Sfânta dimineaţă

Cum noapte‎a-i risipită dimineaţa,
‎Când ziua-ncepe să-şi reverse zorii,
La fel şi noi păşi-vom spre viaţă,
Schimbând aceste corturi provizorii.

Chiar dacă gemem încă-n neputinţă
Şi morţii hâde-i îmbrăcăm veşmântul,
Noi nu ne clătinăm, avem credinţa
Că nu ne va-nghiţi pe veci pământul.

Chiar dacă mai săpăm aici morminte,
L-al lor hotar nu moartea e stăpână;
A fost de Domnu-nvinsă înainte,
Tăria ei se-opreşte la ţărână!

Ne bântuie urgia, e-ntuneric,
E-ngenunchiată lumea de o boală,
Dar crezul nostru nu-i un vis himeric,
Avem nădejdea care nu înşală!

Vom fi treziţi în sfânta dimineaţă,
Când ne-or cuprinde-ai morţii reci fiorii
Şi vom renaşte la cereasca viaţă, ‎
‎În veşnicii, în nevisate glorii.

Olivia Pocol

Arde-n mine Doamne dorul

Arde-n mine Doamne dorul sa fim iarasi impreuna
Sa ne aplecam genunchii ca pe vremea-aceia buna
Sa se vada-n focul rugii tainuirea din genuna
Cand puteam sa las sa curga raul dragostei stapana.

Arde-n mine Doamne dorul sa fim la un loc cu fratii
Sa cantam iar impreuna s-ascultam Cuvantul vietii
Si-n cantarea bucuriei sa-naltam glasul cu totii
Duhul Sfant sa ne vorbeasca indepartand valul mortii.

Arde-n mine Domne dorul ca Biserica Ta vie
Staruind in rugaciuni plina de Duh Safant sa fie
Si puterea innoirii nascand dragoste si armonie
Sufletele ce-s departe sa vina la Apa Vie.

Arde-n mine Doamne dorul sa-Ti vad slava in lucrare
Vestind cuvantul cu mare putere sa ridice in picioare
Pe acei ce n-au viata si cari merg inspre pierzare …
Vino Duh plin de putere vino, si adu la toti salvare.

Arde-n mine Doamne dorul bolnavii sa ii ridici
Duhuri rele sa alungi iar oamenilor sa le zici:
Scoala-te ridicati patul si sa nu mai zaci aici. Astfel slava Ta cea mare sa se vada in Biserici.

Arde-n mine Doamne dorul partasiilor curate
Vorba sfanta sa rodeasca farmec plin de bunatate
Dragostea ce prin rabdare sa le-nvesminteze toate
Sa Te asteptam cu dor Isuse si cu haine nepatate.

Arde-n mine Domne dorul pregatit pentru-ntalnire
Sa am candela aprinsa sa fiu vrednic de Rapire
Sa aud curand strigarea: Vino sa-ntampini pe Mire!
Iata ca se vede norul, Vine Domnul! Ce uimire!

Petru Coman

Lumina Sfântă

Din muntele cel sfânt, etern și curat
Curge un pârâu de apă lină
Totul e aievea bine-mpresurat
De lumina sfântă, lumina din gradină.

Peste tot în jur unde privești
E pace sfântă, liniște și bucurie
Totul e mirific, ca-n povești
E libertate, veselie, armonie.

O adiere, blândă, lină și suavă
Ne înconjoară cu a sa splendoare
Ne lasă pace și multă fericire-n suflet
Ne confirmă că-n veșnicii e sărbătoare

Pururea ne bucurăm de eterna veșnicie
Cu hohote de râs, laude-n cântări
Trăim, ne veselim pentru Cel ce va să Vie
De dincolo din slăvi, din depărtate zări.

A Lui să fie Slava, Cinstea, Măreția
Pacea Sa cea Sfântă să coboare-n noi
Lauda, cântarea Sfântă, armonia
Să cuprindă-ntreaga omenire pentru voi.

