Anul nou

Din cireșul veșniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.

Și-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!

Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Și cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..

Îmbrăcați al vostru suflet
În veșmânt de sărbătoare
Și primiți cu imn de slavă
Noua veșniciei floare.

Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.

Vasile Militaru

Cel mai bun cadou din lume

25 Decembrie

„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)

Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor”, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură.

Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm.

Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că:1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa.2) E singurul dar care dăinuie pe vecie.3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

E zi deosebită…

E zi deosebită
E zi de sărbătoare
Inima-i pregătită,
Ființa-mpodobită
Cu har și închinare.

Serbăm o Misiune
Cum alta n-a mai fost
O tainică minune
(Așa se poate spune)
S-avem sfânt adăpost.

Însăși dumnezeirea
S-a coborât la noi
Să nu ne-nvingă firea,
Să vină omenirea
La starea vieții noi.

Sărbătorim Cuvântul
Pe Terra întrupat
Căci Cerul, nu pământul
Adus-a Legământul
Prin care ne-a-nfiat.

Din noi răsare dorul
Pe Prunc să-L mai vedem
E fericit poporul
Că El, Mântuitorul
A vrut să Îl avem.

E zi deosebită
Cântăm cu toți în cor:
“În lumea răscolită
De virus și ispită
Avem un Salvator.”

Stările de bucurie
Cu drag le exprimăm
E har în visterie
Putem spune, putem scrie
Că spre Rai înaintăm.

Ne plecăm în adorare
Să-L cinstim pe Împărat
El a vrut eliberare
Să ne scoată din pierzare
Ce cadou sublim ne-a dat!

Tot lăuntrul să ne fie
Locuință pentru El
S-a născut în modestie
Să fim sfântă mărturie,
Să ne fie-n veci model.

E zi de celebrare
Crăciunu-i iar la noi
Iubirea-i jerfitoare
Ne-a dat în Cer intrare
Și nu mai vrem ‘napoi.

George Cornici
Crăciun, 2021

Simplitatea primului Crăciun

Simplitate, modestie
Primul Crăciun așa a fost
N-a fost lux, nici bogăție
Nici mărfuri cu-naltul cost.

Nu a fost maternitate,
Nici odaie cu saltea
Cerul a vrut simplitate
Pruncu-n iesle ca să stea.

S-a născut în încăpere
Unde se-adunau și oi
Bătea vântul prin unghere
Nu erau nici perne moi.

Nu lumini ce-ncântă firea,
Nu steluțe argintii
Astfel și-a-nceput slujirea
Cel ce răstignit va fii.

Nu palat a vrut Mesia
Într-o lume de nevoi
Alta era bucuria
Celui ce-a venit la noi.

Brad înalt și ornamente?
N-au fost parte din decor
Lumânări au fost prezente
(Nu ceva strălucitor)

C-a venit în umilință
E c-a vrut s-aibă acces
Orice neam, orice ființă
Nutrind sacru interes.

Cum e azi? Este-ntrebarea
Ce-și așteaptă răspuns clar
Cum se-așteaptă sărbătoarea
Prin care primit-am har?

Unde e sărbătoritul?
Mai e loc și pentru El?
Ce frumos e coloritul
Dar unde-i Emanuel?

E în centru sau la urmă?
Veniți să ne cercetăm
Pe-Mpărat, la noi în turmă,
Totdeauna Îl chemăm?

El să fie-ntăi în toate
El să fie înălțat
Celelalte? Simplitate
Astfel Fiul ne-a-nvățat.

Loc să aibă-n ființa noastră
Așa să-L sărbătorim
Întruparea Lui măiastră
Ne-arată cum să trăim.

Iesle inima să fie
Să-L privim, să-L adorăm
C-astfel noi în visterie
Comori sfinte adunăm.

George Cornici

Îngeri cântau

Îngeri cântau la ceas de sărbătoare,
Când a venit din slavă vestea bună,
Cântăm și noi, căci Darul cel mai mare-
Isus Cristos, în palma Sa ne-adună.

