Clopoțel firav, firicel de nea,
Înviorezi clipele senine.
Porți în tine mireasmă de stea,
Din armonia luminii line.
Clopoțel gingaș, suav și pur.
Trezești speranța învierii.
Clinchetul suav răsună în jur.
Pe undele line a primăverii.
Steluță din seninul zăpezii,
Porți mireasma armoniei.
Iubirea, ce calea ne-o netezii,
Sporită din puritatea jertfei.
Adierea ușoară a primăverii,
În gingășia ghiocelului firav,
Revarsă pe unde aroma învierii.
Cu glasul lui Isus, dulce, suav.
Și dorul mă duce spre eternitate,
Înflăcărat de primăvara veșniciei.
Unde sufletul gustă din libertate,
În iubirea plină de bobocii armoniei.
Mântuirea, din dragoste sfântă,
Aduce Primăvara, Noul Ierusalim.
Sufletul smerit spre cer se avântă,
Ca un firicel plăpând, dar sublim.
O haina albă, pură, fără pată,
Să fie al vieții noastre veșmânt.
Gata la chemare, sa fim de îndată.
Credincioși noului legământ.
Dumnezeu e în control 