Recunostinta

Doresc sa-mi fie viata o cantare
De multumire pentru Dumnezeu,
O preacurata jertfa de-nchinare
Adusa ca-ntr-o zi de sarbatoare,
Caci n-are-n univers asemanare,
Nu-i nimeni mai frumos ca Domnul meu.

Ca pana unui scriitor sa-mi fie
De iscusinta plina limba mea,
Intr-o desavarsita armonie
Sa-I cant mereu o noua melodie
Celui ce m-a ales din vesnicie
Si mantuire-a hotarat sa-mi dea.

O lume-ntreaga n-are sa-mi ofere
Ce are El, atat e de slavit;
Eu n-am nevoie pe pamant de-avere,
Nu-mi trebuie nici faima, nici putere,
Mi-a daruit cereasca-I infiere
Si sunt de Imparatul meu iubit.

Doresc sa Ii aduc recunostinta
Ca un prinos pe-al inimii altar,
Cu-adanca si eterna umilinta
Vreau sa-I inchin intreaga mea fiinta,
Caci s-a invesmantat in suferinta,
Iar eu am fost rascumparat prin har.

„Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Psalm 45:1b.

Anca Winter 

Ori cu Domnul, ori cu lumea

Când te-ascunzi de adevăr și când negi realitatea,
Semnele sunt foarte clare, te înghite falsitatea.
Nu poți fi părtaș cu lumea, dar să vrei cu Dumnezeu,
Prietene, nu poți sluji Domnului și celui rău.

Ori cu lumea, ori cu Domnul, amândouă-i imposibil,
Nu poți să combini ce-i cu dulce cu amar, este penibil.
Robinetul îți oferă doar un singur fel de apă,
Ori e dulce, ori amară, ori sărată, ori e acră.

Nu poți ține într-o mână două linguri sau mai multe,
N-o să poți să te hrănești, fii sigur, n-o să-ajute!
Nu poți să te-așezi la masă pe mai multe scaune,
O să cazi, te vei lovi și rămâi cu traume.

Uită-te atent la corp, vei vedea, vei înțelege,
Căci piciorul stâng și dreptul nu se ceartă cum s-alerge.
Au aceași destinație, niciodată separat,
Dreptul nu l-a-mpins pe stângul, stângul nu l-a sabotat.

Tot așa să fii și tu, ori cu Domnul, ori în lume,
Ori alegi faptele rele, ori alegi pe cele bune.
Dar nu poți azi să ucizi și-apoi vrei să legi o rană,
Asta nu a realiate, este horror dar și dramă.

Când primești pe Duhul Sfânt să-ți conducă viața ta,
Ceru-ntreg te va-nsoți, cei din jur vor observa.
Nu uita, orice albină, face mierea din frumos,
Tot așa, să-ți lași parfumul dăruit de El, Hristos.

Oamenii vor observa și vor vrea și ei schimbare,
Și prin asta, prietene, va fi-n cer o sărbătoare.
Căci așa lucrează Domnul și așa ne vrea pe toți
Să fim lucrători cu Cerul, nu sălbatici și nici hoți.

Când lucrăm pentru Hristos, lumea nu ne mai atrage,
Ceru-i destinația noastră și-asta-i ceea ce ne place.
Căci Hristos ne-a căutat și întâi El, ne-a iubit,
Iar apoi noi L-am văzut și în suflet L-am primit.

Așadar, nimic și nimeni să nu-ți fure mântuirea,
Lumea asta-i trecătoare, dar Hristos, e nemurirea.
Dacă Îl urmezi pe Domnul, tu vei fi nemuritor
Și în cer când vei ajunge vei fi un biruitor!

Prietene, te-ntreb acum: Ce câștig mai prețios
Îți oferă lumea asta decât ce ai în Hristos?
Cu ce poți tu compară bogăția ce-o primești,
Când ajungi în veșnicie, sus, în slăvile cerești?

Toat-averea pământească, nu te va scăpa de iad,
Vei ajunge-n suferință unde sufletele ard.
Chin, durere, întristare și doar lacrime vor fi,
Asta vrei tu pentru tine, lumea când vei părăsi?

Azi mai ai o șansă mare, înc-o zi să te gândești,
Să te-apleci cu umilință, pe Hristos să Îl primești.
Fă o sărbătoare-n cer începând chiar de la tine,
Scapă de tot ce-i murdar și de tot ce-a fost rușine!

