Momente Apologetice – “meritam un an mai bun”

Ciprian I. Bârsan

Un pacient la clinica îmi urează un an mai bun, citând ca „meritam un an mai bun.” Din instinct i-am răspuns ca nu știu daca meritam ceva, după care m-am oprit, dând-mi seama ca contextul in care eu vorbesc poate sa nu fie același in care el vorbește.

Oare meritam un an mai bun?

In 2020, nu am avut o zi libera, nu m-am scuzat pe caz de boala sa nu merg la servici, nu am avut vacanța, iar ultima zi din an am fost de garda, prima zi a noului an fiind la lucru. Pot crede ca merit ceva mai bun?

Nu știu cum vezi tu lucrurile, însă păcătoșenia inimi mele cere binecuvântare pa când bunătatea cerului îmi spune ca harul Sau îmi este îndeajuns. Spitalele din jurul meu sunt pline cu pacienți cu Covid. Pandemia pare sa-si facă de cap, pe când vaccinul încă nu își poate face…

Vezi articolul original 114 cuvinte mai mult

Vă e asigurat viitorul

Vă e asigurat viitorul
Oricât ar fi: scurt sau lung
S-aibă încredere poporul
Privirile la Tatăl ajung.

Anul s-a dus, altul vine
A fost cu noi, ne-a-ntărit
Când ne-au copleșit suspine
Cu drag a intervenit.

Zile puține… sau multe
Cu har și-ndurare vor fi
Inimile vrând sa-L consulte
În El ușurări vor găsi.

Oare ce va aduce măine?
Nu vă-ntrebați, nu vă-ntrebați!
Pe masă va fi, zilnic, păine
În Cuvânt veți fi mai bogați.

Fără teamă pășiți pragul
Îngerii Lui vă păzesc
Gândul să cuprindă Meleagul
De-unde inspirații sosesc.

Minuni au fost, vor fi minuni
Mai multe ca ‘nainte
Și-acele sfinte pasiuni
Vor naște zel fierbinte.

Dulcele-i Duh vă va unge
Cu duioasele-i vindecări
La împliniri veți ajunge
Veți trăi ‘nalte stări.

Zile cu vânturi veni-vor
Biruința-i cu voi oricând
Ochii voștrii privi-vor
Speranțe în inimi intrând.

Anul s-a dus; altu-i aici
Credința în voi să n-apună
Acasă, pe drum, la servici
Luptați să obțineți cunună.

Vă e asigurat viitorul
Prin traiul cu Mirele drag
E Amicul și Protectorul
Care luptă cu voi sub steag.

George Cornici

Atracţia lucrului interzis

Text: Genesa 2:15-17; 3:1-6

Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit… A luat deci din rodul lui şi a mîncat… Geneza 3:6

Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei fete de casă. Cînd acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plîngă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luînd copilul în braţe, i-a spus: „Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curînd a început să plîngă din nou. „Ce mai doreşte acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. „Vreau -Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!” Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane.

Fructele „pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.Cînd, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:10, 11). Atenţie la atracţia lucrurilor intrezise! R.W.D.

Cu viciul plăcerilor de moarte
încearcă lumea să mă amăgească,
Şi cu sordidele-i comori deşarte
Vrea sufletul să-mi otrăvească. 
  –     Montgomery

Nu te uita cu coada ochiului la ispită,
în timp ce te rogi să nu cazi în ea.