Înălțare…

A personificat Iubirea
Și-i așteptăm din nou venirea
Izbăvitorului pios,
Al vieții Domn, Isus Cristos!
De la-nviere la-nălțare,
Vădindu-Se în lumea mare,
Cutreierând, lăsa dovadă
Și cel mai pesimist-să creadă!
Și sutelor de ucenici
S-a arătat, fiind aici;
Apoi, sub ochii tuturor,
S-a ridicat, cuprins de nor,
Să mijlocească-n cerul sfânt
Pentru acei de pe pământ
Ce pocăindu-se, vor fi
Părtași cu El, în veșnicii!

La cerul Tău nădăjduim
Și-n cânt de dor Te preamărim!
Schimbați în cuget și trăire,
Veghem și Te-așteptăm, Sfânt Mire!

Laura Minciună  

Înălțarea Domnului

Motto: „”Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste
voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până
la marginile pământului.”
După ce a a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la
cer, și un nor L-a ascuns de ochii lor.”” F. A. 1:8-9.

Isuse Doamne, Domn al mângâierii!
Doar patruzeci de zile s-au sfârșit
De la strălucita dimineață a Învierii,
Și azi Te-ai înălțat la cerul infinit.

Și ai lăsat în urma Ta trimiși anume
Ca-n cele patru colțuri ale zării,
Să ducă Evanghelia peste tot în lume
Ca martori ai Învierii și Înălțării.

Cu ochii pironiți spre cer, priveau
Cum norul Te-a ascuns de ochii lor,
Dar toți erau încredințați – și știau –
Că Tatăl le va da un alt Mângâietor.

În inimile lor Tu ai lăsat Cuvântul,
În așteptarea Duhului ce va să vină;
Atuncea, cu putere-or colinda pământul
Mărturisindu-L pe Hristos că e Luminâ.

Desăvârșită va fi, Doamne, a Ta lucrare –
Chiar de Satan se va opune întruna,
Prin jertfa lor – și Jertfa Ta ispășitoare –
Schimba-vor lumea pentru totdeauna.

Tari în credință, ei nu vor da înapoi,
Și vor sfârși mărturisind neîncetat:
„Isus, Cel răstignit pe cruce pentru noi
E veșnic viu, căci Tatăl L-a înălțat.

I-a dat un Nume, mai presus de orice nume,
Și L-a făcut al nostru Domn și Mântuitor,
Să dea iertare de păcate greșiților din lume
Care se întorc și se căiesc de rătăcirea lor.

Dumnezeu din ceruri I-a dat îngăduința
Odată cu făgăduința Duhului cel Sfânt,
Să dea arvuna celor ce păzesc credința –
În inimile sfinților de pe pământ.”

Astăzi, și noi privim în sus – de-atâtea ori –
Cu nădejdea ce ne-o dă neprihănirea,
Că într-o zi Te vom vedea venind pe nori…
De-aceea Te rugăm să Iți grăbești venirea.

Va fi o zi măreață! O zi a revenirii
Cum alta nicicând n-o să mai fie!
Va fi mult așteptata clipă a răpirii
Și strămutării în a Ta Împărăție!

Ioan Vasiu 

Marea trecere

ReferințeEclesiastul 3:11

Mi se scurg zilele în clepsidra nemiloasă a timpului,
Adie puțin clipele şi apoi, purtate pe aripa vântului,
Plutesc înspre zări depărtate şi fără întoarcere,
Astăzi e ieri şi mine e azi – o tăcută, implacabilă trecere.

Multe s-au dus, mai puține sunt cele rămase
Au zburat iute clipe de vis efemere pe pagini întoarse
Tablouri dragi cu chipuri, cu zâmbet neşters
Trudesc să m-oprească puțin din grabnicul mers.

M-am intrebat: cine sunt, ce am fost, ce voi fi?
La ce bun, o viață aici cineva şi-ar dori?
Doar asta să fie? Un cânt, un fior, un cuvânt?
Un abur ce se-arată puțin, între cer şi pământ?

Credința, Nădejdea, Iubirea, chiar gândul înalt,
La ce-ar folosi să le ai, dacă totu-i în van, e neant?
Totul să fie, doar zbatere-ntre leagăn şi cruce?
Marea mea trecere, spre ce liman mă va duce?

