18 Ianuarie

Rămâne deci o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” Evrei 4:9

Cât de diferită va fi starea credinciosului în ceruri faţă de ceea ce este aici! Aici s-a născut pentru trudă şi lacrimi, dar în pământul nemuririi oboseala nu există. Dornic să-şi slujească Stăpânul, vede că puterea nu îi este pe măsura zelului. Strigătul său constant este „ajută-mă să Te slujesc, Doamne.” Dacă este totuşi activ, are mult de lucru; nu prea mult pentru voinţa sa, dar mai mult decât destul pentru puterile sale, aşa că va striga „nu sunt obosit de muncă, ci în muncă”. Creştine, zăduful oboselii nu durează o veşnicie. Soarele este aproape de apus. Va răsări din nou, cu o strălucire mai mare decât îţi poţi închipui, pe un pământ în care vei sluji Domnului tău zi şi noapte, fără să oboseşti.

Aici, odihna este parţială; acolo, ea este perfectă. Aici, creştinul este mereu tulburat, fiindcă simte că nu-şi poate atinge ţinta. Acolo, el se va odihni; va ajunge pe vârful muntelui. Va urca până la plinătatea lui Dumnezeu. Mai sus nu se poate urca. O, lucrătorule istovit, gândeşte-te că te vei Odihni o veşnicie! Poţi să-ţi imaginezi? este o odihnă veşnică, o odihnă care „rămâne”. Aici, dorinţele cele mai nobile poartă pecetea morţii, florile cele mai frumoase se ofilesc, băutura cea mai bună ajunge la drojdie, păsările cele mai gingaşe cad străpunse de săgeata Morţii, zilele cele mai plăcute se transformă In noapte şi bucuriile cele mai puternice sunt urmate de durere; acolo, totul este nemuritor.

Harpele nu se tocesc, coroanele nu ruginesc, ochii nu slăbesc, vocea nu se pierde şi inima nu se tulbură. Fiinţele nemuritoare trăiesc într-o veşnică desfătare. Fericită va fi ziua când tot ce este muritor va fi „înghiţit de viaţă” (2 Corinteni 5:4) şi Sabatul veşnic va începe!

Meditaţii C. H. Spurgeon

3 Ianuarie

Te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul.” Isaia 49:8

Isus Christos însuşi este suma şi substanţa legământului şi, ca unul din darurile sale, El este proprietatea oricărui credincios. Credinciosule, poţi să numeri binecuvântările pe care le-ai primit în Christos? „în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Gândeşte-te la cuvântul Dumnezeu şi la infinitatea lui şi apoi meditează la Christos, Omul desăvârşit, şi la toată frumuseţea Lui; fiindcă tot ceea ce acest Christos, ca Om şi Dumnezeu, a avut, are şi va avea, este al tău.

A trecut prin suferinţă şi moarte la tine, ca să fie proprietatea ta pentru totdeauna, fără bani şi fără plată. Binecuvântatul nostru Isus, ca Dumnezeu, este omniscient, omniprezent şi omnipotent Nu te ajută să ştii că toate aceste atribute glorioase şi măreţe sunt şi ale tale? Are El putere? Puterea aceasta este a ta şi te întăreşte, îţi biruie duşmanii şi te păzeşte până la capăt. Are El dragoste? Ei bine, în inima Lui nu există nici o picătură de dragoste care să nu fie a ta; poţi să te arunci în imensul ocean al dragostei Lui, şi să spui despre toată „este a mea”. Are El dreptate? Poate părea o însuşire aspră, dar chiar şi aceasta este a ta, fiindcă El va avea grijă ca, prin dreptatea Lui, să beneficiezi de tot ce ţi-a fost promis prin legământul harului.

Şi tot ce are El ca Om desăvârşit este al tău. Ca Om desăvârşit, Christos a primit aprobarea Tatălui. El a fost primit de Cel Prea înalt. Credinciosule, acceptarea Iui Dumnezeu este şi a ta; nu ştii că dragostea Tatălui revărsată asupra Fiului este revărsată acum asupra ta? Fiindcă tot ce a făcut Christos este al tău. Dreptatea desăvârşită pe care a adus-o Isus pe pământ prin viaţa Lui nepătată şi prin păzirea poruncilor este a ta şi îţi este atribuită ţie. Christos este legământul.

