă murdară, izolat de toată lumea, dar cineva a obiectat: „Nu, n-ar folosi la nimic. Se va bucura de ocazia de-a fi singur, ca să mediteze la Dumnezeul lui”. „Ameninţaţi-l cu execuţia!” a propus un altul. „Nu, a replicat altul, nici acest lucru nu foloseşte la nimic. Se va bucura de moarte, crezand, aşa cum crede şi acum, că va merge la Cristos atunci cand moare”. „Ei bine, atunci ce ne-a mai rămas să-i facem acestui om?” a întrebat împăratul. Unul dintre cei ce l-au arestat a răspuns: „Există un singur lucru care-l va face să sufere. Pentru a-i produce dureri, faceţi-l să păcătuiască. El nu se teme de nimic în afară de păcat”. Cat de mult a trebuit să-I placă Domnului o asemenea mărturisire! Nu se poate aduce un compliment mal înalt unui creştin.
Psalmistul a scris: „ Uraţi râul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Este singura ură care este bună! – R.W.D.

Doresc în mine un principiu sfant,
O teamă sfantă, pururi veghetoare,
O sensibilitate la păcat
Să fug de forţa lui nimicitoare.”  – Wesley

Cine nu urăşte ceea ce este rău acela nu iubeşte ceea ce este bun

Painea zilnica

Sfânta Lumină

Sfânta Lumină ne-a adus
Clarificarea necesară
Despre viața făr-apus
În armonie cu Isus
Să nu fim în Etern afară.

Vedem ce n-am putut vedea
Când stăpânea o noapte deasă
Vedem că-n apăsarea grea
EL ușurare poate da
Spre El ființa e atrasă.

Venind la noi din infinit
Face ființa fericită
Efectul ei noi l-am simțit
Ce-a fost uscat a înverzit
Cu raza ei înveșnicită.

Învinge-n om porniri firești
Și-l face-apoi să înțeleagă
Perceptele dumnezeiești
Și zice-apoi: “Ce mare ești
Stăpâne peste lumea-ntreagă.”

Doar Ea ne poate lumina
Să știm de viața după moarte
Ne-ndeamnă a ne închina
Pe Mire a-L întâmpina
Cu melodii și fructe coapte.

Pătrunde-n orice colțișor
Să risipească-ngrijorarea
Efectu-i binefăcător
Ne leagă de Mântuitor
Să-i ascultăm, mereu, chemarea.

Eșec după eșec ar fi
De n-ar veni să ne atingă
Dar e aici, putem sui
Să fim cu Ea în veșnicii
Căci nimeni nu poate s-o stingă.

Lumină tainică și sfântă
A nopții-ntunecime-ai frânt
Și azi ființa, toată cântă
Se bucură, nu se frământă
Că-i dai spre Paradis avânt.

George Cornici

Bătălia Lui

Dacă de Domnul eşti chemat şi uns
Şi-n bătălia sfântă ai fost pus,
Nu te uita înspre vrăjmaş cu frică,
‎Ocara de pe Numele-I ridică!

Dacă veghezi să-ţi fie duhul treaz,
Poţi fi şi tu-n oştirea Lui viteaz,
Să nu te temi de rău, nici de cădere,
Căci armele-mpotriva-ţi n-au putere!

Să nu doreşti a altcuiva armură;
Nu se va potrivi cu-a ta măsură,
Dacă la luptă Domnul te-a chemat,
Mergi cu puterea care ţi s-a dat!

C-o praştie şi nişte pietricele,
O goarnă şi vreo două, trei ulcele,
Dacă cu-atât pe tine te-a-nzestrat,
Să nu te temi când urlă Goliat!

Să te deprinzi să-ţi întăreşti credinţa,
Doar cei ce-n El se-ncred au biruinţa!
Nu-n număr e izbânda, nici tăria,
‎Ci doar în El, c-a Lui e bătălia!

E bătălia Lui şi El va-nvinge,
Iar focul celui rău tot El va stinge,
‎Când paşi mărşăluiesc în vârf de duzi,
Se luptă Domnul, caută să-L auzi!

Olivia Pocol

Este nevoie de munca

Text: 1 Timotei 6:11-16  

Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.„1 Timotei 4:7

Apostolul se referă la evlavie mai mult în 1 Timotei decat a făcut-o în toate celelalte epistole (vezi 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3, 5, 6, 11). Această calitate de creştin, foarte apeciată, despre care se spune că este o „taină” (3:16), poate fi definită ca fiind o viaţă sfantă şi bună izvorand dintr-o adancă reverenţă faţă de Dumnezeu. Dar cum va veni ea în vieţile noastre? Trebuie numai să ne rugăm pentru evlavie şi apoi să stăm liniştiţi aşteptînd ca Dumnezeu s-o toarne dintr-o dată în noi? Nu, nu în felul acesta vom deveni evlaviosi. Ni se cere şi efortul nostru! In 1 Timotei 4:7, ni se spune că trebuie să căutăm să fim evlaviosi. Să ne gandim la aceasta astfel: să presupunem că o tanără gimnastă vrea să concureze la jocurile olimpice. Cum îşi va realiza ea această dorinţă? În primul rand, ea va trebui să fie întru totul dăruită acestui scop. Apoi, va trebui să facă sacrificii extraordinare din timpul ei. Va trebui să petreacă multe ore zilnic făcand exerciţii şi antrenamente de rutină. Va lucra sub ochii foarte calificaţi ai antrenorului, care va scoate în evidenţă cele mai mici deficienţe şi care îi va corecta toate tehnicile. In acelaşi timp, va ţine un regim strict de alimentaţie.


