Legământul

Azi mă-ndrept spre Tine… de Tine m-alipesc
Spre Veșnica Cetate mă-nalț, spre ceruri cresc
Tu mi-ai vorbit în taină și recunosc smerit
Că Tu ai ales primul, Tu primul m-ai iubit…

Renunț la tot ce lumea mă poate încânta
Și aleg să am plăcerea doar în prezența Ta
Renunț l-această lume, la tot ce-i pe pământ
Și vreau să închei cu Tine un sacru legământ.

Trecutul meu și vina, întreagă viața mea
Și eul și rușinea azi vin a le-ngropa
Că n-am știut a face nimic sfânt fără Tine
Azi le îngrop la cruce, azi mă-noiesc în Tine.

Ce har și ce favoare, de Tin’ să fiu chemat
Prin moartea Ta pe cruce primesc veșmânt curat
Îmbrac o haină nouă de un alb strălucitor
Mă îndrept cu mare râvnă spre-un mare viitor.

Nu apa curați-va de tot ce s-a întinat
Ci sângele și jertfa prin ea ne-ai împăcat
Botezul pocăinței și a nașterii din Tine
Minunea înnoirii și a conștiinței pure.

Și începe veșnicia… viața din belșug
Alerg s-apuc cununa și de ispite fug
Oricât s-ar zbate firea-n pornirea ei cea rea
Eu mă predau azi Ție, împreună vom lupta.

Ca viața de credință s-o duc pan’la sfârșit
Voi birui în toate cum Tu ai biruit…
I-o piatră nestemată credința ce mi-ai pus
În inimă, în suflet să te urmez supus.

În legământu’ acesta eu știu că suntem doi
Că Tu nu mă lași singur în vreme de nevoi
Că Duhul Tău, puterea, mereu mă va-nsoți
Lucrarea mântuirii o va desăvârși…

Prin ochii de credință văd azi cerul deschis
Vad frații mei ce așteaptă răsplata celor sfinți
Este lucrarea Ta și așa va fi mereu
Toți cei ce vin la Tine îi treci în Dumnezeu…

Și-n ziua revederii și-a marii bucurii
Voi și eu cu ceilalți cu sutele de mii…
Cu cei plecați-naite și alții ce-or veni
Ce taina mântuirii în inimi vor primi…

S.Simoniak

11 Martie

„Te vor numi „Cetate căutată şi nepăzită””. Isaia 62:12

Nemărginitul har al lui Dumnezeu se vede foarte în clar în faptul că nu suntem doar căutaţi, ci căutaţi şi nepărăsiţi. Oamenii caută ceva care s-a pierdut în casă, dar este doar căutare. Pierderea este mai tulburătoare şi căutarea mai perseverentă atunci când lucrul nu este părăsit. Noi am fost amestecaţi cu noroiul. Eram murdari ca un ban de aur căzut într-un canal. Oamenii se adună cu toţii ca să scotocească cu grijă noroiul oribil, şi continuă să caute şi să scormonească până când comoara este găsită. Sau, ca să folosim alt exemplu, eram pierduţi în mulţime. Rătăceam de colo până colo şi, când îndurarea a venit peste noi sub forma Evangheliei, nu ne-a găsit de la început. A trebuit să ne caute şi să ne tot caute fiindcă, ca şi oaia pierdută, eram rătăciţi departe.

Ne rătăcisem într-un ţinut străin, şi credeam că nimeni, nici măcar Păstorul cel Bun, nu ne va putea găsi. Slavă harului neînvins: am fost căutaţi şi nepărăsiţi! Bezna nu ne-a putut ascunde; noroiul nu ne-a putut acoperi. Am fost găsiţi şi aduşi acasă. Slava iubirii infinite: Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a repus în drepturi! Dacă vieţile unora dintre copiii lui Dumnezeu ar putea fi scrise, ne-ar umple de uimire sfântă. Ciudate şi minunate sunt căile folosite de Dumnezeu în căutarea alor Săi.

Binecuvântat să-I fie numele! El nu renunţă la căutare până când cei aleşi nu sunt găsiţi. Ei nu sunt un popor căutat azi şi aruncat mâine. Atotputernicia şi înţelepciunea la un loc nu greşesc niciodată. Vom fi numiţi „cetate căutată şi nepărăsită”. Că alţii sunt căutaţi, este un har nemărginit, dar că noi suntem căutaţi este o minune! Nu putem găsi nici un motiv în afară de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Putem doar să ne înălţăm inimile în uimire şi să-L lăudăm pe Domnul fiindcă în seara aceasta ne numim „cetate căutată şi nepărăsită”.

C.H. Spurgeon