Neschimbător

Cuvântul Domnului și azi e viu și lucrător
Și-ți dă putere în necaz, când drumul nu-i ușor.

Ai grijă dacă-n viața ta păcate mai admiți;
Ele se vor multiplica și calea-ți compromiți!

Gândește bine ce îți pui în fața ochilor,
Cândva, în fața Domnului vei fi răspunzător.

Să-nveți s-alungi oricare rău al omeneștii firi,
Că-n taina sufletului tău ești ceea ce admiri.

Dacă de rău nu te păzești și ești influențat,
În rugăciune-ți regăsești un scut de Domnul dat.

Când vrei s-ajuți creația, pe-orfani și pe săraci,
Contează motivația a tot ceea ce faci.

Neschimbătorul Dumnezeu nu te-a creat modern.
Deci nu schimba pentru nimic un viitor etern!

Căci este timpul spre sfârșit, cel rău târcoale dă
Și disperat, și neadormit, credința tulbură.

Dar nici un spor nu va avea în ale noastre vieți,
Căci Domnul ne va proteja de ale lui săgeți.

Și chiar de-i greu, vom birui prin Duhul Celui sfânt,
Suntem copiii Domnului, vremelnici pe pământ.

Credința s-o putem trăi mult mai puțin tentați,
Că pentru-n loc în veșnicii ne vrea Domnul curați.

Să ducem ce avem de dus, de Dumnezeu iubiți,
Ca la venirea lui Isus să fim toți pregătiți!

Laura Minciună 

Vine anotimpul iubirii

Nu-ti para rau de daruiesti iubirea
Si nu se-ntoarce-ndata inapoi,
Caci s-ar putea sa treaca ani intregi;
Dar nu vei ramanea cu pumnii goi,
Ci roada ei deplina-ai sa culegi
Cand isi va implini desavarsirea.

Nimic ce-i de valoare nu se-obtine
Fara perseverenta si curaj,
Si fara investitie de timp;
Si al iubirii falnic peisaj
Necesita prielnic anotimp.
Nu te-indoi. Asteapta. Iata-l, vine!

Iubirea daruita este iubirea castigata.

Anca Winter 

Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

Dreptul de Autor

Am risipit comori vânând himere,
Din colbul lunii mi-am clădit castel,
Dar anii buni s-au dus ca o părere
Și-al lor tablou nu e-n culori pastel.

Eu socoteam că-mi țin în mâini destinul:
Cum îmi aștern așa mă odihnesc,
Că trandafirii vieții nu-și scot spinul
Cât voi îmbrățișa doar ce iubesc.

Gândeam c-ajunge dacă mi-e-nalt țelul
Și drepte năzuinți mă-nsuflețesc,
Nu m-așteptam să sune clopoțelul:
Din mersul prea grăbit să mă opresc.

Mi-ai arătat c-a Ta e stăpânirea
Când temeliile mi-ai clătinat,
Nerăstignită-și cerea dreptul firea,
Veșmântul dăruit mi-era pătat.

Mi-ai amintit că nu-mi va sta-n putere
S-adaug vieții nici măcar un cot,
La cârmă nu stă doar propria vrere,
Iar viitorul să-l prevăd nu pot.

Într-un târziu mi-am ridicat privirea
Descumpănită, cu-nghețat fior
Și-atunci mi-am limpezit nedumerirea:
Asupra vieții Tu ai drept de-Autor!

Olivia Pocol

‘Nălţăm din inimi mulţumire

‘Nălţăm din inimi mulţumire
C-am mai trăit un an bogat
În stări de-adâncă împlinire,
Cu biruinţe în slujire,
Cu-a Lui prezenţă, ne-ncetat.

EL – sursa fericirii noastre
EL – Dumnezeu ce-a zămislit
Tot ce-i cuprins în zări albastre
El ne-a ferit şi de dezastre
Şi de atacul cel cumplit.

Pe drumu-ngust Lumina-I clară
Ne-a arătat cum să umblăm
Cu cei ce curajoşi declară:
„Noi mergem către sfânta Ţară
Şi steagul luptei îl purtăm.”

Ne-a dat la toţi cu mână largă
S-avem pe mese din belşug
Fiinţa Lui ne este dragă
Ne-a dat iubirea Lui întreagă
Şi-a tras cu noi la greul jug.