Doresc mai mult decât o viață şi-o plecare senină,
Doresc nemurirea, râvnesc să trăiesc în lumină!
Însetat de Cuvânt, caut izvorul cu apa cea vie,
Fiindcă-n mine Dumnezeu a înscris: „Veşnicie”!

Olivia Pocol

Se-ntoarce roata

Te-ntrebi ce rost e-n facerea de bine
Când nimeni nu-i scutit de ceasul rău…
‎Astăzi năpasta m-a lovit pe mine,
Mâine-ar putea să fie rândul tău!

Te-ntrebi ce-nseamnă o povaţă bună
‎Într-un impas sau la răscruce-ajuns …
Deasupra mea azi fulgeră şi tună,
Mâine poţi tu să fii de valuri smuls.

Te-ntrebi cât valorează‎-o vorbă bună
Sau un cuvânt cu har rostit la vreme …
‎Azi spui: oricine poate-orice să spună,
Dar mâine poate-n tine duhul geme.

Te-ntrebi cât ‎valorează-o mână-ntinsă
‎Ce-ţi ia povara grea şi te ridică …
Azi bâjbâi eu cu ‎candela mea stinsă,
‎Mâine poţi tu orbecăi cu frică.

‎Oricine-ai fi şi orice vânt te poartă
Nu pregeta să faci, ‎de poţi, un bine!
Ni-e dat să împărţim aceeaşi soartă
‎Şi ce-ai făcut se-ntoarce iar la tine!

Olivia Pocol

Cine-i ca Tine?

Cântă sufletul meu de Domnul iubit,
Raze de soare mă cheamă-n răsărit
Către desăvârşita armonie,
Urcând mai sus, urcând spre-Mpărăţie!
M-ai săpat în palma bătută-n cuie,
M-ai legat de cer pentru veşnicie,
M-ai câştigat prin Jertfa din Golgota,
Şi sunt al Tău orişice s-ar întâmpla!
S-afundă pasul adânc şi mai stăpân,
Pe Calea de aur mă încred deplin,
Iubirea m-a ridicat spre cer să zbor
La Cel ce este al meu Mântuitor!
Cine-i ca Tine aşa sfânt, minunat?
Eşti Unic Doamne, puternic Împărat!
Universu-ntreg saltă-n bucurie,
Eşti Dumnezeu şi-a noastră mântuire!

Maria Șopț  

Stând la umbra Lui

Dar ce va fi de tine? . .
Oare ce te vei face? . .
Nu te-ai gândit prea bine. .
Dar cum poți să-ți dai pace? . .
Puțin, puțin lipsește
Și te vei prăbuși
Căci boala te-ncolțește:
De tine ce va fi? ?
***
Ați auzit vreodată
Asemenea sentințe
Prin șoapta-nveninată
De duhul necredinței?
Ați stat voi față-n față
Cu solul celui Rău
Care nesiguranță
Sufla din duhul său?
***
L-am auzit, odată
Și-atunci, decis, am spus:
-Eu am în cer un Tată,
În slava făr’ apus!
Și am în El credință
Că nu mă va lăsa
Ci-mi va da biruință
Că-i mare mila Sa!
*
Și-așa cum eu spusesem
Se și adeveri
Căci mâna-și întinsese
Tatăl din veșnicii!
Iar azi stau în picioare
Ca să mărturisesc
Despre puterea-i mare
Și brațul Său ceresc!
Rămas-a de rușine
Cel Rău cu oastea lui,
Azi cânt de bucurie
Că sunt al Domnului!
Și-acum spun cu tărie
Celor îngrijorați:
-Chiar de-ar cădea o mie
Să nu vă-nspăimântați!
Să nu uitați vreodată
Că stând la umbra Sa
Nimic rău, niciodată
Nu vă va vătăma!

Emanuel Hasan  

Arde-n mine Doamne dorul

Arde-n mine Doamne dorul sa fim iarasi impreuna
Sa ne aplecam genunchii ca pe vremea-aceia buna
Sa se vada-n focul rugii tainuirea din genuna
Cand puteam sa las sa curga raul dragostei stapana.