Din îndepărtate zări, noi așteptăm lumina
Să vină să coboare aici jos pe pământ
Și să despartă grâul și neghina
Iar ce e bun, curat, Să-l ia-n Hambarul Sfânt.

Să ne trudim să fim adevărați împlinitori
Cuvântul Sfânt în adevăr, pecete să ne fie
Să fim găsiți curați și sfinți pe veșnice cărări
Si treji să stăm în veghe pentru Cel din veșnicie.

Bandi Sebastian Alexandru 

Contrastele Golgotei

La Golgota sus, pe cruce, ura-a pironit iubirea,
Gândea lutul că-ntr-o grotă va-ngrădi nemărginirea,
Cei care tribut dau morţii i-au pecetluit mormântul
Celui veşnic ce crease lumea numai cu cuvântul.

Bieţi nătângi, stăpâni pe clipă şi cu zile numărate,
Stinși de orișice lumină, cu suflete-mpovărate,
Înglodaţi în fărdelege, cu cruzime şi trufie,
Au trimis la moarte-n chinuri pe Cel care morţii-nvie.

‎Răstigniră Adevărul la Golgota fără milă,
‎Cu nevinovatul sânge au scris cea mai neagra filă,
‎Apărând minciuna, ritul şi religiei taraba
Au legat pe Prinţul Păcii, slobozindu-l pe Baraba‎.

N-au stiut mai marii vremii, nici slujbaşii stăpânirii
C-a Lui moarte-aduce-n lume zorii noi ai nemuririi,
‎Pe Singurul fără vină L-au ucis ca pe-un tâlhar,
Domnul, însă, dădea lumii al iertării sfinte dar.

Olivia Pocol

Biserica nu poate fi închisă

Biserica nu poate fi închisă
Chiar dacă adunările se-nchid
De veacuri a rămas necompromisă
Chiar dac-a fost hulită, interzisă
Că-n dreptul ei nu oamenii decid.

Biserica nu poate fi stopată
De viruși, pandemii sau vre-un decret
Biserica cea Sfântă și Curată
Din sufete de sfinți este formată
Urmașii lui Isus din Nazaret.

Biserica nicicând nu se răcește
Doar catedrale părăsite-s reci
Biserica e vie și trăiește
Căci Răscumpărătorul ei domnește
Isus e Domn și Împărat în veci.

Biserica nu poate fi oprită
Oricâte-ar fi să vină-n viitor
Ea este de Isus Hristos zidită
Și are temelia neclintită
Ea-i turma preiubitului Păstor.

Biserica nicicând nu se-nvechește
Chiar dacă ani s-au scurs vreo două mii
Oricîte-au fost și-or fi le biruiește
Și zi de zi mereu se pregătește
De sărbătoarea care va veni.

Biserica nu poate fi distrusă
Chiar de-i lovită sau trântită jos
Dar niciodată nu va fi răpusă
Atâta vreme cât va fi condusă
De marele Păstor Isus Hristos.

Biserica va trece peste toate
Și știm că încercari vor mai veni
Trăind credința vie-n unitate
Păstrând în inimi cugete curate
Răbdând pân’ la sfârșit vom birui.

Daniel Hozan 

Al cui nume vrei sa-l porti?

Meditând la noaptea sfântă
În Scriptură relatată,
Întrebări de cercetare
M-au cuprins ca niciodată! … . .

Ești tu oare ca păstorii
Ce-au primit glorioasa veste:
“S-a născut Mântuitorul
Jos în paie, într-o iesle”! ?

Ești tu oare ca păstorii
Care mult s-au bucurat,
Au lăsat în urmă turma
Și spre iesle au plecat?

Iar când au ajuns la iesle
Cu inimi înflăcărate,
Și-au găsit Mântuitorul,
Au dus vestea mai departe!

Ca și ei sunt oameni astăzi
Care, fără ezitare,
Când primesc Vestea cea Bună
O împart fără-ncetare!

