Al rugăciunii ceas sublim

Al rugăciunii ceas sublim
Cu tine viața-i cer senin,
Nu-i timp mai dulce, mai frumos,
Ca în prezența Lui Hristos.

Nu-s ceasuri mai înălțătoare
Din anii ce-i petreci sub soare,
Ca al rugăciunii sfânt popas,
Când se preling lacrimi pe-obraz.

Simți tot cerul lângă tine
Trecând prin valea de suspine,
Și-n loc de lacrimi, de-ntristări
Pe buze-ți izvorăsc cântări.

În odăița ta, cu ușa încuiată,
Coboară cerul deodată,
Se odihnește-n vas de lut,
Prin Duhul, Acel făr’ de-nceput.

Ce minunat e acest popas…
O, Doamne. . în vremea ce a rămas
Mai pune-n noi dorință, zel,
Trimite foc ca pe Carmel.

Altarele la mulți s-au stins
Căci nepăsarea ne-a învins,
Și ceasul scump al rugăciunii
L-am dat pe roșcovele lumii. .

Trezește-n noi din nou dorința
Ce-o aveam la dragostea dintâi,
Când rugăciunea era torța
Și lucrul cel de căpătâi.

Vrem să zidim din nou altarul
Și jertfele să ardă-ntruna,
Aprinde, Doamne, -n noi, Tu jarul,
Căci vrem să dobândim cununa.

Iany Laurenciuc 

Izvoare interioare

Text: Ioan 4:7-15

„…apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el într-un izvorde apă, care va ţîsni in viaţa veşnică.” Ioan 4:14

In evul mediu, oamenii construiau castele şi cetăţi unde puteau să se adăpostească şi să se apere de duşmani. Dar una din problemele cu care erau confruntaţi, era aprovizionarea cu apă. Dacă inamicul îi împresura, nu mai aveau acces la izvoarele dătătoare de viaţă şi la rîurile cu ape limpezi care să le potolească setea. Înfrîngerea nu era decît o problemă de timp. Totuşi, în castelul din Edinburgh, problema a fost soluţionată. A fost construit deasupra unor izvoare de apă dulce care puteau îndestula pe asediaţi. Alimentaţi cu apă din interior, erau practic invulnerabili.

Cînd a vorbit cu femeia samariteancă, Isus s-a referit la o sursă interioară de reîmprospătare spirituală. Convorbirea lor a mers mai adînc decît simpla satisfacere a nevoii fizice de apă. Isus i-a vorbit despre o apă vie, care stîmpără setea pentru eternitate a sufletului omului însetat de Dumnezeu în căutarea lui după iertare şi viaţă. El a spus că fîntîna lui Iacov, cu apa ei, nu poate satisface setea doar pentru cîteva momente. Dar dacă bea din apa pe care o oferă El, ea nu va mai înseta niciodată, deoarece El va face ca în sufletul ei să ţîşnească un izvor veşnic cu apa vieţii.
Apa pe care o oferă Domnul Isus este o apă dătătoare de viaţă, care ţîşneşte din inimile noastre. Ea va fi acolo veşnic, aducîndu-ne înviorarea şi satisfacţia spirituală. În exterior, vieţile noastre pot fi aride şi pîrjolite. Ne putem simţi ca într-un deşert nesfîrşit. Dar în Cristos putem fi întotdeauna învioraţi în duhul din izvoarele interioare.-D.C.E.

„Plin de har, atotputernic Salvator,
Cel ce ţine lumea laolaltă,
Setea inimii mi-o stîmperi la izvor
Din Apa Vie, limpede, curată. ”     – Vinal

„Numai Isus, Apa Vie, poate stîmpără setea sufletului.„

Painea zilnica