Mă ții pe stâncă-n mâna Ta

O nouă zi mi-ai dat, Isuse
S-o prețuiesc și să îți cânt
Tu mă ridici când sunt slăbit
Îmi dai putere și avânt.

Mă ții pe stâncă-n mâna Ta,
Și-mi dai să beau din apa vie
Ma-ndrumi atunci când rătăcesc
Îmi dai din sfânta bucurie.

Mă urci pe treptele de har,
Și îmi vorbești cald și duios
Îmi mângâi inima zdrobită
Îți mulțumesc, Isus Hristos

Pășești cu mine-n bucurie
Pășești chiar și în suferință
Îmi îndrepți pașii pe cărare
Și mă ridici iar în credință.

De-aceea cred deplin în Tine,
Și stiu că nu mă vei lăsa,
Mă ții mereu sus în picioare,
Mă ții mereu în mana Ta.

Nichifor Nicu 

Chemati-L astazi pe Isus

Chemaţi-L astăzi pe Isus
Cu inima de doruri plină
Pe Cel ce-n cerul sfânt S-a dus
Şi locuieşte în lumină.

El, Mielul Golgotei de ieri,
Şi-a răspândit, prin Duh, aroma
Ca noi primind din El puteri
Să-L proclamăm şi azi ca Toma.

E ceasul nostru negreşit
De mărturie şi răsunet
Ca omul ce nu L-a primit
Să nu ne-audă ca pe-un tunet.

Chemaţi-L astăzi pe Isus
Cu inima înflăcărată
Căci ziua noastră-i spre apus
Şi vine Mirele îndată.

Cuvântul Lui e neclintit
Şi-i mult mai tare ca o stâncă.
În El duşmanii au lovit
Şi mai lovesc şi astăzi încă.

Dar fericit e omu-acel
Ce-L crede zilnic şi-L urmează
Căci Mesia Emanuel
Prin Duhul îl îmbărbătează.

Ca şi în Cana din Galil
Cereţi-i astăzi vin şi apă,
Cu duh aprins, cu gând umil,
Ca Nunta Lui în cer să-nceapă.

Sunt multe crize pe pământ.
El dă soluţia cea bună
Precum pe Golgota S-a frânt
Pe vechiul şarpe să-l răpună.

Sunt prea mulţi oameni ameţiţi
De propaganda lumii rele.
Chemaţi pe Isus fericiţi
Că vine El de printre stele.

El este Martor credincios
Cu „Da şi-Amin!” din sfânta Carte.
El ne va ridica de jos
Şi ne va izbăvi de moarte.

Isus ne-a zis: „Eu vin curând!”
La toţi Hristos ne ştie truda.
Se-arată-n slavă Mielul blând
Şi Leul cel născut din Iuda!

Corneliu Livanu 

Tu nu mai eşti al tău

„Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?” 1 Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată.

“O lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El.

Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin suferinţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: “Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

Oswald CHAMBERS

Fericirile

Referințe
Cine vrea să fie fericit,
N-are multe lucruri, și grele de-mplinit.
Să ascultăm a lui Isus cuvinte,
Cum le vorbise ucenicilor pe munte.

Fericiți vor fi aceia,
Ce-s mereu săraci în Duhul,
Căci a lor e-mpărăția,
Care-a pregătit-o Domnul.

Ferice este de cei,
Care-și plâng a lor păcat,
Căci Isus, Domnul vieții,
Îi mângâie neîncetat.

Ferice va fi de cei,
Ce-s mereu blânzi și smeriți,
Căci vor moșteni Pământul,
Și vor trăi ca niște sfinți.

Ferice va fi de cei flămânzi,
Și-nsetați după dreptate,
Căci Isus, Domnul vieții,
Le va da pe săturate.

Ferice va fi de cei,
Care milă vor avea,
De săraci și de străini,
Ducându-i în Casa Mea.

Fericiți vor fi aceia,
Ce au inima curată.
Vor vedea pe Dumnezeu,
Și-L vor proslăvi ca Tată.

Ferice va fi de cei,
Care pace vor avea,
Căci fiii lui Dumnezeu,
Toți acei se vor chema.

Ferice va fi de voi,
Când lumea vă prigonește,
Căci Isus, Împărăția,
Pentru voi o pregătește.

Iar acuma, frații mei,
Bucurați-vă întruna,
Că Isus, Cerescul Mire,
Ne așteaptă cu cununa.

Pururi te vom lăuda!

Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat
sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima
mea să-Ţi cânte și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule,
eu pururea Te voi lăuda! Ps. 30:11-12.

Pururi te vom lăuda!

Ref. : Ps. 30:11-12.

Tu încinzi cu bucurie,
Dumnezeule slăvit!
Schimbi tânguiri în veselie –
Onorat fii, proslăvit!

Pururi te vom lăuda,
Inimi vor cânta mereu
Înălțând mărirea ta –
Sfânt și Mare Dumnezeu!

Ce măreț, ce bun Părinte –
Mereu fii glorificat!
Vom cânta, purtând aminte
Măreția-Ți de Împărat!

Tot în fața Ta se pleacă,
Pas cu pas conduci pe fii,
Iubirea Ta, spre noi se-apleacă –
Purtând pe-aripi spre veșnicii!

Cum vom răsplăti o, Tată,
Veșnica-ți Credincioșie?
Posibil e a fi vreodată?
-Nu, nici odat’! Mărire Ție!

Ne închinăm în plecăciune,
Pe cărarea vieții în zbor –
Iubirea-Ți: Veșnică-Minune,
Fie slăvită, Creator! ! !

Lidia Cojocaru 

Se merită

Se merită astăzi să fii ne-mplinit,
Să te simţi ca şi cum nu acasă,
Să te mângâie spinii în vale plângând,
Se merită astăzi să fii ne-mplinit
Simţind că un dor te apasă…

Se merită astăzi de soare să-nduri,
În pulberea vremii să dăinui,
Iar firea să fie brăzdată-n arsuri—
Se merită astăzi de soare să-nduri
Cu inima-ntinsă spre ceruri.

Se merită astăzi să plângi, să oftezi
Croindu-ţi un drum spre lumină,
Iar doru-n oglinda speranţei să-l vezi,
Se merită astăzi să plângi, să oftezi
Spre ţinta salvării deplină.

Chiar dacă ţi-i bobu-n pământ aruncat
Şi-l uzi doar cu lacrimi în sine—
Se merită, frate, să fii resemnat,
Ca bobul cel bun în pământ aruncat
Şi-odată să ieşi la lumină!

Mihai Ghidora 

De mâna Ta mă las condus, ușor ca fulgul cel de nea!

Din mâna Ta n-am să mai plec
Mă simt atât de onorat
Eu viața cu Tine-mi petrec
Tu m-ai ales să fiu salvat.

De mâna Ta mă las condus
Ușor ca fulgul cel de nea
Căci vreau să Te-nsoțesc Isus
Să vad Împărăția Ta.

Sunt doar un om plin de păcate
Care mereu promit, promit…
Dar uneori mă pierd și poate
Nu fac ce am făgăduit.

Nu-mi țin cuvântul ce l-am spus
Căci uit ce am promis odată
Dar Domnul meu, iubit Isus,
Tu mă faci atent de îndată.

Regret apoi că slăbiciunea
M-anconjurat și m-a cuprins
N-am împlinit promisiunea
Și inima din nou mi-a plâns.

Și stau plecat în rugăciune
Vărs lacrimi și mă tânguiesc
Mă bucur Doamne că-Ți pot spune
Pot totul să-Ți mărturisesc.

De acuma, când promit ceva,
Vreau să-mplinesc fără cârtire
Căci Doamne Tu-mi vezi inima
De tot ce este Tu ai știre.

Voi fii cu Tine Domn iubit
Scut, mâna Ta doresc să-mi fie
Căci pentru mine Te-ai jertfit
Viață mi-ai dat pentru vecie!

Florența Sărmășan 

Adu-ţi aminte, Domnul meu…

Adu-ţi aminte, Domnul meu,
De starea roabei Tale,
Vezi mersul ei slăbit şi greu,
Privind cu dor spre cer mereu,
De-aici de jos din vale.

Adu-ţi aminte, Domn iubit,
De lacrimile mele,
Şi dă-mi al păcii răsărit
În duhu-mi strâns şi încolţit
De gândurile rele.

Adu-ţi aminte, o, Isus,
De ruga mea săracă,
Şi lasă-mi harul Tău de sus
Ca-n toate voia-Ţi mai presus
În mine să se facă.

Adu-ţi aminte, o, Hristos,
De inima-mi zdrobită
Şi dă-i Tu iar un chip frumos
S-arate doar ce-i cu folos,
De Tin’ călăuzită.

Adu-ţi aminte, Doamne iar,
Pe plaiurile sfinte,
Când vei veni cu slăvi şi har,
De-un rob netrebnic şi murdar..
Adu-ţi Te rog aminte…

Paula D 

Eşti descurajat în devotamentul tău?

“Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai…. apoi vino şi urmează-Mă.”Luca 18:22

“Când a auzit el aceste cuvinte…” L-ai auzit vreodată pe Stăpânul tău spunând ceva foarte greu pentru tine? Dacă nu, mă întreb dacă L-ai auzit vreodată spunând ceva. Isus Cristos spune mulle lucruri pe care le ascultăm, dar de fapt nu le auzim. Insă atunci când auzim, cuvintele Lui sunt uimitor de severe.Isus n-a părut deloc interesat ca acest tânăr bogat să facă ceea ce I-a spus El şi n-a făcut nici o încercare să-l ţină lângă El. I-a spus doar “Vinde tot ce ai, apoi vino şi urmează-Mă”. Domnul nostru nu a insistat niciodată, nu a linguşit niciodată pe nimeni, nu a atras pe nimeni în cursă; El doar spunea cele mai severe cuvinte pe care le-a auzit vreodată o ureche omenească, iar apoi îi lăsa pe oameni cu ele.

L-am auzit vreodată pe Isus spunându-mi un cuvânt sever? Mi-a spus vreun lucru personal pe care l-am ascultat de bunăvoie? Nu ceva pe care să pot expune sau să pot explica altora, ci un lucru pe care L-am auzit spunându-mi-1 mie? Acest om a înţeles ce a spus Isus, a auzit clar acele cuvinte şi le-a măsurat însemnătatea – şi aceasta i-a frânt inima. El n-a plecat sfidător, ci a plecat întristat şi cu totul descurajat. El venise la Isus plin de înflăcărarea unei dorinţe sincere, dar cuvintele lui Isus l-au îngheţat pur şi simplu; În loc să-i producă un devotament entuziast, i-au produs o descurajare care i-a frânt inima. Isus nu s-a dus după el, l-a lăsat să plece.

Domnul nostru ştie foarte bine că, o dată ce cuvântul Său este auzit, mai devreme sau mai târziu va aduce roade. Ceea ce este îngrozitor este că unu dintre noi împiedicăm cuvintele Lui să aducă roade în viaţa noastră Mă întreb ce vom spune când ne vom hotărî cu adevărat să-I fim devotaţi Lui în lucrul pe care ni-l arată El? Un fapt este sigur: Isus nu ne va reproşa niciodată nimic.

Oswald CHAMBERS

Teologia odihnei

“De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Matei 8:26

Când ne este frică, nu putem face nimic altceva decât să ne rugăm lui Dumnezeu, dar Domnul nostru are dreptul să Se aştepte ca cei care cheamă Numele Lui să aibă o încredere deplină în El. Dumnezeu aşteaptă de la copii Săi să se încreadă atât de mult în El, încât în orice criză să se poată baza pe ei. Însă noi ne încredem în Dumnezeu până la un punct, apoi ne întoarcem la rugăciunile elementare, pornite din panică, ale celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Ne pierdem cu frica, arătând prin aceasta că nu avem nici cea mai mică încredere în El şi în cârmuirea Lui asupra lumii; El pare că doarme, iar noi nu vedem în faţa noastră decât valuri uriaşe.”O, puţin credincioşilor!” Ce durere ascuţită trebuie să-i fi cuprins pe ucenici – “Iar am eşuat!” Şi ce durere ne va străpunge şi nouă inima când vom realiza dintr-o dată că am fi putut aduce bucurie în inima lui Isus dacă ne-am fi păstrat încrederea în El, indiferent ce se afla înaintea noastră!Sunt momente în viaţa când nu există nici o furtună, nici o criză şi facem tot ce putem din punct de vedere uman; dar atunci când apare o criză, noi arătăm deodată în cine ne încredem.

Dacă am învăţat să ne închinăm lui Dumnezeu şi să ne încredem în El, criza va arăta că putem merge până la zdrobire fără să ne pierdem încrederea în el. Am discutat mult despre sfinţire, dar care va fi rezultatul ei în viaţa noastră? Ea trebuie să se arate în faptul că ne odihnim în Dumnezeu, o unire care ne va face nu numai să fim fără vină înaintea Lui, ci şi o mare bucurie pentru El.

Oswald CHAMBERS