O viaţă plină de măreţie

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima.”

loan 14:27

De fiecare dată când în viaţa noastră personală apare un lucru dificil, suntem în pericol de a-L învinovăţi pe Dumnezeu. De fapt noi suntem cei care greşim, nu Dumnezeu – există undeva în noi un păcat pe care nu vrem să-l părăsim. Imediat ce părăsim păcatul, totul devine limpede ca lumina zilei. Cât timp încercăm să slujim la doi stăpâni, nouă şi lui Dumnezeu, viaţa noastră va fi plină de confuzie. Atitudinea noastră trebuie să fie una de dependenţă totală de Dumnezeu. O dată ce ajungem acolo, nu este nimic mai uşor decât să trăim o viaţă sfântă. Dificultăţile apar atunci când încercăm să uzurpăm autoritatea Duhului Sfânt în vederea împlinirii propriilor noastre scopuri.

Atunci când asculţi de Dumnezeu, El te pecetluieşte cu pacea Sa, cu mărturia unei păci de necuprins, care nu ţine de domeniul naturalului, ci este pacea lui Isus. Ori de câte ori nu apare pacea, aşteapt-o până vine sau caută să afli motivul pentru care nu vine. Dacă acţionezi din propriul tău impuls sau dintr-un sentiment de eroism, nu vei avea mărturia păcii lui Isus; lipseşte simplitatea sau încrederea în Dumnezeu, deoarece spiritul simplităţii este născut din Duhul Sfânt, nu din deciziile tale. De fiecare dată când asculţi, umblarea ta cu Cristos va fi caracterizată de simplitate.

Întrebările apar ori de câte ori încetez să ascult. Atunci când ascult de Dumnezeu, problemele nu se interpun între mine şi El, ci vin ca un mijloc de a-mi ţine mintea trează şi cuprinsă de uimire în faţa revelaţiei lui Dumnezeu. Orice problemă care apare între mine şi Dumnezeu izvorăşte din neascultare. Orice problemă – şi sunt multe – care îmi iese în cale atunei când ascult de Dumnezeu îmi sporeşte bucuria şi plăcerea, pentru că ştiu că Tatăl meu îmi cunoaşte problemele; eu aştept să văd cum le va rezolva.

Oswald CHAMBERS

Anunțuri

Viaţa ascunsă

„Viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” Coloseni 3:3

Duhul lui Dumnezeu adevereşte siguranţa simplă, dar atotputernică a vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu. Acest adevăr este amintit mereu în Epistolele Noului Testament. Noi vorbim de parcă a trăi o viaţă sfinţită ar fi cel mai nesigur lucru pe care l-am putea face, când, de fapt, este cel mai sigur lucru posibil, pentru că în el şi în spatele lui se află Dumnezeul cel Atotputernic. Lucrul cel mai nesigur este să încerci să trăieşti fără Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, este cel mai uşor lucru să trăim într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi este cel mai greu lucru să o luăm într-o direcţie greşită, dacă ascultăm de atenţionarea Lui şi rămânem în lumină.

Când ne gândim la eliberarea de păcat, la umplerea cu Duhul Sfânt sau la umblarea în lumină, ne imaginăm vârful unui munte mare, foarte înalt şi frumos, şi spunem: „O, nu voi putea trăi niciodată acolo sus!” Dar când ajungem într-adevăr acolo, prin harul lui Dumnezeu, descoperim că nu e deloc un vârf de munte, ci un platou unde există destul spaţiu să trăim şi să creştem. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei” (Psalmul 18:36).

Când îl vezi într-adevăr pe Isus, nu mai poţi să te îndoieşti de El. „Să nu vi se tulbure inima” – dacă îl vezi pe El, nu mai poţi să laşi să ţi se tulbure mintea. Este imposibil să te îndoieşti atunci când El este prezent. De fiecare dată când ajungi în contact cu Isus, cuvintele Lui sunt reale. „Vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27) – este o pace care te cuprinde din creştetul capului până în tălpi, o încredere de neînvins. Viaţa ta este „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” şi ţi se dă pacea netulburată a lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Iubeşte!

