Ramai cu mine

Marian Zamfir

Când vei ieși la lumină

Din grota rece când ieși-vei la lumină
Vei fi scăpat de orice fel de tină
Și solzii grei ce chipu-ți deformează
Se vor desprinde să intre sfânta Rază.

Să vezi atunci ce gânduri constructive
Te vor pătrunde să vezi noi perspective
Și teama va dispare și va dispare rana,
Vei fi în stare să-ți vezi, în Rai, coroana.

Acolo unde ești doar bezna te pătrunde
Vino la noi! Te rog nu te ascunde!
Acolo dimineți, nicicând, nu o să vină
Nu simți lăuntrul ce plânge și suspină?

Ungherele sunt reci; cum poți dormi în ele?
De când n-ai mai văzut strălucitoare stele?
Clocești amenințări și tot felul de scheme
Și tocmai de aceea ființa-ntreagă-ți geme.

A fost o neveghere, a fost o rătăcire
Și ai ajuns în spațiul lipsit de încălzire
Tot ce trimiți de-acolo e o dovadă clară
Că starea-n care ești e șubredă, precară.

Tavanul a slăbit, urmează prăbușirea
Trântește masca jos să poți vedea ieșirea
O mână e întinsă, o mână salvatoare
De nu te prinzi de ea, urmează demolare.

Renunță la orgoliul ce ți-a furat menirea
Acceptă azi chemarea, acceptă și iubirea
Și nu mai sta ascuns crezând că faci slujire
Căci numai cu Isus există împlinire.

Când vei ieși, iubite, la veșnica Lumină
Să fii cu-acei ce-n Adevăr se-nchină
Toți sfinții s-or uni în cânt și celebrare
Că înc-un fiu pierdut a-nvins o încercare.

George Cornici

Bucuria disperării

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.”

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-l poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu.

„El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a lui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Taiâlui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste line, ea îţi aduce pace ţi mângâiere de nedescris. sentimentul că „dedesubt suni mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti. Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: ..Nu te teme”. Blândeţea Lui esle nespus de dulce. Îl cunosc eu în felul acesta?

Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

Oswald Chambers