Ei nu mai privesc în urmă
Spre-ale lor turme pieritoare.
Îl urmează pe Mesia,
Și-a Lui turmă ce nu moare!

Sau ești oare ca și magii?
Ei au străbătut hotare,
Pruncului să-aducă daruri
Și o sfântă închinare.

Steaua le-a fost călăuză
Dorul i-a împins mereu,
Să vină să I se-închine
Fiului Lui Dumnezeu!

După-a lor călătorie
În genunchi s-au odihnit,
Adorându-L pe-al lor Rege
Și în inimi L-au primit!

Ca și ei sunt astăzi oameni
Ce cutreieră pământul,
Să împartă pretutindeni
Cel mai mare DAR, Cuvântul!

Duhul le e călăuză,
Dorul după El, mereu
Îi împinge să-L vestească
Pe Fiul Lui Dumnezeu!

Vor primi-ntr-o zi odihnă
Și o mare răsplătire,
Stând la masă-n veșnicie
Lângă iubitul lor Mire!

Poate ești ca și hangiul
Care-în casă n-a aflat
Nici cea mai mică odaie
Pentru marele Împărat?

El n-a vrut să piardă-arginți
Sau să supere cumva,
Pe acei clienți de treabă
Pe care îi găzduia.

L-a trimis pe Prunc în iesle
Să Se nască fără straie,
Nu I-a dat un loc de cinste
Doar pătuț făcut din paie.

Da, ca el sunt oameni astăzi
Care în viața lor,
Nu Îl pun în loc de cinste
Pe Mărețul Salvator.

Ei se compromit adesea
Căci nu vor să-și piardă traiul,
Și așa pe nesimțite
Pierd mai mult de-atât, pierd Raiul!

Se înșeala omul care
Crede căci va fi salvat,
Dacă nu-și predă în totul
Inima pentru Împărat!

Poate ești Irod acela
Ce află de la preoți,
Că în Betleemul vremii
Se va naște Isus Hristos.

În trufia lui nebună
Prin decrete a vărsat,
Provocând dureri și țipăt,
Mult sânge nevinovat!

Nu a vrut ca să domnească
Nimeni altul, numai el.
N-a vrut să cedeze tronul,
Fiului Lui Dumnezeu!

Ca și el, atâția astăzi
În trufia lor nebună,
Provocând dureri și țipăt
Își iau viața-n propria mână!

Ei nu vor ca să domnească
Nimeni în viața lor,
Respingând pe Salvatorul
Se îndreaptă spre cuptor!

Dar acest cuptor e veșnic:
Flacăra nu se oprește,
Viermele nicicând nu moare
Trupul nu se mistuiește!

Oh, oricine-ai fi ascultă;
Caci avem toți de-nvățat.
De la magi, păstori, hangiul
Sau Irod cel îngâmfat.

În viață sunt doar două,
Două căi ce poți urma.
Una e Isus, Mesia
Iar cealaltă, calea ta!

Eu te sfătuiesc, ca magii,
Ca păstorii să asculți.
Și să-alergi spre calea vieții
Înspre care nu merg mulți!

Plină însă este calea
Care duce la pierzare,
Pe ea merge și hangiul
Și Irod cu îngâmfare.

Dar sfârșitul ei e tragic,
Fără șansă să te-ntorci.
Azi răspunde la întrebarea:
AL CUI NUME VREI SĂ-L PORȚI?