O naștere cum nu se mai văzuse;
Prin Duhul Sfânt fecioara zămisli
Și ai venit la noi ca prunc, Isuse,
Perfect trăind, spre a ne mântui.

Erai în steaua călăuzitoare,
Erai în infinitul de pe boltă,
Înfăptuind a Tatălui lucrare,
Formând în noi rod bun pentru recoltă.

Nemeritată șansă, minunată,
De reconciliere cu Divinul,
Nemaivăzută și predestinată,
Căci astfel ai constituit Creștinul.

Din infinit, din duh, de printre stele,
Spre veșnicie ne-ai creat fereastră,
Să ne răscumperi din păcate grele,
Isuse-Doamne, mântuirea noastră!

Laura Minciună  

Crăciunul nost’

În noaptea rece, de crăciun
Pe paie înghețate.
Noi am primit ce-avea mai bun.
Pământ și ceruri toate.

Iar moș Crăciun, în haine moi
Și mantie roșcată.
N-a stat în ieslea de la oi!
O știe lumea toată.

Aur, smirnă și tămâie
Cine primește-n dar?
Micuțul prunc din Nazaret
Sau moșul ce bizar?

Era și-un brad împodobit
În grajdiul de-altădată?
Sau boii doar suflând ritmat
Căldură ca să-i facă.

Iar luminițele aprinse,
Din noaptea minunată.
Sunt stelele ce luminau,
Pe bolta înstelată.

Păstorii ce primiră-n dar
Vestea minunată,
Se-nchinară în zadar
Pruncului de altă dată?

V-aș întreba, ce-a mai rămas
Din Sfânta sărbătoare
Când Domnul Isus s-a intrupat.
În lumea de sub soare.

Dar astăzi alergăm grăbiți:
La mall și magazine
Așteptând înmărmuriți;
Acas’ că moșul vine…

Iar Pruncul Sfânt din Nazaret
Așteaptă în tăcere…
Căci totul azi s-a preschimbat
În tainice himere.

Pe pervazul înghețat
Cafeaua-i aburindă
Și-un bătrânel însingurat
Așteaptă, o colindă…

Nistoran Gheorghe  

Ne-ai pus pe boltă…

Ne-ai pus pe bolta mărginirii stele
Ca să ne smulgi privirile spre SUS…
Și nu ne-ai pus vreo taxă pentru ele
Și tot nu Te vedem într-un apus…

Ne-ai pus în munți atâtea zăcăminte
Că nu am timp să le înșir complet
Noi le-am luat și Ți-am rostit cuvinte
Dar mintea ne-a fost numai la buget.

Și-ai mai ascuns în vremuri curcubeul
Cupola harului ce ne e dat sub soare
Prin el parcă unești tot neamul
În vii culori de sfântă sărbătoare.

Și oare câți ne-am ridicat privirea,
Cu ea și inima din pieptul de țărână
Să-ți dăm și noi cu toată dăruirea
Iubirea toată viața nu o săptămână… ?

Ne-ai pus pe cer un soare cu lumină
Profetic să vedem ce beznă e in noi
Când nu ne iei prin slăvi de mână
Ca să parcurgem zarea amândoi…

Dar de sub bolta asta a mărginirii
Noi Te rugăm acum sfios și dependenți
Ne du pe toți sub umbra răstignirii
Și fă-ne doar la cer de-acum atenți!

Ionel Nica  

Chemat pe nume

Eu știu că nu trăiesc doar să-mi adun
Averi și bani și toate câte cele
Ci ca să pot la cât mai mulți să spun
De Tine, sfinte Tată, că ești Bun
Și despre Salvatorul vieții mele.

Din pulbere, prin har El m-a cules. .
Mi-a arătat pe cruce cum murise
M-a-mbrățișat. . și-atunci am înțeles
Că El de bunăvoie a ales
O moarte. . ce viață-mi dăruise.

M-ai izbăvit de legi ce mă țineau
În iureșul de pofte și păcate
Ce-n suflet răzvrătirea creionau
Iar orice legături ce mă legau
Isus Hristos mi le-a tăiat pe toate.

