Azi e o zi de sărbătoare

Ev. Luca 19:29-48

Azi e o zi de sărbătoare,
Ne amintim cu bucurie,
Cum Domnul a intrat smerit,
În Templul sfânt ca să se știe,
Că El în lume a venit,
Mântuitor la toți să fie!

Azi e o zi de închinare,
Naintea Domnului Hristos,
Zi de slujire jertfitoare
Și de-ascultare cu folos…
O zi de har, de cercetare,
Pentru tot omul păcătos!

Azi e o zi de îndurare,
Dacă în lume mai trăim,
E zi de sfântă îndreptare,
Încă putem să ne căim…
Prin rugăciune prin cântare,
Pe Dumnezeu să-L preamărim!

Azi e o zi de libertate,
Când poți alege cum trăiești…
Ori fugi de Dumnezeu departe,
Ori de Hristos te alipești.
Dar zilele sunt numărate,
Alege azi să te sfințești!

Azi e o zi… , dar cine știe,
De nu e ultima din viață?
Să faci ce în Scriptură scrie,
Să ai credință și speranță,
Să fii cu Domnu-n părtășie,
Și-aici și-n veșnica viață!

Teodor Groza

Reclame

Ascultă vocea Celui Viu!

Ascultă vocea celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la El Izvorul fericirii…

Ai alergat în lung și-n lat, fără de bucurie
Uitând că ai fost și tu chemat în sânul veșniciei.

Robit de lanțurie nopții ai adormit în pat străin,
Lăsând deoparte pâinea vieții, chemarea Tatălui divin.

Acum ești gol fără putere, pășești încet cu scutul frânt,
Lovești în vânt privind spre ceruri, spre cortul Celui viu și sfânt…

Asculta vocea Celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la Izvorul fericirii…

Vino la El să-ți fie scut, putere, alinare.
Căci doar așa vei birui și chipul tău va strălucii la marea Sărbatoare…

Timotei Lucuş 

1 Decembrie

Ne tremură cuvântul, ne tremură și iarba
Au înviat din turle, azi, clopote la Alba! …
Acolo, unde Doamne, ai dat și vin și pâine,
Strămoșilor în șube, și Țărilor Române!

Din mărginite toamne, ai dat miros gutuii
Și, iată! … cum la Alba, își strânge Cloșca puii!
Chiar de topim zăpada, în suflete, mai rar,
Îți mulțumim de iarnă, și-n Anul Centenar.

Se scoală din morminte, oșteni cu opinci să cânte;

, Trăiască tricolorul! … al României sfinte! ”
Și de vom pierde astăzi, în ceaţă teoria,
La Alba ne vom duce, să ne găsim mândria!

Înfingem la hotare, un tricolor în pripă.
Dar, vom zbura ca zmeii, cu-o singură aripă!
Și atunci, din sânul mamei, de-ar fi să ne gonească,
Vom ști să ne întoarcem, la vatra românească!

E sărbătoare, Doamne, și Alba e în floare!
Din ea, pământul țării, a învățat să zboare.
În ea, s-au răstignit, poeții și în scrisuri,
Ca noi să le pătrundem, și lumea lor, de visuri.

Am inima în mine, ca un condei ce-și scrie,
La loteria vieții, norocul pe hârtie.
Și-n vremuri ca acestea, ne iartă ironia,
Stăpâne… și sărută, pe frunte România!

Viorel Balcan Valentin

Veşnicia

Vedem cum zilele se duc în goană
Aleargă una după alta-n infinit.
Și viața ni se duce, ba chiar zboară
Azi e-n apus și ieri era la răsărit.

Cu pumnii goi venim în lumea noastră
Și tot cu pumnii goi plecăm în zbor ușor.
Tot ce-am trăit privim ca prin fereastră
Dar gândul nostru e-ndreptat spre viitor.

Unde vom fi în veșnicii știm oare?
Știm drumul să ajungem sigur colo sus?
Acolo unde rana nu mai doare,
Nu e suspin, nici lacrimă și nici apus.

Acolo-i pururi dulce sărbătoare,
Acolo Mielul e pe tron încoronat.
Acolo e lumină, e cântare.
Acolo-i Raiul Sfânt. Acolo ești chemat.

ISUS e Calea către veșnicie,
El Singur este drumul cel adevărat.
Jerfirea Sa pe cruce mi-a dat mie
Dreptul să fiu al Său, să fiu pe veci salvat.