Cere-n viața ta schimbare și belșug de har ceresc,
Și-apoi cântă o cântare cu mesaj Dumnezeiesc!
Iadu-ntreg să înțeleagă și știe că de-acum,
Ești un Fiu de Dumnezeu și-ai pornit pe un nou drum.

Nichifor Nicu 

Fii Lumină! Fii om înțelept!

Referințe

Deuteronomul 18:9-14

A fost, cândva, o zi de sărbătoare
Subtil, însă, ajuns-a-n calendare,
Prin veacuri furișată pân’ la noi,
Popoare-ntregi cuprins-a în șuvoi…

Nici nu te miri, când știi că dirijorul
E Șarpele viclean, amăgitorul!
Chiar din Eden sădise îndoiala-
De Halloween mulți au mușcat momeala,
Zicând ca el: „Oare o fi păcat? !
Hotărât, nu! Scobește un dovleac!
E distractiv c-o lumânare-n dinți
Sperii copiii care nu-s cuminți… „

Și uite-așa, din tată-n fiu, odat’
Doar câte-un obicei am adoptat:
Costume, măști, filme de groază…
Copiii noștri azi vizionează…

Sunt vremuri grele, vremuri de final,
E lumea mai mult afundată-n val,
Iar ocultismul urcă tot mai sus
Copiii, costumați, se cred ce nu-s:
Unii pisici – scuzându-se la școală
Că nu răspund, își țin codița-n poală…
Alții păianjeni, demoni, vrăjitoare… –
Așa i-a învățat o sărbătoare!

Ora de vară-iarnă moștenim
Tot de la-ntunecatul Halloween,
Când om și Diavol în orgii ocultă,
Părându-li-se noaptea mult prea scurtă,
Schimbară-n dat dumnezeiescul plan:
Cu-o oră-n plus, e-o nouă lege-n an!

O, cât păcat! Vai, ce-ntuneric gros!
Prietene, lumina ta-i Hristos!
Să-ți ardă-n piept, vorbește-le la toți:
Puterea Lui ne va-nvia din morți!

Cu pace-n suflet El te-mpodobește,
Cel Rău te sperie, te îngrozește!
A ta identitate e-n Isus –
Ești fiu de Rege, nu de jos, de Sus!
Te costumează cum scrie-n Scriptură:
Cu fapte bune, adevăr în gură,
Să fii lumină-n jur, la muncă, -n sat…
Învață-ți pruncii a trăi curat,
Nu pe la porți: ne dai, ori nu ne dai!
Isus Hristos ne dă cerescul Rai.

Adună-n coșul vieții, pentru Cer,
Nu bombonele, suflete ce pier!
Privind ecranul Duhului cel Sfânt,
Fă click postării sfinte din Cuvânt!
Aruncă-ți masca idolatră jos,
Lumină fii! Arde pentru Hristos!…

Aveam și noi, mai ieri, o sărbătoare,
Când Cerul cobora în Adunare,
Nu lumânări, în duhul luminați,
Prin jertfa Domnului Hristos spălați,
Înțelepțiți de Duhul Său cel Sfânt,
Vorbeam frumos și predicam plângând;
Ieșeam pe străzi, dar nu la speriat,
Cu drag, vesteam pe Cel crucificat.
N-aveam dovleci arzând, pe la ferestre…
Isus Hristos Lumina noastră este!

Iar azi, când lumea are-o sărbătoare
Când morții își cinstesc printr-o mâncare,
Sau luminițe ce se sting încet,
* Fii tu lumina! Fii om înțelept! *

Cornelia Sărac 

De Tine depindem

De Tine depindem în orice stare
Nu de recolta adunată-n hambar
Transformi tragedia în sărbătoare
Dai energii să nu muncim în zadar.

Fără voia Ta fire de păr nu cad
Destinul nostru, Tată, îl controlezi
Binecuvântările Tale nu scad
În vremuri de restriște ne cercetezi.

Oriunde-am merge depindem de Tine
Pe-nțelepciunea noastră nu ne bazăm
C-așa-ndepărtezi plâns și suspine
Și-așa-n revelații, duios, ne-așezăm.

