Ce vrei să-ţi fac?

Isus era în drum spre Ierihon,
Era Păstorul bun trimis la turmă,
Despre venirea Lui mersese zvon
Şi-o mare gloată-L însoţea în urmă.

Pe-acelaşi drum, adus ca să cerşească,
Sta bietul Bartimeu, fără vedere,
Şi, auzind că Domnu-o să sosească,
În sine-n taină începu să spere.

Aflase de puterea lui Isus,
Că El e Unsul fără de păcat,
Si, de durerea lui de i-ar fi spus,
Fără-ndoială L-ar fi vindecat.

Că vindecase El şi boli mai grele,
Leproşi şi surzi şi muţi şi chiar ologi,
Atâţia-au fost scăpaţi de duhuri rele
Şi-a săturat cu pâine mulţi milogi.

Se ridică şi începu să strige
Din răsputeri, cu toată disperarea:
”Isuse, fie-Ţi milă şi m-atinge!” …
Şi-a tulburat cu larma adunarea.

Toţi l-au certat şi l-au împins cu silă,
Dar Bartimeu părea că nu se teme:
“Isus, Fiul lui David, fie-Ţi milă!”
Şi Domnul s-a oprit cerând să-l cheme!

Apoi l-a întrebat: “Ce vrei să-ţi fac?”
Ca unul care-avea de sus putere,
“Isuse, milă-Ţi fă c-un orb sărac!
Eu te-aş ruga, de vrei, să-mi dai vedere!”

”Aşa să fie, capătă-ţi vederea,
Credinţa-n Mine azi te-a mântuit!
Fii vindecat, de asta ţi-este vrerea!”
Şi o minune-atunci s-a-nfăptuit.

În clipa-aceea orbul a văzut,
Întâia oară a zărit lumină…
Numaidecât în Domnul a crezut,
Glorificând puterea Lui divină.

––––––––––
Poate şi tu te zbaţi în neputinţă,
Sau lupţi şi tu cu-o boală fără leac,
Ai adunat în suflet suferinţă …
Isus te-ntreabă azi: “Ce vrei să-ţi fac?

Eu pot să vindec şi s-aduc alinul,
Pot jalea-n veselie să prefac,
Îţi văd durerea şi-ţi aud suspinul”
Te-ntreabă azi Isus: “Ce vrei să-ţi fac?”

Cheamă-L şi tu ca Bartimeu odată,
Şi spune-I Lui durerea ce te-apasă,
Chiar de ţi-ar sta-mpotrivă lumea toată,
Fii fără teamă, Domnului îi pasă!

„Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.” (Evanghelia după Luca 18:35-43)

Olivia Pocol

19 Martie

„A mâncat, și s-a săturat, și ce a rămas a strâns.” Rut 2:14

Oricând avem privilegiul să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Isus, suntem, ca şi Rut, sătui de atâtea bunătăţi. Când Isus este Gazda, nici un oaspete nu se ridică de la masă flămând. Minţile noastre sunt săturate cu adevărurile preţioase descoperite de Christos. Inimile noastre sunt mulţumite în Isus, fermecătorul obiect al afecţiunii noastre. Speranţele noastre sunt împlinite, pentru că ÎI avem pe Isus în ceruri. Dorinţele noastre sunt satisfăcute, fiindcă ce ne putem dori mai mult decât să-L vedem pe Christos şi să fim găsiţi în El (vezi Filipeni 3:9)?

Isus ne umple conştiinţa până când avem pace deplină, judecata până când suntem siguri de învăţăturile sale, memoria cu amintiri despre ce a făcut, şi imaginaţia cu planurile la care încă lucrează. Ca şi Rut, suntem „sătui”. Am băut adânc din Christos şi ne-am gândit că am luat tot ce se putea lua; dar, după ce am făcut tot ce am putut mai bine, am văzut că a mai rămas foarte mult. Ne-am aşezat la masa iubirii lui Dumnezeu, şi am zis: „doar infinitul mă poate sătura. Sunt atât de păcătos, încât trebuie să am merite infinite ca să mi se şteargă păcatele”. Dar după ce ne-am curăţat de păcate am văzut că mai aveam merite; ne-am potolit foamea la ospăţul iubirii sfinte şi a mai rămas o grămadă de hrană spirituala.

Nu ne-am bucurat încă de anumite bunătăţi care ne aşteaptă în Cuvântul lui Dumnezeu, şi suntem obligaţi să-1 mai lăsăm puţin; suntem asemenea ucenicilor, cărora Isus le-a spus „mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12). Da, sunt daruri pe care încă nu le-am obţinut, locuri de comuniune cu Isus la care nu am ajuns, şi înălţimi ale părtăşiei pe care nu le-am atins. La fiecare ospăţ al iubirii rămân multe coşuri cu firimituri. Să lăudăm generozitatea slăvitului nostru Boaz.

C.H. Spurgeon