Contract

M-am angajat ca lucrător in vie
Din zori de zi și până pe-nserat
Iar Cel ce mi-a făcut oferta mie
Este stăpân pe-o mare-Împărăție
Nespus e de puternic și bogat.

Stăteam fără de lucru prin piață
Dorind să prind de muncă undeva
Să-mi fac și eu un viitor în viață
Dar neștiind că-mi va ieși în față
Acel ce viața-ntreagă-mi va schimba.

Erau mai mulți ce n-aveau nicio treabă
Ce prin piață timpul și-l pierdeau…
Când dintr-o dată cineva mă-întreabă:
“Vrei lucru?” -“Da! “ “Atunci vino degrabă!
Că-n via mea doresc ca să te iau”.

Am fost nedumerit vreo trei secunde
Chiar se întâmplă? E adevărat?
“Da, tu! , nu te-ndoi!” Domnu-mi răspunde
“Hai îndrăznește! . . vino! , nu te-ascunde
Căci am cu tine-atâta de lucrat”.

“ Eu te cunosc, te-am căutat anume
Vedeam că-ți pierzi tot timpul în zadar
Eu te-am creat, ți-am rânduit un nume
Și pân-acum te-am ocrotit în lume. .
Iar timpul irosit a fost un har”

Pe loc rămas-am fără de cuvinte
Oferta am primit-o bucuros
Primit-am pace-n inimă și-n minte
Când îmi vorbea cu blândele-i cuvinte
Și-apoi mi-a spus că numele-i Hristos.

Mi-a explicat ceva despre simbrie
Că fi-voi mult prea bine răsplătit
Că orișicine lucră-n a Lui vie
Este iertat de orice datorie
Iar plata-i garantată la sfârșit.

Și m-am tocmit cu-n leu pe ziua-ntreagă
Să lucru orice-mi cere necurmat
Chiar dacă minții-i greu ca să-nțeleagă
De-al meu Stăpân un dor nespus mă leagă
Și vreau să-i fiu un foarte bun argat.

Căci am văzut contractul dat și mie. .
De-atunci într-una inima îmi plânge
Știam că am semnat cu bucurie
Căci gândul îmi fusese la simbrie
Dar semnătura Lui era cu sânge.

L-am întrebat să știu ce însemnează. .
De ce-i cu sânge semnătura Sa?
Mi-a spus de Jertfă. . cât de mult contează
De sângele-i vărsat ce garantează
Iertarea Lui și mântuirea mea.

Că El lăsat-a străluciri divine
Și-un chip de rob luând a pătimit
Că Tatăl a decis din înălțime
Ca harul Lui s-ajungă și la mine
Să pot să fiu iertat și mântuit.

Că m-a ales dar nu să-fiu doar slugă
Ci-n haru-i neînțeles m-a înfiat
Că-n Ghetsimani m-a pomenit in rugă
Și-apoi a pus toți demonii pe fugă
Atuncea când din morți a înviat.

Că m-a ales din dragostea Lui mare
Și nu mă lasă singur pe ogor
Când vine vreo ispită, vreo-ncercare
Când nu mai pot, când nu mai am răbdare
Într-una El îmi vine-n ajutor. .

De-atunci lucrez mereu cu-nflăcărare
Și-atunci, când uneori mă poticnesc
Prezența Lui mi-aduce-nviorare
Si-a Lui Cuvânt îmi dă imbărbătare
Din lucrul Lui nicicând să nu m-opresc.

Lucrând, aștept să vină inserarea
Culesu-i greu și nu-s mulți lucrători
Din când in când resimt însingurarea
Și-ar vrea să mă doborârea întristarea
Dar soarele-mi zâmbește printre nori.

Iar la final și soarele se lasă
Și munca-n vie va lua sfârșit
Atunci și eu mă voi întoarce-acasă
Cu bucurie ca să stau la masă
Cu-Acel ce m-a ales si m-a tocmit.

Rasplata Lui va fi cu mult mai mare
Precum e în contractul iscălit
Orice-am lucrat El ia-n considerare
Că-i lacrimă, efort, sau că-i sudoare
Rasplata-i leul, Viața-n infinit.

El cheamă lucrători și azi in vie
Atâta timp cât vocea Lui răsună
De vrei să fi iertat de datorie
Și vrei si tu cereasca Lui simbrie
Acceptă dar, și vei primi cunună.

Daniel Hozan

30 Martie

„Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.” Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-I vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când II văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!” La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă?

Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea.

Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii.

C.H. Spurgeon