Apăsarea exterioară

„M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii dintre ei.” 1 Corinteni 9:22

Un lucrător creştin trebuie să înveţe cum să fie un om nobil al lui Dumnezeu în mijlocul unei mulţimi de lucruri lipsite de nobleţe. Nu spune niciodată: “O, dacă aş fi în altă parte!” Toţi oamenii lui Dumnezeu sunt oameni obişnuiţi, care au fost făcuţi extraordinari prin materialul pe care El li l-a dat. Dacă nu avem materialul potrivit în mintea şi în inima noastră, nu-I vom fi folositori lui Dumnezeu. Nu suntem lucrători pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi. Mulţi oameni aleg deliberat să devină lucrători, dar în ei nu se găseşte nimic din materialul harului atotputernic al lui Dumnezeu, nimic din Cuvântul Său atotputernic. Inima, mintea şi sufletul lui Pavel au fost în întregime umplute cu marele scop al lucrării pe care Isus Cristos a venit s-o facă; el n-a pierdut niciodată din vedere acest lucru unic. Noi trebuie să ne confruntăm cu adevărul esenţial…

Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

“Eu v-am ales…” (loan 15:16). Fă din aceste cuvinte un motto minunat în crezul tău. Nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, ci El te-a ales pe tine. Dumnezeu lucrează îndoind, frângând. modelând, făcând cu noi ceea ce crede de cuviinţă. Nu ştim de ce a ales să lucreze aşa; dar ştim că EI lucrează având un singur scop – ca să poată spune: “Acesta este omul Meu”. Trebuie să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu astfel, încât El să poată aşeza şi alţi oameni pe Stâncă, aşa cum ne-a aşezat pe noi.

Nu alege niciodată să devii lucrător, dar, dacă Dumnezeu îţi adresează această chemare, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! El va face cu tine ceea ce n-a făcut niciodată înainte de a te fi chemat; va face cu tine ceea ce nu face cu alţi oameni. Lasă-L să te modeleze aşa cum doreşte El.

Oswald CHAMBERS

Luptă și cunună

O, Doamne, deschide-ne ochii să vedem,
Că sunt mai mulți cu noi, nu împotriva noastră.
Cu ei e doar un braț ce-i pieritor,
Dar Domnul e mereu tăria noastră.

E drept, avem o luptă grea de dus;
Și nu luptăm cu sânge sau cu carne.
Căci lupta-i pe tărâm spiritual,
Și nu se poate duce fără arme.

Să ne-mbrăcăm cu toată armătura,
Ca să ne-mpotrivim în ziua rea.
Scutul credinței, încinși cu adevărul,
Și în picioare, încălțați cu Evanghelia.

În rugăciuni să stăm în orice vreme,
Prin Duhul vocea sa ne-o înăltăm.
Cu stăruință, împreună cu toți sfinții,
Peste puterea celui rău ca să călcăm.

Avem totul deplin în Domnul nostru,
Iertați de vină doar prin jertfa Sa.
Moștenitori în El suntem noi astăzi,
Ca să slujim de laudă pentru slava Sa.

E timpul ca să fim fecioare înțelepte,
S-avem ulei nu doar în candelă, ci-n vas.
Căci mirele-i aproape, chiar la usă,
Chiar în curând răsună al Său glas.

Iată că trâmbița-i aproape ca să sune,
Ce glorios va fi acel eveniment!
Ce-i adormiți in Domnul să învie,
Iar noi cei vii, schimbați într-un moment.

Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață,
Și vom zbura cu toții în văzduh.
Îl vom vedea pe Isus, față-n față,
Cei ce-am trăit cu toții într-un duh.

Nu vor mai fi nici boli, nici carantine,
Și ne va fi șters atunci orice plâns.
Și vom împărăți o veșnicie,
Cu cel ce pentru noi, totul a-nvins.

Nu vom avea nici lampă și nici soare,
Domnul va fi lumina-n orice zi.
Nici urma de blestem și de durere
Căci Dumnezeu și Mielul vor împărăți.

Să-L așteptăm cu inima curată,
Căci doar așa în față-L vom vedea.
Și Duhul și mireasa astăzi strigă:
Amin, vino Isuse! Maranata! ! !

 Dany Căpătan  

Conectat la trăirile divine

Când vorbești despre trădare și tu ești legat de ea,
Ești fățarnic, n-ai valoare, cauți a te afirma.
Nu poți spune de mândrie și să-i fi un rob supus,
Asta-i prefăcătorie și nu ai nimic de sus.

Nu poți arăta spre alții că-s dublicitari în umblet
Când tu ocolești toți frații și ai vicleșug în cuget.
Nu poți arunca cu pietre în acel ce se-ostenește
Nu-i mai căuta defecte, mai bine, te pocăiește!

Nu poți spune de gunoiul din ograda altcuiva
Când la tine e noroiul și mizeria cea mai rea.
Nu mai arăta cu mâna, doar spre alții, dragul meu
Că-ți vei pierde și cununa și pe Sfântul Dumnezeu!

