PLOAIA CEA TÂRZIE

Ciprian I. Bârsan

Se crapă pământul de seceta verii
Şi soarele arde afară mai mult,
Când toţi aşteaptă de-acum amurgul serii,
Să se odihnească de-al zilei tumult!

Ofilirea ”verdelui-crud” ne arată
Că depindem de Cer şi de Creator,
Cum setea din humă, de-o ploaie curată,
În tihna făpturii de om muritor !

Și-n freamăt de codru, de frunze și ramuri,
De câmpii pârguite în soare și foc,
Mai lasă oh Doamne, o ploaie la geamuri…
Să răcorească-a naturii noastre, loc!

O ploaie divină, a Duhului sfânt mir,
În sufletele ce ard pe altare,
Căci stau îmbrăcate în in și în cașmir
Și tot așteaptă de sus, Îndurare!

Ploaia cea târzie, renaște-o Natură
Arsă de focul dezlănțuit de sus,
Și îmbracă-n rubine noua făptură,
Pe care-a mântuit-o Domnul ISUS!

De Ştefan Onofrei

Vezi articolul original

Plângea un spic

Ciprian I. Bârsan

Plângea un spic de grâu în lan
Plângea de sete…de căldură
Iar soarele ardea năpraznic
Făcând pământul praf şi zgură…
Plângea un spic şi plânsul lui
Un roşu mac l-a auzit
Şi l-a transmis prin mii de maci
De la apus la răsărit
Şi-n ziua ce trecea, toridă
Un zumzet blând spre zări urca
O rugă fără de cuvinte
La poarta cerului bătea:
O, Tată Sfânt…nu vezi? n-auzi
Cum plânge grâul ars de soare?
Cum florile-au pierdut parfumul
Şi nu e apă în izvoare?
Ştiu că eşti bun şi-ndurător
Şi mersul vremii îl veghezi
Tu ai putere Blând Părinte
Să ierţi…să binecuvântezi…
Revarsă ploaie peste lume
Trezeşte plantele la viaţă
Dă-ne sărutul Tău Părinte
În fiecare dimineaţă…

Maria Luca

Foto net

Vezi articolul original

Acasa

Marius Alexandru - Poezii

Dimineata cand soseste,
Luna cand a adormit,
Cand al vrabiei cant se-opreste,
Si cand cerul e-nrosit,

Timpul verii se sfarseste,
Si porumbu-i recoltat,
Trupul meu cand oboseste,
De pamant nu sunt legat.

Merg spre cer fara teama,
Truda mea voi lasa,
Glasu-l Sfant duios ma cheama,
Intra in Odihna Mea.

Doamne-mi este dor de Tine,
Vino-n graba, mai curand,
Vreau sa zbor spre zari senine,
Zilnic sunt cu Tine-n gand.

Peregrin prin asta lume,
Inca am putin de dus,
Pan’ la ultima chemare,
Cand voi fi-n veci cu Isus.

Merg spre cer fara teama,
Truda mea voi lasa,
Glasu-l Sfant duios ma cheama,
Intra in Odihna Mea.

Dimineata cand soseste,
Luna cand a adormit,
Cand al vrabiei cant se-opreste,
Eu acasa am sosit!

Marius Alexandru, free translation of “Homeward Bound” by Marta Keen


Vezi articolul original

De-o vreme-ncoace

Ciprian I. Bârsan

De-o vreme-ncoace, toată lumea e foarte, foarte ocupată,
Dar nu cu lucrul sau misiunea, ci la „plimbare” e plecată:
S-a construit o cale largă, desigur, ştiţi, – că nu-i secret,
Un bulevard, în care lumea se plimbă azi pe Internet!

Calculatorul e trăsura, ecranul este capu-n oală,
Un şoricel e vizitiul şi-ajungi în lumea virtuală.
Alergi năuc printre ferestre, gonit de-al secolului jet,
Şi te trezeşti deodată-n hora vitezelor pe Internet.

Acţiuni bancare de milioane, tranzacții nemaipomenite,
Comerţ şi întâlniri, discuţii şi informaţii zipuite,
Mii de volume de ştiinţă şi biblioteci într-un pachet,
Ţi le aduce-n casă toate ameţitorul Internet.

Reclamele îţi sar-nainte, imaginaţia ţi-o fură,
Eşti când în uşa catedralei, când în a diavolului gură.
Şi mulţi îşi pierd, nu numai timpul, dar îşi dau sufletu-amanet,
La consignaţia minciunii, în cursa de pe Internet.

În alte vremuri, la-nserare, veneau feciorii de la coasă,
Şi recitau pe rând Scriptura, şi…

Vezi articolul original 64 de cuvinte mai mult

Happy Father’s Day!