Vedem azi roadele umblării
În Adevărul Lui ceresc
Şi nu-i la voia întâmplării
Că-n ceasul greu al încercării
Iar auzim: „Eu vă păzesc!”

Am strâns cu bucurii nespuse
Ce am plantat cu plâns amar
Învins-am forţele opuse
Căci energii ne-au fost aduse
Din Plaiul fără de hotar.

Iar când arid a fost ogorul
Ştiut-am c-or veni iar ploi
Şi au venit; iar tot poporul
Şi-a proslăvit Izbăvitorul
Cu rugi, poeme, imnuri noi.

‘Nălţăm, deci, iar recunoştinţă
Şi-mbrăţişăm pe Cel ce-a pus
Alin în boli şi-n suferinţă,
A dat puteri în neputinţă
Şi multe roade ne-a adus.

Privind cu optimism ’nainte
Vedem victorii în lucrări
Şi ştim că veşnicul Părinte
Sădi-va-n suflet şi în minte
Doar bucurii şi-ncredinţări.

George Cornici

Mahnit, sufletul meu

O, suflete, pentru ce oare
Te chinui inlauntrul meu?
De ce cu-atata intristare
Si lacrimi te hranesti mereu?

Chiar cand vrajmasul ma apasa,
Sa nu ma crezi abandonat
De Dumnezeu, caci nu ma lasa
Nici parasit, si nici uitat.

Lumina si credinciosie
Imi va trimite in curand,
Cu arfa, si cu bucurie,
Voi merge la altar cantand.

O, suflete, nadajduieste
In Domnul, mantuirea mea,
Ce pricina mi-o-ndreptateste,
Caci iarasi Il voi lauda.

„Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda: El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.” Psalm 43:5.

Anca Winter

Credința nu ne înșeală

Credința sădită în noi
Știm bine: nu ne înșeală
Ne poartă spre viața de-apoi
Învinge necaz și nevoi
Nu-i doborâtă de boală.

Poate străbate-un deșert
Și poate urca un munte
Efectul ei este cert
Convinge total nu vreun sfert
Peste vid face punte.

Ne-aduce bucurii din dureri
Înveselind inima tristă
Îmbrățișând-o ne dă puteri,
Din sânu-i curg adieri,
La focul intens rezistă.

Îi este soră iubirea
Împreună minuni fac
Unde-a fost întâlnirea?
Le-a trimis Nemurirea
Pentru suferinzi este leac.

Prin ochii ei vedem glorii
Ce-s doar în spațiul ceresc
Ne-a dat atâtea victorii!
Cu ea slujesc slujitorii
Și-oricând, oriunde-o vestesc.

Nimic n-o poate învinge
Nu-i clătinată de-un val
Alină pe cel care plânge
Când vin îndoieli le stinge,
Ne-ajută s-ajungem la mal.

Siguranța născută în noi
În Ea își are izvorul
Prin Ea devenim eroi
Și-nvingem în orice război
În Ea ne e viitorul.

În noi credința e vie
(Minunile sunt dovezi)
Ea nu e doar teorie
Ne leagă de-Mpărăție
Învinge și foc și zăpezi.

Avem nevoie de Tine
Credință, ceresc giuvaer!
Suflul Tău ne susține
Să te urmăm se cuvine
Pân’ vom ajunge în Cer.

George Cornici

Nu vă potriviți chiplui veacului

Nu vă potriviți chipului acestui veac
Veacul vă va da nepotrivitul leac
Vă va da amărăciune în loc de dulceață
Vai, înșelăciune e a lui povață!

Nu vă potriviți pământescului model
Căci nu-i place părtășia din Betel
Lumescul model e creat de tatăl minciunii
Care-ncearcă să ucidă efectul minunii.

Nu vă potriviți chipului culturii
Găsiți îndrumări în filele Scripturii
Și veți putea evita grota-ntristării
Veți fi eroi nu victime-ale întâmplării.

Dacă Net-ul vă fură timpul rugăciunii
Plasați-l în colțul unde sunt tăciunii
Doar ce-i scris sub inspirație divină
Aduce-n ființe pace și Lumină.

Din ce poate oferi tehnica modernă
Luați doar ce dă tihnă internă
Ce veți face dacă nimic bun n-ați aflat?
Spuneți și la alții că nu v-a interesat.

Nu vă potriviți ideilor ce propagă
Mersul spre-un țel pe calea cea largă
Idei cu izvorul în Rai vă formează
Să mergeți cu Cel ce bucurii creează.