Vlad Bucur 

Slujbă sfântă

„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos.” Coloseni 1:24

Lucrătorul creştin trebuie să fie un “mediator” sfinţit, să fie atât de identificat cu Domnul lui şi cu realitatea Răscumpărării Sale, încât să poată revărsa continuu viaţa Sa creatoare prin el. Nu este vorba de impunerea personalităţii unui om asupra altuia, ci de prezenţa reală a lui Cristos revărsându-se prin fiecare element al vieţii lucrătorului. Când predicăm faptele istorice ale vieţii şi morţii Domnului nostru, aşa cum sunt ele relatate în Noul Testament, cuvintele noastre sunt sfinţite. Dumnezeu foloseşte aceste cuvinte, pe temeiul Răscumpărării, pentru a crea în ascultători ceva ce nu s-ar putea crea altfel. Când predicăm efectele Răscumpărării în viaţa umană, în loc să predicăm adevărul divin revelat cu privire la Domnul Isus, rezultatul în cei care ne ascultă nu este naşterea din nou, ci un stil de viaţă religioasă, iar Duhul lui Dumnezeu nu poate susţine aceasta, deoarece o astfel de predicare ţine de alt domeniu. Trebuie să avem grijă să fim într-o asemenea armonie cu Dumnezeu, încât, atunci când proclamăm adevărul Lui, El să poată crea în sufletele ascultătorilor lucrurile pe care numai El le poate face.

“Ce personalitate minunată! Ce om fascinant! Ce minte pătrunzătoare!” Ce şansă mai are atunci Evanghelia lui Dumnezeu când astfel este văzut predicatorul? Ea nu poate pătrunde la inima ascultătorilor, pentru că puterea de atracţie determină întotdeauna orientarea mesajului – dacă un om atrage prin personalitatea lui, mesajul lui poartă amprenta aceasta. Dacă însă el se identifică cu însuşi Domnul, atunci mesajul lui poartă amprenta a ceea ce poate face Isus Cristos. Pericolul este de a-i slăvi pe oameni; Isus a spus că noi trebuie să-L înălţăm pe El.

Oswald CHAMBERS

Auzirea vocii sfinte

Auzirea vocii sfinte e Duhul Mângâietor
De la Dumnezeu purcede, dă putere în popor
Ca să facă voia sfântă voia împlinită-n har
Prin smerenie, credință, prin jertfă și prin altar.

Auzirea vocii sfinte nu-i o teorie falsă
Ci e chiar dumnezeirea ce Biserica o ‘nalță.
Auzirea vocii sfinte e dorința tuturor,
Celor ce doresc să afle cum lucrează în popor.

Auzirea vocii sfinte e mesajul Domnului
Când profeții îl transmit; descoperind voia Lui.
Căci din Ziua Cinzecimii Duhul Sfânt a trimis haruri
Mijlocind și mângâind chiar zidind cu ale Lui daruri.

În Biserica sfințită daruri Duhul Sfânt a dat
Celor ce-au transmis “solia” ducând-o pân’ la-mpărat.
Dumnezeu dorind schimbarea celor ce-n fărădelegi trăiau
Le-a descoperit prin Duh păcatul, ce cu grijă-l ascundeau.

Un cutremur, mare frică au venit peste popor
Când Anania, Safira sfătuiți în sinea lor
N-au vrut ca să spună suma când vândură moșioara
Au gândit că pot ascunde, că pot folosi-nșelarea

Auzirea vocii sfinte peste Petru veni iar
Cu puternice vibrații, cu descoperiri și har
Dar, din cer veni-nștiințarea chiar prin Duhul Celui Sfânt
Și pe loc rosti sentința, iar cei doi sunt în mormânt.

Auzirea vocii sfinte e mesaj venit de sus
Prin care Duhul ne-nvață tot ce a făcut Isus
Și ne-aduce-acum aminte c-a a venit pe pământ
Spre-a ne fi călăuzire îndreptând spre cel Preasfânt.

Pentru-a mângăia creștinii, pentru-a spune viitorul
Pentru a elibera pe oameni și-a conduce-ntreg poporul.
Și-astăzi vrem să se întâmple lucruri ca și mai-nainte
Lucrări ce conving pe oameni, lucrări nemaipomenite.

Vino Duh, avertizează, nu ne mai lăsa-n dureri,
Ale firii păcătoase și-ale duhului nostru păreri
Copleșește-ne cu haruri și-nspirați de-a Ta prezență
Umple-ne de-a Ta putere și cobori peste-asistență.

