Nu fă socoteli fără Dumnezeu

“Incredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra” Psalmul 37:5

Dumnezeu pare a dispune de o modalitate minunată de a da peste cap lucrurile pe care noi le-am planificat fără să ţinem cont de El. Ajungem în situaţii care nu au fost alese de Dumnezeu şi deodată descoperim că am făcut planuri fără El, că El nu a intrat ca un factor real în calculele noastre. Singurul lucru care ne fereşte de posibilitatea de a ne îngrijora este punerea lui Dumnezeu ca factor esenţial în toate calculele noastre.

În problemele spirituale obişnuim să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, dar avem tendinţa să gândim că este o impertinenţă să-L punem pe El pe primul loc în problemele practice ale vieţii noastre. Dacă ne imaginăm că, atunci când ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne îmbrăcăm “haina spirituală” de duminică, nu ne vom apropia de El niciodată. Trebuie să venim la El aşa cum suntem. 

Nu fă socoteli având în vedere răul.

Vrea într-adevăr Dumnezeu să nu punem la socoteală răul? “Dragostea… nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13:4-5). Dragostea nu este ignorantă în ceea ce priveşte existenţa răului, dar nu-l consideră un factor de luat în seamă. Aparte de Dumnezeu, e adevărat că luăm în calcul răul; ne facem socoteli cu gândul la el şi ne începem toate planurile de pe această bază.

Nu fă socoteli gândindu-te la zile negre.

Nu poţi strânge bani albi pentru zile negre dacă te încrezi în Isus Cristos. Isus a spus: “Să nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Dumnezeu nu-ţi va feri inima de tulburări. Aceasta este o poruncă: “Să nu…” îmbărbătează- te de o sută şi una de ori pe zi pentru a face asta, până când îţi vei forma obiceiul de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc şi de a face socoteli avându-L pe El în vedere.

Oswald CHAMBERS

Reclame

Psalm

In inimă un foc, un dor îmi arde
Și către Tine glasul mi-l înalț,
În rugaciune-ți spun tot ce mă doare
Și-astept ca Tu, Părinte să te-arați.

Dar glasul mi se frânge în suspine,
Cuvintele se sting in drum spre cer.
Și în tăcere îmi înalț doar gândul
Ce pentru tine știu, nu-i un mister.

Căci știu că Tu îmi știi, Părinte gândul,
Lafel de clar cum îmi auzi cuvântul.
De-aceea în tăcere-aștept mereu
Să îmi răspunzi in taină, Tatăl meu.

Când întrebări in mine se frământă
Și-mi tulbură în noapte inimă și gând,
Eu știu că și atunci Tu ești cu mine
Și Ți le spun in șoaptă, rând pe rând…

Și-atunci o pace-adâncă mă cuprinde,
Căci știu ca Tu îmi vii in ajutor.
Eu m-odihnesc în liniște, Părinte
Caci știu că de acum ești in control.

Agheorghiesei Maria 

Siguranta izbavirii personale

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – “De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: “Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa.

Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

Oswald CHAMBERS

Duhul peste noi să vie!

Limbi de foc să ne cuprindă
Duhul cel Sfânt să-L primim
Inima să ne cuprindă
Pe Isus să Îl slujim!

Să avem multă credință
Cum Domnul nostru dorește
Și să-I cerem biruință
Căci El ruga ne-mplinește

Dacă stăm în rugăcine
Cu regrete, ne smerim
Domnul mâna Lui o pune
Căci vrea să ne pocăim

La o parte să lăsăm
Faptele ce le-am făcut
Cu iubire să-L urmăm
Pe Acel făr de-nceput

Pe Acel fără de moarte
Care veșnic va trăi
El e Domn și doar El poate
Să de ducă-n veșnicii

Duhul Sfânt stăpân să fie
Peste trupul nost slăbit
S-ajungem în veșnicie
Cu Isus Cel preamărit

Domnul cel Sfânt ne iubește
Și ne vrea cu gelozie
Pentru Cer ne pregătește
Pentru a Sa Împărăție

Să-mplinim tot ce ne cere
Domnul nostru minunat
Prin El căpătăm putere
Să-L slăvim, neîncetat!

Florența Sărmășan 

Seceta sufletului

Întoarce-mă la inima închinării,
Cum o făceam cumva nu de-demult,
Întoarce-mă Părinte al îndurării,
Seceta sufletului să o-nfrunt,

Căci sufletul îmi e uscat,
Azi nu mai curge Apă Vie,
Îs atât de trit, și-atât de gol,
Mă mir pământul cum de mă mai ține.

