Să nu uiţi cerul

Ciprian I. Bârsan

Să nu uiţi cerul, când prea lină îţi pare clipa pe pământ,

căci clipa pe pământ e-o clipă,

s-a dus pe-un fulg luat de vânt.
Să nu uiţi iadul, când prea dulce

îţi pare că ar fi-un păcat,

căci dulcele păcat e-o fiere

ce-o să te ardă necurmat.
Să nu uiţi noaptea, când prea albă

îţi pare ziua care-o duci,

căci ziua cea prea albă astăzi

poate sfârşi printre năluci.
Să nu uiţi moartea, când prea tare

îţi pare tronul unde şezi,

căci slava lumii e-o părere

pe care-o pierzi când nici nu crezi.
Să nu uiţi că eşti om, când pare

că eşti un zeu – şi-aşa gândeşti,

o, secătură trecătoare,

în ce nimic te prăbuşeşti!
O, nu uita ce ţi-e ‘nainte,

nici tot ce-ţi poate fi ‘napoi,

– să mergi spre rai, cu fapte sfinte,

şi nu spre iad, târând noroi!
Amin

Traian Dorz

Sursa:

http://www.resursecrestine.ro/poezii/125905/sa-nu-uiti-cerul

Vezi articolul original

COMUNICAT cu privire la starea de sănătate a fratelui Ovidiu Liteanu

Ciprian I. Bârsan

Azi, 18.05, împreună cu soția, am vizitat din nou fam. Liteanu, înainte de a pleca din zona Oradea.

Chiar azi, pentru că Ovidiu a reînceput să mănânce hrana specială pregătită cu atâta drag de Viorica, asistenta medicală nu i-a mai administrat perfuziile pentru hrănire…
De altfel, cu excepția stării cerebrale, toate analizele medicale (T.A., oxigen, sânge…) sunt incredibil de bune. Spunea un medic de la Hospice Oradea care îl asistă la domiciliu că acestea ar avea valori chiar mai bune decât ale dumnealui!!
Alte câteva aspecte. Duminica trecută, văzându-și cele două surori de corp venite în vizită, Ovidiu a vărsat șiroaie de lacrimi, dar fără a le putea adresa vreun cuvânt…
Medicii spun că se pare că ar percepe destul de mult din ceea ce se întâmplă în jurul lui, dar afectarea extrem de gravă a creierului nu îi permite să proceseze corect informațiile și, mai ales, să răspundă cât…

Vezi articolul original 141 de cuvinte mai mult

Ziua Mamei

Marius Alexandru - Poezii

Mama e Cantec Mama e cantec si e floare, E mana care mangaie cand doare, Mama e lacrima cazuta la pamant, Si e cuvantul de pe lume cel mai sfant. Mama e raza de soare si lumina, Balsam misterios care alina, Mama e inger din ceruri trimis, Mama e zana cea buna, din vis. Mama e doina, mama e dor, Mama-i speranta, credinta… ajutor, Mama e zambet si e cer senin, Mama e altarul de iubire vesnic plin. Mama e marea albastra, stravezie, Mama e muza, si e vers de poezie, Pe tabloul vietii, Mama e… culoare, Mama e-o eterna sarbatoare. Mama e apa curata de izvor, Mama e aripa alba in zbor, Mama e tril de ciocarlie, Mama e… cea mai minunata melodie. Mama-i dulcea adiere-n vant, Mama-i cel mai sacru legamant, Mama e ce-i mai bun, mai drag si mai frumos, Mama… poarta in ea chipul Lui Christos!…

Vezi articolul original 2 cuvinte mai mult

Viața lui A. W. Tozer

Ciprian I. Bârsan

Deşi A. W. Tozer a murit în 1963, atât viaţa lui, cât şi moşteniea spirituală pe care a lăsat-o, a continuat sa atragă pe mulţi la o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Tozer a păşit pe o cale în viaţa spirituală, pe care prea puţini au ales-o – căutarea necurmată, din dragoste, a lui Dumnezeu. El a tânjit după o cunoaştere mai adâncă a Mântuitorului; cum să I se închine şi să-I slujească cu toată fiinţa sa.