Când lacrimi reci ţi se rotesc pe faţă
Şi când în cale ura te izbeşte
Străpunge-ţi tare inima de gheaţă
Topeşte-o! Arde-o! Şi…iubeşte!

Iubeşte tot ce-ar trebui să doară,
Iar ura leagăn-o la pieptul tău
Ascunde-o în uitare: să adoarmă,
Iar tu iubind să înfloreşti mereu!

Să naşti în alţii mugurii din tine
Din tot ce ai mai bun, să dăruieşti –
Când dai un strop, o mie o să vină
Când dai iubire, tot iubire-o să primeşti!

Ştiu, nu-i uşor să lupţi, dar tu învaţă
Ridică ancora spre El, vâsleşte!
Când lacrimi reci ţi se topesc pe faţă,
Şi când în cale ura te loveşte…

Ştiu o noapte sfântă

Efeseni 2/14

”El este Pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care îi despărţea. ”

Cerul a îmbrăcat haina sa de noapte,
Aşteaptă să vină  şi cereasca oaste;
Diamante şi perle din visterie.
-Ce noapte frumoasă! zice cu mândrie.

-Noapte albastră, eşti foarte frumoasă!
Dar eu ştiu o noapte şi mai glorioasă,
Este noaptea când ninge cu Pace şi dor;
Şi se naşte Isus, al meu Mântuitor!

Ştiu o noapte când stelele răsar zâmbind,
Din Tara Zorilor, aud îngeri cântând,
Şi pe o rază, un mesaj de iubire;
”Un Fulg de Pace aduce mântuire! ”

Ştiu  o noapte sfântă când stelele vorbesc,
Şi tainele, din ceruri, ele  dezvelesc;
Şi Poarta cerului se deschide usor;
-”Dă-mi un strop de pace, Măreţ Mântuitor! ”

Ştiu o noapte când şi fulgii de nea vorbesc,
Fluturi-mesageri, de la Regele ceresc,
Dansând pe cer, ei cântă un cântec sublim;
-”Am nevoie de Domnul, de Domnul divin! ”

Ştiu o noapte  sfântă când  Ieslea vorbeşte;
In ea, cerul şi pământul locuieste,
Ştiu o noapte când inima strigă de dor;
”-Fii o Iesle pentru al tău Mântuitor! ”

Şi  noaptea cerească, plină de magie,
M-a legat  de Isus pentru veşnicie,
Este noaptea când ninge cu Pace şi dor;
-Ai  milă de mine, Isus  Mântuitor!

Noaptea sfântă, nu ochii, înveseleşte,
Inima zdrobită, ea o cucereşte,
In noapte, pe cerul inimii mele, scriu;
-Eu am pe Mântuitorul, Domnul cel viu!

Fulg de Pace, Isuse, bine ai venit!
Cerul cu pământul, în noapte, le-ai unit,
Ai deschis Tu Poarta din cer cu un Cuvânt;
Să avem noi intrare la Tatăl cel sfânt!

Arancutean Eliza

Priviți în sus!

Motto: „”Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor
pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii
lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și nepri-
hănirea Mea nu va avea sfârșit. „”  Isaia 51: 6.

Comoară neprețuită-i credința adevărată
Ce-ți dă putere s-alergi necontenit;
Credința neclintită în Fiu și în Tată
Deplină și vie, primi-va răsplată
Mântuire și viață fără de sfârșit.

Credința ne întărește și-aduce biruință
Asupra lumii stricată la minte;
Și Însuși Dumnezeu găsit-a de cuviință
Ca cei biruitori – bogații în credință –
Să fie moștenitori rânduiți dinainte.

Domnul a spus că-n vremea de pe urmă
Dragostea celor mulți se va răci;
Că vor pătrunde înșelătorii ce scurmă
Să rătăcească oile din turmă,
Și odată rătăcite ele vor pieri.

