Conversație cu sufletul și inima

„Suflete, ce nori te-apasă
De ești trist și frământat?
Ce necazuri nu te lasă
Să fii binecuvântat?

Ce ești tristă, inimioară,
Și te zbați în pieptul meu?
Ce durere te doboară
De tot sângerezi mereu?”

„Cum să fii altfel când starea
Omului s-a tot stricat
Și când peste noi uitarea
Ca un colb s-a așezat! …

Omul nu se mai gândește
Nici la suflet, nici la gând,
Ci-n zadar se tot trudește
Luni și ani întregi la rând

Să tot aibă, să tot strângă
Mari comori pe mic pământ
Care n-au să-l mai ajungă
Când s-o duce în mormânt…

Iar în toamna bătrâneții
Strânge vânt în pumnii goi
Fiindcă-n primăvara vieții
A uitat cumplit de noi.”

Omule care nu-ți pasă
Azi de sufletu-ți etern,
Stai o clipă, meditează
Ca să nu cazi în infern

Și oprește-te din cale
Azi cât încă mai ai timp,
Pocăiește-te de-a tale
Obiceiuri și în schimb

Vei primi o viață sfântă
Lângă Tatăl Creator
Ce-ți va da haina de nuntă
Cu Isus Mântuitor.

Puchea Dorel

Reclame

Invocare de Ziua Cincizecimii

Sfantul Duh, din slavi celeste,
Sa ne umple azi pe toti!
Caci fagaduinta este
Pentru noi, fii si nepoti!

Duhul Sfant, care purcede
De la Tatal, dar prin Fiu,
Cade peste cel ce crede
Si-l boteaza, daca-i viu.

Mai intai, regenereaza:
Nasterea din nou-sa-nceapa;
Gandul de botez creeaza,
Si in Spirit, dar si-n apa!

Cum boteaza Duhul Sfant?
Ungerea o da pe loc?
Mai intai, sufla ca Vant,
Apoi, arde ca un Foc…

Pleava spulbera din viata,
Sa ramanem grau curat:
Sa putem contempla Fata
Celui Sfant si-Adevarat.

Sa ai inima curata
Prin marturisire sfanta,
Viata sa-ti fie predata
Si vei ajunge la Nunta.

Doar prin nasterea de sus,
Si din apa, si din Duh,
Vezi Regatul lui Isus
Si-L vei saruta-n vazduh!

De-ti pastrezi albul vesmant
Si de-l inalbesti mereu,
Prin lacrimi si Sange Sfant,
Vei vedea pe Dumnezeu!

Matinau Daniela 

Ce mare esti!

Se lasă noapte adâncă,
Şi o linişte deplină peste toate…
Nu pot să dorm ştiind,
Că Tu eşti treaz
Şi mă veghezi de-aproape…
Emoții mă cuprind
Şi ştiu că-s în prezența Ta
Şi pot să-ți spun,
Nestingherit de nimeni,
Tot ce gândesc şi simt,
Să-ți povestesc de toate! …

Dar ce vorbesc? …
La celălalt capăt de pământ,
Soarele-i sus,
Şi lumea-n alergare
Şi poate mii ‘şi-ndreaptă glasul,
În rugă către Tine,
Prin Iisus,
Mijlocitorul tuturor acelor care,
Şi-au spălat haina vieții-n sânge sfânt! …

Însă mai ştiu un lucru…
Că eşti atât de mare,
Că mintea, timpul, spațiul,
Nu Te-ncape! …
Că fiecare stea,
Cunoşti ce nume are,
Chiar dacă într-o zi, ea va dispare…
Le chemi la Tine
Şi ele, Ți se-nchină la picioare! …
Cum dar atunci,
Să nu-mi ştii gândurile,
Miile…
Ce-mi trec hai-hui prin minte? …
Şi firele din părul meu,
Le ştii numărul până la ultimul,
Neînsemnat…
Ce mâine cade jos
Şi moare! …