Să răspunzi celui ce n-are siguranța că-i al Său
Să vorbești profetic astăzi celor ce merg înspre rău
Să te-nduri și de bolnavi ce nu mai au ajutor
Și să vindeci canceroșii și-orice boală în popor.

Să se vadă ca azi Duhul este iarăși printre noi
Să ridice, să salveze și să-i scape din nevoi.
Fă schimbarea necesară să-nțeleagă azi cu toți
Că Tu ești în adunare, să lucrezi, să ierți; că poți.

Prea mult formalism, Stăpâne, prea multă răceală iar
Prea mulți stau în nepăsare făcând harul în zadar.
Prea mulți, prea mulți, bun Părinte, sunt departe de Hristos
Și se-nșală crezând astăzi că-s creștini, chiar de folos.

Nu ne mai lăsa, Părinte, să ne-ndepărtăm de har
Cercetează-ne și du-ne lângă Crucea din Calvar
Să privim prin Duh spre Fiul care ne-a adus iertarea
Prin credința Sa ne-ntoarcem și schimbă-ne la toți starea.

Duhule, deschide ochii, ne schimbă acum purtarea
Vrem ca să trăim ‘nălțarea și să îți vedem lucrarea.
Prin vorbirea-n alte limbi ce prezența o dovedești
Cunoștința-nțelepciunea, dar de proorocie ești.

Darul de deosebire să coboare-n adunare
Să priceapă azi poporul că Duhul e-n cercetare
Ca să lumineze mintea aducând descoperirea
Auzirea vocii sfinte Tu ești dorul și-mplinirea.

Ai condus chiar și pe Isus pe pământ cănd El lucra
L-ai umplut de-a Ta prezență chiar când ispitit era.
Prin lucrarea Lui în lume L-ai condus, L-ai sfătuit
Tot ce Tatăl Îți dăduse cu El ai împărtășit.

Așa vrem și noi ,Duh Sfinte, ca să ne călăuzești
Ne îmbracă cu putere și în noi să locuiești
Săvârșește-a Ta lucrare cu minuni dumnezeiești
Ca să creadă-ntreg poporul că și azi același ești.

Petru Coman

Acum e clipa potrivită

Acum e clipa potrivită să te întorci din calea ta
La mântuirea pregătită pe crucea de la Golgota.
Nu te uita la alţii care se duc orbiţi către pierzare,
Priveşte la Isus pe cruce, şi-n jertfa Lui primeşti iertare.

Acum e clipa potrivită să laşi păcatul cel hidos,
Întinde-ţi mâna către Domnul, şi lanţul greu va cădea jos.
Dacă eşti apăsat de patimi, robit de negrele păcate,
Hristos e Singurul ce poate să-ţi dea deplina libertate.

Acum e clipa potrivită să nu mai mergi pe drum de iad,
Căci largă este calea morţii, şi, vai, pe ea atâţia cad.
Alege potecuţa strâmtă, pe calea-ngustă te avântă,
Şi nu uita că prin prigoane ajungem la Cetatea sfântă.

Acum e clipa potrivită să fi oştean cu-adevărat
În slujba ce ţi-o dă cu cinste slăvitul mare Împărat.
Nu vei vedea în plata slujbei argint şi aur în hambare,
Dar vei avea comori de slavă, în bogăţii nepieritoare.

Acum e clipa potrivită să mergi în urma lui Hristos,
Să porţi şi tu pe umeri crucea spre țărmul slavei glorios.
Nu-ţi pese de ce strigă alţii, din râsul lor tu fă-ţi o fală,
Şi din batjocurile lumii tu fă-ţi hlamidă triumfală.

Acum e clipa potrivită, nu amâna să te predai!
E Dumnezeu ce te invită. De ce refuzi, de ce mai stai?
Duios şi blând Isus te cheamă, Şi-întinde mâinile spre tine,
Să-ţi dea acum îmbrăţişarea şi moştenirile divine!

Valentin Popovici