M-am lăsat pradă celui rău,
Nimic parcă nu-mi convine,
Trăiesc monotonia zi de zi
Și apoi, Îți cer, iar socoteală Ție.

Când, unde m-am lăsat pierdut,
Când ușa n-am închis-o bine,
Când închinare n-am făcut,
Când Doamne m-am îndepărtat de Tine.

Am uitat să fac plecăciune,
Să vin mereu cu închinăciune,
Pe stradă, în casă, în orice loc,
Să mă-nchin Ție, bun Stăpâne.

Să fac închinăciune în orice zi,
Să aduc lumii un zâmbet de se poate,
Cum m-am pierdut în mărunțișuri,
Și parcă am uitat de toate.

O viață searbădă în zadar,
Iar seceta sufletului tânjește,
Să poată să fie udată iar,
De Apa Vie, ce din Tin’ țâșnește.

Ajută- mă Isuse, să fac închinăciune,
Oricui și-oriunde să pot spune,
Că seceta sufletului mi-ai luat
Și Apă Vie, doar Tu mi-ai dat.

Ajută- mă Isuse să pot da,
Din Apa Vie, ce vine din mână Ta,
Acelor ce cu credința au primit,
Pe Tine ca Mântuitor te-au cunoscut.

Anișoara Sirbu 

Mânia Lui Dumnezeu

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer, mereu,
Împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu,
Și împotriva oricarei necinstiri a oamenilor,
Care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.
Fiincă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu,
Le este descoperit în ei căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
În adevăr a le Lui însușiri nevăzute,
De Dumnezeu în ei le sunt descoperite,
Ele încă de la facerea lumii se văd deslușit,
Când te uiți atent la ele la Cel ce le-a înfăptuit.
Așa că nicidecum nu se pot dezvinovăți,
Ori cât de mult ar încerca și ar voi,
Fiincă măcar că pe Dumnezeu l-au cunoscut,
Nu l-au proslăvit ca Dumnezeu nici nu i-au mulțumit,
Ci prin gândiri deșarte inima lor s-a întunecat,
Lipsită fiind de tot cei drept și adevărat.
S-au fălit că sunt înțelepți și-au înebunit,
Și slava Dumnezeului nemuritor au pervetit.
De aceea Dumnezeu pradă necurăției i-a lăsat,
Ca să urmeze poftele imilor necurmat,
Așa că singuri își necinstesc trupurile,
Trupurile, sufletele și chiar și Gândurile.

Învată-mă să-mi număr bine

Învată-mă să-mi număr bine
Toți pașii în umblarea mea,
Să nu mă depărtez de Tine,
Să nu fac chiar tot ce aș vrea.

Să-mi fac o dreaptă judecată
În tot ce-n viață-nfăptuiesc
Căci pentru toate-i o răsplată
La Tine Creator ceresc.

Să-mi pot păstra ființa toată
Curată până vei veni,
De pofta lumii ne-ntinată
Să seamăn cu ai Tăi copii.

Să pot să-mi țin în frâu privirea
Și gândul și vorbirea mea,
S-adun în inimă iubirea
Doar pentru sfântă voia Ta.

Să-mi număr zilele vieții
Și legea Ta s-o împlinesc,
S-ascult ce au vestit profeții,
Spre cer să mă anevoiesc.

Să-mi dai o inimă-nteleaptă
Să pot în toate a mă-nfrâna,
Să merg mereu pe calea dreapta
Oricât aceasta m-ar costa.

Puiu Chibici

Caută-L cu inima curată

Caută-L cu inima curată –
Îngâmfarea n-are nici un rost –
Nu-ncerca prin vorba ta șireată
Să oprești cuvântul ce-ți arată
Drumul morții, viața fără rost.

Parte din întregul univers,
Bob de tină-n palme mărunțit,
Orice-ai vrea să faci, ești mult prea șters,
Mult prea limitat, să fii advers
Unui Dumnezeu nemărginit.

Să nu-mpingi dovada cu piciorul,
Nici mirajul cel mărturisit!
Cât ai vrea să-ți neglijezi fiorul,
Dumnezeu Atoatedătătorul
Nu se las-a fi batjocorit.

Dorul veșniciei te îndeamnă,
Deseori, să cați în depărtări.
Și n-asculți, deși cunoști ce-nseamnă
Gândul dus, ce mâine te condamnă
C-ai avut răspuns fără-ntrebări!

Poți urma cărările pribege,
Vorba rea, aprinsele porniri,
Dar vei fi, prin dreptul de-a alege,
Invitat la cel mai mare Rege
Ori în chinul veșnicei pieiri.

