„A văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-se în chip de porumbel.” Matei 3. 16
Aşa cum a coborât peste Domnul Isus, Capul, Duhul lui Dumnezeu coboară peste fiecare membru al trupului lui Christos, biserica. Coborârea Lui urmează acelaşi tipar. Totuşi, adesea este excepţional de rapidă. Înainte să ne dăm seama ce se întâmplă, suntem impulsionaţi înainte şi spre cer dincolo de orice aşteptare. Acest lucru nu se face în grabă omenească, fiindcă aripile porumbelului sunt uşoare şi zboară neauzit. Repeziciunea pare să fie esenţială pentru multe operaţiuni spirituale. Domnul este în susurul blând şi subţire şi, ca şi roua, harul Său picură în tăcere.
Porumbelul a fost întotdeauna simbolul purităţii, şi Duhul Sfânt este întruchiparea sfinţeniei. Când coboară El, tot ce este pur, iubitor şi bun se înalţă, iar păcatul şi necurăţenia ne părăsesc. El poartă ramura de măslin care arată că apele mâniei divine s-au retras. Blândeţea este semnul sigur al puterii transformatoare a Porumbelului; inima atinsă de influenţa Sa binecuvântată este supusă şi umilă. Nevinovăţia urmează ca o consecinţă firească. Vulturii şi corbii îşi urmăresc prada; porumbelul îndură răul, dar nu îl pricinuieşte. Trebuie să fim nevinovaţi ca porumbeii.
Porumbelul este imaginea iubirii; vocea lui este plină de afecţiune. De aceea, sufletul vizitat de binecuvântatul Duh Sfânt abundă în dragoste pentru Dumnezeu, în iubire pentru ceilalţi creştini, şi în iubire pentru păcătoşi, Mai presus de toate, abundă în dragoste pentru Isus. Umbra aripilor Sale „peste faţa adâncului de ape” (Genesa 1:2) produce mai întâi ordine şi viaţă. In inimile noastre, El dezvoltă viaţă nouă şi lumină. Duh binecuvântat, coboară peste noi pentru totdeauna, aşa cum ai coborât asupra scumpului nostru Mântuitor.
C.H. Spurgeon
Dumnezeu e în control 