Hrănind ființele cu bucate alese
Din vechiul și noul Testament culese
Nimeni nu va putea să răpească crezul
Declarat, demult, când a fost botezul.

Caracterul format prin credincioșie
Ne face demni de veșnica-Mpărăție
Doar Cuvântul revelat ne leagă de Creator
Și ne dă spor pe-al Evangheliei ogor.

Nu vă potriviți chipului acestui veac
Căci emite principii care nu satisfac
Doar modelul venit la noi prin Întrupare
Ne-ndrumă, zilnic, spre eterna valoare.

George Cornici

Ocrotire

Cum 40 de ani lui Iacov prin pustie
Incaltamintea nu i s-a-nvechit,
Tot astfel 40 de ani stau marturie
Ca ocrotirea Lui nu ti-a lipsit.

Cel ce-a rascumparat poporul din robie
Cu mana tare si cu brat intins,
Si-a dovedit din plin a Lui credinciosie
Si-n viata ta, pe tot al ei cuprins.

Tot El te va pastra de astazi mai departe
In harul Sau, caci El s-a pus chezas
Sa te desavarseasca, si sa-ti faca parte
De slava Sa si de al Lui salas.

Increde-te in El, si-asteapta-L, ca El stie
Cand tot ce a promis va fi-mplinit;
Tu vei descoperi intreaga vesnicie
C-a daruit atat cat te-a iubit.

Anca Winter  

Isus tăcea

Motto: Isaia 53/7: „”Când a fost chinuit și asuprit, n-a
deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie
și ca o oaie mută înaintea celor care o tund: N-a deschis gura.””
Marcu 14/60-61: „”Atunci, marele preot s-a ridicat în
picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și i-a zis: Nu
răspunzi nimic? Ce ‘mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?
Isus tăcea și nu răspundea nimic.””

În Cetatea sfântă, Ierusalimul sacru,
A fost odată o judecată simulacru…
Caiafa, mare preot, era judecătorul,
Jurați, preoții de seamă și Soborul,
Iar martori erau mulți și mincinoși
Din mocirla lumii, cei mai păcătoși,
Năimiți să mintă că Cel învinuit
A căutat să strice Legea și a hulit…
Dar, la nici o acuză ce i se aducea,
Răspuns nu au primit: Isus tăcea.

Și a îndurat apoi, atâtea umilințe,
Batjocuri și ocară, și multe suferințe…
Legat la ochi, luat la palme și scuipat,
Cu spini și ghimpi a fost încununat…
Și pe lemnul crucii a fost răstignit
Dar, și pe cruce era batjocorit…
Ori, la câte umilințe a fost supus,
Isus tăcea… Și-o vorbă nu a spus.

Dar tu, creștine, tăcut-ai oare
Când te-a atins o vorbă oarecare
Nepotrivită ori cu un iz de ironie?
Sau ai răspuns pe dată, cu mânie,
Disprețuitor, cu multă răutate,
Pe care tu o socoteai dreptate
Față de un lucru atâta de mărunt?

Și ce ți-ai zis? : „L-am pus la punct
Cum merita, că fapta lui nu-i de iertat!”
Dar pare-se că repede-ai uitat
Când Salvatorul tău era bătut,
O vorbă nu a scos, ci a tăcut
Și de pe cruce i-a ierta pe toți…
Și tu, că ți-a greșit puțin, nu poți?

Asta-i porunca ce ne-a lăsat-o nouă:
„Iertați, și vi se va ierta și vouă!”
Și, dacă un om, lucrând cu răutate,
Ți-a făcut cumva o nedreptate
Ție, sau unor apropiați de-ai tăi,
Iartă-l să nu fiți doi oameni răi.

Te dor cuvintele ce ți le-a spus?
Tu amintește-ți de durerea lui Isus…
Câte ocări și hule Isus a îndurat! …
Și toate în tăcere le-a răbdat.

Așa-s cei răi, dar nu-i lua în seamă
Chiar de te urăsc și te blesteamă…
Și te judecă mereu… Și ești batjocorit…
Tu să rămâi pe drumu-ți liniștit
Și nu lua în seamă ce ți-au spus,
Ci, iartă-i cum te-a iertat Isus,
Să poți ajunge la sfârșit, când cu temei,
Hristos te judecă, nu ei!

Ioan Vasiu