Pe calea mântuirii am pornit
Trecând perdeaua ruptă pe din două
Cu sufletul de sângele-I stropit
C-o inimă și-un cuget curățit
Cu apa-I sfântă, pe cărarea nouă.

Tu mi-ai promis că fi-vei credincios
Că orice-ar fi Tu-ți ții făgăduința
Iar dacă drumul e anevoios
Să-l pot cândva sfârși victorios
Mă vei păzi și-mi vei mări credința.

De-atuncea Doamne, când am mai căzut
Pe drumul greu de munte sau prin vale,
De fiecare dată m-a durut
Dar am strigat spre Tine și-am văzut
Cum brațul Tău m-a ridicat pe cale.

Cu sufletul deplin încrezător
Și animat de sfânta Ta chemare
De Harul Tău voi spune tuturor. .
Și că-n curând în Țara fără nor
Va-ncepe nesfârșita Sărbătoare.

Iar Harul Tău lucrează felurit
Aievea dar și-n medii virtuale
Cuvântul Tău nu poate fi oprit. .
Cu mii și mii de frați m-a înfrățit
Pășind uniți pe-a mântuirii cale.

De-aceea împreună să veghem
Să ne-ndemnăm mereu la fapte bune
Chiar când parcurgem un climat extrem
Căci nu știm câtă vreme mai avem. .
Trompeta sfântă gata stă să sune.

Isus revine! ce mai zăbovești?
El încă iartă azi vinovăția
Te-ntoarce azi la El ca să-L primești
Dacă-mpreună vrei să moștenești
Viața în etern și-Împărăția.

Iar când Isus pe nori se va ivi
Și noi vom părăsi această lume
Când mântuiții la un loc vor fi
Când numele la toți se va citi
Și eu și tu. . să fim chemați pe nume.

Daniel Hozan

Strădanii

Să se vadă dragostea crescând
În noi să se manifeste
Să fie-acesta primul gând,
Să fie reală, nu poveste.

Mai mult să facem un bine
Celor flămânzi, oropsiți
Să vină la har, să se-nchine,
Să fie-n Scripturi instruiți.

Frecvența la rugi să crească
Vai ce subțire-i acum!
Ca-n noi tării să se nască
Și-avânturi cu iz de parfum.

Când vom dubla cercetarea
Cuvântului dat prin profeți
Vom transforma-n zel încercarea,
Din arid vom scoate frum’seți.

Mai adâncă-nrădăcinare
În tot ce-i divin și sublim
S-avem mai des sărbătoare,
Spre binecuvântări să suim.

Mai plină de zel slujirea
Va fi mărturie oricând
Mai plină de dor privirea
Îl vede pe Mire zâmbind.

Iubire dintâi se cere
S-aducă jertfiri la altar
Să poarte nevoi în tăcere
Să rabde nevoi când apar.

Se cere răbdare sporită
Așteptând răspunsul de Sus
Ea poate fi șlefuită
De unul singur: Isus.

Strădanii, mereu, strădanii
În a culege cerești comori
Deci, să nu risipim anii,
La cântar să nu fim ușori.

Răsplată în Slavă urmează
Cu cei ce-n turmă-au rămas
C-așa Trinitatea tratează
Pe cei cu uleiul în vas.

George Cornici

Cine-a crezut?

Cine-a crezut în ce ni se vestise?
Răsună o-ntrebare din trecut. .
Căci Domnul mai devreme prevestise
Și-atâția ani în Carte fost-au scrise
Dar omenirea nu le-a cunoscut.

Iar vremurile bine rânduite
Precum prezis-a El s-au derulat
Și toate câte-au fost făgăduite
La timp și-ntocmai fost-au împlinite
Dar oamenii de seamă n-au băgat.

La împlinrea vremii, prin Maria
Printr-o fecioară cum era vestit,
Ca să ne-aducă-n dar Împărăția
În grajd la Betleem veni Mesia
Dar câți pe Sfântul Rege L-au primit?

Sfinții părinți și magii și păstorii. .
Puțini la număr fost-au înștiințați
Iar împrejur nu toți locuitorii
Au înțeles valoarea sărbătorii
Deși cu toți au fost de ea marcați.

