Mă plec înaintea Ta

Doamne, ma plec inaintea Ta cu deplina sfiala,
Caci esti totusi Tatal meu, Pastorul meu…
Cand vin la Tine sunt cuprins de respect si de teama…
Caci esti Dumnezeu peste universul intreg!

Cine sunt eu? Ce-s pasii mei prin lumea-aceasta?
Sunt Doamne marunt ca un fir de nisip,
Credinta, puterea mi-e slaba…
Si totusi, cine sunt eu de m-ai iubit?

Prin veacuri au fost titani ai credintei
Apostoli, martiri ce pe deplin Ti-au slujit,
Avem atatea marturii si-atatea exemple,
Dar eu? Te slujesc eu, pe cat m-ai iubit?

Cand ma asez in Fata Ta la rugaciune,
Te vad Suveran peste Universul intreg.
Ma cutremur Doamne, caci totusi, cine sunt eu?
Ce-i glasul meu sa-ndrazneasca sa-Ti cer?

Am lucrat putin pentru Tine,
Din timpul meu putin Ti-am jertfit,
De aceea, m-apropii cu sfiala de Tine,
Nu merit nimic din tot ce mi-ai dat,
Si ca in har m-ai iubit!

Rugaciunea mea sa fie un dar al credintei,
Omagiu pentru trupu-Ti de cuie brazdat,
Ofrandele  laudelor, laurii bucuriei
Caci sangele-Ti cald de pacat m-a spalat.

M-apropii de Tine cu adanca sfiala,
Cum se-apropie cerbul de izvorul curat,
Cum se-atinge albina de polenul cu nard,
Cum se-atinge-un lepros de vesmantu-Ti curat.

M-apropii de Tine odata cu brazii,
Cu muntii, cu stelele, cu izvorul curat
Caci stralucesti Stapane zambind minunat!
In toate Te vad cum respiri tot mai alb!

De aceea, Ti-aduc inainte viata-mi,
Atat de marunta, cat un bob de nisip,
Sunt nevrednic Parinte de Tine,
Dar Te laud, Te-ador de pe ale mele inaltimi.

Lauda mea sa fie mereu pentru Tine!
Tot mai mult sa Te iubesc, sa Iti cant;
Caci prin Tine exist pe pamant,
Iar eu? Pentru Tine traiesc, Te iubesc, Te ador si Iti cant.

Anca Barbu

O mamă tânără din Norvegia a ales să-și ia viața după ce Barnevernet i-a luat fetița

agnus dei - english + romanian blog

Barnevernet protejează foarte rar copiii care sunt expuși abuzului și violenței, în schimb, îi vizează pe cei care sunt considerați că nu au suficiente „abilități de părinți”.

Apropierea de fiica ei a fost considerată a fi o neglijență viitoare, care este considerată o formă de abuz asupra copilului, în Norvegia.

O mamă tânără din Norvegia a avut fiica răpită de sistemul norvegian de protecție a copilului (Barnevernet). Motivul? Barnevernet a spus că mama era prea atașată de fiica ei, prin urmare, ei credeau că fiica era în pericol de a nu-și dezvolta propria personalitate. Astfel, fiica ei a fost plecată pentru totdeauna și asta a fost o povara prea mare de purtat pentru această mamă.

În cea mai mare suferință, a ales să-și ia propria viață, stand culcată pe o șină de tren, cu o pătură întinsă peste ea. Abilitățile ei părintești nu au fost suficient de mari de a satisface pretențiile…

Vezi articolul original 279 de cuvinte mai mult

Mijlocirea pentru alţii

„Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în locul prea sfânt…”

Evrei 10:19

Fereşte-te să-ţi imaginezi că mijlocirea înseamnă a aduce compasiunea noastră personală înaintea lui Dumnezeu, având pretenţia ca El să facă ceea ce Îi cerem. Apropierea noastră de Dumnezeu este posibilă numai datorită identificării Domnului nostru cu păcatul, în locul nostru. Noi avem “intrare liberă în locul prea sfânt prin sângele lui Isus“.

Încăpăţânarea spirituală este cea mai mare piedică în calea mijlo­cirii, deoarece ea se bazează pe simpatia faţă de acele lucruri din noi sau din alţii despre care credem că nu au nevoie dc Ispăşire. Avem ideea că există în noi anumite lucruri bune şi virtuoase care n-au nevoie de Ispăşire, şi tocmai în domeniul „saturaţiei” produse de această idee nu putem mijloci.

Noi nu ne identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă de alţii şi ne supărăm pe Dumnezeu, însă avem întotdeauna pregătite ideile noastre şi mijlocirea devine glorificarea simpatiilor noastre naturale. Trebuie să înţelegem că identificarea lui Isus cu păcatul înseamnă schimbarea radicală a tuturor simpatiilor noastre.

Mijlocirea pentru alţii înseamnă a înlocui în mod deliberat compasiunea noastră naturală faţă de ei cu interesul lui Dumnezeu cu privire la ei. Sunt eu încăpăţânat sau transformat? Supărat sau corect în relaţia mea cu Dumnezeu? Posac sau duhovnicesc? Hotărât să-mi urmez propria cale sau hotărât să mă identific cu El?

Oswald Chambers