Mi-auzi din înalt, Tu, chemarea?

Ciprian I. Bârsan

Când viața-i povară și totul e gri,
(Nici negru, nici alb!) Disperarea,
Mă face să strig, Domnul meu, mă mai știi?
Mi-auzi din înalt, Tu, chemarea?

De ce m-ocolești ca și cum nu exist,
Când zilnic privesc către soare?
Și plâng și suspin, ochiul meu este trist,
Căci n-am de niciunde-alinare!

Nu pot să-nțeleg cum Îți pasă, când eu,
Lovit sunt de val, de vâltoare,
Mă lași frământat, bunul meu Dumnezeu,
Tu știi cât de tare mă doare?

Cât timp să mai stau aici jos, surghiunit,
Când Tu mi-ai promis o-nălțare?
Și cum să mă port când de toți sunt lovit?
Cât, Doamne să tot dau iertare?

„Ascultă, copile! Eu văd și ascult
Și zâmbet și plâns totodată,
Se-apropie clipa, nu, nu mai e mult,
Sfârși-se-vor toate, odată!

Cât încă există păcat printre voi,
(Nu credeți că totul se iartă!)
Eu vreau ca să pun vieții voastre altoi,
Deschis-am spre…

Vezi articolul original 163 de cuvinte mai mult

Iarna

Lumină înghețată
Picură din cer înmiresmat,
Albind şi pe față,
Şi pe-orice trup îndurerat.

Lumină-nghețată
Albeşte pur orice în jur,
Pecete e stânca măreață
Şi pomii di-mprejur…

Natura aşteaptă supus
Albitul ce pică de sus,
Mărgăritare primeşte suferința
De frig, în care şi-a supus voința. .

Lumina-nghețată
Veghează lunga ei odihnă,
Punându-i lin pe față
Mahrama de virgină…

Cristale de lumină
Joacă voios pe-orice drum,
Îmbie pelerini să vină,
Albind şi umbra lor de fum…

Şi îi îndeamnă să-şi albească
Veşmântul lor de logodiți
Ca-n nunta cerească
Să fie de Mire primiți…

Să rabde suferința
Şi frigul greu acestei lumi,
C-aşa primi-vor biruința,
Înaintând curat pe culmi…

Pascariu Cristina Mădălina 

Pastrarea unui cuget curat

Text: Faptele 24:10-16

De aceea, mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Fapte 24:16

Cuvîntul cuget sau conştiinţă apare mai mult de 30 de ori în Noul Testament. Conştiinţa este monitorul interior al sufletului care judecă tot ce facem, spunem sau gîndim. Dar conştiinţa nu este întotdeauna demnă de încredere. În timp ce vocea aceasta interioară emite judecăţi, fie pentru a ne găsi nevinovaţi sau pentru a ne condamna, factorul critic este standardul după care se iau aceste decizii.
Un scriitor englez subliniază faptul că orice conştiinţă seamănă cu un ceas solar. In timpul zilei cînd soarele străluceşte pe boltă, cadranul solar arată orele cu destulă acurateţe. Dar cînd lumina lunii sau lumina altor surse cade pe el, citirile nu mai sînt demne de încredere.

Acelaşi lucru este adevărat în ceea ce priveşte conştiinţa omului. Deoarece a fost întunecată de păcat, ea trebuie să fie expusă luminii Cuvântului lui Dumnezeu înainte ca ea să ne poată spune ce este bine şi ce este rău. Fără standardul adevărului obiectiv al Bibliei, conştiinţa noastră poate chiar să se simtă bine atunci cînd săvîrşim răul.
Apostolul Pavel a trăit aproape de Domnul şi a fost influenţat de această relaţie divină putînd să mărturisească în Fapte 23:1: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta…”.
Creştinii se pot bucura de pacea sufletească numai dacă monitorul sufletului este mereu sensibilizat de Cuvîntul lui Dumnzeu. Trebuie să avem grijă să nu lăsăm conştiinţa să ne fie omorîtă. Să nu ne permitem să ne angajăm în practici rele şi nici să acceptăm standardele scăzute ale moralităţii din lume. Ai o conştiinţă bună şi curată? H.G.B.

„Exist-o comoară pe care-o poţi avea
Mai vastă decît tronul unui mare regat.
Ce sfîntă pace şi dulce bucurie
Să ai întotdeauna tot cugetul curat. „Isenhour

„O conştiinţă sfinţită
este şoapta lui Dumnzeu în ‘sufletul nostru.„

Painea zilnica