Ascultă vocea care blând te cheamă,
Privește rănile de cui din palma Sa,
Răspunde-i astăzi fără nici-o teamă,
Și vei obține sigur mântuirea ta.

Și ție poate să-ți aducă-ndată,
O pace-adânc-o siguranță vie,
Că veșnicia ți-e asigurată,
Al tău e locul plin de măreție.

Anonim

În adânc

De ce te-ndoieşti aşa de tare
Cånd lacrima spală a ta faţă iar?
Deasupra norului e o Salvare,
E Dragostea dăruită la Calvar.

Ce adânc te-nvăluie în joc
Sub albastrul cerului de Voroneţ?
În tremurânda undă dacă-nnoţi,
Te îneacă fiorii de îngheţ.

Vrei s-ademeneşti adânc necunoscut
Cu vâlvătaia ta năucitoare,
Dar chemarea ta e rece, e de lut!
Deasupra cântă ceru-n sărbătoare!

Vin îngerii din cer şi coboară,
Îmbrăcaţi în haine albe de Lumină,
Te împletesc în cununa astrală,
A Domnului din grădina divină!

Isus te cheamă-n susur blând, liniştit,
La veşnicia născută-n Iubire!
Alege Golgota, pe El, Cel jertfit,
Izvorul curat spre Împărăţie!

Maria Șopț 

Altarul lacrimilor

Altarul lacrimilor tale
E o dovadă c-ai trecut
Prin grele încercări pe cale
Când toată ființa te-a durut.

Când ai văzut o nedreptate
Ai plâns… ai plâns și te-ai rugat
Și-Acel ce dă și-Acel ce poate
Înc-un necaz a vindecat.

Te-ai întristat văzând credința
Sfidată de un grup nebun
Dar azi înalți recunoștința
Că lucruri minunate spun.

Ți-a fost răpită bucuria
Și-atunci credeai că ești învins
Dar, iată, plină-i visteria
Și optimismul te-a cuprins.

Ai spus la mulți despre-o lucrare
Ce-aduce-n om pe Dumnezeu
Dar nu ți-au dat o sărbătoare
Și, iar, ascuns-ai plânsul greu.

Altarul lacrimilor tale
Îți amintește că spre Cer
Nu-s daor miresme și petale
Ci și dezastre, scrum și ger.

Ce s-a format în lupta vieții
(Și crezul și purtarea ta)
E semn etern al frumuseții
Pe care-n veci o vei cânta.

George Cornici

Ziua copilăriei noastre

Ziua copilăriei noastre
E azi și o serbăm cu drag
E a tinereții flori albastre
Și a zâmbetului cald din prag

E zi de dulce sărbătoare
Pentru copii de-orice națiune
Un zâmbet să le dăm și-o floare
Și multă, multă afectiune

Copile drag de pretutindeni
Te-mbrățișăm cu toți acum
Minune dragă între oameni
Al lumii delicat parfum

Fii binecuvântat în toate
De Preaînaltul Creator
De ești aproape sau departe
Noi te primim cu drag și dor.

Puiu Chibici 

A Cincizecimii sărbătoare

A Cincizecimii sărbătoare
Minuni din cer s-au arătat
Căci acum peste fiecare
Limbi mari de foc s-au așezat
Așa strânși cum stăteau grămadă
Un vuiet clar s-a auzit
Apoi a început să cadă
Un foc peste ei și-au vorbit
În limbi străine fiecare
Se minunau de ce-auzeau
Vorbe spuneau cu înfocare
Iar cei de fața înțelegeau
Erau mai multe neamuri strânse
Parți, mezi, iudei și elamiți
A Domnului taine ascunse
Pe oameni îi făcea uimiți
Căci fiecare auzea
Cuvintele ce se rosteau
Cei plini de Duh le tot vorbea
Toți a lor limbă, înțelegeau
Cei ce vorbeau în limbi străine
De toți erau ascultați
Că-s plini de must, credeau ei bine
De-s chiar așa de înfocați
Dar Petru glasu a ridicat
Și cu putere a vorbit
Cauza lor a apărat
Sa fie de toți auzit
I-a îndemnat la pocăință
Pe toți care prezenți erau
Sa aibe în Isus credință
Și mulți de Petru ascultau
Mulți s-au intors pe calea dreaptă
Înspre Isus ei au pășit
Convinși că viața îi așteaptă
Și vor trăi la nesfârșit.

