Text: Genesa 23
„Avraam a venit s-o jelească pe Sara şi s-o plîngă.“ Geneza. 23:2 / „Mângâiaţi-vă unii pe alţii…“ 1 Tesaloniceni 4:18
Poate că citind titlul meditaţiei de astăzi, ne vom întreba dacă există într-adevăr aşa ceva. Răspunsul este afirmativ. Intristarea este sănătoasă şi este un răspuns normal la moartea celor dragi sau la alte pierderi şi dezamăgiri teribile. Experienţa lui Avraam este un exemplu de întristare după voia lui Dumnezeu. Cînd a murit Sara, a jelit-o ca pe fiinţa iubită pe care a pierdut-o. Apoi, printr-un act al credinţei în promisiunea lui Dumnezeu, a cumpărat un loc de înmormîntare în Hebron în loc să ducă corpul neînsufleţit al Sarei în ţara lui de baştină. După ce-a înmormîntat-o, s-a întors la responsabilităţile sale. Din moment ce întristarea este naturală şi sănătoasă, nu trebuie să ne simţim vinovaţi în urma ei. Oamenii binevoitori poate ne spun în aceste momente: „ Nu te întrista. Cel iubit al tău este într-un loc mai bun, în cer”. Ori: „încearcă să vezi şi partea luminoasă a lucrurilor. Situaţia ta nu este mai rea ca a altora”.
Toate acestea pot fi adevărate, dar vom simţi în continuare foarte acut pierderea noastră. Si trebuie să ne întristăm. Totuşi, în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să ne păstrăm întristările sub control, spunînd Domnului ceea ce simţim, cerîndu-I ajutorul, concentrîndu-ne asupra nevoilor vieţii, reluîndu-ne responsabilităţile. Amintirile dureroase se vor reîntoarce din cînd în cînd, şi poate ne vor îndemna să ne retragem de la cerinţele vieţii. In vremuri ca acestea ar trebui să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a lăsat aici cu un scop: să ne închinăm Lui, să-I servim, şi să-I ajutăm pe alţii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, întristările noastre pot deveni întristări după voia lui Dumnezeu. H.V.L.
„întristarea se schimbă-n bucurie deplină.
Văd printre lacrimi mereu tot mai clar
Cum rana-i amară puţin o să ţină.
Cu Isus trăi-voi eternitatea de har. „D.J.D.
Sufletul n-ar avea curcubeul
dacă ochii n-ar avea lacrimi.
Painea zilnica
Dumnezeu e în control 