Agnes
Zi: 30 ianuarie 2021
Muscă sau Albină- recită pastorul Cătă Dan
N-ai cum să înțelegi iubirea
N-ai cum să înțelegi iubirea
Cât timp tu nu iubești nimic
Nici ce înseamnă fericirea
Nici pe acei ce „TE IUBESC” își zic
Nu poți să înțelegi ce-i mila
Când tu de nimeni milă n-ai
Când n-ai fost Pavel și nici Sila
Închis pentru Hristos să stai
N-ai să pricepi ce e iertarea
Dacă de ură ești condus
Cât timp nu-ți schimbi viața și starea
Și nu ierți tot,ca si Isus
N-ai să-nțelegi ce-i sărăcia
Dacă n-ai fost și tu sărac
Și te conduce silnicia
Iar alții treburile-ți fac
N-ai să-nțelegi nici ce-i durerea
Cât timp tu n-ai fost încercat
Și n-ai avut decât plăcerea
De-a face rău neîncetat
Tu n-ai știut nici ce e frigul
Nici ce e foamea dragul meu
Căci te-a interesat câștigul
Nu dragostea Lui Dumnezeu
Apleacă-te acum sub cruce
Și schimbă-ți viața cât ești viu
Ca nu cumva s-auzi o voce
Care să-ți spună…”Prea tîrziu!”
Vezi articolul original 6 cuvinte mai mult
Mirabila nădejde
Iarna și-a întins hotarul, chiar și-n suflete a nins,
Conștiința-i fără voce, iar trădarea a învins,
Dintr-odată viața, parcă, și-a oprit firescul mers
Și sub lespezi de tăcere e-ngropat tot ce-are sens.
Îndoiala ne dezbină, apatia n-are leac,
Între solitare ziduri ziua-i lungă cât un veac,
Curg sloganurile sloiuri din amonte spre aval,
Din vâltoare, fără vâsle, mulți nu mai ajung la mal.
Iarnă stranie e-n lume; gerul s-a înverșunat
Să ne țină-n amorțire, într-un trist, prelung iernat,
Doar iubirea caldă poate să topească-al urii sloi,
Însă nu va fi scăpare dacă-i iarnă și în noi!
Și când soarele amăgește fără vlagă, pal și stins,
Când doar gerul face legea, dar de lege-i neatins,
Când sub pojghița sticloasă a-nghețat al lumii vis,
Mai avem doar o nădejde: Domnul ține ce-a promis!
Olivia Pocol
Tacerea intelegatoare
Text: Iov 2:7-13
„…fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cit de mare îi era durerea.” Iov 2:13
Un pastor povestea despre vizita pe care a făcut-o unei familii dintr-un mediu rural. Sosind acasă la ei, a fost întîmpinat de gospodina, care a spus: „Am ştiut c-o să treceţi azi pe la noi. Am mare nevoie de ajutor. Nu ştiu ce să fac.” Apoi i-a spus ce probleme avea, lucruri care l-au făcut pe pastor să lăcrimeze, pentru că erau dincolo de orice capacitate de-a sa să le rezolve. Nu ştia ce să spună, aşa că a continuat să asculte cu răbdare pînă cînd femeia, zîmbind, printre lacrimi, a exclamat: „Vă mulţumesc mult că aţi venit! Este exact de ce aveam nevoie!” Pastorul a comentat: „Am ştiut atuncea că avea nevoie de înţelegere şi nu de sfatul meu înţelept”.
Comentând scena din Iov 2:13, pastorul englez W.E. Adeney, a scris: „Compasiunea poate fi arătată prin tăcere. Acele şapte zile şi şapte nopţi de tăcere sînt un spectacol sublim. Mîngîietorii Iui Iov au început bine. Ar fi fost bine pentru reputaţia lor ca la sfîrşitul acelei săptămîni să fi plecat acasă. Ar fi fost cunoscuţi ca modele de oameni ce încurajează şi mîngîie pe alţii şi nu ar fi devenit personificarea torţionarilor morali.
Adeseori facem greşeli crezînd că „trebuie să spunem ceva”. Adeney încheie: „In necaz nu este nevoie de sfaturi ci de simpatie, de înţelegere şi aceasta se poate arăta cel mai bine printr-o lacrimă, printr-o strîngere de mînă şi o privire cu dragoste”.
Cînd cineva ne împărtăşeşte o povară, este natural să vrem să-l ajutăm la rezolvarea problemei sale. Dar oamenii, adesea, doresc doar să găsească pe cineva care să-i asculte cu compasiune. De aceea ne putem exprima simpatia cel mai bine prin tăcere.- R.W.D.
„Cînd fraţii mei au răni ce dor,
Să-mi fie braţul mai sfios,
Să nu apăs în rana lor,
Căci nu eu vindec, ci Cristos.„
„Compasiunea înseamnă să simt în inima mea.„
Painea zilnica
Dumnezeu e în control 