Florența Sărmășan 

Prezenta Ta

Cand apele-nspumate in rauri de-ncercare,
Imi tulburau credinta si ma tineau pe mal,
In boli, in suferinta si in furtuni pe mare,
Mi-ai coplesit fiinta, cu pace si-ndurare,
Erai prezent, acolo, in fiecare val.

Cand umbre reci si negre, prin vaile de plangeri,
Ma urmareau adesea, zi dupa zi, ceas dupa ceas,
Tu ai trimis indata sa imi slujeasca…ingeri,
Si am simtit in suflet Dumnezeiesti atingeri,
Erai prezent, acolo, la fiecare pas.

Cand munti cu piscuri ‘nalte au fost in drumul meu,
Si imi soptea ‘ndoiala; “Nicicand nu o sa-i treci!”
Cand eram trist si singur, impovorat de greu,
Tu imi zambeai in taina prin flori si curcubeu,
Erai prezent, acolo, cu mine pe poteci.

Cand ploi cu lacrimi multe obrazul mi-l uda,
Si navalea in viata-mi potop dupa potop,
Cand deznadejdea, frica-n suvoi ma inunda,
Tu imi dadeai putere, simteam Iubirea Ta,
Erai prezent, acolo, in fiecare strop.

Cand noaptea-n bezna crunta, ma urmarea iar vina,
Si cand cei dragi din juru-mi simteam ca ma tradeaza,
Cand spinii de pacate imi napadeau gradina,
M-ai imbracat in Haru-Ti, mi-ai aratat Lumina,
Erai prezent, acolo, in fiecare raza.

Tu esti la fel si astazi, Acelasi, Vesnic, Neschimbat,
Cuprins de doruri sfinte, ma-nchin si Te astept,
Se-apropie Sarbatoarea si clopotele bat,
E iarasi Dimineata, Hristos a inviat!
Tu esti prezent de-a-pururi, esti Viu la mine-n piept!

Alexandru Marius 

Sărbătoare

Cu multe zile-nainte
Oamenii se pregătesc;
Fac curat în ale lor case
Și frumos le-mpodobesc.

Hainele, încălțămintea,
Cu drag și le îngrijesc:
Noi, curate sau călcate
Ori frumos le lustruiesc.

Cadouri, cum își permite
Fiecare, dar le au.
Știm că-ar vrea mai mult, mai scumpe,
Dar intenția că dau,

Că au ceva să ofere,
Că pot da cu bucurie.
Ține legătura păcii
Și-e prilej de veselie.

Și în sufletele noastre
Mai adânc ne cercetăm,
Vrem să fie cald, lumină
Și începem să cântăm.

Noi care suntem aici,
L-am ales și L-am primit
Pe Domnul Isus Hristos;
Atâtea i-am pregătit!

Coruri, grupuri și chiar solo,
Îl lăudăm, Îi recităm,
Cu-ale noastre inimi toate
`Naintea Lui ne-nchinăm!

Instrumentele, orchestra,
Îl slăvesc pe Dumnezeu
Că L-a lăsat să se nască
Printre noi pe Fiul Său.

Doamne, câtă bucurie
Ne oferi printr-un Copil!
Umple casa, -i sărbătoare!
Și-a venit așa umil. . .

O dragoste sinceră
Ne-nveți, nesofisticată,
Iubire cu modestie,
Nu scumpă, nu amânată. . .

Ai avut atâta slavă,
Bogăție. . . de nespus!
Tu ai vrut să-arăți că jertfa
Decât banu-i mai presus.

Poți să ai galbeni, avere
De nu știi s-o socotești.
Dar simți că inima-ți cere
Mai multe lacrimi să verși.

Nu vezi în jur mulțumire
Oricât ai agonisi.
Și oricâte daruri scumpe
La toți de le-ai oferi.

Satisfacția e mare
Atunci când ai depistat
Că-i slujești cu bucurie
Celui ce Fiul ți-a dat.

Nu-i mai mare bucurie
A celor din jurul tău
Să vadă că tu te dai
În totul lui Dumnezeu.

Atunci tu te faci un dar
Pentru cei ce-ți sunt mai dragi.
Mulțumire au și ei, ai și tu
Și spre cer tragi.

Acolo unde te-așteaptă:
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Unde fi-va sărbătoare
Cum nu este pe pământ.

Acolo bucate-alese!
Acolo daruri, răsplată!
O să-ți vezi roadele toate!
O, Țară Prea-Minunată!

Lidia Gheorghe