Sonetul verii

La moara lui Felix

Se-mbrăţişează caldul cu seninul
În vremea dintre două rourări,
Şi năvălind şuvoi, din patru zări,
Îşi varsă verdele cu zel preaplinul.

Doar lanul se-aureşte-n aşteptări
Să-şi împlinească-n coacere destinul,
În pâinea ce va-nmiresma căminul
Când vara va cânta prin treierări.E cald şi e frumos, şi-atât de bine
Când straiul verii râde înflorat,
Dar coacerea e rostul verii-n sine.

De-aceea, Doamne, pentru crezul dat
Şi care-i încă mult prea crud în mine,
Dă-mi coacere, Te rog, ne’ntârziat!

Simion Felix Marțian

Vezi articolul original

Consecințele fricii

Ciprian I. Bârsan

Filipeni 1:28

Când, Hristos i-a chip în noi, Diavolul reacționează încercând să aducă şi să pună în sufletul nostru teamă.
Sămânța fricii, încolțeşte rapid, urmările sunt catastrofale

1. FricaÎNĂBUŞErâvna pentru Evanghelie

2. FricaÎNEACĂCuvântul (Mat.13:22)

3. Frica produceÎNGRIJORARE.

Trebuie, să nu ne lăsăm speriați de duşmani. Prin credința în Hristos şi privind spre Cruce vom câştiga bătălia!

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan

Vezi articolul original

Destin ceresc

La moara lui Felix

DSC_2108aLa capătul terestru al luminii,
Având în mine din urzeala ei
Și chip și sentimente și idei,
Îmi port petalele, nectarul, spinii.

Aici îmi iau felia mea de vreme
Și-o-mpart cu voi, iubiți contemporani,
Tain de clipe, ore, zile, ani,
Ornat cu bucurii și cu… probleme.

Destinul nostru, însă, e ceresc,
Și-aici suntem să răspândim lumină
Și să-mpletim din dragoste divină
Veșminte pentru florile ce cresc.

Și când, iubind, cu florile din noi
Vom decora Golgota mântuirii,
Cu gongul de la ceasul împlinirii
Lumina ne va cere înapoi.

Destinul mi-l urmez, treaptă cu treaptă,
De-aceea-n vers fac un demers firesc:
Lăsați-mă, vă rog, să vă iubesc,
Căci raza de întoarcere m-așteaptă!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 13 iulie 2020

Vezi articolul original

Părtași la harul divin

Ciprian I. Bârsan

Părtași ai Harului divin
Am fost facuți și noi
Ca să cunoaștem pe deplin
Tainele vieții de apoi

În El am fost făcuți curați
Spălați de orice vină
Și pentru veci răscumpărați
Și-aduși toți la lumină

In El primit-am bucurii
Și pace pe vecie
Fiori din slavă mii și mii
Și-a cerului cetățenie

Prin acest Har am cunoscut
Puterea învierii Lui
Și-atîtea părtășii-am avut
Stînd în prezența Domnului

Vino și tu pe-acest drum drept
Orice, și-oricine ai fi tu
Eu,lîngă cruce te aștept
Fii înțelept,nu spune nu

Suntem destui cei ce-am ales
Acest Har minunat
Pentru că-așa am înțeles
Că-i drumul cel adevărat

Vino acum cît mai trăiești
Și poartă-te frumos
Ca nu cumva să te trezești
Vrăjmaș al crucii Lui Hristos

Amin

Puiu Chibici.

Vezi articolul original

Sonetul gândului înflorit

La moara lui Felix

Răzorul meu de gânduri înflorite
Încinge cu corole-al zilei țest,
Arzând culori în soare, manifest,
Și dând miresme-n adieri șoptite.

De-aici aș vrea, ca-nchinător onest,
Făcând, Părinte, jerbe potrivite,
Să ți le-nchin, cu dragoste-mpletite,
Trimise prin curierat celest.Dar nu știu, Doamne, câte dintre ele
Emană un parfum frumos, divin,
Și câte-ascund tăcut... miasme grele.

Cu toate, însă, eu la Tine vin,
Să smulgi ce-i rău în gândurile mele,
Și-apoi cu gânduri scrise să mă-nchin!

Simion Felix Marțian
Siegen, 23 iulie 2021

Vezi articolul original

Rugă prin pustie

Ciprian I. Bârsan

Prin arșița toridă, trudit și plin de sânge,
Se pleacă însetatul, în cel mai negru ceas,
Sleit și fără vlagă, o, Doamne, cât ar plânge,
Dar lacrima-i uscată și ruga-i fără glas.

De ce-i așa fierbinte și crâncenă pustia,
Unde e prospețimea, răcoarea de-altădat’?
Și hoțul fără milă ce fură bucuria,
De ce atât de lesne în casă l-am lăsat?