Pe tot parcursul vieţii şi lucrării sale, Tozer a chemat biserica să se întoarcă la creştinismul autentic prin care se caracteriza biserica primară – sfinţenie şi o credinţă neclintită. James Snyder, în cartea sa, „Viaţa lui A. W. Tozer – în urmărirea lui Dumnezeu”, spune: „El aparţinea de biserica întreagă. Oriunde găsea creştinism adevărat, folosea cu bucurie prilejul de a şi-l însuşi”.

În tot timpul vieţii sale, Tozer a păstorit câteva biserici…

Vezi articolul original 1.706 cuvinte mai mult

Simfonia înfloririi

Ciprian I. Bârsan

De-atâta mai și-atâta curcubeu, Vibrând pe portativul de culoare Cu vii corole îmbibate-n soare, Se face coșul frumuseții greu. Pământul pare un covor imens Țesut cu măiestrie de prigorii, Când roua-și prinde în mărgele zorii, Și florile par să dea vieții sens. În tremur de petale policrom, Ce definește însăși gingășia, Adie fluturii și poezia […]

Simfonia înfloririi

Vezi articolul original

Slujba marilor necazuri

Ciprian I. Bârsan

“El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.” (Iov 5:18)

În timp ce ne plimbam pe lângă dealurile care au fost atât de violent zguduite de un mare cutremur, realizam că după perioadele de distrugere urmează perioade de linişte deplină. Într-adevăr, lacuri cu apă limpede şi liniştită se întind în valea de sub stâncile căzute ale acelor dealuri, în timp ce nuferii îşi reflectă frumuseţea spre cer. Trestiile de pe malul râurilor şoptesc în vânt, iar satul renaşte din nou, uitând de mormintele trecutului. Iar clopotniţa bisericii, încă veselă după trecerea furtunii, proclamă o rugăciune reînnoită pentru protecţie din partea Celui care ţine colţurile Pământului în mâinile Lui şi dă putere dealurilor. (John Ruskin)

Dumnezeu a arat într-o zi cu un cutremur,
Şi-a tras brazdele Lui adânci!
Şesurile au sărit în sus de-a valma,
Toate dealurile au săltat!

Dar acesta e secretul munţilor,
Ascuns…

Vezi articolul original 153 de cuvinte mai mult

Ploua spre oameni cu ingeri si flori

Marius Alexandru - Poezii

Cerul, si-a facut azi aripi din nori,
Si ploua spre oameni cu ingeri si flori,
Soarele s-a rosit, ca un copil stangaci,
Iar campul s-a umplut de flori de maci.

O raza, vrand sa fie mai cocheta,
S-a asociat discret cu-o margareta,
Caci ambele aveau acelasi gand,
Sa fie diademe pentru cei de pe pamant.

Se-mbraca pomii-n verde strai,
Usor suiera vantul, o balada pentru nai,
Se-aduna pasarile-n cant si ciripit,
E Primavara si sunt fericit!

Dansez cu stelele, seara de seara,
Mi-e gandul la Eterna Primavara,
Imi picura in suflet, lin, un strop de Rai,
Ah, cat e de frumoasa luna Mai!

Marius Alexandru 

Vezi articolul original

Tot ceea ce ți-ai dorit în adolescență, vine abia după 65 de ani.

Ciprian I. Bârsan

— Nu trebuie să mergi la școală sau la muncă.
— Primesti o „alocație” în fiecare lună.
— Ai propriul tau apartament.
— Ai carnet de conducere și mașină proprie.
— Doamnele cu care umbli nu se tem că vor rămâne însărcinate şi nu au acnee.
— Viața este grozavă. Poți schimba claxonul mașinii cu sunet de împușcătură. Oamenii se dau la o parte mult mai repede.
— Senectutea vine într-un moment foarte nepotrivit.
— Când erai copil credeai că „timpul de somn” este o pedeapsă. Acum îl simti ca o pe o mică vacanță.
— Cea mai mare minciună pe care ți-o spui este: „Nu trebuie să notez asta, o să-mi amintesc”.
— Nu ai părul cărunt…
Ai acumulat „înțelepciune”!
— Dacă Dumnezeu ar fi vrut să-ți atingi degetele de la picioare, ți-le-ar fi pus la genunchi.
— Desigur, mai vorbesti si singur, pentru ca uneori ai nevoie de…

