Cetatea dorurilor mele

Mai sus, cu mult mai sus de stele,
La margine de infinit,
Cetatea dorurilor mele,
Ierusalimul preaiubit,
M-asteapta. Cat e de frumoasa!
Ce diamante, ce scantei
O-mpodobesc, ca pe-o mireasa
Gatita pentru sotul ei.

Desavarsirea-ntruchipeaza.
Gandindu-ma la ea cand scriu,
Chiar pana mea imi lacrimeaza,
Atat de mult doresc sa fiu
Acasa, unde niciodata
Sufletul nu-mi va mai tanji;
Iar inima, de dor brazdata,
Atunci mi se va odihni.

Acolo nu va mai fi moarte
Cu-al despartirii aspru bir,
Si pasii n-au sa ma mai poarte
Printre alei de cimitir.
Nu va mai fi nici tanguire,
Nu vor fi lacrimi, nici dureri,
Ci doar eterna fericire
Si nesfarsite mangaieri.

Cetate din ceresc tezaur,
Cu zid de straveziu clestar,
Cu ulita numai din aur,
Cu porti dintr-un margaritar,
Cu temelii de piatra rara,
Cu apa vietii izvorand,
Cum inima sa nu-mi tresara?
Cum sa nu te doresc arzand?

O, cat astept ai diminetii
Zori, cu sclipiri de curcubeu,
Sa intru in Cetatea Vietii,
Sa-L intalnesc pe Domnul meu!
O, ce ocean de bucurie
Cand fata Lui o voi vedea,
Cand Imparatul imi va scrie
Numele Lui pe fruntea mea!

Voi fi la Marea Sarbatoare
Cu sfintii ce vor birui,
Si impreuna, ce onoare,
Cu Domnul vom imparati!
Ma-ntreb adesea, de ce oare
Asa splendori mi-a pregatit?
El imi raspunde la-ntrebare:
„Atat de mult Eu te-am iubit!”

Inspirata din Apocalipsa 21-22:5.

Anca Winter  

14 Martie

„Voi veghea asupra căilor mele.” Psalmi 39:1

Frate peregrin, nu spune în inima ta „voi merge acolo şi dincolo, şi nu voi păcătui”, fiindcă nu eşti niciodată atât de departe de pericol încât să-ţi permiţi să te lauzi. Drumul este foarte noroios; va fi greu să păşeşti fară să-ţi murdăreşti hainele. Lumea aceasta este plină de putreziciune; vei avea nevoie de multă atenţie ca să-ţi păstrezi puritatea. La fiecare cotitură a drumului te aşteaptă un hoţ gata să-ţi fure comorile. In fiecare binecuvântare există o ispită şi în fiecare bucurie o înşelăciune. Dacă ajungi totuşi în cer, consideră că este o minune datorată în întregime puterii Tatălui. Fii cu ochii în patru.

Un om care duce în mână o grenadă trebuie să aibă grijă să nu se apropie de o flacără deschisă. Şi tu trebuie să ai grijă să nu intri într-o ispită. Chiar şi activităţile tale zilnice sunt nişte unelte ascuţite; ai grijă cum le mânuieşti. In lumea aceasta, nici un lucru nu este menit să mărească credinţa creştinului; totul încearcă s-o distrugă. Cât de repede trebuie să te îndrepţi spre Dumnezeu ca să fii sprijinit! Rugăciunea ta trebuie să fie „sprijină-mă, şi voi fi în siguranţă”. Rugăciunea trebuie să fie însoţită de veghere; veghează-ţi fiecare gând, cuvânt şi acţiune cu gelozie sfântă. Nu te expune pericolului fară să fie nevoie, şi dacă eşti chemat acolo unde zboară săgeţile, nu te aventura fară scut.

Dacă vreodată diavolul te va găsi fară protecţie, se va bucura de triumf şi te va doborî curând la pământ. Deşi nu poţi fi ucis, poţi fi rănit de săgeţile sale otrăvite. Fii cumpătat; fii vigilent Pericolul poate veni în clipa în care totul ţi se pare sigur. De aceea, veghează-ţi căile şi roagă-te neîncetat. Nimeni nu greşeşte din prea multă grijă. Fie, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească pe orice cale, ca să putem fi întotdeauna plăcuţi Domnului.

C.H. Spurgeon