N-auzi Tu, Doamne, oare suspinul singuratic,
Pe cel cu mâini întinse, spre tine necurmat?
Pe cel ce nu tratează problema ușuratic,
Îl vei lăsa Tu oare, în pulbere uitat?

Nu ești Tu plin de milă, izvor de apă vie,
Ce mâna își întinde spre sufletu-nsetat?
Nu ai promis Tu râuri, prin văi și prin pustie,
Pășuni cu umbră deasă în locul cel uscat?

Ridică-Te Stăpâne, adu înviorare
Te-așteapă rămășița, cu sufletul arzând,
Le dă din nou putere, ca să stea în picioare
Aprinde azi fitilul, ce-i încă fumegând.

De ce…

Vezi articolul original 130 de cuvinte mai mult

Cu tine am belșug

Ciprian I. Bârsan

Cu Tine am belșug în toate
Și-s foarte recunoscător
Tu-mi umpli masa cu bucate
Când mă aplec mulțumitor

Când binecuvintezi Tu casa
E totu’ Doamne minunat
Cu Tine e frumoasă viața
Cu Tine-am un prânz necurmat

Tu ai avut în orice vreme
Hrană pentru ai Tăi copii
Era deajuns doar să Te cheme
Și umpleai de rod, văi și câmpii

Tu porți grija zilei de mâine
La tot ce mișcă pe pământ
Și dai cu mână largă pâine
Celui sărac slab și flămând

Nu-mi trebuie mai mult de atâta
Îmi e deajuns ceea ce-mi dai
Îmi e deajuns că îmi ești Tată
Și sub privirea Ta mă ai

Cu Tine am în suflet pace
Sunt bucuros,sunt împlinit
Și stiu că pentru mine-ai face
Totul …doar să fiu fericit

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

E greu

Ciprian I. Bârsan

E greu când furtuna lovește,
E greu, dar la cârmă-i Isus!
Ș-atuncea când El poruncește,
Coboară putere de sus !

Nu te teme de-ncercare,
Cu El ești biruitor!
Nu te teme și fii tare,
El îți vine în ajutor !

E greu când ești pus la-ncercare,
E greu, dar cu tine-i Isus!
Și când încercarea e mare,
Trimite ajutorul de sus!

Nu te teme, e cu tine;
El e Dumnezeul tău;
Nu privi cu îngrijorare,
E cu tine Dumnezeu !

Cu tine pe mare e Domnul,
Cu tine-i la bine și greu,
Chiar dacă furtuna lovește,
Tu ești fiul lui Dumnezeu!

Nicu Drăghici

Vezi articolul original

Suflete, de ce ți-e teamă?

Ciprian I. Bârsan

Suflete, de ce ți-e teamă? Nu știi tu că Dumnezeu
În necazuri și furtună te va lua pe brațul Său?
Nu știi tu că încercarea va căli a ta ființă
Și puterea te va face să ajungi la biruință?
Simt că de o vreme-ncoace ești tot trist și apăsat…
Oare crezi că Tatăl Sfânt pentr-o clipă te-a uitat?
Nu știi tu că El cunoaște orice rană ce te doare
Și la vremea cuvenită va lăsa eliberare?
Nu fi trist…privește-n zare…se arată-o nouă zi
E un dar trimis de sus…Oare nu-nțelegi? Nu știi?
Tu ai harul ca și astăzi să te bucuri, să iubești
Poți simți căldura verii…poți să ai tot ce-ți dorești
Căci în marea-I îndurare Dumnezeu ți-a dat de toate:
Ți-a dat casă, ți-a dat pâine, ți-a dat hainele curate
Ți-a dat apă din belșug setea aprigă să stingi
Și glas dulce când în rugă Numele-I sfios îl strigi!

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult

Ierihonuri

Ciprian I. Bârsan

Privind în urmă la a mea viață
Nu pot uita cum m-ai călăuzit
Şi cum mi-ai dat putere şi speranță
Când mă vedeam aproape prăbuşit.
Iar dacă e un om aici în lume
Ce nu se-ncrede niciodată-n el
Ci doar în Tine şi-n al Tău sfânt Nume
Acela sunt cu siguranță eu.

Fără de Tine aş fi fost pierdut, ştiu bine
Căci de cel Rău aş fi fost înghițit
Dar Tu privitu-m-ai cu milă şi iubire
Şi-n mâna Ta mereu m-ai ocrotit.
Mi-ai arătat puterea Ta cea mare
Când ziduri groase-n față îmi stăteau
Eu mă gândeam:dar cum cădea-vor oare?…
Aşa de neînvins ele-mi păreau!

Cu cât trecut-a timpul mai mari ziduri
În fața mea masiv au apărut
Privindu-le ziceam: o, cât de singur
Sunt..Cum cădea-vor ele la pământ?..
Şi totuşi un cuvânt ai spus din ceruri
Iar zidurile mari s-au prăbuşit
O, iar întrezăream frumoase țeluri
De cum lucrai…

Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult