Bombe cu efect intarziat

Text: Iosua 7:10-26

…şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.” Numeri 32:23

Intr-una din cărţile lor despre afacerea Watergate, intitulată: „Ultimele zile”, Robert Woodward şi Cari Bernstein, au inclus un paragraf care pentru mine ilustrează un adevăr al versetului de azi. Ei au scris: „Pentru a se apăra, preşedintele a plantat bombe cu efect întarziat… Nixon a tăinuit, a dat răspunsuri echivoce, a minţit. Unele din bombe au explodat deja, iar la altele se mai aude tic-tacul dispozitivului de amorsare”. După cum ştim acum, bombele au explodat avand ca rezultat demisia preşedintelui.
Cand păcatele nu sunt mărturisite ci ascunse, ele sunt la fel ca bombele cu efect întarziat. Nu pot sta ascunse pentru totdeauna. Să ne gandim numai la păcatul lui Acan, a cărei povestire am citit-o azi. Neascultand porunca Domnului de-a distruge totul din Ierihon, el a păstrat o manta, o placă de aur şi ceva argint. Cand a îngropat aceste comori în cortul lui, nu s-a gandit, totuşi, că era ca plantarea unei bombe cu efect întarziat. Tic-tacul ceasului focosului obiectelor îngropate a funcţionat pană cand Israel a fost învins atat de ruşinos la Ai. Atunci a fost descoperit păcatul lui Acan, iar el a fost cumplit pedepsit pentru el.


Cu aproximativ un an în urmă, am văzut acest principiu ilustrat atat de bine în America, atat pe tăram politic cat şi religios, atunci cand scandalurile au ieşit la lumină. Dar înainte de-a ne grăbi să arătăm cu degetul acuzaţiei spre alţii, să privim în propriile noastre vieţi. Poate şi noi avem păcate ascunse şi nemărturisite. Dacă este aşa, a sosit vremea să ne pocăim, mărturisindu-le şi să-I cerem lui Dumnezeu să ne ierte. Este singura cale de-a dezamorsa aceste „bombe cu efect întîrziat”. – D.C.E.

Ajută-mi, Doamne, să nu-mi ascund păcatul!
Greşelile-mi secrete ce stau la pandă,
Ţi le voi spune Ţie şi nu la altul.
Să fiu mereu curat, Tu îmi dă izbandă!” -D.J.D.

Unul din motivele pentru care astăzi trebuie să facem ce este bine, e maine

Painea zilnica

Psalmul 12

Vino-n ajutor o Doamne Sfinte
Căci se duc acei evlavioși
Dintre oameni pier, merg în morminte
Fiii lor cei buni și credincioși.

Oamenii n-au nici o remușcare
Unii altora minciuni rostesc
A lor buze sunt lingușitoare
Și cu prefăcute minți vorbesc.

Nimicească Domnul pe vecie
Buzele lingușitoare toate
Limba ce vorbește cu trufie
Și pe ce ce-și zic “ stăpâni pe toate”.

Pentru că săracii gem întruna,
Cei nenorociți sunt asupriți,
Zice Domnul: “Eu mă scol acuma!
Mântuind pe cei obijduiți”

Ce rostește Domnul prin cuvinte
E-un argint curat și lămurit
Pentru c-a trecut mai dinainte
Prin cuptor, de șapte-ori curățit.

Dar Tu Doamne, știu că Tu păzi-vei
Pe acei ce Ți se-nchină Ție
Și pe-ai Tăi aleși Tu apăra-vei
De neamul acesta pe vecie.

Pretutindenea în lumea mare
Cel rău mișună și se-nmulțește
Câtă vreme-n locul de onoare
E ticăloșia ce domnește.

Daniel Hozan

Ma-nchin doar Tie, La picioarele-Ti cad -(traducere)

Prin lumea asta cautam placerea
Zacea ascunsa in praf in drum
Argint si aur am vrut in viata
Azi pe genunchi vad ca toate-s scrum.

Deci, …Ma-nchin doar Tie, La-piciorele-Ti cad
Paharul Tau plin este ce-mi doresc
Caci nu e altul la fel ca Tine
Oh, scump Isuse pe Tin’ te iubesc!

Averi si ranguri, mi-au fost promise
‘nainte-mi doar sa le ating
Sunt destramate atatea vise…
Singur in noapte stau si plang.

Totu-i pustiu, doar umbre moarte
Promisiuni multe, goale si seci
Doar Tu Isuse esti a mea “parte”
Esti Adevarul si Viata-n Veci!

Marius Alexandru (traducere libera a cantarii “I’ll worship only at the feet of Jesus”)

I went to visit the shrine of plenty,
But found it stores all filled with dust,
I bowed at alters of gold and silver,
But as I knelt there they turned to rust.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

The call of fortune made me a pilgrim,
To journey to things promised us,
But as I climbed the promise faded,
And wind blew lonely all through the night.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

Just desert dust and empty shadows,
All promises that turned to lies,
The gods of earth failed and betrayed me,
You alone are truth and life.

Alexandru Marius 

Țepușul și harul

M-am rugat de două ori: “Tată ia-mi ţepuşul
Că mă chinuie mereu şi e  greu  urcuşul”
M-am rugat a treia oară şi mai cu ardoare
“Doamne ia-l ne-ntârziat că trupul mă doare…

Ia-mi durerea nesfârşită şi dă-mi sănătate
Ştiu că Tu eşti milostiv în  divina-ţi bunătate
Ştiu că te înduri nespus de făpturile create
Şi lucrezi în Univers cu iubire şi dreptate…

Nu cer aur sau argint, nu cer  nici  mărgăritare
Doar atât doresc acum: mult râvnita vindecare
Nu-ţi cer lux, nici bogăţii dorite de cei mai mulţi
Scapă-mă de cuiul greu; azi te rog să mă asculţi…

Căci doresc să te slujesc cu mai multă energie
Să-Ţi cinstesc Numele sfânt  şi în cânt şi-n elegie
Să vestesc la toţi de Harul revărsat fără-ncetare
Să trezesc în cât mai mulţi dor de viaţă viitoare…

Deci , Părinte, inc-odată te implor dă-mi lecuire!
Ca răsplată că-ţi sunt rob, că-ţi dau multă preţuire
Scoate-mi ţepuşul afară şi aruncă-l în pustie
Niciodată-n viaţa mea pacostea să nu mai vie”

Dar răspunsul  mă surprinde, vă surprinde şi pe voi:
“Harul Meu ‘ţi-este de-ajuns în necaz şi în nevoi
El să-ţi fie mângăierea când năpasta te apasă
El să-ţi fie desfătarea când puţine ai pe masă…

El te va-nsoţi pe cale şi-ţi va fi  un  bun  amic
Când alături eşti de Har nu te teme  de  nimic
El curge de la Calvar, din izvorul  cel  curat
Care spală omenirea  de  nemernicul  păcat…

Se revarsă-n abundenţă, zi de zi  şi-n viaţa ta
Şi de-ar curge-o veşnicie  sursa nu s-ar termina
E destul să-l ai acasă şi la muncă  şi  pe   drum
Mulţumit să fi nespus  că-i cu tine chiar  acum…

Harul Meu îţi e de-ajuns, el îţi este- nvăţătorul
Când primejdiile vin ‘ţi-este  şi  ocrotitorul
Nu te teme de nimic chiar de ai ţepuş în spate
El îţi dă  imbold  mereu  spre trăiri înmiresmate.”

George Cornici

Eu ştiu, eu sunt salvat !

Eu ştiu că, sunt salvat
Eu ştiu că, n-am meritat
Nici prin minte, fapte bune
Şi omeneasca înţelepciune

Nu cu jertfe, de viţei şi miei
Nici prin daruri, n-au temei
Nu cu aur, nici argint
Am întrat în legămînt.

Sunt, salvat eu prin iubire
Prin Isus, cu a Lui putere
Salvat prin sîinge preacurat
La Golgota, pe cruce revărsat.

Da, eu ştiu că, sunt salvat
Şi  chiar dacă, leul e agitat
Iar Legea, sentinţă a înaintat
Isus de mine s-a îndurat.

Iar cînd, negura de necredinţă
Mai aduce aminte de sentinţă
O spun eu iarăşi respicat
Eu nu mă tem, eu sunt salvat.

Buncrestin

 

Dreptul la lucrurile sfinte

“Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănânce (din lucrurile sfinte), tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.” (Levitic 22.11)

Oaspeţii, străinii şi servitorii plătiţi nu puteau să mănânce din lucrurile sfinte. Tot aşa este cu lucrurile duhovniceşti. Două categorii de oameni aveau voie să vină la masa sfântă, aceia care erau cumpăraţi de preot cu bani şi aceia care erau născuţi în casa lui. Cumpăraţi şi născuţi erau două condiţii care dădeau dreptul, care nu putea fi tăgăduit, de a se folosi de lucrurile sfinte.

CUMPĂRAT! Marele nostru Preot i-a cumpărat cu preţ pe toţi aceia care cred în El. Ei sunt proprietatea Lui sigură şi aparţin cu totul Domnului. Nicidecum din cauza a ceea ce sunt ei înşişi, ci pentru dragostea Răscumpărătorului lor au ei aceleaşi privilegii de care se bucură El însuşi; şi “ei vor mânca din aceeaşi hrană”. El dă o hrană pe care lumea n-o cunoaşte. “Fiindcă sunteţi ai lui Cristos”, veţi avea parte cu El.

NĂSCUT. Naşterea dă şi ea dreptul sigur la hrana preotului. Dacă ne-am născut în casa preotului, avem loc în familia lui. Prin naşterea din nou, noi devenim împreună moştenitori cu El şi un trup cu El. Şi fiindcă Tatăl I-a dat pace, bucurie şi slavă, El ne face parte şi nouă de ele. Răscumpărarea şi naşterea din nou ne dau un drept dublu la binecuvântările făgăduite, de care se bucură şi Marele nostru Preot.

Charles Spurgeon

Dumnezeu însuşi răsplăteşte

“Cine are milă de sărac, împrumută pe Dumnezeu şi El îi va răsplăti binefacerea.”(Proverbe 19.17)

Să dăm săracului cu milă, – nu pentru a fi văzuţi sau admiraţi, şi încă mai puţin pentru a socoti că prin aceasta el ne este îndatorat. Să nu aşteptăm nimic în schimb de la cel sărac, nici măcar recunoştinţă; dar să socotim ceea ce am făcut pentru el ca un împrumut făcut Domnului. El este Acela care şi-a luat obligaţia – să nu cerem de la sărac – să aşteptăm de la El plata. Ce cinste ne face Domnul, când Se coboară până acolo că Se împrumută de la noi! Şi ce favorizat este negustorul în ale cărui registre este înregistrat Numele Domnului. Nu ar fi o ruşine ca un astfel de debitor sa nu aibă o coloană aparte, decât pentru o sumă neînsemnată? Să nu ne temem de a înscrie în această coloană o sumă cât mai mare. Să ştim deci să ajutăm pe primul nevoiaş care vine la noi; cât despre răsplată, să nu ne mai gândim, – n-avem garanţia lui Dumnezeu? Lăudat sa fie Numele Său, ea are mai multă valoare decât aurul şi argintul. Şi dacă suntem în strâmtorare din cauza timpurilor grele, să spunem aceasta Domnului.

Poate că am fost cam aspru sau zgârcit faţă de cel ce ne cerea? Vai, în acest caz, Domnul să ne ierte.

Charles Spurgeon

Dreptul la lucrurile sfinte

“Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănânce (din lucrurile sfinte), tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.” (Levitic 22.11)

Oaspeţii, străinii şi servitorii plătiţi nu puteau să mănânce din lucrurile sfinte. Tot aşa este cu lucrurile duhovniceşti. Două categorii de oameni aveau voie să vină la masa sfântă, aceia care erau cumpăraţi de preot cu bani şi aceia care erau născuţi în casa lui. Cumpăraţi şi născuţi erau două condiţii care dădeau dreptul, care nu putea fi tăgăduit, de a se folosi de lucrurile sfinte.

CUMPĂRAT! Marele nostru Preot i-a cumpărat cu preţ pe toţi aceia care cred în El. Ei sunt proprietatea Lui sigură şi aparţin cu totul Domnului. Nicidecum din cauza a ceea ce sunt ei înşişi, ci pentru dragostea Răscumpărătorului lor au ei aceleaşi privilegii de care se bucură El însuşi; şi “ei vor mânca din aceeaşi hrană”. El dă o hrană pe care lumea n-o cunoaşte. “Fiindcă sunteţi ai lui Cristos”, veţi avea parte cu El.

NĂSCUT. Naşterea dă şi ea dreptul sigur la hrana preotului. Dacă ne-am născut în casa preotului, avem loc în familia lui. Prin naşterea din nou, noi devenim împreună moştenitori cu El şi un trup cu El. Şi fiindcă Tatăl I-a dat pace, bucurie şi slavă, El ne face parte şi nouă de ele. Răscumpărarea şi naşterea din nou ne dau un drept dublu la binecuvântările făgăduite, de care se bucură şi Marele nostru Preot.

Charles Spurgeon