Nu mai încerca mereu să arăți a om curat
Când păcatul tău e greu și ai cugetul pătat.
Caută să te sfințești, să-mplinești cu drag scriptura
Căci așa cum tu trăiești, tot așa-ți vorbește gura.

Nu-ncerca să-nvinuiești, pe nimeni în locul tău
Că ai să păcătuiești și-L superi pe Dumnezeu.
Asumă-ți ceea ce faci și învață să iubești
Taci când trebuie să taci și când trebuie vorbești.

Nu privi la ce fac alții, fii atent la viața ta
Și iubește-i pe toți frații, nu îi mai tot judeca.
Fiecare om pe lume, are câte un defect
Dar are și lucruri bune, asta îl face perfect.

Căci așa, plini de defecte ne-a iubit Isus Hristos
Și ne-a dat zece decrete, să trăim armonios.
Dar mai este o poruncă, fără ea nu poți trăi
Iubește-l pe cel de-aproape și-astfel mântuit vei fi.

Că-n iubire stă esența mântuirii-n general
Dacă e doar aparența, asta poate fi fatal.
Când iubești cu-adevărat pe acel de lângă tine,
Omule, ești conectat la trăirile divine!

Fii al cerului exemplu pentru cei din jurul tău
Căci inima ta e templu” Fiului de Dumnezeu.
Ține-al fericirii steag ridicat orice ar fi
Să-l vadă orice pribeag pe Hristos ce va veni.

Nichifor Nicu

Psalmul 143

Ascultă-mi rugăcinea Doamne Sfinte
Și-a mele cereri nu le ignora
Urechea-Ți pleacă, drept și bun Părinte
Și-ascultămă-n credincioșia Ta

Cu mine nu intra la judecată
Că-s robul Tău și pururi vreau să-Ți fiu
Iar înaintea Ta nu-i chip să poată
Fi fără de prihană vre-un om viu

Vrăjmașul sufletul îmi urmărește
Îmi calcă chiar și viața la pământ
Spre-ntunecoase locuri mă gonește
Spre-acei de multă vreme în mormânt

Mâhnit îmi este duhul meu în mine
Și inima-n lăuntru-i tulburată
De vremuri vechi ‘mi-aduc aminte bine
Și cuget la lucrarea-Ți minunată

Spre Tine mâini întind de vreme multă
Și după Tine sufletu-mi suspină
Grăbește Doamne vino de m-ascultă
Și nu-mi ascunde fața Ta senină

Căci aș ajunge ca cei fără viață
Ce se coboară-n groapă cu suspine,
Fă-mă s-aud în orice dimineață
Ce bun ești Tu, căci eu mă-ncred în Tine

Arată-mi Doamne calea necesară
La Tine-mi înalț sufletul și rostul
Mă scapă de vrăjmași când mă-nconjoară
Căci eu la Tine-mi caut adăpostul

Învață-mă să-Ți fac voia cerescă
Căci Doamne Tu ești Dumnezeul meu
Iar Duhul Tău să mă călăuzească
Pe calea dreaptă ca să merg mereu

Pentru-al Tău nume Mare și Puternic
Înviorează-mă! Ești Cel ce poate
Iar în dreptatea Ta Părinte Veșnic
Din greul meu necaz sufletu-mi scoate

Iar bunătatea Ta să mă dezmierde
În ea vrăjmații mei îi nimicește
Pe cei mai răi potrivnici Doamne-i pierde
Căci eu sunt robul Tău ce te iubește

Daniel Hozan

Nu-ți vinde demnitatea pe-un cadou

Nu-ți vinde demnitatea pe-un cadou,
Nu fi o viață sclav, ci fii erou.
Rămâi o stâncă orice ar veni
Ca nimeni să nu poată a te clinti.

Ascultă-ți inima, nu te-ndoi,
Și fii doar ceea, ce vrei tu să fii.
Învață de la cei ce-au reușit,
Dar care mâinile nu și-au mânjit.

Nu-ți fă prieteni mândri și lumești,
Nici obiceiul lor să nu îl însușești.
Caută-ți tovarăși sinceri și smeriți,
Săraci în duh, însă de cer iubiți.

Alege să rămâi un ne’nsemnat
Și-așteaptă când e vremea de-așteptat,
Căci Cel ce ne-a creat pe toți la fel
Poate te vrea, celor pierduți, model.

Nu-ți vinde dreptul de întâi născut,
Ci fii o jertfă de-un miros plăcut,
Să placi, nu celor ce se văd azi sus,
Ci doar Unuia, vrednic, Regelui Isus.

Puiu Chibici 

Cercetează-mi inima

Înaintea Ta vin astăzi, Doamne
Vreau iertarea Ta să o primesc
Vreau să și Te doresc cu bucurie
Pe Tine, Domnul meu
Numai lângă Tine am speranță
Doar prin Tine pace eu găsesc
Tu ești, Doamne-al meu izvor de viață
Ce curge tot mereu.