Nu e pământean fără de pată,
Dar e sfânt acela ce iubește
Și cu Dumnezeu împărtășește
Sensul vieții ce i-a fost lăsată.
Caută-L cu inima curată!
Ești chemat și nimeni nu te-oprește.

Viorica Mariniuc 

Următorul lucru de făcut

“Căutaţi şi veţi găsi.” Luca 11:9

Caută dacă nu ai găsit. “Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău” (Iacov 4:3). Dacă ceri lucruri din această viaţă, în loc să ceri lucruri din Dumnezeu, ceri rău, adică ceri din dorinţa de autorealizare. Cu cât te realizezi mai mult, cu atât mai puţin Il cauţi pe Dumnezeu. “Căutaţi şi veţi găsi.” Treci la lucru şi redu-ţi interesele doar la aceasta. L-ai căutat vreodată pe Dumnezeu din toată inima ta sau ai scos doar un scâncet slab în urma unui acces de nevralgie morală? Caută, concentrează-te şi vei găsi.”Voi. toţi cei însetaţi, veniţi la ape” (Isaia 55:1). Eşti însetat sau cu totul indiferent – atât de satisfăcut de propria ta experienţă, încât nu mai vrei nimic de la Dumnezeu? Experienţa este o poartă, nu un scop.

Fereşte-te să-ţi zideşti credinţa pe experienţă, pentru că imediat va apărea în viaţa ta un sunet metalic, o notă falsă. Adu-ţi aminte că nu-i poţi da niciodată altei persoane ceea ce ai găsit, dar o poţi face să dorească ceea ce ai. “Bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11:9). “Apropiaţi-vă de Dumnezeu” (Iacov 4:8). Bate – uşa este închisă şi ai emoţii cât timp baţi. “Curăţaţi-vă mâinile” (4:8) – bate puţin mai tare şi vei începe să descoperi că eşti murdar. “Curăţaţi-vă inima” – acesta este un lucru şi mai personal, acum ai o dorinţă disperată – ai face orice. “Simţiţi-vă ticăloşia” (4:9) – ţi-a fost vreodată ruşine înaintea lui Dumnezeu de starea vieţii tale lăuntrice?

Nu-ţi mai rămâne nici un pic de autocompătimire, ci doar o durere in inimă şi uimire când descoperi că eşti aşa cum eşti. “Smeriţi-vă” (4:10) – este un lucru umilitor să baţi la uşa lui Dumnezeu – trebuie să baţi împreună cu tâlharul de pe cruce. “Celui ce bate, i se deschide.”

Oswald CHAMBERS

Gîndeşte aşa cum ne-a învăţat Isus

Rugați-vă neîncetat. 1 Tesaloniceni 5:17

Noi gândim corect sau greşit despre rugăciune în funcţie de concepţia pc care o avem despre rugăciune în mintea noastră. Dacă ne gândim la rugăciune ca fiind asemenea respiraţiei plămânilor noştri sau asemenea sângelui din inima noastră, gândim bine. Sângele nostru curge fără încetare şi respiraţia noastră se desfăşoară fară oprire; noi nu suntem conştienţi de aceste procese, dar ele au loc neîncetat. Nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că Isus ne păstrează într-o legătură perfectă cu Dumnezeu, dar, dacă ascultăm de El, Isus face acest lucru mereu. Rugăciunea nu este un exerciţiu, ci este însăşi viaţa. Fereşte-te de orice opreşte rugăciunea.

„Rugaţi-vă neîncetat” păstrează obiceiul inocent de a te ruga lui Dumnezeu în inima ta tot timpul.Isus nu a vorbit niciodată despre rugăciuni fară răspuns; El a avut siguranţa deplină că rugăciunea primeşte întotdeauna răspuns. Avem noi, prin Duhul Sfânt, siguranţa de nespus pe care o avea Isus cu privire la rugăciune sau ne gândim la momentele în care Dumnezeu pare să nu fi răspuns la rugăciunile noastre? „Cine cere capătă” (Matei 7:S). Noi spunem „Da, dar…” Dumnezeu răspunde la rugăciune în cel mai hun mod, nu doar uneori, ci întotdeauna, deşi s-ar putea să nu vedem întotdeauna răspunsul imediat la problema pentru care ne-am rugat.

Ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciune.Pericolul este că noi vrem să diluăm lucrurile pe care le-a spus Isus şi să le facem să însemne ceva potrivit cu raţiunea; dar, dac-ar fi izvorât doar din raţiune, lucrurile pc care le-a spus El nici n-ar fi meritat să fie spuse. Lucrurile pe care le-a spus Isus despre rugăciune sunt revelaţii supranaturale.

Oswald Chambers