Nu îți dori ce nu-i al tău

Când vrei să te căsătorești
Întâi te uită-n buletin.
Ca nu cumva să te-amăgești,
Să crezi că totul e senin.

Să nu alergi după băieți,
Sau după fete mult mai mici,
Căci tare rău ai să regreți,
Orice ai încerca să-mi zici.

Să nu faci pasul doar gândind
Că-i tânără sau mai flăcău.
Că vei ajunge suferind,
Și o să-ți pară foarte rău.

Să nu cumva să-ncerci s-accezi
În altă pătură socială
Mai mare decât tu te vezi,
Căci nu-i curaj, ci e o boală.

Cu timpul, anii când vor trece,
O să ajungeți la scandal,
Și-o să devină totul rece,
Ceva de comă, de spital.

Dacă sunt diferențe mari,
Atât în vârstă și-n gândire,
Veți fi două capete tari,
Ce-o să producă doar mâhnire.

Căsătorește-te când vezi
Că cel sau cea de lângă tine,
Va crede fix cum și tu crezi
Și nu vă faceți de rușine.

Altfel, degeaba v-ați unit
De nu există potrivire,
O să aveți de suferit
Și-o să creați o despărțire.

Căsătoria e pe viață,
Nu e ceva ce-i sezonier.
Căsătoria-i o speranță
Nu-i un sertar sau șifonier.

Atunci când te-ai căsătorit,
Rămâi așa pe totdeauna.
Un partener nu-l schimbi zâmbind,
Sau fugi când vezi venind furtuna.

De-aceea este cel mai bine
Atunci când te căsătorești,
Cu cel sau cea de lângă tine,
În totul să te potrivești.

Să nu existe-n căsnicie,
Doar vorba ei sau vorba ta.
Căci la o scurtă vijelie,
Tornadă se va declanșa.

Tot ce faci tu, să știe ea
La fel și învers, să nu uiți!
Când el vorbește, nu-l lăsa
Să creadă că tu nu-l asculți.

În toate mergeți împreună
Și Dumnezeu va fi prezent.
Păstrați iubirea mână-n mână,
Și vă iubiți concomitent.

Dacă veți face toate-acestea,
Se va crea o unitate,
Și peste tot va mergea vestea
Că-n voi există bunătate.

Așa să fiți în căsnicie
Până în ziua despărțirii.
S-ajungeți sus, în veșnicie,
La nunta Domnului oștirii!

Nichifor Nicu 

7 Martie

„Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.” Psalmi 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el. Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)?

Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul?

De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi? Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.

C.H. Spurgeon