Vegheați! Fiți treji că printre noi
Lupii răpitori și cruzi se-arată!
Ei vin ascunși în blăni de oi
Să samene îndoială, și apoi,
Să vadă turma împrăștiată.

Au vorbe mieroase cu miez de obidă
Și gura li-i plină de blesteme și-amar;
Sub buze ei au venin de aspidă,
Limba vicleană – năpârcă perfidă –
Și-n cuget ascund porniri de tâlhar.

Dar vremea-i aproape și fără-ndoială
Noi știm că judecata stă să înceapă;
Atunci și acolo, vor da socoteală
Toți lupii aceștia care înșală,
Și de osândă, nimenea nu-i scapă.

Iar noi, s-avem o inimă înțeleaptă,
Să ne împotrivim acestora mereu;
Să ne stea picioarele pe calea dreaptă,
Căci Tatăl Sfânt în ceruri ne așteaptă
La nunta Mielului lui Dumnezeu.

Noi credem în a Domnului făgăduință
Că El va da răsplată celui credincios;
Scriptura ne arată a Domnului voință
Că cel neprihănit trăi-va prin credință
În veșnica Împărăție cu Hristos.

Noi credem în Isus! Și în acei profeți
Care ne-au spus că Domnul o să vină;
Dar până atunci va trebui s-aveți
Credința – scut pentru săgeți,
Și rugăciunea – platoșă divină.

Puțin mai este, și Domnul se arată
Pe nori de slavă. Priviți în sus!
Și mântuirea, astfel, va fi dată
Oricărei inimi ce a fost spălată
În Sângele cel Sfânt a lui Isus.

Priviți în sus, în așteptarea mântuirii,
Că noi suntem străini aicea jos!
Acolo-i locul robilor neprihănirii,
Locașul pregătit în cinstea Nemuririi –
Spre a fi o veșnicie cu Hristos!

Ioan Vasiu 

Ai grijă cum sărbătoreşti

Deuteronom 12: 7:  “Acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru”.

Ieremia 29:11:”  Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Când inima ţi-e fericită
Ai grijă cum sărbătoreşti!
Să n-ai o inimă-mpărţită
Când bei, mănânci, te veseleşti!

‘Naintea Domnului te pleacă
Să-I mulţumeşti de tot ce ai,
Cu tine şi El să petreacă
Şi ca o jertfă sa-I dai

Rodul sfinţit al gurii tale
Din curăţia inimii
Şi cântă-I glorii, osanale
Cu toţi ai cerului, copii.

Domnul se bucură de tine
Când El e desfătarea ta
Şi tot ce ţi se-ntâmplă bine,
Vine din bunătatea Sa.

Împărtăşeşte-ţi bucuria!
Când pruncii tăi sunt sănătoşi
Transformă-le copilăria
În rai, iar anii cei frumoşi

Care-i petreceţi împreună,
Să fie arii dintr-un cânt
Care spre ceruri se-ncunună
Cu mulţumiri, prin Duhul Sfânt.

Şi dacă-ţi e bogată masa,
Slăveşte-L tot pe Dumnezeu
Că-ţi binecuvintează casa
Şi te fereşte de ce-i rău.

Chiar de-ai avea vreo supărare,
Nu sta în carapacea ta!
Vino şi spune-I ce te doare
Şi Domnul te va ajuta!

El totdeauna stă s-asculte
Şi vrea să-i povesteşti ce faci
Iar dacă nu mai ai cuvinte,
Rămâi cu El şi-atunci când taci.

El are gânduri doar de pace,
Cum ţi-a promis. Şi alor tăi
Un viitor bun le va face,
Căci îi iubeşte pe ai Săi.

Dar şi când ai o bucurie
Şi când îţi râde inima,
Spune-i tot Lui, căci vrea să fie
Parte din bucuria ta.

Prea mulţi unesc azi sărbătoarea
Cu stricăciune şi păcat!
Tu fă din ea numai scrisoarea
Spre Tatăl binecuvântat.

În tot adâncul vieţii tale
De Tatăl cel ceresc s-asculţi
Să-L chemi atunci când eşti în vale
Dar şi atunci când urci pe munţi.

Pavel Mariana Florica  

Noapte iarăși se așterne

Noapte iarăși se așterne
Peste hăul sufletesc
Și-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbușesc.

Inima țintește-n taină
Spre o stea din centrul bolții
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorții.

Se deșiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.

Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Și păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii. . .

Căci străluce, iată, în zare,
Taina sfintei dimineți
Și din Adevăr răsare
Strălucirea noii vieți!

22/11/2017*Ioan Hapca

,,Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

Referințe
Cred, privind la Dumnezeu
Căci inima-mi se aprinde
De Lumina ce-i în El…
Dar privirea ades mă vinde
Căci se-ndreaptă către ,,eu’’!
Nu mai pot atunci a crede,
Devin ca un fariseu;
Arăt doar spre ce se vede
Nu ce-i în sufletul meu!

Cred, privind la Dumnezeu
Dar eu, n-am nici o putere…
O, depind de harul Tău
Doamne, și de-a Ta-ndurare!
Cred! Însă Te rog mereu
Ajută necredinței mele!
De cred, nu-i meritul meu,
E doar iubirea Ta, Stăpâne!

Când credeam că sânt mai tare
Și capabil, și-am să-nving
S-a mai rupt ceva în mine
Și-am căzut din nou înfrânt…
Nici puterea de-nfrânare,
Nci de-a mă preda smerit
N-am găsit…Și-o disperare
M-a zdrobit, m-a umilit…
Mi-a făcut zilele amare!

Tu, întotdeauna, Doamne
Ai venit, m-ai sprijinit
Și mi-ai dat încredințare…
Doamne, cred! Dar e la Tine
Puterea și-nfăptuirea!
O, îndură-Te de mine,
Dă-mi credința și sfințirea…
Și în mâna Ta mă ține,
Să-mi pot duce mântuirea
Credincios și cu iubire!

Tu ești Doamne, fericirea
Și mă-nchin cu mulțumire.
Tu ești Doamne împlinirea
Și pe veci, a mea tărie!
Dă-mi puteri să-mi leapăd firea,
M-ai îndură-Te de mine
Și-ntărește-mi bucuria
Și credința, pe vecie! Amin!

Ioan Hapca

Puterea fără egal a rugăciunii

„Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt Însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima.”El”- Duhul din tine – “mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”: Dumnezeu îţi cercetează inima, nu ca să ştie care sunt rugăciunile tale conştiente, ci ca să afle care este rugăciunea Duhului Sfânt.

Duhul lui Dumnezeu are nevoie de natura credinciosului pentru a o folosi ca templu în care să-Şi ofere rugăciunile de mijlocire. “Trupul vostru este templul Duhului Sfânt.” Când Isus Christos a curăţat templul, El, nu a lăsat pe nimeni să poarte “vreun vas prin templu” Duhul lui Dumnezeu nu te va lăsa să-ţi foloseşti trupul pentru propriile tale plăceri. Isus i-a alungat fără milă pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a spus: “Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”.Ne-am dat noi seama că trupul nostru este templul Duhului Sfânt? Dacă da, trebuie să avem grijă să-l păstrăm neântinat pentru El.

Trebuie să ne amintim că viaţa noastră conştientă, deşi e doar o părticică din personalitatea noastră, trebuie privită ca fiind un templu al Duhului Sfânt, El va avea grijă de subconştientul nostru, despre care noi nu ştim nimic; dar noi trebuie să avem grijă să păzim partea conştientă, pentru care suntem responsabili.

Oswald CHAMBERS

Tu nu mai eşti al tău

„Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?” 1 Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată.

“O lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El.

Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin suferinţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: “Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

Oswald CHAMBERS