Tot astfel este şi cu evlavia. Dacă dorim să devenim mai evlaviosi, trebuie să ne consacram acestui scop. Trebuie să ne supunem la un „antrenament” extenuant şi continuu. Prin rugăciune şi ascultare, ne supunem călăuzirii „antrenorului” nostru, Duhul Sfant. Trebuie să ne disciplinăm singuri pentru a citi, a studia, a asculta de Cuvantul lui Dumnezeu. Limitarea la rugăciunea pentru evlavie nu va folosi la nimic. Trebuie să recunoaştem că se cere muncă! – D.C.E.

Să seamăn tot mai mult cu Salvatorul,
Zilnic spre El voinţa mi-o îndrept.
Pană ce Domnul meu va stăpani
Peste viaţa şi inima din piept.” – Brandt

Fără luptă, nu-i cunună

Painea zilnica

În drama de la cruce

În drama de la cruce
Ce putem vedea?
Stăpânul cum conduce
Soarta ta și-a mea.

Vedem iubire sfântă
Cum nu s-a mai văzut
Iubire ce ne-ncântă
Acum ca la-nceput.

Vedem nu doar o dramă
Ci și un plan divin
Să nu ne fie teamă
De valuri care vin.

Vedem o împlinire
A unui dor nestins
Și-a noastră moștenire
Dincol’ de Necuprins.

Pe lemnul de ocară
‘Nălțat să fie-n chin
Fiul ne-mbrățișară
S-avem cu El destin.

Întinse brațe-nseamnă
“Veniți la Mine-acum
Durerea mea vă-ndeamnă
Să fiți pe-ngustul drum.”

O, ce lucrare sfântă
Ce rezultat sublim!
Răscumpărații cântă:
“E viu, e viu, o știm”

Demult s-a întâmplat
Pe cruce drama- n care
Acei prinși de păcat
Află descătușare.

George Cornici

Așa când toți…

Un lan de flori ne fie gândul, doar pacea fie încălțată,
Slăvească-se în noi Preasfântul, Iubirea-I, veșnic lăudată,

Așa, când toți, cei ce-L slăvim, ne-om bucura în unitate,
Răspândind în jur sublim, iubind sincer pe al nost’ frate,

Se va vedea în noi Mesia, harul, fiind turnat din plin,
Va răspândi-n jur armonia, salvării vieții de la chin.

Eu și tu, și mic și mare, să-L lăudăm pe Creator,
Raza cea sfântă de Soare, lucească-n văzul tuturor!

Înainte, spre un nou maine, înainte, învingători!
Lăudat să fii, Stăpâne, de a Tale fiice și feciori!

Lăudat să fii de-a pururi, Veșnic, Veșnic Împărat,
Legăm inimă și doruri, de Tine, Viață, neîncetat!

Lidia Cojocaru

Citeşte Biblia într-un singur an

Text: 1 Timotei 4:11-16           

Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare fi la învăţătura pe care o dai altora. 1 Timotei 4:13

Într-o zi l-am vizitat pe un bătrîn de 92 de ani ce trăia într-o casă de pensionari. L-am găsit îmbrăcat în cel mai bun costum, stînd pe pat şi citind Biblia. După ce am intrat, a continuat să citească fără a întoarce capul, ca şi cum n-ar fi fost nimeni de faţă. După cîteva clipe, am spus: „Cartea ce-o citeşti este o carte bună.” „Cea mai bună”, a răspuns el. Apoi, recunoscîndu-mi vocea, a lăsat Biblia în jos şi mi-a spus: „Frate Pavel, o citesc acum a paisprezecea oară, şi e mai bună ca oricînd!” Martin Luther a spus: „De cîţiva ani citesc Biblia în întregime de două ori în 12 luni. Este ca un copac uriaş, fiecare cuvînt al ei este o ramură puternică. Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atît de dornic am fost să văd ce poartă în ele şi ce îmi vor dărui. Niciodată scuturatul lor nu m-a dezamăgit.”

Cînd citim Cuvîntul lui Dumnezeu cu dorinţa şi nesaţul celor doi oameni, vom experimenta şi noi aceleaşi măreţe rezultate. Vom petrece ore minunate meditînd la această hrană săţioasă pentru suflet. Eforturile vor fi răsplătite în timp ce Duhul Sfînt va face ca acest Cuvînt sâ devină o parte din noi – întărindu-ne fiinţa interioară. Pentru a vă ajuta să începeţi, am inclus în „Pîinea noastră cea de toate zilele” o programare pentru citirea Bibliei într-un an de zile. De ce să nu începeţi chiar acum citirea Cărţii Cărţilor într-un singur an. Acest lucru va face din tine un creştin mai matur. Şi, la fel ca şi prietenul meu, vei descoperi că „este mai bună ca oricînd.” P.R.V.

Biblia-i bogată, sjîntă visterie
Şi-alături de comoara de cuvinte
Scot zilnic bogăţii nepieritoare
Pentru suflet, inimă şi minte.   -Anonim

O Biblie uzată de mult citit
este semnul unui suflet bine hrănit.