Arde-n mine Doamne dorul sa fim la un loc cu fratii
Sa cantam iar impreuna s-ascultam Cuvantul vietii
Si-n cantarea bucuriei sa-naltam glasul cu totii
Duhul Sfant sa ne vorbeasca indepartand valul mortii.

Arde-n mine Domne dorul ca Biserica Ta vie
Staruind in rugaciuni plina de Duh Safant sa fie
Si puterea innoirii nascand dragoste si armonie
Sufletele ce-s departe sa vina la Apa Vie.

Arde-n mine Doamne dorul sa-Ti vad slava in lucrare
Vestind cuvantul cu mare putere sa ridice in picioare
Pe acei ce n-au viata si cari merg inspre pierzare …
Vino Duh plin de putere vino, si adu la toti salvare.

Arde-n mine Doamne dorul bolnavii sa ii ridici
Duhuri rele sa alungi iar oamenilor sa le zici:
Scoala-te ridicati patul si sa nu mai zaci aici. Astfel slava Ta cea mare sa se vada in Biserici.

Arde-n mine Doamne dorul partasiilor curate
Vorba sfanta sa rodeasca farmec plin de bunatate
Dragostea ce prin rabdare sa le-nvesminteze toate
Sa Te asteptam cu dor Isuse si cu haine nepatate.

Arde-n mine Domne dorul pregatit pentru-ntalnire
Sa am candela aprinsa sa fiu vrednic de Rapire
Sa aud curand strigarea: Vino sa-ntampini pe Mire!
Iata ca se vede norul, Vine Domnul! Ce uimire!

Petru Coman

Există consecinţă

Referințe
Există consecinţă pentru orice păcat
Există suferinţă când rău ai procedat
Deci las’acum cârtirea
Şi suferă-n tăcere
Că-ntreaga ta durere
Păcatul tău o cere.

Şi-acum, când în mocirla
Păcatului ai stat,
Când şoapta celui rău
În tain’ai ascultat
Strigă-L degrab’ pe Tatăl
Căci iată: te-a iertat!

Şi când din nou ispita
Îţi va şopti-n ureche
Tu să-ţi aduci aminte
De vechile regrete
…Există suferinţă când rău ai procedat
…Există consecinţă pentru orice păcat.

Aş vrea

Aş vrea precum o frunză
Se lasă dusă-n vânt
Să fac şi eu întocmai
Ce-mi spune Duhul Sfânt.

Asemeni unei păsări
Aş vrea cu glasul meu
Să ‘nalţ divine-acorduri
Mereu spre Dumnezeu.

Cum marea îşi cunoaşte
Locaşul pân’ la ţărm
Aşa eu vreau întocmai
S-ascult de la meu Domn.

Aşa cum luna-n noapte
Îşi dă lumina sa
Aş vrea pe cei pierduţi
Să-ndrum pe calea Ta.

Aşa cum Fiul Tău
Muri pe cruce-n chin
Aşa vreau şi eu viaţa-mi
Să Ţi-o dedic deplin.

Corina Ungureanu 

O umbră-i omul pe pământ

O umbră-i omul pe pământ
autor: Nichifor Nicu
18/05/2020/ ora: 19:45

O simplă umbră-i omul pe pământ
Nimic mai mult sub acest soare
Se naște, crește, iar încet călcând
Îmbătrânește și la urmă moare.

Omul este-n viață precum vântul,
Astăzi e puternic, mâine-i ostenit
Astăzi este bucuros, i se aude cântul,
Dar mâine s-ar putea s-auzi că a murit.

Precum e iarba de pe câmp, așa e omul,
Azi e-n putere, tânăr, de neînlocuit
Tot așa precum și toamna ajunge pomul,
Așa și omul ajunge gol, fără putere, îmbătrânit.

Căci omul prin neascultare a ales să moară
Când a mâncat din fructul interzis
Atunci a fost chiar din grădină scos afară,
Atunci a fost el alungat din Paradis.

Dar Dumnezeu, o șansă azi îi mai oferă
Ca omul să se-ntoarcă din păcat
Să rupă astăzi a păcatului barieră
Și să își spele haina-n Sânge-I vărsat.

Nichifor Nicu