Vezi articolul original 69 de cuvinte mai mult

𝗠𝗶-𝗮 𝘀𝗽𝘂𝘀 𝗗𝘂𝗺𝗻𝗲𝘇𝗲𝘂…

Ciprian I. Bârsan

Suntem, fără doar și poate, o generație de breaking news-iști care, sub imperiul evenimentelor ce se petrec în jurul lor și a avalanșei informationale la care este supusă (și pe care nu o mai poate gestiona deoarce creierul uman este aproape intrat în colaps), a devenit incapabilă să mai audă vocea lui Dumnezeu.

Dacă vrei să vezi cum miroase o floare și cum te poate energiza parfumul ei, dacă vrei să vezi un răsărit de soare care prin biruința luminii asupra întunericului te poate motiva, retrezi la viață și scoate din depresie, dacă vrei să vezi un asfințit care poate aduce atâta relaxare și odihnă minții și sufletului tău, atunci nu trebuie să faci nimic altceva decât să … ridici privirea din telefon și să privești Cerul, să lași breaking news-ul să treacă pe lângă tine și agitatul ”trebuie să…” deoparte și să-ți faci timp să-L asculți pe Dumnezeu.

Este…

Vezi articolul original 261 de cuvinte mai mult

Ne amintim citind Scriptura

Matei 21:1-17; Luca 19:29-44

Ne amintim citind Scriptura,
De ziua sfântă, minunată,
Când blând ai cercetat Ierusalimul,
Înconjurat de multă gloată.

Era o zi de primăvară,
Cu pomii încărcaţi de flori,
Mulţimi Te aclamau cu râvnă,
Puţini ştiau că ai să mori.

Aievea parcă văd tabloul,
Intrării Tale în cetate,
Cu oameni plini de bucurie,
Tu pregătit să mergi la moarte.

Te însoţeau toţi ucenicii,
Tot ce aveau Ţi-au dăruit,
Ţi-au pregătit covor din haine,
Tu pe asin intrai smerit.

Se împlinea atunci Cuvântul,
Când Împăratul profeţit,
La ceasul hotărât de Tatăl,
Venea să fie Miel jertfit.

La porţile cetăţii sfinte,
Noroadele strigau în sărbătoare.
Osana! Fiul lui David!
Tu ne-ai adus eliberare.

Privind atent Ierusalimul,
Isus a început să plângă,
Ştiind că de respinge pacea,
Necazuri grele-or să-l ajungă.

Apoi când a intrat în Templu,
A început să scoată-afară,
Pe cei care făceau comerţ,
Făcându-i Casa de ocară.

Aşa e scris a grăit Domnul:
„E Casa Mea de rugăciune,
Dar voi din ea făcuta-ţi grotă,
Ca de tâlhari fără ruşine.”

Erau acolo orbi şi schiopi,
Ce au venit atunci la Tine,
Prin mila Ta i-ai ajutat,
Să fie sănătoşi şi bine.

Dar preoţii cei mai de seamă
Şi cărturarii ce-au văzut,
Cum pruncii toţi strigau: Osana!
Toţi de mânie s-au umplut.

Tu plin de milă răbdătoare,
Ce este scris le-ai amintit.
Ce au citit în profeţii,
Sub ochii lor s-a împlinit.

Şi astăzi Doamne vii smerit,
Cu pacea Ta pe toţi ne-mbii,
Ne vrei creştini cu vieţi sfinţite,
Ne vrei pe toţi ai Tăi copii.

Azi Te primim cu bucurie,
Ca Salvator şi Împărat,
Prin Tine avem mântuire,
Fii veşnic Doamne lăudat!

de Teodor Groza