Țepușul și harul

M-am rugat de două ori: “Tată ia-mi ţepuşul
Că mă chinuie mereu şi e  greu  urcuşul”
M-am rugat a treia oară şi mai cu ardoare
“Doamne ia-l ne-ntârziat că trupul mă doare…

Ia-mi durerea nesfârşită şi dă-mi sănătate
Ştiu că Tu eşti milostiv în  divina-ţi bunătate
Ştiu că te înduri nespus de făpturile create
Şi lucrezi în Univers cu iubire şi dreptate…

Nu cer aur sau argint, nu cer  nici  mărgăritare
Doar atât doresc acum: mult râvnita vindecare
Nu-ţi cer lux, nici bogăţii dorite de cei mai mulţi
Scapă-mă de cuiul greu; azi te rog să mă asculţi…

Căci doresc să te slujesc cu mai multă energie
Să-Ţi cinstesc Numele sfânt  şi în cânt şi-n elegie
Să vestesc la toţi de Harul revărsat fără-ncetare
Să trezesc în cât mai mulţi dor de viaţă viitoare…

Deci , Părinte, inc-odată te implor dă-mi lecuire!
Ca răsplată că-ţi sunt rob, că-ţi dau multă preţuire
Scoate-mi ţepuşul afară şi aruncă-l în pustie
Niciodată-n viaţa mea pacostea să nu mai vie”

Dar răspunsul  mă surprinde, vă surprinde şi pe voi:
“Harul Meu ‘ţi-este de-ajuns în necaz şi în nevoi
El să-ţi fie mângăierea când năpasta te apasă
El să-ţi fie desfătarea când puţine ai pe masă…

El te va-nsoţi pe cale şi-ţi va fi  un  bun  amic
Când alături eşti de Har nu te teme  de  nimic
El curge de la Calvar, din izvorul  cel  curat
Care spală omenirea  de  nemernicul  păcat…

Se revarsă-n abundenţă, zi de zi  şi-n viaţa ta
Şi de-ar curge-o veşnicie  sursa nu s-ar termina
E destul să-l ai acasă şi la muncă  şi  pe   drum
Mulţumit să fi nespus  că-i cu tine chiar  acum…

Harul Meu îţi e de-ajuns, el îţi este- nvăţătorul
Când primejdiile vin ‘ţi-este  şi  ocrotitorul
Nu te teme de nimic chiar de ai ţepuş în spate
El îţi dă  imbold  mereu  spre trăiri înmiresmate.”

George Cornici

Publicitate