Dă-ne Doamne apă rece … !

Dă-ne Doamne apă rece
Când ne bate-un Soare-aprins!
Dă-ne-un vânt de nota zece
Când căldura-i de nestins,

Dă-ne Har şi Liniştire
Când mai suntem supăraţi!
Dă-ne Pace şi Iubire
Când nu ştim să mai fim fraţi,

Şi mai fă căldură-n toamne,
Când vreun frig ne-a potopit,
Ca să-Ţi mulţumim, o Doamne-n
Rugăciuni de neoprit!

Horia Costina 

La seceriș

Am ascultat Isuse-a Ta chemare
Și iată-mă în lanul Tău venit…
Dar nu-i ușor… și arșița e mare
Și sunt din ce în ce mai istovit.

Muncesc dar parcă snopii nu se leagă
Mă uit și parcă munca mi-e-n zadar
Sunt obost și uneori n-am vlagă
Mă lupt în vânt și gustul mi-e amar.

Gândindu-mă adânc la răsplătire
Privind la snopii mei ce nu sunt mulți…
O Doamne, spre-al Tău Tron de Strălucire
Pornesc umil dorind să mă asculți.

Cu pasul tremurând, cu fața plânsă
Spre Tine, drag Părinte, mă-ndrept iar
Cu inima din piept atât de strânsă
Dorind să dai slujirii mele har.

Căci înserarea-încet, încet se lasă
Iar lucru-n câmpul Tău e pe sfârșit
De peste tot se-ntorc pe rând acasă
Din lucrătorii ce i-ai tocmit.

Ei au muncit din zori în largul zării
Prin ploi și aprig vânt, cu ochii plânși
Sfârșind acum în pragul înserării
Din câmp se-ntorc pe rând cu snopii strânși.

Privesc cum se întorc și mi-e rușine
Ei vin cîntând deși-s așa trudiți
Dar snopii lor artă-atât de bine…
Iar după muncă fi-vor răplătiți.

Muncesc și eu pe câmp de-o bună vreme
Dar prea mulți snopi din spice n-am făcut
De-ar fi acum Stăpânul să mă cheme
Cum pot justifica timpul pierdut?

Căci munca-n câmp înseamnă dăruire
Înseamnă rugăciune, ispitiri
Vrășmașilor să le arăt iubire
Păstrând credința fără șovăiri.

Iar spicele sunt oamenii pe care
Cumva spre Dumnezeu i-am îndreptat
Spunându-le de Rai și de Pierzare
Și pentru care sincer m-am rugat.

Iar vânturi, ploi și arșița cea mare
Ce fără milă îmi brăzdează fața
De fapt ele-ntăresc a mea lucrare
Și-o zi la seceriș e toată viața…

De-aceea vin ‘naintea Ta Părinte
Din nou cerându-Ți milă și-ajutor
În lanu Tău, prin arșița fierbinte
La strâns de snopi, să-mi dai elan și spor.

Și-atunci când voi veni cu snopi-acasă
”Rob credincios” aș vrea să fiu numit
Să pot să stau și eu la Sfânta Masă
Cu-acei ce pentru Tine s-au trudit.

Cât viața trupul nostru o să-l poarte
Mulți snopi pentru Isus să adunăm
Iar ca răsplată dincolo de moarte
Cu El o veșinicie-o să serbăm.

Nu mai e mult, curând se înnoptează
Dar pân’ atunci să strângem snopi cu drag
Știind un singur lucru ce contează:
Acel ce ne-a tocmit… ne-așteaptă-n prag.

Daniel Hozan

Corbi

Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața
și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.
                                                                      1 Împărați 17:6
 
Era-ntr-o zi – îmi amintesc prea bine –
Când, la o masă, mi-a vorbit un corb,
Mirându-mă, căci eu credeam că-i… orb:
 – Ce faci tu printre noi, aici, creștine?!
 
Mi-a fost rușine… una cu pământul
M-aș fi făcut de, cumva, se putea…
În timp ce corbul, parcă, mai vorbea
Și-mi biciuia auzul cu cuvântul.
 
M-am ridicat, spunându-mi, cu durere,
Că-n așa loc eu nu mai vreau să fiu…
Că s-a-ntâmplat … dar nu e prea târziu
Să mă întorc acasă din… cădere…
 
De-atunci trecură anii ca o boare,
Dar întrebarea-n minte mi-a rămas,
Deși demult ieșit-am din impas:
Și-un corb e de folos în lume, oare?!
 
Și gândul mi s-a dus înspre Ilie,
Stând, pentru-o vreme-n vale, la Cherit,
Acolo, unde corbii au venit
Să îl hrănească – după cum se scrie.
 
Și iată cum, deși sunt necurate,
Aceste păsări, rămânând tot corbi,
De-or fi prin preajmă, când paharu-l sorbi,
Pot să te-oprească:  – Nu ai voie, frate!
 
Sunt căi multiple, chiar nebănuite,
Prin care Domnul îți vorbește, blând,
Să te întorci acasă mai curând
Din rătăciri mârșave, tăinuite.
… Era-ntr-o zi… – îmi amintesc prea bine –
Din anii tineri, încă ne-ncercați,
Pe care lumea mi-i voia furați…
Și poate fi o zi și pentru tine…
 
Ioan  GIURA

La sfârșitul zilei…

La sfârșitul zilei iar
Înălțăm recunoștință
Consemnăm în calendar
C-a fost zi cu biruință.

Îngeri iar au fost trimiși
Să păzească existența
Nici azi nu am fost omiși
Le-am gustat, cu drag, prezența.

Spre Rai fiecare pas
A primit orientare
Depășit-am un impas
Și o mare încercare.

Bunătatea s-a-nnoit
(Generos e-al nostru Tată)
Căutat-am și-am găsit
Pâinea a fost câștigată.

Când am fost dezamăgiți
Ne-atins încurajarea
La rugi fost-am auziți,
Ne-a cuprins încredințarea.

Și obstacole au fost
Dar primit-am rezolvare
Și-am ajuns la Adăpost
Însoțiți de o cântare.

Harul l-am simțit din plin
Ce iubire! Ce favoare!
Vom rosti: Amin, Amin!
Parc-a fost o sărbătoare.

Înc-o zi, înc-un cadou
Mulțumiri ‘nălțăm o mie
Vom răspunde la ecou
Și vom bea din Apa Vie.

Cu încredere privind
Spre-alte zile hărăzite
Vom păstra, mereu, în gând
C-avem vieți din har croite.

George Cornici

Ești al cerului copil

Din eșecul tău, Hristos, face-o mare biruință,
Tot ce trebuie să știi, e că tre”să ai credință.
Când te-ncrezi deplin în El, munții de s-ar clătina,
Tu vei sta doar în picioare cu Hristos alăturea.

Din eșecul tău, Hristos, poate face o minune,
Doar așteaptă în tăcere și în duh de rugăciune.
Căci eșecul nu-i mai mare, decât Dumnezeul tău,
Crede și nădăjduiește, nu te teme, dragul meu!

Prin eșecul tău, Hristos, poate face-o ridicare,
Știu, e greu de înțeles și poate că doare tare.
Însă nu uita un lucru, căci în ochii Lui Hristos,
Viața are un alt sens, totul este mai frumos.

Nu contează că-i eșec, nu contează de-i furtună,
Dumnezeu este cu tine și te ține strâns de mână.
Ce consideri tu eșec, pentru Domnul e victorie,
Căci așa lucrează El, plin de slavă și de glorie.

Crede, nu te pierde-n luptă, fii statornic și umil,
Stai mereu în ascultare, ești al cerului copil.
Cerul tot e-n sărbătoare când te-asemeni cu Hristos,
Deci, rămâi în continuare în slujire de folos.

Nichifor Nicu

Ce vremuri trăim…

O, Doamne Isuse, ce vremuri trăim…
Dar nici nu ne pasă și nu ne gândim
Că foarte aproape-i venirea Ta iar;
Nimic nu ne mișcă, orice-i în zadar.