Toate acestea,
Nu sunt la întâmplare! …
Ci vor să îmi comunice ceva:
Că-n măreția Ta,
Eu totuşi am valoare! …
Şi că nici o secundă măcar,
Din viața mea, scurta si trecatoare,
Nu sunt mai puțin în atenția Ta,
Chiar dacă milioane de rugăciuni odată,
Ți se aduce la picioare! …

Ce mare eşti, Doamne!
Căci mintea şi inima şi duhul meu,
Aşeaptă o transformare,
Să înteleg măcar puțin mai mult,
Să Te cunosc și să mă minunez,
Aşa cum nici un înger,
Har nu are! …

Ce mare eşti! …
Ce mare! …

Mihaela Tureatca 

Ajuta-ma, o Domnul meu

Ajuta-ma, o Domnul meu
Sa merg mai drept pe cale.
Tu vezi, ca de multe ori eu
Nu pot sta in picioare.
Ajuta-ma sa ma smeresc
Si-atunci cand este bine
Iar cand dureri ma coplesesc,
S-alerg numai la Tine.

Ajuta-ma, o Domnul meu
Sa fiu multumitor oricand.
Cand drumul imi va fi mai greu
S-alerg, parca zburand.
Ajuta-ma, sa iert orice
Cand sunt vorbit de rau.
Sa am iubire-n inima
Sa fiu pe placul Tau.

Ajuta-ma sa fiu asa
Cum Tu vrei de la mine.
Sa port in suflet, pacea Ta
Sa fac in juru-mi, bine.
Ajuta-ma, ca niciodata
Sa nu Te parasesc,
Sa-mi pastrez inima, curata
Pan-am sa Te intalnesc.

Menegazzi Narcisa

Înaintea Ta

Mi-aplec genunchii înaintea Ta
Şi azi te rog, iubit Părinte,
Deschide-mi pentru Tine inima
Şi rugăciunea fă-mi-o mai fierbinte.

Mi-aplec genunchii, să Te proslăvesc,
De-atâta dragoste de TATĂ,
De-atâtea lucruri ce primesc
Prin bunătatea-Ți minunată.

Mi-aplec genunchii să Îţi spun
Ce bine-i, Doamne, lângă Tine
Şi fericirea de acum
Nu aş schimba-o-n veci cu nimeni.

Că Tu adusu-mi-ai odată,
Din cer trimis-ai pentru mine
O dragoste adevărată –
Eu am primit doar de la Tine.

Tu m-ai iubit cum niciodată
Aici nu m-ar putea iubi,
M-ai căutat în lumea toată
Că ai vrut TATĂ să îmi fii.

Şi cu ISUS m-ai făcut frate,
Prin El odat’ m-ai înfiat,
Că numai El, singurul, poate
Să-mi ierte multul meu păcat.

El e prietenul în care
Putut-am cu adevărat
Găsi salvare şi iertare,
Cu tine, TATĂ, m-a-mpăcat.

De-atunci, mereu, în rugăciune
Îi mulţumesc şi-s fericit,
Că sus în cer şi al meu nume
E scris de Domnul meu iubit.

Că preţul fericirii mele
Doar Domnul Isus l-a plătit
Şi-a Lui iubire şi putere
Viaţa mea a mântuit.

Şi-n rugăciune vreau fierbinte
Să-I mulţumesc neîncetat
Şi să mă rog de azi ‘nainte
Mai mult şi mai înflăcărat.

Monica Schiersner 

Te rog să nu uiți niciodată

(Îndemn părintesc. . . )

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ești creat de Dumnezeu,
În lumea rea și întinată,
Păstreaza-ți inima curată,
Urmează binele mereu.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ai un trup și suflet ai,
Că toți vom sta la judecată,
Ca să primim dreapta răsplată,
Un loc în iad sau loc în Rai.

