„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Christos.” Efeseni 3:8
Apostolul Pavel simţea că este un mate privilegiu să ţi se îngăduie să predici Evanghelia. El nu-şi privea chemarea ca pe o corvoadă, şi o îndeplinea cu mare bucurie. Totuşi, chiar dacă Pavel era mulţumitor pentru chemarea sa, succesul obţinut îl umilea. Cu cât mai tare se umple un vas, cu atât mai mult se cufundă în apă. Leneşii pot să-şi laude priceperea, fiindcă nu o exercită, dar lucrătorul sincer îşi vede curând slăbiciunile. Dacă cauţi să fii umilit, încearcă să munceşti din greu. Dacă vrei să-ţi cunoşti nimicnicia, încearcă să faci ceva măreţ pentru Isus. Dacă vrei să afli cât eşti de neputincios fără Dumnezeu, începe să proclami „bogăţiile nepătrunse ale lui Christos” şi vei cunoaşte, ca niciodată înainte, cât eşti de slab şi nevrednic.
Deşi apostolul îşi cunoştea slăbiciunea şi şi-o mărturisea, nu s-a încurcat niciodată în lucrare. De la prima predică până la ultima, Pavel L-a predicat pe Christos şi numai pe El. A ridicat crucea şi L-a preamărit pe Fiul lui Dumnezeu care a murit pe ea. Urmează-i exemplul în toate eforturile tale de a proclama mântuirea, şi lasă-L pe „Christos si pe El răstignit” (vezi 1 Corinteni 2:2) să fie tema ta necontenită. Creştinul trebuie să fie asemeni florilor de primăvară care, de îndată ce răsare soarele, îşi ridică cupele aurii spre cer spunând „umple-ne cu razele tale!”, dar care îşi pleacă fruntea imediat ce se întunecă.
Ca şi ele, creştinul trebuie să simtă preţioasa influenţă a lui Isus. Isus trebuie să fie soarele lui, iar el trebuie să fie floarea care se înalţă spre Soarele Dreptăţii. O, să vorbeşti despre Isus este subiectul care oferă „sămânţă semănătorului şi pâinea celui ce mănâncă” (Isaia 55:10). Este cărbunele aprins care atinge buzele vorbitorului şi singura cheie pentru inima ascultătorului.
C.H. Spurgeon
Dumnezeu e în control 