Nu prin tăria noastră respingem
Demoni ce vin s-atace pe sfinți
În bătălii doar cu Tine învingem
Să vrem relații cerești nu arginți.

De Tine depindem când frământarea
Apare să stingă avântul spre Rai
Iar când apare, subtil, întristarea
Și-atunci ești cu noi, sublim Adonai.

Prezența Ta e-a noastră fericire
Ne bizuim pe Tine oriunde și-oricând
Îndepărtezi orice nenorocire
De-aceea mergem spre Eden cântând.

Cum fără sevă copacii-ar muri
Așa-i legătura noastră cu Tine
În orice dileme ne poți lămuri
E dependență ce ne poate susține.

De alți stăpâni nu vrem să depindem,
Pe altă temelie nu vrem să stăm
Ce-am primit de la Tine nu vindem
Doar înaintea Ta ne-nchinăm.

George Cornici

Legați de Cer

Belșug de har și bucurii vor fi în cer, acasă,
Nici lacrimi, dar nici suferinți atunci nu vor mai fi.
Atunci când nunta vom serba cu Mirele la masă.
Ce sărbătoare, ce iubire noi vom trăi.

Ce minunat e Dumnezeu, ce mult El ne-a iubit.
Ne-a dat în dar pe Fiul Său, să moară răstignit.
Cu cerul El ne-a împăcat și azi suntem salvați,
Prin ascultarea de Cuvânt suntem eliberați.

Cu sufletul și inima, de cer suntem legați,
Și așteptăm măreața zi când ne vom înălța.
Noi știm că nu mai este mult, de-aici vom fi chemați
Cântarea cerului sublim atunci noi vom cânta.

 Nichifor Nicu

Pot totul în Hristos

Referințe

Filipeni 4:13

Când ești mereu în grea durere
Și toate parcă merg pe dos,
Tu ai în Carte-o mângâiere,
Proșterne-te și zi-n tăcere:
Pot totul în Isus Hristos!

Ți-e îngrădită-aici viața,
Adeseori, ești furios
Că-i prea înaltă fortăreața…
O, înspre cer ridică-ți fața
Zicând: pot totul, în Hristos!

Nu te uita că ești firavă
Iar cel din dreapta-i sănătos,
Din ceru-albastru plin de slavă,
Ascultă-o voce-așa suavă:
-Poți totul, în Isus Hristos!

Te simți fără putere-n tine
Când alți-au pasul grațios?
Nu te uita doar la ruine,
Cin’ te-a creat, știe prea bine
Că tu… poți totul în Hristos!

Chiar de aici, ești dat de-o parte
Răbdând în duhul, dureros,
Ești fiu ceresc, ai demnitate,
Te-așteaptă-n cer comori, palate…
Doar tu… poți totul în Hristos!

Asculți cu teamă când spun alții
Că-s boli, războaie, ești fricos?
Tu ai Duh Sfânt- cerești vibrații-
Vei fi ‘nălțat spre alte spații
Când spui: pot totul în Hristos!

La El, toate sunt cu putință,
E Dumnezeul credincios,
Prigoane când te amenință,
Ridică steag de biruință
Strigând: -Pot totul în Hristos!

Da, știu, te-acuză de cei din casă
Ești umilit, ții capu-n jos…
Dar într-o zi, spre-o altă viață
Puterea Duhului te ‘nalță,
Doar tu… ești totul în Hristos!

Cântă chiar și-n adânc de mare,
Aruncă-ți straiul zdrențăros,
Vine a ta eliberare
Cu nesfârșita sărbătoare
Când vei fi una cu Hristos!

Prieten drag, o, sus privirea
Tu ești un suflet prețios,
Chiar dacă doare șlefuirea,
Primești în ceruri strălucirea
Să fii asemeni Lui Hristos!

Nu-ți arde-n piept un dor de-acasă,
De-o viață-n trupul glorios?
Când Cel ce-a spus că nu te lasă
Îți pune-n păr cununa-aleasă,
Să fii… mireasa Lui Hristos!

Nu mai e mult, cu toți vom trece
Bogat, sărac, urât, frumos…
Dar cel ce pân’ la capăt duce
Cu bucurie a sa cruce
Ajunge-n brațul Lui Hristos!

Prieten care rabzi, mai rabdă,
Jertfirea ta-i cu bun miros
Fii spicul plin, cu multă roadă,
Mai trage în ogor o brazdă
Cântând: pot totul în Hristos!