„Sunt al Tău, Doamne — ce sprijin deplin!
Ce binecuvântare, am un Salvator divin!
Prin Mielul ceresc sunt veşnic fericit,
Şi inima-mi tresaltă când îi aud glasul iubit.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Cristy-camera 104”

26 decembrie

Text: Filipeni 4:1-20

„… ce mi-ati trimis (este) un miros de buna mireasma,
o jertfa bine primita si placuta lui Dumnezeu.”

Filipeni 4:18

Credinciosii din Filipi, preocupati de nevoile lui Pavel, i-au
trimis daruri. Epafrodit a fost trimis sa le duca apostolului in
celula lui din Roma. Pavel a recunoscut ca aceste daruri – fara
indoiala, lucruri de care avea nevoie – reprezentau un sacrificiu
din partea celor care le-au trimis. I-a costat mult ca sa-l ajute pe
Pavel, dar ei erau gata sa se lipseasca de aceste lucruri, ca sa
mareasca numele lui Cristos.

O parte vitala a inchinarii noastre este darnicia. Noi trebuie
sa raspundem nevoilor Bisericii si a poporului lui Dumnezeu intr-o
maniera plina de dragoste si facand sacrificii. Leslie B. Flynn ilus-
treaza acest gen de darnicie personala in cartea lui: „Worship”. El
a scris: „Un om impacheta un transport de alimente colectate de o
scoala pentru saracii din Muntii Apalasi. Sorta pungile de lapte
praf, de conservele de fasole si conservele de vegetale, de conser-
vele cu carne. Introducandu-si mana intr-o cutie cu conserve de tot
felul, el a scos o punga de hartie maro. Se parea ca un elev a adus
ceva diferit de articolele sugerate in lista de alimente. Din punga
a cazut un sandwich, un mar si un biscuit. Pe punga era scris cu
litere mari numele fetitei: „Cristy – camera 104”. Ea renuntase la
masa ei de pranz pentru o persoana oarecare ce ducea lipsa”.

Ori de cate ori dam din inima, preocupati de situatia celor
nevoiasi, noi aducem o jertfa care-L multumeste pe Domnul. „Si sa
nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca
acestea ii plac” (Evrei 13:16). Dumnezeu considera ca aceste
daruri l-au fost aduse Lui. – D.C.E.

Cu o inima larga, dezlegata,

Da-ne, Doamne, harul ca sa dam,

Ca viata si trairea noastra

Tie numai sa le consacram.” – Murray

Dumnezeu se uita la inima,
nu la mana; la cel ce da, nu la dar.

Painea zilnica

Convingere mistuitoare

19 decembrie

Text: Ieremia 20:1-12

Apoi am zis: „Nu voi mai vorbi”,… dar iata ca Cuvantul
Lui este in inima mea ca un foc mistuitor.

Ieremia 20:9

Pentru a persevera in fata opozitiei si pentru a-L sluji pe Cristos,
in ciuda marilor sacrificii pe care le cere aceasta slujire, este
nevoie ca in inima ta sa existe o convingere care sa te mistuie. O
tanara misionara a continuat sa lucreze printre membrii unui trib
foarte primitiv, an dupa an, in ciuda muscaturilor de insecte si a
caldurilor tropicale. Un doctor crestin continua sa trateze pacientii
fara sa le ceara plata intr-o clinica din lumea a treia, cu toate ca
putini dintre ei si manifesta recunostinta. Un prieten si-a lasat un
serviciu foarte bine platit ca sa devina liderul unei organizatii ce
lupta impotriva pornografiei, cu toate ca serviciul acesta din urma
este foarte slab platit. Acesti oameni sunt convinsi ca Dumnezeu i-a
chemat sa faca ceea ce fac, si nimic nu-i poate impiedica sa
slujeasca in acest fel.

