NUMERI – PRIN PUSTIU SPRE CANAAN

dininimapentrutine

Un popor,
Rătăcitor,
Bântuind prin praf pustia,
Din Sinai
Cu Adonai,
Și strămoși plecați din rai,
Spre Moab căuta câmpia

Cârtitori,
Și bârfitori,
Nemulțumitori de mană,
Nici de nor
Conducător,
Nici de roua ca izvor,
Nici de prepelițe – hrană,

Nici de legi,
Pentru pribegi,
Trâmbițe de-argint când sună,
Că din cort
Primesc suport
Pentru un întreg transport
Și chiar Domnul îi adună

Abiram,
Core, Datan
Vin spre Moise cu răscoală!
Despicat
Pământu-a luat
Sfertul vrajbei de păcat
Aron ispășea de boală

Rătăciri
Cu răzvrătiri
Cerc evreii prin pustie
Numărând
Anii la rând,
Generații înșirând,
Patruzeci urmau să fie…

Iosua,
Caleb intrau
Doar ei în Țara Promisă
Dumnezeu
Blestemă greu
Pe poporul Său evreu
Cu intrarea interzisă

SperanțaDoina Cătană

3 februarie 2020

Vezi articolul original

Acel smarald strălucitor al ochilor frumoși

Acel smarald strălucitor al ochilor frumoși
Eu nu voi mai uita nicicând și niciodată…
Când pe genunchi tu te rugai să fim toți sănătoși
Și să-i slujim lui Dumnezeu viața toată.

Îmi amintesc adesea când în nopțile târzii…
Mă trezea un murmur blând de sfinte rugăciuni
Când te rugai cu lacrimi pentru ai tăi copii
Ca să fie credincioși și să crească oameni buni.

Și azi mai văd în visuri chipul tău gingaș, plăpând
Când rana îmi legai și mă mângâiai pe frunte…
Eu îți simțeam iubirea ta în zâmbetul tău blând
Iar sărutul tău de mamă… încă îl țin minte.

Prea devreme părul tău ți s-a poleit cu argint
Dar totuși mai frumoasă… tu ești ca altădată…
Chiar dacă mâinile ridate-ți sunt de ploi și vânt
Ne mai mângâie și astăzi cu o dragoste curată.

Acele lacrimi de smarald din caldele-ți priviri
Încă le mai văd și azi cum curg pe obrajii tăi…
Tu, mamă mi-ai lăsat în viață frumoase amintiri
Ca să fiu și eu exemplu bun pentru copiii mei.

…Dragostea de mamă nu moare niciodată
Ea mereu ne însoțește pe drumurile vieții…
Iubirea mamei sfinte va fi mereu cântată
Oriunde-n versuri și în cântări de toți poeții.

Mihail Cebotarev

8 Martie

 „Ea i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei).” Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină. Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine. Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul. Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate.

In fiecare mină a răului se află un filon al binelui. Inimile triste au o neobişnuită abilitate de a descoperi cele mai neplăcute faţete ale unei încercări. Dacă ar fi o singură groapă în toată lumea, ei şi-ar frânge gâtul în ea; dacă ar fi un singur leu în deşert, ei i-ar auzi răgetul. Cu totii avem tendinţa să acţionăm în felul acesta. Suntem gata uneori să strigăm ca Iacov: „Toate acestea pe mine mă lovesc!” (Genesa 42:36). Cel credincios îi încredinţează Domnului toate grijile lui şi apoi aşteaptă cele mai bune rezultate în urma celor mai rele calamităţi. Ca şi oamenii lui Ghedeon, cei credincioşi nu se uită la ulciorul spart, ci se bucură că lumina străluceşte mai tare fără el.

Din scoicile aspre ale greutăţilor, credinţa extrage perlele onoarei; din adâncimile oceanului nefericirii, ea ridică barierele de coral ale experienţei. Când se retrage valul bunăstării, credinţa găseşte comori ascunse în nisip; când apune soarele desfătărilor, credinţa îşi întoarce telescopul spre stelele făgăduinţelor cereşti. Când însăşi moartea îşi face apariţia, credinţa arată spre lumina învierii de dincolo de mormânt, şi îl transformă pe muribundul Ben-Oni în veşnic viul Beniamin.

C.H. Spurgeon