Marius Alexandru - Poezii

Dor De Tati Mi-e dor de chemarea-ti duioasa De glasu-ti de tata placut, Mi-e dor sa ma strigi sear’ acasa Mi-e dor de tot timpul trecut. Mi-e dor de-al tau sfat parintesc De-nteleptele tale cuvinte, Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc Dar si sa imi spui “Inainte!” Mi-e dor sa imi spui c-am gresit Dar si ca greseala-i… normala Mi-e dor de curajul oferit Mi-e dor sa ma duci iar la scoala. Mi-e dor sa imi spui “ai dreptate” Dar totusi copile…invata (Caci nimeni nu stie chiar toate) Sa lasi de la tine in viata! Mi-e dor cand veneai seara din tura Si-n noapte faceam… ”Adunare” Mi-e dor sa citesti din scriptura Si-apoi sa cantam o cantare. Cu mine sa te rogi, mi-e dor Mana-n mana pe genunchi, amandoi Sa simt binecuvantarea… Izvor, Ce curge din ceruri suvoi. Mi-e dor cand radeam impreuna Mi-e dor si de lacrima ta…

Vezi articolul original 40 de cuvinte mai mult

E ZIUA DE RUSALII

Ciprian I. Bârsan

E ziua de rusalii,
La fel ca si atunci ,
Cind ucenicii Doamne
Te asteptau in rugi.

Atunci ca si acum
Cu toti ne reamintim
De ploaia revarsarii ,
A Duhului Divin

Avem nevoie Doamne ,
De o ploaie pe pamint ,
O revarsare divina ,
A Duhului Tau Sfint .

Sa curga Doamne peste Romania !
Si sa trezeasca intreaga omenirea .
Asculta ne Stapine !
Din cerul Tau Prea Sfint ,

Din Cerul Tau Prea Inalt ,
Inbraca ne pe toti ,
Cu Duhul Tau Curat ,
Din Rugul Tau de Foc !

Peste polorul Tau ,
Torni Duh Dumnezeesc !
Si cu purere Doamne ,
Romania s o sfintesti .

Poporul tau smerit ,
Te asteapta n staruinti ,
Sa umpli a noastre vase ,
Sa fie mai fierbinti .

In clocot sa strigam ,
Traiasca Domnul Sfint ,!
Caci a pazit hotarul
De ce i rau…

Vezi articolul original 68 de cuvinte mai mult

Lacrimi

Marius Alexandru - Poezii

 
 
In nopti tarzii, cand imi spun păsul, in genunchi,
Si cand e-atat de grea a mea povara,
Aduna-mi Doamne, lacrimile ‘ntr-un manunchi,
Si fa din ele flori de primavara,
 
Sau strangele in ale Tale sfinte vase,
Intindele apoi pe cer, in noapte,
Si fa din ele stele luminoase,
A harului nemarginit, eterne soapte.
 
Cand dupa multe ploi si mari furtuni,
Nu mai am lacrimi; s-au uscat de-atata greu,
Tu le-ai cules cu drag din rugaciuni,
Si ai facut din ele un curcubeu.
 
Cand am crezut ca lacrimile nu mai au putere,
Caci am simtit ca sunt legat far’ ajutor,
Duios mi-ai descifrat mistere,
Si mi-ai facut din lacrimi aripi ca sa zbor.
 
Am inteles ca lacrimile sunt comori,
Cand curg din inimi sincere, cu pocainta,
Sunt porti deschise catre ceruri printre nori,
De-s insotite de adevar, iubire si credinta.
 
Marius Alexandru, 06/08/2022
 

Vezi articolul original

De n-ai fi Tu

Ciprian I. Bârsan

De n-ai fi tu de partea noastră
Isuse scump şi minunat
Am fi pierduți în întuneric
În valea morții de păcat

De n-ai fi tu de partea noastră
Iubitul nostru Salvator
Am fi o umbră fără viață
Lipsiți de orice ajutor

De nu ai fi cu noi, o Doamne
Pe drumul vieții, de pribeag
Am rătăcii pe căi deşarte
Departe de Păstorul drag

De n-ai fi Tu ocrotitorul
Şi paza noastră, pe pământ
Când ni se clatină piciorul
Şi suntem tulburați în gând

De nu ai fi, o stâncă Tare
În vremea-aceasta de nevoi
Cu toți am fi lipsiți de pace
În lumea plină de război

Dar Tu eşti ajutorul nostru
Trăim prin harul Tău bogat
Şi toți cântăm cu bucurie
Isus fi binecuvântat

Autor: I. Popescu

Vezi articolul original

Fii liniștit la umbra Celui Atotputernic

Izvoare în deşert

El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n-au vrut să asculte. (Isaia 28:12)

De ce te îngrijorezi? La ce-ţi foloseşte îngrijorarea? Eşti la bordul unui vas atât de mare că n-ai fi în stare să cârmuieşti nici dacă ai fi pus la cârmă de către Căpitan. N-ai fi în stare nici măcar să aranjezi pânzele, şi totuşi te îngrijorezi ca şi cum tu ai fi căpitanul sau cârmaciul vasului. Stai liniştit, dragă suflete – Dumnezeu este Stăpânul!

Crezi că toată tulburarea şi agitaţia acestei vieţi este o dovadă că Dumnezeu Şi-a părăsit tronul? Nicidecum! Armăsarii Săi magnifici aleargă înainte cu furie, şi carele Sale de biruinţă sunt însăşi furtunile. Dar caii au frâie, şi Dumnezeu este Cel care ţine hăţurile, conducând carele de biruinţă după bunul Său plac!
Dumnezeul nostru Iehova încă mai este Stăpânul! Crede…

Vezi articolul original 210 cuvinte mai mult