Te rog să nu iuți niciodată,
Că ești iubit și prețios,
Că ai o mamă și un tată,
Care nu-ți cer altă răsplată,
Decât să fii om credincios.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ai avut parte de har,
Harul de-a fi viața toată,
O mărturie minunată,
Vezi să nu fie în zadar.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că ai un scop pe-acest pământ,
Să fii lumină înmiresmată,
Cu toată fința ta predată,
Lui Dumnezeu prin legământ.

Te rog să nu uiți niciodată,
Că nu-i tot una cum trăiești,
Pe două căi nu poți deodată,
Să mergi și să primești răsplată,
Nu poți la doi domni să slujești.

Te rog să nu uiți niciodată,
Cui ești dator cu închinarea,
Cine ți-e Salvator și Tată,
Cine te-ajută și te iartă,
Cui ești dator cu ascultarea.

Te rog să nu uiți niciodată,
Cum chiar din cer veni Mesia,
Ca lumea asta, întunecată,
De rău să fie dezlegată,
Să aibă veșnic bucuria!

Teodor Groza

O viaţă plină de măreţie

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima.”

loan 14:27

De fiecare dată când în viaţa noastră personală apare un lucru dificil, suntem în pericol de a-L învinovăţi pe Dumnezeu. De fapt noi suntem cei care greşim, nu Dumnezeu – există undeva în noi un păcat pe care nu vrem să-l părăsim. Imediat ce părăsim păcatul, totul devine limpede ca lumina zilei. Cât timp încercăm să slujim la doi stăpâni, nouă şi lui Dumnezeu, viaţa noastră va fi plină de confuzie. Atitudinea noastră trebuie să fie una de dependenţă totală de Dumnezeu. O dată ce ajungem acolo, nu este nimic mai uşor decât să trăim o viaţă sfântă. Dificultăţile apar atunci când încercăm să uzurpăm autoritatea Duhului Sfânt în vederea împlinirii propriilor noastre scopuri.

Atunci când asculţi de Dumnezeu, El te pecetluieşte cu pacea Sa, cu mărturia unei păci de necuprins, care nu ţine de domeniul naturalului, ci este pacea lui Isus. Ori de câte ori nu apare pacea, aşteapt-o până vine sau caută să afli motivul pentru care nu vine. Dacă acţionezi din propriul tău impuls sau dintr-un sentiment de eroism, nu vei avea mărturia păcii lui Isus; lipseşte simplitatea sau încrederea în Dumnezeu, deoarece spiritul simplităţii este născut din Duhul Sfânt, nu din deciziile tale. De fiecare dată când asculţi, umblarea ta cu Cristos va fi caracterizată de simplitate.

Întrebările apar ori de câte ori încetez să ascult. Atunci când ascult de Dumnezeu, problemele nu se interpun între mine şi El, ci vin ca un mijloc de a-mi ţine mintea trează şi cuprinsă de uimire în faţa revelaţiei lui Dumnezeu. Orice problemă care apare între mine şi Dumnezeu izvorăşte din neascultare. Orice problemă – şi sunt multe – care îmi iese în cale atunei când ascult de Dumnezeu îmi sporeşte bucuria şi plăcerea, pentru că ştiu că Tatăl meu îmi cunoaşte problemele; eu aştept să văd cum le va rezolva.

Oswald CHAMBERS

Viaţa ascunsă

„Viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” Coloseni 3:3

Duhul lui Dumnezeu adevereşte siguranţa simplă, dar atotputernică a vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu. Acest adevăr este amintit mereu în Epistolele Noului Testament. Noi vorbim de parcă a trăi o viaţă sfinţită ar fi cel mai nesigur lucru pe care l-am putea face, când, de fapt, este cel mai sigur lucru posibil, pentru că în el şi în spatele lui se află Dumnezeul cel Atotputernic. Lucrul cel mai nesigur este să încerci să trăieşti fără Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, este cel mai uşor lucru să trăim într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi este cel mai greu lucru să o luăm într-o direcţie greşită, dacă ascultăm de atenţionarea Lui şi rămânem în lumină.