Ieremia a avut acelasi impuls launtric. El a predicat fara frica
despre judecata, dar putini au fost cei care au ascultat. A fost pus
cu picioarele in butuci (Ieremia 20:2). A inceput sa se descurajeze.
Pe de-o parte, ar fi dorit sa poata sa nu mai transmita mesajul pe
care Dumnezeu voia sa-l transmita lui Israel, dar a vazut ca este
nevoie sa-l transmita si a simtit un puternic imbold de a face lucrul
acesta. Cuvantul lui Dumnezeu era un foc mistuitor in sufletul lui.
Cata nevoie este astazi de aceasta convingere mistuitoare! Se
pare ca aceia care lupta pentru cel rau sunt mult mai zelosi decat
aceia care sunt de partea binelui. Oamenii au nevoie sa auda
Evanghelia. Avorturile la cerere trebuie oprite. Industria porno-
grafica trebuie combatuta. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa aprinda un
foc in inimile noastre, asa incat sa abordam aceste probleme prin
rugaciune si printr-o actiune ferma. – H.V.L.

Daruieste-mi, Doamne, zelul mare, sfant,

O torta vie in suflet arzand.

Un zel ca al Tau de-adevar si Cuvant

De care sa nu ma-ndepart nicicand.” – D.J.D.

Prea multi crestini tin adevarul pe gheata
in loc sa-l tina pe foc
.”

Painea zilnica

„Multumesc!”

6 decembrie Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36

Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”
 1 Tesaloniceni 5:18

In cartea lui, „Folk Psalms of Faith”, Ray Stedman ne spune
despre o experienta pe care a avut-o H.A. Ironside intr-un
restaurant aglomerat. Exact in momentul cand Ironside era gata sa
inceapa a-si servi masa, s-a apropiat de el un barbat si l-a intrebat
daca ar putea sa i se alature. Ironside l-a invitat sa ia loc. Apoi, asa
cum ii era obiceiul, Ironside si-a plecat capul si s-a rugat.

Cand a deschis ochii, celalalt barbat l-a intrebat: „Te doare
capul?” Ironside a raspuns: „Nu, nu ma doare”. Celalalt barbat l-a
intrebat: „Atunci, nu este ceva in regula cu mancarea?” Ironside a
raspuns: „Nu, de ce ma intrebi?” „Ei bine, a raspuns omul, te-am
vazut cu capul aplecat si m-am gandit ca trebuie sa fii bolnav sau
ca ceva nu este in regula cu mancarea”. Ironside a raspuns: „Nu,
pur si simplu, eu ii multumeam lui Dumnezeu, asa cum fac intot-
deauna inainte de a manca”. Omul a spus: „O, tu… esti unul dintre
aceia… nu-i asa? Ei bine, as vrea sa stii ca eu nu-I multumesc
niciodata lui Dumnezeu. Eu imi castig banii cu sudoarea fetei si
n-am de ce sa multumesc nimanui atunci cand mananc. incep doar
sa mananc!” Ironside a spus: „Da, tu esti exact ca si cainele meu. Si
el face asa!”

Deseori noi luam prea usor darurile pe care ni le da Dumnezeu
si care sunt un semn al bunavointei Lui. Uitam ca El este sursa
tuturor lucrurilor bune de care beneficiem. Iacov ne aduce aminte
insa, ca „orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus,
pogorandu-se de la Tatal luminilor” (Iacov 1:17).

Sa ne aducem aminte sa spunem „Multumesc”. Poate ca
animalele nu fac asa – dar oamenii recunoscatori o fac! – R.W.D.


Iti aducem multumiri cu totii, Dumnezeule maret,
Cu mainile spre ceruri si inima-n cantare!
Pentru darul Tau divin, minunat, de mare pret,
De care-ntreaga lume se bucura sub soare.” – Rinkhart

Recunostinta nu trebuie sa fie un incident,
ci o atitudine continua.

Painea zilnica

Oameni grijulii

5 decembrie

Text: Ioan 11:17-37

Isus, cand a vazut-o plangand… S-a infiorat in duhul Lui si
S-a tulburat.” Ioan 11:33

Cei care sufera, care trec prin necazuri si care sunt deosebit de
dezamagiti sunt incurajati cand simt ca exista cineva caruia sa-i
pese foarte mult de ei.