Cornelia Sărac 

Învierea, ieșire din întuneric la lumină

A ieșit din întuneric la lumină
Grota-ntunecată n-a putut să-L țină
S-a-ntâmplat cum au declarat profeții
A-nviat la ora dintâi a dimineții.

Trei zile și trei nopți fără suflare
Semnele morții erau foarte clare
Putrezirea era pe cale să-nceapă
Cum de n-au făcut mai adâncă groapă?

Au fost Marii Preoți cu mari proiecte
De-a-nlătura ce numeau ei “secte”
Să rămână doar cea tradițională
Cu legi fără de viață și multă fală.

Divina putere n-o cunoșteau
Revelații din Cer, desigur, n-aveau
Și L-au interogat pregătindu-i mormântul
Dar El a păstrat, credincios, Legământul.

Omorând-L pe cruce L-au îngropat
În mormânt cu uriașă piatră-ncuiat
Și-au crezut c-au înfăptuit dreptate
Dându-i, “generoși”, o groaznică moarte.

Deodată s-a coborăt forța-nvierii
Să-nlăture starea sumbr-a tăcerii
Și Omul durerii a ieșit la lumină
S-aducă sărbătoare la toți ce se-nchină.

A ieșit învingând moartea hidoasă
Omenirea la El să fie atrasă
Și iar s-a dovedit Cine tronează
Și Cine asupra planetei veghează.

A-nviat dovedind că puterea umană
Oricât s-ar arăta de vicleană
Nu poate sta împotriva dumnezeirii
Și nu poate anula efectul iubirii.

A ieșit din întuneric la lumină
Să aibă părtășie cu noi la Cină
Să-nvieze-n noi ce s-a ofilit
Amarul tristei vieți să fie-ndulcit.

Rostind “Întrupare” și-apoi “Înviere”
Știm că speranța noastră nu piere
Învăluiți în căldura dragostei divine
Stăm cu Cel ce ne-ndrumă și ne susține.

George Cornici

E viu, trăiește-n noi

E viu! Trăiește-noi!
Simțim sfânta-i suflare
În cântec și-n nevoi
Și-n dulcea sărbătoare.

E viu! S-a arătat
Și încă se arată
La cei ce s-au predat
Și-au inima curată.

E viu! Se știe clar
A biruit mormântul
Ne este Scut și Far
Să-nsuflețim avântul.

Vestim la mulți: E viu!
E zi de celebrare
Dumnezeiescul Fiu
Ne-a dat descătușare.

E viu! E bucurie
Învinsă e și moartea
Să fim, deci, mărturie
Cum ne îndrumă Cartea.

Primit-am înfiere
E viu și e prezent
Slăvita Înviere
Ne dă un tratament.

Ne vede, ne aude
E viu! E-adevărat
Veniți, El nu exclude
Pe nimeni, niciodat’!

Cuvântul Lui pătrunde
În sufletul deschis
E viu! El nu se-ascunde
Ne dă ce ne-a promis.

George Cornici

Ai murit și pentru mine

Ai murit și pentru mine
Pentru cel mai păcătos
Glorie Ți se cuvine
Sfânta-Ți jertfă mă susține
Și mă face credincios.

Mi-ai văzut nevrednicia
Și trăirea făr-un rost
O, Isuse, drag Mesia
Mare Ți-a fost agonia
Mi-ai dat harul fără cost.

Azi, înțelegând iubirea
(Prin durere dovedită)
Știu precis că fericirea
Soră e cu Nemurirea,
Cu starea neprihănită.

Din rănile-n carne vie
Se revarsă vindecări
Că iertare mi-ai dat mie
E spre-a bea din Apa vie
Să înving în încercări.

Și pentru mine ai răbdat
Torturi sfâșietoare
Și astfel m-ai încredințat
Că-n Slava Ta voi fi luat
Unde-i eternă sărbătoare.

Și pentru mine Te-au străpuns
Piroanele pe lemn de-ocară
Și astfel am primit răspuns
Sfânta-Ți iertare m-a pătruns
Și-mi face viața Primăvară.

Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!
Pentru iubirea-Ți jertfitoare
Vreau în credință să sporesc
Să Te urmez, să Te slujesc
Cu zel și sfântă consacrare.

George Cornici