Când ne gândim la eliberarea de păcat, la umplerea cu Duhul Sfânt sau la umblarea în lumină, ne imaginăm vârful unui munte mare, foarte înalt şi frumos, şi spunem: „O, nu voi putea trăi niciodată acolo sus!” Dar când ajungem într-adevăr acolo, prin harul lui Dumnezeu, descoperim că nu e deloc un vârf de munte, ci un platou unde există destul spaţiu să trăim şi să creştem. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei” (Psalmul 18:36).

Când îl vezi într-adevăr pe Isus, nu mai poţi să te îndoieşti de El. „Să nu vi se tulbure inima” – dacă îl vezi pe El, nu mai poţi să laşi să ţi se tulbure mintea. Este imposibil să te îndoieşti atunci când El este prezent. De fiecare dată când ajungi în contact cu Isus, cuvintele Lui sunt reale. „Vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27) – este o pace care te cuprinde din creştetul capului până în tălpi, o încredere de neînvins. Viaţa ta este „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” şi ţi se dă pacea netulburată a lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Iubeşte!

Când lacrimi reci ţi se rotesc pe faţă
Şi când în cale ura te izbeşte
Străpunge-ţi tare inima de gheaţă
Topeşte-o! Arde-o! Şi…iubeşte!

Iubeşte tot ce-ar trebui să doară,
Iar ura leagăn-o la pieptul tău
Ascunde-o în uitare: să adoarmă,
Iar tu iubind să înfloreşti mereu!

Să naşti în alţii mugurii din tine
Din tot ce ai mai bun, să dăruieşti –
Când dai un strop, o mie o să vină
Când dai iubire, tot iubire-o să primeşti!

Ştiu, nu-i uşor să lupţi, dar tu învaţă
Ridică ancora spre El, vâsleşte!
Când lacrimi reci ţi se topesc pe faţă,
Şi când în cale ura te loveşte…

Ştiu o noapte sfântă

Efeseni 2/14

”El este Pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care îi despărţea. ”

Cerul a îmbrăcat haina sa de noapte,
Aşteaptă să vină  şi cereasca oaste;
Diamante şi perle din visterie.
-Ce noapte frumoasă! zice cu mândrie.

-Noapte albastră, eşti foarte frumoasă!
Dar eu ştiu o noapte şi mai glorioasă,
Este noaptea când ninge cu Pace şi dor;
Şi se naşte Isus, al meu Mântuitor!

Ştiu o noapte când stelele răsar zâmbind,
Din Tara Zorilor, aud îngeri cântând,
Şi pe o rază, un mesaj de iubire;
”Un Fulg de Pace aduce mântuire! ”

Ştiu  o noapte sfântă când stelele vorbesc,
Şi tainele, din ceruri, ele  dezvelesc;
Şi Poarta cerului se deschide usor;
-”Dă-mi un strop de pace, Măreţ Mântuitor! ”

Ştiu o noapte când şi fulgii de nea vorbesc,
Fluturi-mesageri, de la Regele ceresc,
Dansând pe cer, ei cântă un cântec sublim;
-”Am nevoie de Domnul, de Domnul divin! ”

Ştiu o noapte  sfântă când  Ieslea vorbeşte;
In ea, cerul şi pământul locuieste,
Ştiu o noapte când inima strigă de dor;
”-Fii o Iesle pentru al tău Mântuitor! ”

Şi  noaptea cerească, plină de magie,
M-a legat  de Isus pentru veşnicie,
Este noaptea când ninge cu Pace şi dor;
-Ai  milă de mine, Isus  Mântuitor!

Noaptea sfântă, nu ochii, înveseleşte,
Inima zdrobită, ea o cucereşte,
In noapte, pe cerul inimii mele, scriu;
-Eu am pe Mântuitorul, Domnul cel viu!

Fulg de Pace, Isuse, bine ai venit!
Cerul cu pământul, în noapte, le-ai unit,
Ai deschis Tu Poarta din cer cu un Cuvânt;
Să avem noi intrare la Tatăl cel sfânt!

Arancutean Eliza