Recent am asistat la o scena cand un doctor tanar a adus unei
femei si fiicelor ei vestea ca sotul ei, respectiv tatal lor, nu mai
putea fi ajutat pe cale medicala. El a dat dovada de atata delicatete
si compasiune incat familia a fost mangaiata si intarita, cu toate ca
el le-a adus o veste trista.

Isus a facut dovada unui si mai mare interes fata de oameni.
Exista un motiv pentru care imi place intamplarea ce vorbeste
despre felul in care a reactionat El in fata mortii prietenului Sau
Lazar. Citim ca atunci cand El a vazut-o pe Maria si pe Marta
plangand impreuna cu iudeii care erau cu ele, „S-a infiorat in duhul
Lui si S-a tulburat”. Apoi citim ca „Isus plangea”. Acest lucru ne
arata ca inainte de a-l chema pe Lazar din mormant, Lui ii pasa
intr-adevar de cei iubiti care plangeau. Putem fi siguri ca Lui Ii pasa
si de noi cand trecem prin intristari si durere.

Desigur, noi nu avem puterea de a invia mortii, pe care a
avut-o Isus, dar putem sa manifestam interes fata de oameni.
Putem fi interesati de problemele lor atat de mult, incat sa ne rugam
pentru ranile si intristarile lor. Sau sa le trimitem o ilustrata sau o
scrisoare. Putem sa le facem o vizita daca este posibil. Putem sa le
oferim ajutor, daca au nevoie de ajutor si daca noi insine dispunem
de posibilitati.

Adevaratii urmati ai lui Isus sunt oameni carora le pasa de
semenii lor.- H.V.L.

O inima ce-i pasa, urechea ce asculta,

Un cuvant gandit si bun, o lacrima tacuta,

Vor ridica povara de pe umerii zdrobiti

Ai celor ce prin viata sunt calatori truditi.” -D.J.D.

Unui crestin ii va pasa de o lume disperata.

Painea zilnica

Pregătește-ti Ieslea inimii !

„căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este printre voi”
Luca 17

Când  clipesc stele pe ale cerului căi,
Inima vrea să zboare peste munți și văi,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
”-Vino, Eu ţi-am deschis calea drept spre Isus! ”

Începe să cânte și vântul cel duios,
Cu o  voce caldă, ca vocea lui Cristos,
Cântând din harfă, cu iubire cerească,
Fulgii albi de nea încep să -mi vorbească:

-„Nu trebuie să zbori peste munte, mare,
Domnul e aproape, nu-i în depărtare,
Să primești și tu vestea cu bucurie,
Fii sărac în duh, fii păstor de câmpie!

In inima ta, există un loc prea sfânt,
Unde pământul întâlnește cerul sfânt,
Aprinde focul, veghează, căci, într-o zi,
Va sosi un înger trimis din veșnicii!

În inima ta, există un loc binecuvântat,
Cerul și pământul aici s-au cununat,
Coboară și  stai în genunchi, în Ieslea  ta:
-„Doamne, așa cum sunt vin în fața ta!”

Pregătește-ți Ieslea, scoate spinii din ea,
Și presar-o cu flori dulci de nu – mă-uita,
Stai în genunchi, în fața Pruncului Isus,
Cântă ”Aleluia” cu îngerii de sus!

Inima vrea să zboare peste munte și vale,
Să fiu aproape de a Domnului cale,
Parcă mă cheamă Domnul, îngerii de sus:
-”Vino, căci te așteaptă, în Iesle, Isus! ”

Arancutean Eliza 

Un semn al mandriei

2 decembrie

Text: Proverbe 16:5-9, 18,19

Orice inima trufasa este o scarba inaintea Domnului.” Proverbele 16:5

Mandria ne impiedica sa fim utili in lucrarea lui Dumnezeu.
Daca dorim ca El sa ne foloseasca, trebuie mai intai sa ne
dam seama cat de neajutorati suntem fara El.

