Creștin înafară, nu între ziduri

Nu cred în creștinsmul închis între ziduri
Și nici nu-mi doresc să fiu prieten cu el.
Prefer să împart cu oameni doar gânduri
Ce-n sufletul lor, zidesc un Betel.

Doar stând pe o bancă, într-o adunare
Zăcând peste mine-o nepăsare morbidă,
Nu-i de folos și-i fără valoare,
E ca în deșert într-o zi mai toridă.

Prefer să alerg, să vestesc din scriptură
Să spun tuturor cât de bun e Hristos.
De-ajut pe un om să scape de ură,
Înseamnă-un câștig și sunt bucuros.

Căci asta ne cere Hristos prin scriptură,
Să mergem în lume predicându-I puterea.
Și cine-L acceptă, Îl spală de zgură
Și-n suflet Îi simte mereu mângâierea.

Aceasta e slujba la care ne cheamă
Și asta-i misiunea oricărui creștin.
Să mergem la luptă-n război, fără teamă,
Să spunem la toți de harul divin.

Nu-i rău nici să mergi să ai părtășie
Cu frații să cânți, să-L înalți pe Hristos.
Însă e trist când ajungi pe stradă-n pustie,
Și-ascunzi creștinismul, devenind rușinos.

De astfel de oameni e plin tot pământul
Avem printre noi destui molipsiți.
De-aceea chiar astăzi e vremea, e timpul,
Din somn mă trezesc, din somn vă treziți.

Să ne împotrivim puternic satanei
Smulgându-i din mână orice suflet furat
Căci Domnul ne-oferă speranța coroanei,
De naștem și noi pentru cer rod bogat.

Căci nu un păstor naște-ntr-o turmă
Ci oile nasc, așa e normal.
Să ne grăbim, să nu rămânem în urmă,
Căci asta cu timpul, devine fatal.

Așa să ne-ajute Hristos pe cărare
S-aducem un rod bogat și frumos.
Ca-n ziua răpirii, atunci, la plecare
S-ajungem în Rai cu al nostru Hristos.

 Nichifor Nicu 

22 Martie

 „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Ioan 17:24

Moarte, de ce ai atins copacul ale cărui ramuri ne-au oferit odihnă? De ce ne-ai răpit desăvârşirea în care am aflat desfătare? Dacă trebuie să-ţi foloseşti securea, foloseşte-o pe un copac neroditor; atunci îţi vom mulţumi. De ce vrei să dobori cedrii din Liban? O, retrage-ţi securea, şi cruţă-1 pe cel drept. Dar nu, aşa trebuie să fie. Moartea ne ia cei mai buni prieteni; cei mai generoşi, cei mai credincioşi în rugăciune, cei mai sfinţi, cei mai consacraţi trebuie să moară. De ce? Fiindcă Isus s-a rugat: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine fi acei pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17:24).

Rugăciunea Lui ne poartă pe aripi de vultur spre cer. Fiecare credincios de pe pământ care urcă spre paradis este un răspuns la rugăciunea lui Christos. Un sfânt din vechime remarca: „De multe ori, Isus şi poporul Său trag unul într-o parte şi unul într-alta în rugăciune. Noi ne plecăm în rugăciune şi spunem: «Tată, vreau ca sfântul acesta să rămână aici cu mine. » Christos spune: «Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu. »” Astfel, credinciosul intră în contradicţie cu Domnul său. Sufletul nu poate fi în două locuri; cel iubit nu poate fi şi cu Christos, şi cu tine.

Care dintre cereri va avea succes? Dacă ai vedea că Regele ar coborî de pe tron şi ar spune: „Avem două rugăciuni care se contrazic, la care să răspundem?”, sunt sigur că ai sări în picioare şi ai spune: „Isuse, nu voia mea, ci voia Ta să se împlinească”. Ai renunţa la rugăciunea pentru viaţa celui iubit dacă ai realiza că Isus vrea altceva: „Tată, vreau cu acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine fi aceia pe care Mi i-ai dat Tu”. Doamne, poţi să-i iei. Prin credinţă, îi vom lăsa să plece.

C.H. Spurgeon