Departe, departe de Tine ne-am dus,
Nădejdea în lumea de-aicia ne-am pus;
Mulțime de semne sub ochi se-mplinesc,
Din goana nebună tot nu ne opresc.

În indiferență trăim ani la rând,
Prea rar către Tine se-ndreaptă-al nost’ gând;
Și totuși, o, Doamne, ce mult ne iubești,
Că plin de-ndurare și milă Tu ești.

Ce-i scris în Scriptură-mplinești pas cu pas,
Puțină e vremea ce a mai rămas;
A Ta judecată începe curând
De la cei din frunte la omul de rând.

Sunt prea multe rele și nelegiuiri,
La culme-i păcatul, mai sus de gândiri;
De vine prăpădul să nu ne mirăm;
Necaz, chin, durere și plâns merităm.

Ajută-ne, Doamne, acum spre final
Să dăm importanță l-al Tău des semnal,
Sfinținu-ne viața, trăind mai frumos,
Să fim toți în Locul preasfânt, glorios.

Paula D  

Cunoaștem glasul Tău…

Cunoaștem glasul Tău Părinte
Și Tu, perfect, pe-al nostru-l știi
Ce dulci sunt sfintele-Ți cuvinte.

Creează-noi dulci armonii
Și zel ne dă spre biruință
Și vindecare-n agonii.

Ne dă tărie-n neputință
Ne-ncântă când îl auzim,
Ne-aduce-a Cerului cerință.

Când ne vorbești, Părinte, știm
Că e de mare importanță
Doar vocea Ta să o dorim…

Căci generează cutezanță
În mersu-ntortocheat spre Rai
Și ne îmbracă-n siguranță.

Desprinși de zgură și de scai.
Reclama lumii nu ne-ncântă
Ne-am atașat de Adonai.

Vreun uriaș nu ne-nspăimântă
Cu vocea Ta ne-ncurajezi
Și traiul spre Canaan se-avântă.

Ne-auzi, ne cercetezi, ne vezi
Și tot ce spui ne-nviorează
Sunt milioane de dovezi.

Duiosa-Ți voce-nseninează
Un suflet trist, îndurerat
Se simte ca-n a vieții oază.

Cu glasul Tău ne-ai învățat
Cum să slujim cu scumpătate
Și-aici și-n Plaiul mult visat…

Cu Tine în eternitate.

George Cornici

Mai bine este!

ReferințePsalmii 118:8 Proverbele 25:7 Eclesiastul 6:9

Mai bine este să fii robul lui Hristos,
Decât să fii atras, de vrășmășia lumii.
Făcând doar lucruri, de nici un folos,
În neputința și slăbiciunea firii.

Mai bine este, să trăiești în rugăciune.
Să stai cu Domnul tău, o viață-n părtășie!
Decât să fii confuz că nu slujești pe nimeni
Însă de multă vreme, Satan să te domine!

Mai bine este, să ai, din Dumnezeu lumină,
Decât să fii, un om pierdut prin întuneric.
Trăind ca idolii, prizonier, într-o doctrină,
Să-l chinui nemilos, pe omul tau lăuntric.

Mai bine este, să-L lauzi, cu mare nădejde
Pe Cel ce te-A creat, cu o dragoste eternă.
Decât să fii atras, de ispitele moderne,
Ce dau speranțe false, într-o lume acerbă.

Mai bine este, ca bogat, să fii în Domnul!
Să ai comori în ceruri, daruri de necuprins.
Decât să-ți vinzi, pentru avere, sufletul,
Să fii sortit la moarte, în chinuri de nedescris.

Mai bine este, o bucată de pâine cu pace,
Să o mânânci și apoi să te culci liniștit.
Decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă,
Să nu-ți tihnească și să nu fii fericit.

Mai bine este, să-ți duci crucea zâmbind,
Făcând doar ce e bine, din inimă iubind!
Decât să simți mânia, ce vine peste tine,
Când viața pe pământ, o să ți se termine.

Mai bine este, să ți se zică, de câtre Isus:
„Copilul meu iubit, suie-te mai sus!”
Decât să fii coborât, pentru că te-ai fălit,
Căci de mândria lumii ai fost copleșit.

Mai bine este, s-alergi la Domnul tău,
Atunci când încercarea, îți bate la ușă.
Decât s-alergi la omul, ce e din fire rău,
Să-ți ceară de pe tine și ultima cămașă.

Mai bine este, să fii mustrat pe față,
Să ți se spună unde și când ai greșit.
Decât să fie, o prietenie falsă,
S-auzi că pe la spate, ești de rău vorbit.

Mai bine este, să lucrezi neprihănirea,
Să dai de harul dulce, ce coboară de sus.
Căci dacă vrei, ca să guști mântuirea,
Ea îți este dată, doar prin credința în Isus!

Mai bine este, ca viața, astăzi să-ți predai,
În Mâna Celui care, te poate duce-n Rai.
Ca la sfârșit de veac, să prinzi a Lui răpire,
Alăturea de Domnul să fii pentru vecie!

Bahrin Alexandru 

Arvună a eternității

Galateni 1:4
„El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl.”

Există-n fiecare suflet
Un licăr al divinității,
Sădit de Dumnezeu în oameni
-Arvună a eternității…

Ghidați de imperfecțiune
-Neșlefuite diamante-
Slabi suntem prin natura noastră
Și vulnerabili la păcate.

Ne-am complăcut în rătăcire
Și-n voia minții blestemate,
Am fost lăsați să ne alegem:
Calea spre viață sau spre moarte…

Ne stă-nainte drumul vieții,
Mai lung, mai scurt, cum ne e datul;
Dar prin Cristos avem nădejdea,
De-o rupem astăzi cu păcatul!

Răscumpărați prin chinuri grele
Ce-au fost de Domnul îndurate,
Să devenim străini de rele,
Corecți în vorbe și în fapte!

Ce har să fim iertați de Domnul
Și scoși din sufletească noapte,
Cu inimi noi și curățite
Și viețile profund schimbate!

Să căutăm a face bine,
Cu conștiințe mereu treze,
Și Cel care S-a dat pe Sine
Cu har să binecuvânteze!

Laura Minciună  

Izbăvirea

Izbăvirea vine mereu de la Dumnezeu
În vremuri de neajuns și de nevoie
Când ne este ușor sau când ni-i greu
După cum lucrează în noi buna Sa voie.

Să picure și azi cerurile de sus
Să ploaie norii din belșug neprihănirea
Căci Domnul Isus Hristos ne-a adus
La toți credincioșii și păcătoșii mântuirea.

Ne-a izbăvit din casa robiei din captivitate
Și ne-a eliberat acum să nu mai fim robi
Ne-a dat putere îndeajuns și demnitate
Să nu mai fim proști, nebuni, neghiobi.

Chem pe Domnul și-L laud în rugăciune
Și sunt izbăvit deodată de vrăjmașii mei
Domnul mă eliberează de slăbiciune
Și bucuria mea are acum un nou temei.

El mă izbăvește din necazuri mereu
Și nu mă lasă cu cei răi să fiu asuprit
Îl laud căci este al meu Dumnezeu
Care pentru mine pe cruce a suferit.

Domnul Isus mă izbăvește adeseori
Din toate temerile mele ce îngrijorează
Ca să nu-mi lipsească inima de valori
Asupra mea El mă păzește și veghează.

M-a izbăvit din lipsă și din sărăcie
M-a izbăvit din prăpăstii prin al Său ajutor
A fost prezent mereu în a mea căsnicie
Și a fost cu noi mereu îngăduitor.

M-a izbăvit din negură și ceață
M-a izbăvit din întuneric și păcat
Când eram căzut El mi-a dat viață
Și cu blândețea Lui m-a ridicat.

Îți mulțumesc Doamne de izbăvire
De mântuirea Ta ce în noi mereu lucrează
De mesajele sfinte ce ne vin în vorbire
Și de tot ce Mâna Ta mereu lucrează.

Constantin Sferciuc