Henry Moorhouse a trait jumatate din viata lui in paca-
tosenie. Apoi, la varsta de 21 de ani, Dumnezeu l-a mantuit si l-a
chemat sa fie evanghelist. Prin predicile sale, multi oameni din
Statele Unite si Marea Britanie au ajuns sa creada in Isus Cristos.
Cand predica insa in Canada, parea sa aiba esec intotdeauna. Zi si
noapte era pe genunchi, cercetandu-si inima si strigand: „O Dum-
nezeule, de ce nu se face nici o trezire spirituala? De ce nu lucreaza
Duhul Tau cel Sfant?”

Intr-o zi, cand umbla pe strada, a vazut un afis mare pe care
erau scrise aceste cuvinte: „Veniti si ascultati-l pe Henry Moor-
house, cel mai renumit dintre toti predicatorii britanici!” „Ah, si-a
zis lui insusi, acum am gasit care este motivul!” A plecat indata la
comitetul de organizare a campaniei de evanghelizare si le-a spus:
„Am vazut felul in care m-ati prezentat fiind cel mai dintre cei
mai…! Nu este de mirare de ce Duhul Sfant nu poate lucra! El este
intristat si inabusit pentru ca nu L-ati marit pe Domnul Isus Cristos.
El este Cel Minunat. Eu sunt slujitorul Lui sarac si simplu care are
privilegiul de a predica Evanghelia mareata”. Placardele cu anun-
turile au fost date jos si Dumnezeu l-a folosit pe acest tanar cu
scopul de a-i aduce pe multi la credinta in Cristos.

Orice atrage atentia spre sine si intuneca chipul lui Cristos
este o forma subtila de mandrie. Evitati-o! – H.G.B.

Sunt mantuit, dar eul este rastignit?

Si am drept scop al vietii pe pamant,

Sa-L onorez pe Salvatorul meu iubit,

Sa-I proslavesc doar numele Lui Sfant?” – Anonim

Mandria ta este singura otrava
care iti face bine atunci cand o inghiti.

Painea zilnica

Epistola ta

Blând și smerit cu inima
Și să te porți cu-nțelepciune
Așa e scris, ca pașii tăi
Să nu aducă-n urma lor amărăciune!

Și să alegi aceasta-n fiecare zi
Viața ta epistolă să fie
Scrisă, citită de toți oamenii
Și-apoi în viața veacului ce va să vie!

Căci e o vorbă din străbuni
Ca să te porți precum ți-e vorba ta
Dar și vorbirea, cum ți-e portul
Nu să zâmbești și pumnul strâns pe sub manta!

Și toarnă-n vasul tău ulei de preț
Și-n fiecare zi strânge mărgăritare
Și-apoi împrăștie în jurul tău
Cu vorba și cu portul cât trăiești sub soare!

Și să te porți ca fiu de Dumnezeu
Și răzbunarea să îți fie rugăciune
În fiecare zi blând și smerit
Tu să te porți cu-nțelepciune!

Smerenia să fie slava ta
Blândețea-înțelepciunii o cunună
Și pacea-n Duhul Celui înviat
Să ne adune împreună!

Ca cei ce vor citi epistolele noastre
Să-L vadă pe Isus în toate
Pe Dumnezeu și mântuirea Lui
În fiecare zi, frate și soră, că se poate!

Bodea Florina

Mai mult de-atât…

Mai mult de-atâta ce-aș putea
S-aduc la ceasul mulțumirii
Decât, sub coaja cea de lut,
O inimă care se vrea
Țesută-n mrejele iubirii,
Cum i-ai șoptit de la-nceput?
Căci mâna aspră-a legiuirii
A încercat, dar n-a putut.

Mai mult de-atâta n-am să știu
Să stau în post și înfrânare,
Că, dacă-ar fi să cântăresc
Cât pot de hotărât să fiu,
Nu-mi dă mai mult de o suflare.
Doar harul Tău dumnezeiesc
Mă ține treaz în încercare
Și-mi spune să mă pocăiesc.

Ținut de Tine, să nu trec
În hăul morții absolute,
Mi-ai dat și nume, și moșie,
Mi-ai poruncit să nu mai plec,
Cum am plecat în vremi trecute
Și-am fost cu Tine-n vrăjmășie.
Stăpâne, fă astfel încât
Să-Ți fiu supus o veșnicie!
Și nu Te rog mai mult de-atât.

Viorica Mariniuc