Țepușul și harul

M-am rugat de două ori: “Tată ia-mi ţepuşul
Că mă chinuie mereu şi e  greu  urcuşul”
M-am rugat a treia oară şi mai cu ardoare
“Doamne ia-l ne-ntârziat că trupul mă doare…

Ia-mi durerea nesfârşită şi dă-mi sănătate
Ştiu că Tu eşti milostiv în  divina-ţi bunătate
Ştiu că te înduri nespus de făpturile create
Şi lucrezi în Univers cu iubire şi dreptate…

Nu cer aur sau argint, nu cer  nici  mărgăritare
Doar atât doresc acum: mult râvnita vindecare
Nu-ţi cer lux, nici bogăţii dorite de cei mai mulţi
Scapă-mă de cuiul greu; azi te rog să mă asculţi…

Căci doresc să te slujesc cu mai multă energie
Să-Ţi cinstesc Numele sfânt  şi în cânt şi-n elegie
Să vestesc la toţi de Harul revărsat fără-ncetare
Să trezesc în cât mai mulţi dor de viaţă viitoare…

Deci , Părinte, inc-odată te implor dă-mi lecuire!
Ca răsplată că-ţi sunt rob, că-ţi dau multă preţuire
Scoate-mi ţepuşul afară şi aruncă-l în pustie
Niciodată-n viaţa mea pacostea să nu mai vie”

Dar răspunsul  mă surprinde, vă surprinde şi pe voi:
“Harul Meu ‘ţi-este de-ajuns în necaz şi în nevoi
El să-ţi fie mângăierea când năpasta te apasă
El să-ţi fie desfătarea când puţine ai pe masă…

El te va-nsoţi pe cale şi-ţi va fi  un  bun  amic
Când alături eşti de Har nu te teme  de  nimic
El curge de la Calvar, din izvorul  cel  curat
Care spală omenirea  de  nemernicul  păcat…

Se revarsă-n abundenţă, zi de zi  şi-n viaţa ta
Şi de-ar curge-o veşnicie  sursa nu s-ar termina
E destul să-l ai acasă şi la muncă  şi  pe   drum
Mulţumit să fi nespus  că-i cu tine chiar  acum…

Harul Meu îţi e de-ajuns, el îţi este- nvăţătorul
Când primejdiile vin ‘ţi-este  şi  ocrotitorul
Nu te teme de nimic chiar de ai ţepuş în spate
El îţi dă  imbold  mereu  spre trăiri înmiresmate.”

George Cornici

Aceasta explică totul

„Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca ei să fie una în Noi.”

loan 17:21

Dacă treci printr-o perioadă de singurătate, citeşte Ioan 17. care-ţi va explica exact de ce te afli în acea situaţie – Isus S-a rugat ca tu să fii una cu Tatăl, aşa cum este El. Îl ajuţi tu pe Dumnezeu să răspundă la această rugăciune sau ai un alt scop cu privire la viaţa ta? Din momentul când ai devenit ucenic, nu mai poţi fi tot atât de indepen­dent pe cât erai înainte.

În Ioan 17 ni se arată că scopul lui Dumnezeu nu este să răspundă rugăciunilor noastre, dar, prin rugăciune, noi ajungem să cunoaştem gândul lui Dumnezeu. Există o rugăciune căreia Dumnezeu trebuie să-i răspundă, şi anume rugăciunea lui Isus – „Ca ei să fie una cum şi Noi suntem una”. Suntem noi atât de aproape de Isus Cnstos?

Dumnezeu nu-Şi face griji cu privire la planurile noasire; EI nu ne întreabă: „Vrei să treci prin această pierdere, prin această încurcătură?’, ci îngăduie asemenea lucruri, pentru că are propriul Lui scop. Lucrurile prin care trecem ori ne fac oameni mai plăcuţi, mai buni, mai nobili, ori ne fac mai dificili şi vânători de greşeli, mai insistenţi în urmarea propriei noastre căi. Lucrurile care se îmâmplă în viaţa noastră ori ne fac diavoli, ori ne fac sfinţi; totul depinde de relaţia noastră cu Dumnezeu.

Dacă spunem: „Facă-se voia Ta”, avem parte de mângâierea din Ioan 17, mângâierea de a şti că Tatăl nostru lucrează comform înţelepciunii Sale. Când înţelegem care este scopul lui mnezeu, nu vom deveni înguşti la minte şi cinici. Isus S-a rugat pentru nimic mai puţin decât unitatea noastră absolută cu El, aşa cum este una cu Tatăl. Unii dintre noi suntem departe de aceasta, dar Dumnezeu nu ne va lăsa în pace până când nu vom fi una cu El. Isus S-a rugat ca noi să fim astfel.

Oswald Chambers