Umple-mi, Doamne toată viață mea
Astăzi numai de prezența Ta
Te rog, Doamne…
Și te rog frumos, nu mai pleca
Cercetează-mi astăzi inima
Te rog, Doamne

Inima mea, Doamne-Ți mulțumește
Că de robul Tău, Te-ai îndurat
Și se-nchină azi cu bucurie
Te laudă ne-ncetat.
Bunătatea Ta nemărginită
Să-mi zdrobească inima din piept
Să te laude în orice clipă
Aceasta îmi doresc

Mângâierea Ta să mă-nsotească
În călătorie pe pământ
Și când lupta o să se sfârșească
S-ajung în Cerul Sfânt.
Asta-i, Doamne ultima dorință
Să-Ți slujesc oricât de greu ar fi
Știu că-n clipa când vine furtuna
Nu mă vei părăsi

Nichifor Nicu 

Mulțumesc!

Referințe1 Tesaloniceni 5:18 Evrei 13:5

Pentru Soarele dreptății,
Inima, lumina vieții,
Gândul bun al dimineții,
Pentru toate spun ca sfinții:
Mulțumesc!

Pentru norul de zăpadă,
Întunericul – dovadă…
Timpul scurs într-o cascadă,
Pentru tot din olimpiadă:
Mulțumesc!

Pentru gândul veșniciei,
Taina zilei, veseliei,
Jugul greu al comediei,
Pentru toată hora gliei:
Mulțumesc!

Pentru Dumnezeu, Hristosul,
Răsăritul și apusul,
Jertfa lui Isus, Alesul,
Pentru toate-n tot cu pulsul:
Mulțumesc!

Horja Robert 

Grădina florilor de nea

Grădina florilor de nea
Mă străduiesc să te găsesc
Căci asta vrea inima mea
Să pot în tine să trăiesc

O frumusețe nesfârșită
E Raiul cel de toți dorit
Trăirea lui e infinită
În Domnul, pace am găsit

Nici crinii cei mai minunați
Nu sunt atâta de frumoși
Deși-s sensibili, delicați
Nu sunt atât de arătoși

Ca Raiul care l-am primit
Ca o solie minunată
De la Isus cel preaiubit
Primit prin jertfa-I minunată.

O Doamne câtă frumusețe
Va fi când totul vom vedea
Și sănătate, tinerețe
Pe toate le vom căpăta

Ce Doamne Tu ne-ai pregătit
Noi nu înțelegem și nu știm
Sfințiți să fim, cum am dorit
Veșnic cu Tine în cer să fim

În Patria ce seamăn n-are
Cu tot ce este mai frumos
În slavă și în înălțare
În slujba Ta, mărit Hristos

Orice genunchi se va pleca
Pe Tine ca să Te slăvească
Alăturea noi Îți vom sta
Și-Ți vom vedea slava, cerească

Iar Numele Tău glorios
În veci de veci va fi mărit
Căci Tu ești Fiul Sfânt, Hristos
Ce din iubire Te-ai jertfit

Cu sânge sfânt ne-ai primenit
Viață ne-ai dat din viața Ta
Tu Salvatorule iubit
Mărit să fii, dea pururea!

Florența Sărmășan  

Inimā îndureratā

Inimii îndurerate
Încā-i mai pasā cā-n Sion
S-a stins avântul spre Cetate,
Cā-i tare multā libertate
Și n-are nici un campion.

Cum s-a ajuns la trista stare?
Cum mulți s-au înrādācinat
Într-un nivel de nepāsare
Amestecat cu sārbātoare
De parcā haru-i îngropat.

Îndepārtarea de Luminā
Se manifestā zi de zi
Foarte puțini se mai închinā
Voind lucrarea s-o-ntreținā,
Sā vadā iar cā va-nverzi.

Cā dragostea e tot mai rece
E evident, e dureros
La luptā cine vrea sā plece,
Spre sacrificiu sā se-aplece,
Sā-nfrunte valul furios?

Și plânge inima… și plânge
Vāzând ce fapte se petrec
Cum dorul pentru Cer se stinge
Cum Duhul, iarāși, se respinge
Și-mbrāțișat e un eșec.

De ce-i așa? E o-ntrebare
Care aștesptā un rāspuns
De la pāstor, de la oricare
Cāci inima îndurātoare
Nicicând în colb nu s-a ascuns.

E-o inimā care se roagā
Sā fie iar înviorāri
Spre Paradis sā îi atragā
Pe cei cuprinși de scrum și plagā
Rāpuși de multe disperāri.

N-o întristați cu dezbinare
Nici cu vorbire fārā har
Cāci e cu voi în încercare
Și-aduce iar înseninare
Și dorul sfânt pentru altar.

Da-ți-i cântare și credințā
Cum niciodatā nu i-ați dat
C-așa prin multā suferințā
Veți merge cātre biruințā
În plaiul cel mai luminat.

George Cornici