Au mai știut Irod și cărturarii
Ce-au cercetat și au descoperit
Da-n loc să Îl primească demnitarii
Prefigurând posibile avarii
Irod, faimosul rege sa-mpietrit.

Și-atunci dădu poruncă-mpărătească
Ca pretutindeni în al său regat
Orice copil de parte bărbătească
Să nu fie lăsat ca să trăiască
Dar Îngerul pe Iosif la-nștințat.

Irod s-a împietrit în necredință
Căci Planul tainic nu l-a cunoscut. .
Că altă-mpărăție-a luat ființă
Ce-aduce mântuire prin credință
Că fost-a profețit tot ce-a făcut. .

Însă Hristos Isus venit din glorii
Creștea în Duh și-n Har nemăsurat
Uimind cu-nvățătura privitorii
Preoții, cărturarii, trecătorii
Făcând minuni și semne neîncetat.

Dar n-au dorit pe Domnul să-L primească
Robiți de aroganță și de fler
Căci lor nu le-a fost dat ca să cunoască
Nici vremuri, nici solia Îngerească
Și nici pe Fiul coborât din Cer.

Iar mai apoi târât la judecată
Și dus de la Caiafa la Pilat
Ne miră ce-a ales întreaga gloată
Având o minte-atât de-ntunecată?
Căci ei n-au cunoscut ce s-a-ntâmplat.

L-au condamnat în strânsă unitate
Să fie pe o cruce răstignit
Dar El murea plătind pentru păcate
De veacuri încontinuu adunate
Ce-o lume-ntreagă le-a înfăptuit.

Nici Iuda n-a știut de ce-L vânduse
Nici preoții când le-a făcut pe plac
Doar mama și Ioan Îl cunoscuse. .
Și-n chinul Său Mântuitorul spuse:
”O Tată, iartă-i. . căci nu știu ce fac. .”

De la-nceput râvnind la cunoștință
Mâncase omul fructul interzis
Dar fără Jertfa Sfântă și credință
Fără regret și fără pocăință
Rămâne în necunoștință-închis.

Câți au știut că Domnul înviase?
Că moartea pentru veci a biruit. .
Iar mai apoi că Domnul se-nălțase?
Numai acei la care Se-arătase
Pe care I-a ales și I-a iubit.

Cînd Duhul Sfânt veni din Înălțime
Și limbi ca și de foc a presărat
Numai aceia oameni din mulțime
Care-au simțit puterile Divine
Au înțeles deplin ce s-a-ntâmplat.

Ceilalți și-au dat degeaba cu părerea
Din unghiul lor micuț. . cât au știut. .
Dar Petru-atunci a rupt toată tăcerea
Fiincă avea în inimă puterea
Ce numai cei aleși au mai avut.

Doar Duhul Sfânt aduce-n noi lumină
Să înțelegem și să știm precis
Prin lumea de-ntuneric tot mai plină
Prin orice vremuri vor mai fi să vină. .
Căci El va fi cu noi cum ne-a promis.

Sunt șapte îngeri care stau să vină
Apocalipsa spune lămurit
Desfășurând mânia Lui deplină
Pământul pedepsind pentru-a lui vină. .
Pe oamenii ce nu s-au pocăit.

Prin multe chinuri oamenii vor plânge. .
Printre-amăgiri și fiare pe pământ
Dar Mielul Sfânt oștirea și-o va strânge
Pe-acei spălați în prețiosu-I Sânge
Ce-au biruit și moartea prin Cuvânt.

Cine-a crezut? răsună o-ntrebare. .
Că-n Harul la Golgota dăruit
Oricine-ai fi în lumea trecătoare
În ochii Lui să știi că ai valoare
Și că întreg păcatul ți-a plătit.

Iar într-o zi, ce nu-i așa departe,
Precum în Sfânta Carte-i prevestit
Vom fi cu El pentru eternitate
Și ne vom spune fiecare-n parte:
”Eu Doamne, Te-am crezut. . și-s fericit!”

Daniel Hozan