Străjerule, mai este mult din noapte? (Isaia 21: 11-12)

Ciprian I. Bârsan

Străjerule, mai este mult din noapte?
Aș vrea să știu când zorii vor veni.
E-atât de neagră noaptea, și-i departe
Lumina ce-o aștept în zori de zi.

Îmi spui că dimineața e aproape,
Dar încă-i beznă groasă peste tot.
Se lasă amorțeala peste pleoape,
Și zorii să-i aștept simt că nu pot.

Te-ntreb din nou, mai este mult din noapte?
Străjerule, tu nu te îndoiești?
Cum poți fi surd la miile de șoapte,
Ce spun că zorii sunt niște povești?

Îți e atâta de senină fața,
Chiar dacă ești nespus de obosit;
Aștepți cu îndârjire dimineața,
Și nu te lași de gânduri biruit.

Vezi dimineața plină de speranță,
De sărbătoare și de cânt frumos.
Vezi dimineața spre o nouă viață,
A Soarelui Neprihănit Hristos.

Acum eu știu, nu-i chiar așa departe,
Ah, scumpă dimineață, cât te-aștept!
Încă puțin, o clipă ne desparte,
Privirile spre tine îmi îndrept.

Străjerule, nu-mi spune…

Vezi articolul original 47 de cuvinte mai mult

Nu dispera, nu-ți fie frică! Dumnezeu este gata să te binecuvinteze…

Ciprian I. Bârsan

În timpul Războiului de treizeci de ani din secolul al 17-lea, pastorul german Paul Gerhardt şi familia lui au fost nevoiţi să fugă din casa lor. Într-o noapte, în timp ce stăteau într-un mic han de ţară, fără casă şi speriaţi, soţia lui a cedat şi a plâns pe faţă în disperare. Pentru a o consola, Gerhardt i-a reamintit de făgăduinţele biblice despre prevederea şi grija lui Dumnezeu. Apoi, ieşind în grădină pentru a fi singur, a căzut şi el şi a plâns, de asemenea. Simţea că ajunsese în ceasul cel mai întunecat al lui. Curând după aceea, Gerhardt a simţit că povara s-a ridicat şi a perceput din nou prezenţa Domnului. Luându-şi stiloul, el a scris un imn care a adus mângâiere multora. „Dă temerile tale vânturilor; speră şi fii fără frică; Dumnezeu aude suspinele tale şi numără lacrimile tale; Dumnezeu îţi va ridica iarăşi capul. Printre valuri şi…

Vezi articolul original 20 de cuvinte mai mult

Sângele lui Hristos ne curăţă de orice păcat

Ciprian I. Bârsan

La întoarcerea de la un serviciu divin de seară, John Wesley a fost tâlhărit. Hoţul a descoperit că victima sa nu avea decât câteva parale şi ceva literatură creştină. Pe când banditul dădea să plece, Wesley i-a spus: „Stai! Mai am ceva pentru tine!” Hoţul, nedumerit, s-a oprit în loc. „Prietene,” i-a spus Wesley, „într-o bună zi poate vei ajunge să regreţi acest mod de vieţuire. Şi de va fi aşa, să-ţi aduci aminte de ce îţi spun eu acum:Sângele lui Hristos ne curăţă de orice păcat!”După care, hoţul a plecat grăbit, iar Welsey s-a rugat ca acele cuvinte să aducă rod.

Au trecut ani şi la încheierea unui alt serviciu divin, în timp ce dădea mâna cu oamenii, Welsey a văzut apropiindu-se de el un străin. A fost surprins să afle că vizitatorul, acum credincios şi om de afaceri de succes, nu era altul decât cel care-l…

Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult

Terestra existență

Recunoaștem că-n terestra existență
Esențială e a Cerului prezență
Fără ea viața e doar un suflu greu
În care domină idolul numit “Eu”

Cei ce nu deschid spre Cristos ferestre
Gustă coșmarul trăirii terestre
Și merg înapoi ca racul, nu înainte
Și nu va fi nimeni să-i reprezinte…

Fără conecții cu universul ceresc
Doar despre structuri efemere vorbesc
La cel mai slab vânt frica îi cuprinde
Și doar demonii le dau, zilnic, merinde.

Dar cei în care Fiul Omului lucrează
(Având un crez și-o conștiință trează)
Trăiesc pe Terra cu gându-n Paradis
Și împlinesc tot ce-n Scriptură-i scris.

Ei merg din biruință în biruință
Învingând în ei duhul de neputință
Păstrează-n visterie cereștile comori
C-așa pot să primească din Paradis splendori.

Terestra existență pentru cei predați
(Care nu mai sunt de necredință legați)
E doar trecere prin ținutul frământării
Spre Plaiul etern al binecuvântării.

Nădejdea vie îi caracterizează
Cu consistență Cuvântul îl studiază
Și-n suflet nutresc sentimente divine
Stăpânului lor ei vor să se-nchine.

Terestra existență e pelerinaj
Dar din Slavă s-a trimis la ea un mesaj:
Sfârșitul nu e eterna noapte-n neant
Ci-nceputul unui trai sublim, captivant.

George Cornici

Lectia veveritei

Text: Proverbe 7:6-27

Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stâpînului lor.” Eclesiastul 5:13

Lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult pot fi uneori cele mai dăunătoare. Acest principiu se aplică uneori posesiunilor materiale. Odată ce le obţinem, ele pot cu uşurinţă să pună stăpînire pe noi. Principiul însă, se aplică întotdeauna atunci cînd dorim ceea ce este interzis să avem – ca de pildă, soţia altuia sau banii obţinuţi prin fraudă. Poate vom reuşi să obţinem ceea ce dorim, dar va fi spre răul nostru.
Cîinele nostru, Dusty, a învăţat acest principiu într-un mod destul de costisitor. Îi plăcea să alunge veveriţele care intrau în curtea casei. Cînd apărea una, sărea asupra ei într-o clipeală de ochi, ridicîndu-se în două labe pe arţarul din curte, lătrînd furios. Cu toate că alerga după ele de şase ani, niciodată n-a prins niciuna.

Dar totul s-a schimbat într-o zi de iarnă. O veveriţă încălzită de soare, se afla în curtea casei şi Dusty a pornit după ea. Zăpada mare din curte a împiedicat veveriţa să sară ca de obicei cu vioiciunea ei caracteristică şi Dusty a prins-o. În final avea ceea ce-şi dorise atît de mult, dar a regretat curînd. Veveriţa speriată s-a încolăcit după botul cîinelui, lovindu-l furios cu ghearele în gît şi muscîndu-l de sub bărbie. Dusty n-a putut să-i dea drumul destul de repede. S-a întors din luptă cu o rană adîncă şi cîteva zgîrîieturi urîte. Am observat că deşi şi azi alungă veveriţele, are totuşi grijă să le lase să plece.
Cred că vă daţi seama unde vreau să ajung. Dacă insistăm să obţinem ceea ce dorim – bogăţie, faimă, dragoste, sau orice altceva – acestea ne pot răni. Dacă acestea sînt nelegitime, acest lucru va avea loc cu siguranţă. Să învăţăm lecţia veveriţei.D.C.E.

Nu e bucurie nici pace deplină
Decît cînd alergi spre cer, în lumină,
Dar cînd rîvni-vom a lumii plăcere
Alegem cărarea de-amar şi durere.„D.J.D.

Cei mai dezamăgiţi oameni din lume
sînt aceia care iau tot ce le iese în cale.

Painea zilnica