Cum am crezut?

Ciprian I. Bârsan

Ca un disperat. Evanghelia aceasta ajunge în dreptul meu, cu toată această galerie, cu tot inventarul de fapte și am decis să cred. Dar nu știu cum am decis acest lucru în toate articulațiile intime ale acestui act. Am ajuns la concluzia că sînt silit să cred și în același timp am primit credința drept dar. Am crezut, căutînd să mă îndoiesc, dar toate lucrurile au început să capete sens numai în raport cu credința.

Am crezut despre Cristos, în Cristos, lui Cristos, pentru că la un moment dat nu am mai avut încotro. Toate căile erau închise. Alternativa era moartea. Moartea fizică. Am crezut precum acel mușcat de șarpe, căruia i se spune să facă o prostie cît el de mare, un gest care n-are legătură cu nimic din ceea ce știe, cu nicio informație de care va fi avut parte, cu ceva care nu are loc în paradigm…

Vezi articolul original 652 de cuvinte mai mult

O rugaciune de recunostinta

Bunul meu Tată ceresc
Te laud și-ți mulțumesc
Pentru că mi-ai dat prin har
Mântuirea ca un dar
Fără să-l fi meritat
Însă totuși tu mi-ai dat
Acest dar dumnezeiesc
Cel mai mare dar ceresc
Nu doar mie ci si-oricui
Îl primește-n viața lui
Pe Hristos, Mântuitor
Milostiv și-ndurător
De păcate iertător
Și de oameni iubitor
Un adevărat PĂSTOR.
Rătăcită oaie-am fost
Băteam drumuri fără rost
Umblam fără Dumnezeu
Numai după capul meu
Dar Isus m-a căutat
M-a găsit și m-a salvat
Din pierzare grea m-a scos
Pe mine un păcătos
Dar, acum eu sunt iertat
De-orice vină și păcat
Prin Isus crucificat
Darul cel mai minunat.
Darul cel mai important
Omenirii ce l-ai dat
Ca jertfă pentru păcat;
Jertfa Domnului Isus
Mântuire mi-a adus
Fiindcă prin ea mi-ai deschis
Porțile în Paradis
Paradis cămin ceresc
Unde o să locuiesc
Paradis făgăduit
Celor ce s-au pocăit.
Judecata de apoi
Nu va mai fi între noi
Fiindcă Domnul ne-ampăcat
Ștergându-ne orice păcat
Cu sângele lui curat
Când pe cruce s-a jertfit
Doamne-n veci fii preamărit
Că de iad m-ai izbăvit
Doamne-n veci fii lăudat
Pururea glorificat
Fiindcă de iad m-ai scăpat!
Prin al meu Mântuitor
Mi-ai creat și-un viitor
De a fi moștenitor
În orașul sfinților
Din lumea Îngerilor
Oraș, Paradis frumos,
Unde rege e Hristos,
Oraș, Paradis sublim
Ce-i NOUL IERUSALIM
Zidit pe un munte Sfânt
În cer nou pe-un nou pământ
Acolo voi locui
Cu sfinții și îngerii
Cu ei voi împărtăși
Și voi supraviețui
Nesfârșite veșnicii
Petrecute-n bucurii
Ce nu poți să le descrii
Că moarte nu va mai fi
În acel Rai glorios
Cu Dumnezeu și Hristos!
Tată ție-ți mulțumesc
Pentru acest destin ceresc,
Pururea te voi slăvi
Acum și în veșnicii
Tată ție mă închin
Acum și în veci, AMIN!

Arghira Corneliu

Aproape nu inseamna suficient

Text: Isaia 47:1-11

…deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.” Isaia 47:11

O bandă de hoţi au lucrat timp de 6 săptămani săpand tunele în reţeaua de canalizare a oraşului Roma, spre casa de bani a poştei unde se aflau aproximativ 68 de milioane de dolari, dar au fost prinşi la un pas de reuşită. Dacă reuşeau, furtul lor ar fi fost unul din cele mai mari jafuri din istoria Italiei. Au îndepărtat ultimii centimetri de pămînt înainte de-a ataca zidul cu maşinile lor de perforat, cînd nişte trecători au fost atraşi de zgomotul ce venea din subteran şi au dat de ştire gardienilor. Poliţia l-a prins pe unul încă săpand în reţeaua de canalizare. Ceilalţi au fugit, dar au fost prinşi pe cînd ieşeau din subteran prin diferite guri de canal.
Aceşti oameni aproape că au reuşit să fure banii, dar aceasta nu este un lucru neobişnuit. Practica comună a făcătorilor de rele este să dispară împreună cu faptele lor. Din această pricină unii oameni trec prin viaţă crezînd că nu vor fi prinşi. Ei sînt o întruchipare a aroganţei Babilonului care a crezut că naţiunea sa va fi veşnică (Isaia 47:7)

– Dar la fel ca şi Babilonul, toţi cei ce nu vor recunoaşte pe Dumnezeu şi nu se vor depărta de răul lor, vor da de necazuri. Judecata va cădea ca un trăsnet şi nimeni nu va scăpa. Dumnezeu a spus prin Isaia: „…urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca” (Isaia 47:11).
Poate că nu eşti creştin, şi ai crezut că poţi să dispari cu fărădelegea ta. Nu fi naiv. Acceptă-L pe Cristos azi. Întoarce-te de la păcat pînă mai este timp. Va veni ziua cu siguranţă cînd vei descoperi că nu este totuşi suficient ca să scapi de judecata divină.
Atunci va fi prea tîrziu.- M.R.D. II

Pe oameni poţi să-i mulţumeşti
Cu scuze vagi, copilăreşti.
Dar ce vei spune? Nu gîndeşti?
In faţa instanţelor cereşti?  ”         -Anonim

Păcatul nu este judecat după felul cum vedem noi, ci după cum vede Dumnezeu.

Painea zilnica

Și tăcerile fac parte din muzică!

Isus … a plecat de acolo … într-un loc pustiu.(Matei 14:13)

Nu se cântă în timpul unei pauze muzicale, dar pauza face parte din partitură.

În cântecul vieţii noastre melodia este întreruptă ici şi colo de pauze. În timpul acestor pauze, credem din prostie că am ajuns la sfârşitul cântecului.

Dumnezeu ne trimite perioade de răgaz forţat, îngăduind boli, eşecuri şi eforturi zadarnice. El introduce o pauză neaşteptată în imnul coral al vieţii noastre, şi ne lamentăm că glasul nostru trebuie să tacă. Ne întristăm că partea noastră lipseşte din muzica care se înalţă continuu spre urechea Creatorului nostru.

Şi totuşi, cum interpretează un muzician pauza? El numără pauza cu o precizie fermă şi cântă cu încredere nota care urmează, ca şi cum n-ar fi fost nici o pauză acolo.

Dumnezeu nu compune cântecul vieţii noastre fără un plan. Partea noastră este să învăţăm melodia şi să nu ne descurajăm…

Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult