Ascultând semnalul de luptă

Dumnezeu e în control

“Când vei auzi un vuiet de paşi în vârful duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să-i bată pe Filisteni.” (2 Samuel 5.24)

Pe calea noastră se găsesc semne ale lucrării lui Dumnezeu, care ar trebui sa ne mişte. Duhul lui Dumnezeu suflă încotro vrea şi tu îi auzi sunetul. Atunci trebuie să fim cu atât mai atenţi. Să profităm de aceste împrejurări preţioase, folosindu-le. Noi avem de luptat contra Filistenilor în orice timp; dar când însuşi Domnul merge înaintea noastră, să fim cu atât mai trezi.

Vântul mişcă vârful duzilor, şi David cu oamenii săi au recunoscut acest sunet ca fiind semnalul de atac şi, în timp ce ei înaintau, Domnul însuşi îi lovea pe filisteni. Oh, Domnul să ne dea azi prilejul de a vorbi acelora care ne înconjoară. Cine ştie dacă azi nu este o zi de veşti bune, pentru mântuirea vreunui suflet?…

Vezi articolul original 50 de cuvinte mai mult

Sensul, țelul meu

Isuse, scumpul meu Isus…
Ce-as face fara Tine?…
De n-ai fi Tu aș fi răpus
Destinul meu ar fi apus
În vesnice ruine.

Iubitul meu Mantuitor…
Nu merit nici iertarea
Care mi-o dai de-atâtea ori
Si Duhul Tău mângâietor
Când mi se stinge zarea…

Din Calea către vesnicii
Mă ‘nalț în duh spre ceruri
Și-aud frânturi de armonii
Și simt fiori de bucurii
Și pregătiri de coruri.

O, Domnul meu… țărână sunt…
Țărână trecatoare…
Dar am ceva din Tine sfânt
Ce nu se-ntoarce în pământ
Ci zboară către soare!

Nevrednic de iubirea Ta
Aș fi, un rob netrebnic…
De nu ar fi fost Golgota
Cum as fi stat in fața Ta?
Sunt doar prin Tine vrednic!

Să nu ma lasi Isus iubit
Să mă despart de Tine…
Vreau doar să fiu călăuzit
Spre Canaanul mult dorit
Spre-orasul cu rubine.

Că Tu esti sensul, țelul meu
Si veșnica Viață
Mă vei călăuzi mereu
Iar dincolo de drumul greu
Te voi vedea în față!

Emanuel Hasan

Mijlocirea vitală

„Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.”

Efeseni 6:18

Pe măsură ce stăruim în mijlocire, putem descoperi că ascultarea noastră de Dumnezeu îi va costa pe cei pentru care mijlocim mai mult decât ne-am gândit. Atunci suntem în pericol să începem să mijlocim din compasiune faţă de aceia pe care Dumnezeu îi ridică treptat la o sferă total diferită, ca urmare a rugăciunilor noastre. Oricând încetăm să ne mai identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă de alţii, lăsându-ne prinși de compasiune faţă de ei, legătura noastră vitală cu Dumnezeu a dispărut; am pus în calea ei compasiunea şi grija noastră faţă de ei, şi acest lucru este un reproş deliberat adus Domnului.

Este imposibil să mijlocim în mod vital dacă nu suntem cu totul siguri de Dumnezeu; compasiunea şi prejudecăţile personale sunt cel mai în măsură să distrugă relaţia noastră cu Dumnezeu. Identificarea cu Dumnezeu este cheia mijlocirii; ori de câte ori încetăm să ne mai identificăm cu Dumnezeu, aceasta se datorează compasiunii pentru alţii, nu păcatului. Chiar dacă păcatul poate nu va împiedica relaţia noastră cu Dumnezeu, compasiunea însă o va face cu siguranţă, acea compasiune faţă de noi înşine sau faţă de alţii care ne face să spunem: “Nu voi lăsa să se întâmple acel lucru”. Imediat ce spunem aceasta, am pierdut legătura vitală cu Dumnezeu.

Mijlocirea nu-ţi lasă nici timp şi nici dorinţa de a te ruga pentru propriul tău „eu dulce şi trist”. Gândul la tine însuţi nu mai trebuie alungat, pentru că el nu este prezent. ca să poată fi alungat; te-ai identificat complet şi total cu interesul lui Dumnezeu pentru viaţa altora. Discernământul este pentru a auzi chemarea lui Dumnezeu la mijlocire, nu pentru a găsi greşeli în alţii.

Oswald CHAMBERS